Contract de vânzare-cumpărare. Punerea în întârziere a debitorului. Penalităţi de întârziere. Cuantum
| Comentarii |
|
Debitorul este in întârziere din ziua în care datoriile devin exigibile. Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/1992, penalităţile de întârziere nu pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt aplicate.
(Secţia comercială, decizia nr. 545/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti - secţia comercială, reclamanta A.N.R.M. - U.T. 345 Sibiu a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “C.” - S.A. Oradea, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 20.858.974,07 lei, contravaloarea produselor livrate; 28.459.995 lei, penalităţi de întârziere; 10.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a arătat că, în baza unui contract, pârâtei i s-a livrat o cantitate de talpă crupon flexibil, achitând numai parţial contravaloare mărfii, rămânând un rest neachitat.
S-a mai arătat că procedura de punere în întârziere şi declarare a pârâtei în incapacitate de plată, prevăzută de Legea nr. 76/1992, s-a efectuat în legătură cu tot debitul, aceasta îndrituind-o să solicite penalităţi de întârziere, în cuantum egal cu acesta.
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 3.01.1995, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
S-a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 76/1992, atât în ce priveşte contravaloarea mărfii, cât şi în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere în plata preţului.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială, a admis apelul şi a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a stabilit penalităţi de întârziere la 20.859.974 lei, menţinând neschimbate celelalte dispoziţii, intimata reclamantă fiind obligată la 5.000 lei, cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 76/1992, penalităţile de întârziere nu pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt aplicate.
S-au avut în vedere atât modul în care s-au efectuat plăţile de către pârâtă, cât şi prevederile contractului şi dispoziţiile Legii nr. 76/1992.
S-a constatat că, potrivit art. 43 Cod comercial, debitorul este în întârziere din ziua în care datoriile devin exigibile.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia 216/1996 a Curţii Supreme de
Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Proces verbal de constatare | Contract de vânzare-cumpărare. Reorganizarea unităţii... → |
|---|
