Contract de vânzare-cumpărare. Rezoluţiune. Repunerea părţilor in situaţia anterioară încheierii contractului
| Comentarii |
|
în mod corect pârâta a fost obligată la restituirea prestaţiei, părţile fiind repuse în situaţia anterioară încheierii contractului.
(Secţia comercială, decizia nr. 393/1995)
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, reclamanta Societatea Comercială “G.I.” - S.R.L. Cluj a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială “T.C.” - S.R.L. Bucureşti, solicitând a se dispune obligarea pârâtei la: 256.000.000 lei, preţ porumb plătit anticipat, dar neprimit şi 200.120.000 lei, penalităţi de întârziere pentru reţinerea nejustificată a sumei.
Pârâta a chemat în judecată pe S.C. “O.I.Y.I.” - S.R.L. Bucureşti, pentru plata a 200.000.000 lei.
Pe parcursul procesului, reclamanta şi-a modificat acţiunea, solicitând rezoluţiunea contractului şi obligarea pârâtei la 340.480.000 lei, daune (creşterea ratei inflaţiei pentru suma de 256.000.000 lei) şi instituirea unui sechestru asigurător.
Prin încheierea din 11.01.1995, Tribunalul Bucureşti - secţia comercială a respins cererea de chemare în garanţie a pârâtei, urmând ca aceasta să formuleze o acţiune separată în acest scop.
Prin sentinţa civilă nr. 190/1.03.1995, Tribunalul Bucureşti a admis, în parte, acţiunea principală şi a obligat pârâta la 250.000.000 lei, preţ plătit pentru cumpărarea cantităţii de porumb şi la 300.120.000 lei, penalităţi de întârziere.
A dispus rezoluţiunea contractului dintre părţi.
A respins obligarea pârâtei la plata de daune.
A luat act de renunţare la judecată privind instituirea unui sechestru asigurător.
împotriva sentinţei a declarat apel pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti - secţia comercială a admis apelul şi a schimbat, în parte, hotărârea, în sensul că a înlăturat dispoziţia de obligare la plata penalităţilor, menţinând celelalte dispoziţii.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că pârâta nu putea fi obligată la penalităţi de întârziere atâta vreme cât în contractul dintre părţi n-a existat o clauză privind constrângerea debitorului obligaţiei neîndeplinite pentru întârziere în executare.
S-a apreciat că, întrucât s-a dispus desfiinţarea contractului dintre părţi, pârâta corect a fost obligată la restituirea prestaţiei, părţile fiind repuse în situaţia anterioară încheierii contractului.
Notă: Soluţia a fost menţinută prin decizia nr. 136/1996 a Curţii Supreme
de Justiţie - secţia comercială.
| ← Contract de vânzare-cumpărare. Rezerva naţională. Raporturi... | Hotărâre judecătorească. Neindicarea motivelor de fapt şi... → |
|---|
