Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere.
| Comentarii |
|
Valoarea juridică a tăcerii
Tăcerea nu constituie acceptare; acordul de voinţă al părţilor trebuie să fie expres, neechivoc.
Aceptarea facturilor şi semnarea de primire a mărfii nu înlocuieşte voinţa juridică a părţii privind încheierea clauzei penale.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.090/1998)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman, reclamanta Societatea Comercială “R.” - S.A. Roşiori de Vede a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “3R” - S.A. Roşiori de Vede, solicitând a se
dispune obligarea pârâtei la 41.318.643 lei, preţ produse livrate, plus penalităţi de întârziere, precum şi la cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 131/10.03.1998, Tribunalul Teleorman a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pârâta la 41.318.643 lei, preţ produse livrate şi la 2.724.118 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respins capătul de cerere privind penalităţile de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta datora suma solicitată cu titlu de preţ, în baza contractului încheiat de părţi, dar nu datora penalităţi de întârziere, întrucât contractul nu conţinea o clauză penală în acest sens.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în speţă, nu a fost stabilită o clauză penală.
Raporturile contractuale s-au încheiat sub forma simplificată a comenzii urmată de executare; deci, la încheierea contractului, în lipsa unui înscris, nu s-a convenit asupra clauzei penale.
înscrierea în facturi are valoarea unei propuneri, a unei oferte de încheiere a unei clauze penale, care, pentru a produce efecte, trebuia să fie acceptată de organul de conducere al pârâtei şi acest accept trebuie să ajungă la cunoştinţa ofertantului.
Potrivit art. 35 Cod comercial, “contractul sinalgamatic între persoane depărtate nu este perfect, dacă acceptarea n-a ajuns la cunoştinţa propuitorului, în termenul stabilit de dânsul”.
în speţă, condiţiile legale menţionate privind încheierea convenţiei referitoare la clauza penală nu au fost îndeplinite, întrucât propunerea din facturi, pentru încheierea clauzei penale, nu a fost acceptată.
La încheierea convenţiei, tăcerea nu constituie acceptare; acordul de voinţă al părţilor trebuie să fie expres, neechivoc; în speţă, nu a existat acordul de voinţă al pârâtei la stabilirea clauzei penale.
Acceptarea facturilor şi semnarea de primire a mărfii nu înlocuieşte voinţa juridică a părţii ce se obligă.
Factura, ca act contabil, se adresează unui compartiment al societăţii pârâte, care nu are competenţa exprimării voinţei persoanei juridice.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Penalităţi de întârziere. | Contract de vânzare-cumpărare. Plata întârziată.... → |
|---|
