Contract de vânzare-cumpărare. Plăţi restante. Invocarea blocajului financiar. Efecte
| Comentarii |
|
Blocajul financiar nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere.
(Secţia comercială, decizia nr. 290/1995)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta A.N.R.M.
- U.T. 330 Podoleni Neamţ a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “S.” - SA., solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 189.640.893 lei, plăţi restante; 68.758.608 lei, penalităţi de întârziere; cheltuieli de judecată.
S-a arătat, iniţial, că potrivit contractului economic încheiat între părţi, s-au livrat pârâtei diverse cantităţi de celofibră, pentru încasarea preţului fiind remise pârâtei, spre decontare, facturile cu dispoziţiile de plată.
Ulterior, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind plata sumei de 189.640.893 lei, această sumă fiindu-i achitată integral după sesizarea instanţei, iar în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere, acestea sunt refăcute pentru perioada de întârziere, fiind majorate la 117.398.503 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 426/1.03.1995, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea modificată şi a obligat pârâta la 117.398.503 lei, penalităţi de întârziere şi la 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că a rămas fără obiect capătul de cerere privind plăţile restante, iar reclamanta a făcut dovada notificării incapacităţii de plată a pârâtei, necondiţionând ca aceasta să se facă prin executori judecătoreşti, fiind îndeplinite prevederile Legii nr. 76/1992, pentru ca pârâta să fie obligată la penalităţi.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a arătat că, prin Legea nr. 76/1992 au fost instituite unele măsuri privind rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare şi pentru prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar.
în art. 10 din Legea nr. 76/1992 se prevede ca fiind consideraţi în incapacitate de plată agenţii economici care au plăţi restante, a căror scadenţă a fost depăşită cu 30 de zile calendaristice, această incapacitate de plată fiind constatată de creditor şi comunicată debitorului.
Se arată că aceste prevederi sunt menite să urgenteze plăţile la scadenţă, debitorii fiind de drept în întârziere, conform art. 43 din Codul comercial.
De asemeni, se arată că, întrucât debitorii comerciali sunt de drept în întârziere, conform art. 43 Cod comercial, notificarea şi comunicarea debitorului privind neplata creanţei nu constituie o condiţie prealabilă admisibilităţii sesizării instanţei.
S-a mai reţinut că blocajul financiar invocat de pârâtă nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 877/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. | Contract de vânzare-cumpărare. Preţ. Compensare. Contrapartidă → |
|---|
