Contract de împrumut bancar. Garanţi. Obligaţie solidară, întinderea acesteia
| Comentarii |
|
Prin hotărârile pronunţate în cauză, recurenţii (persoane fizice), în calitate de garanţi ai debitoarei societăţii comerciale, au fost obligaţi să răspundă solidar cu aceasta la restituirea împrumutului şi la plata dobânzilor către banca reclamantă.
Prin recursul declarat, recurenţii-garanţi au susţinut că nu trebuia să fie obligaţi în solidar cu reclamanta şi la plata dobânzilor; că n-au avut nici o culpă pentru nerestituirea creditului de către pârâtă, şi, oricum, trebuie ca, mai întâi, să se constate insolvabilitatea pârâtei, şi, după aceea, să fie chemaţi în judecată.
Recursul nu este fondat întrucât, potrivit art. 42 alin. 1 din Codul comercial, “în obligaţiunile comerciale codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţiune contrarie”, iar conform alin. 2, “aceeaşi prezumţie există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garantează o obligaţie comercială”.
Cum prin contractul de credit recurenţii au consimţit s-o garanteze pe pârâtă pentru creditul acordat, urmează să răspundă solidar cu aceasta faţă de reclamantă, atât la restituirea creditului, cât şi ia plata dobânzilor.
în ceea ce priveşte lipsa de culpă invocată de recurenţi, pentru nerestituirea creditului de către pârâtă, această împrejurare nu are nici o relevanţă în legătură cu obligaţia de garanţie pe care şi-au asumat-o.
Cu privire la insolvabilitatea pârâtei, invocată ca împrejurare ce ar fi trebuit mai întâi constatată, este de reţinut că reclamanta era în drept să cheme în judecată, deodată, pe toţi debitorii săi solidari, care şi-au asumat obligaţia restituirii creditului, din acest punct de vedere eventuala insolvabilitate a pârâtei neavând nici o relevanţă juridică.
(CSJ, s. com., dec. nr. 1043/1996, Dr. nr. 7/1997, p. 96)
| ← Contract de împrumut bancar. Giranţi. Garantarea obligaţiilor... | Contract de credit bancar. Convenţia părţilor privind... → |
|---|
