Distribuţia sumei existente în contul de depozit cu afectaţiune specială. Acoperirea cu prioritate a creditorului garantat
| Comentarii |
|
Suma de bani menţionată, nu poate fi restituită necondiţionat masei credale, cu consecinţa ca toţi creditorii să beneficieze de aceasta, în condiţiile în care scopul pentru care s-a constituit garanţia reală mobiliară este asigurarea priorităţii creditorului garantat. Caracterul concursual, colectiv şi egalitar al procedurii insolvenţei nu poate fi negat, însă el nu susţine transformarea unui creditor garantat la momentul deschiderii procedurii într-un simplu creditor chirografar prin desfiinţarea unilaterală a garanţiei acestuia, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006. Este cert că suma existentă în contul de depozit cu afectaţiune specială va urma distribuţia prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006, la momentul la care se va pune problema distribuirii, însă prin sentinţa atacată, instanţa a dispus în faza prealabilă lichidării, restituirea necondiţionată a acestei sume în contul de lichidare, ceea ce ar afecta însăşi raţiunea constituirii garanţiei. De altfel, dacă bunul obiect al garanţiei ar fi fost un bun mobil corporal, nu o sumă de bani, acesta ar fi fost inventariat, evaluat şi înstrăinat în procedură iar valoarea obţinută ar fi servit la acoperirea creditorului garantat cu prioritate, în aceleaşi condiţii reglementate de art. 121 din Legea nr. 85/2006.
Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Decizia nr. 2678 din 28 noiembrie 2012
La data de 28.07.2011, debitorul SC C. M. C. D&S SRL a formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvență, în dosarul nr. 1318/1259/2011.
Prin încheierea din data de 10.08.2011, judecătorul sindic investit a admis cererea, a deschis procedura insolvenței împotriva debitorului SC C. M. C. D&S SRL, a desemnat provizoriu în calitate de administrator judiciar SCP L. I. IPURL, a dispus asupra celorlalte măsuri.
Prin cererea înregistrată la data de 6.09.2011, debitorul SC C. M. C. D&S SRL, prin administrator judiciar, a solicitat, în contradictoriu cu Unicredit Țiriac Bank, să se dispună ridicarea garanției în cuantum de 500.000 lei, aferentă contului de afectațiune specială nr. ROXXX deschis la Unicredit Țiriac Bank - Sucursala Argeș Pitești, conform contractului de garanție reală mobiliară înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Prin sentința nr. 1259/F/6.09.2011, judecătorul sindic investit a admis cererea formulată de debitoarea SC C. M.C. D&S SRL și a obligat SC Unicredit Tiriac Bank SA la restituirea în mod necondiționat a garanției în cuantum de 500.000 lei în contul de lichidare nr. ROXXX, deschis la Banca Raiffeisen Bank Pitești - Sucursala Centru.
S-a reținut că anterior deschiderii procedurii insolvenței asupra debitorului SC C. M. C. D&S SRL, acesta a încheiat contractul de credit nr. 150-273/CRD-MD/2008 ce a fost garantat cu garanția reală mobiliară având ca obiect soldul de 500.000 lei aferent contului de afectațiune nr. ROXXX deschis la Unicredit Țiriac Bank - Sucursala Argeș, conform contractului de garanție reală mobiliară înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Prin adresa nr. 280/5.09.2011, toate contractele încheiate cu această societate bancară au fost denunțate de către administratorul judiciar, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006, inclusiv contractul de garanție reală mobiliară nr. 150/2008 asupra soldului contului de depozit cu afectațiune specială încheiat la 1.02.2008, astfel că, în aplicarea dispozițiilor art. 48, 36 și 20 lit. h) din Legea insolvenței, având în vedere că procedura insolvenței este o procedură colectivă. S-a apreciat că cererea este întemeiată.
Creditorul Unicredit Țiriac Bank, a formulat recurs împotriva sentinței nr. 1259/F/6.09.2011 a Tribunalului Specializat Argeș, pe care a criticat-o pentru nelegalitate, susținând că prin soluționarea cererii fără ca partea să fie citată, conform art. 7 din Legea insolvenței, a fost încălcat dreptul la apărare; totodată s-a invocat faptul că dispozițiile art. 80 referitoare la anularea garanției nu au aplicabilitate în speță întrucât garanția nu a fost constituită în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
Curtea de Apel Pitești, investită cu soluționarea recursului, a dispus, prin decizia nr. 757/R-COM/23.03.2012, admiterea recursului și trimiterea spre rejudecare a cauzelor, apreciind în recursul Unicredit Țiriac Bank că partea recurentă nu a fost legal citată la soluționarea cererii în fond.
în rejudecare, judecătorul sindic investit cu soluționarea dosarului nr. 1318/1259/2011 a formulat cerere de abținere, care a fost admisă, și, în urma repartizării aleatorii, a fost investit prezentul complet, care, prin încheierea din data de 7.06.2012, având în vedere Hotărârea Plenului C.S.M. cu nr. 425/2011, a constatat că cele două cereri, respectiv opoziția la deschidere formulată de SC MKB Romextera Leasing IFN SA și cererea de restituire garanție, formulată de debitor în contradictoriu cu Unicredit Țiriac Bank SA, au natură contencioasă, cadrul procesual în cele două cauze este diferit, probatoriul ce se impune a fi administrat este, de asemenea diferit, și, a dispus în temeiul art. 165 C.proc.civ., disjungerea celor două cereri și soluționarea separată, după punerea în discuție a părților.
Prin sentința nr. 1248/28 iunie 2012, pronunțată în dosarul cu nr. 1318/1259/2011/a1*/a1, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș a admis cererea formulată de debitoarea SC C. M. C. D&S SRL prin administrator judiciar SCP L. I. IPURL și a dispus obligarea SC Unicredit Tiriac Bank SA la restituirea în mod necondiționat a garanției în cuantum de 500.000 lei în contul de lichidare nr. ROXXX, deschis la Banca Raiffeisen Bank Pitești - Sucursala Centru.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că anterior deschiderii procedurii insolvenței asupra debitorului SC C. M. C. D&S SRL, acesta a încheiat contractul de credit nr. 150/2008 ce a fost garantat cu garanția reală mobiliară având ca obiect soldul de 500.000 lei aferent contului de afectațiune nr. ROXXX deschis la Unicredit Țiriac Bank - Sucursala Argeș, conform contractului de garanție reală mobiliară înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Prin adresa nr. 280/5.09.2011, toate contractele încheiate cu această societate bancară au fost denunțate de către administratorul judiciar, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006, inclusiv contractul de garanție reală mobiliară nr. 150/2008 asupra soldului contului de depozit cu afectațiune specială încheiat la 1.02.2008.
S-a solicitat ridicarea garanției în cuantum de 500.000 lei, aferentă contului de afectațiune specială nr. ROXXX deschis la Unicredit Țiriac Bank, motivat de faptul că procedura concursuală nu permite urmăriri individuale, deoarece ele ar leza interesele colective ale creditorilor.
Cererea nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 80 din Legea nr. 85/2006 și nici nu s-a invocat caracterul fraudulos al constituirii garanției, astfel că - reținând dispozițiile art. 129 alin. (6) C.proc.civ., potrivit cu care judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, s-a reținut că nu se impune analiza cerințelor impuse de textul de lege respectiv, astfel cum a susținut Unicredit Țiriac Bank SA.
în drept s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, „de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”, fiind evidentă extinderea aplicabilității acestor dispoziții legale și asupra oricărei forme de urmărire silită individuală pornită împotriva debitorului.
S-a reținut că, fără posibilitate de interpretare contrară, principiul efectului suspensiv consacrat de aceste prevederi legale oprește demersurile individuale ale creditorilor împotriva debitorului sau bunurilor sale, interzicând acestora să înceapă sau să continue o urmărire silită pe cont propriu asupra debitorului, fiind suspendate sau oprite și măsurile de indisponibilizare, procedura insolvenței fiind un impediment la executarea silită individuală.
Efectul suspensiv de urmărire individuală urmărește prezervarea caracterul concursual, colectiv și egalitar al procedurii insolvenței în cadrul căreia creditorii sunt chemați să-și realizeze creanța în mod colectiv și organizat pentru evitarea incertitudinii la nivelul masei pasive care nu ar putea fi stabilită cu exactitate în cazul în care unele creanțe se realizează în afara procedurii, prin continuarea acțiunilor individuale ale creditorilor și evitarea diminuării patrimoniului debitorului în detrimentul colectivității creditorilor și totodată menținerea averii debitorului în starea existentă la data deschiderii procedurii în scopul sporii șansele unei reorganizări care de altfel a și fost cerută în cauză de către debitor.
S-a mai reținut că suspendarea nu este lăsată la latitudinea judecătorului-sindic sau executorului (fiscal, bancar, judecătoresc) ci operează de drept, în efectul legii, fiind evident că după deschiderea procedurii față de debitor, produsă în cauză la data de 10.08.2011, creditorul garantat nu mai pot proceda la indisponibilizarea sumei ce face obiectul contractului de garanție, aferent contractului de credit nr. 150/2008, denunțat de administratorul judiciar în condițiile art. 86/2006.
Regula imperativă a suspendării acționează oriunde și față de orice creditor al debitorului, iar ridicarea suspendării poate fi acordată prin excepție, doar în condițiile strict și limitativ prevăzute de art. 39 din Legea nr. 85/2006 conform căruia, creditorul titular al unei creanțe garantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție de orice fel poate solicita judecătorului-sindic ridicarea suspendării prevăzută de art. 36 cu privire la creanța sa și „valorificarea imediată, în cadrul procedurii ,,cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 116-118 și cu condiția achitării din preț a cheltuielilor prevăzute de art. 121 alin. (1) pct. 1,a bunului asupra căruia poartă garanția sau dreptul de retenție...”.
Creditorul garantat nu a formulat cerere de ridicare a suspendării prevăzută de art. 36 din Legea insolvenței, iar din adresa nr. 961984/10.04.2012 a Unicredit Tiriac Bank, adresată administratorului judiciar, rezultă intenția de indisponibilizare a sumei constituită drept garanție, de transfer a acesteia în contul creanței deținută de creditor asupra debitorului.
Judecătorul sindic a reținut că, nefiind vorba de o garanție imobiliară, ci de o sumă de bani, indisponibilizarea acesteia, este de natură a afecta posibilitatea redresării pe baza unui plan de reorganizare a societății aflată în procedura insolvenței iar în calitate de creditor garantat, Unicredit Tiriac Bank, în cazul în care un astfel de plan nu va fi propus, este îndreptățit la satisfacerea cu prioritate în situația distribuirii sumelor realizate în urma lichidării, conform reglementării din art. 121 din Legea insolvenței.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs Unicredit Țiriac Bank S.A. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței și pe fond respingerea cererii formulată de administratorul judiciar.
în motivare se arată că după deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului SC C.M.C.D&S SRL, instanța a decis restituirea în mod necondiționat a garanției în cuantum de 500.000 lei, în contul de lichidare deschis la Raiffeisen Bank Pitești.
într-un prim ciclu procesual soluționat fără citarea părților, sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare, iar în al doilea ciclu procesual prin sentința nr. 1248/28.06.2012, judecătorul sindic a pronunțat aceeași soluție.
Se arată că fondurile bănești înregistrate în conturile de depozit colateral deschise în evidențele băncilor comerciale în scop de garantare a unor angajamente irevocabile, nu reprezintă disponibilități asupra cărora lichidatorii, judecătorii sindici sau executorii judecătorești pot dispune fără acordul băncii.
Astfel, norma nr. 13 a B.N.R. arată că instituțiile financiare au obligația de a evidenția în contabilitate sume constituite de clientelă în depozit colateral, pentru acoperirea angajamentelor de plată asumate, distinct în funcție de afectațiunea specială pentru care au fost constituite (deschiderea de acreditiv, emiterea de scrisori de garanție, cec-uri, certificate, ordine de plată cu scadență, pentru garanți gestionari etc.)
Practica în România este ca depozitele colaterale constituite de bănci să se realizeze în baza unui contract de garanție reală mobiliară, înregistrat la arhiva electronică.
O soluție ca cea criticată transformă practic banca din creditor garantat în simplu creditor chirografar, sancționând-o astfel deși a fost diligentă să-și constituie o garanție.
Banii nu se află într-un cont de disponibil, ei fiind destinați acoperirii unor obligații speciale, la dispoziția băncii, deposedarea de acest depozit colateral echivalând cu executarea garanției băncii a cărei valorificare trebuie să se facă în folosul creditorului garantat.
Art. 36 din Legea insolvenței a fost greșit interpretat, deoarece în cazul depozitului colateral plata obligației asumată de către bancă prin utilizarea sumelor puse la dispoziție de client, se bazează pe un contact de mandat, încheiat înaintea declanșării procedurilor de insolvență și care reprezintă expresia de voință a părților, fără a putea fi denunțat de administratorul judiciar.
Și practica demonstrează susținerile recurentei, popririle instituite după anul 2000 de către Ministerul Finanțelor Publice și A.V.A.S., neafectând conturile de depozit colateral, acestea fiind indisponibilizate la dispoziția exclusivă a băncilor comerciale.
în recurs, au fost depuse la dosar dovezi privind înlocuirea administratorului judiciar S.C.P. L. I. IPURL cu practicianul în insolvență E. N. la 9.10.2012 și S.C.P. A.I. SPRL.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurenta a formulat cerere de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei SC C. M. C. D&S SRL, fiind reținut în această calitate cu suma de 3.087.585,77 lei, potrivit contractului de credit nr. 150/2008.
Potrivit debitoarei, din suma menționată în tabelul creditorilor, SC T. D. S.A., în calitate de garant, a achitat suma de 2.108.063 lei, aspect susținut cu înscrisurile de la filele 47 și 48, ordin de plată nr. 104/19.01.2012, respectiv ordin de plată nr. 3264/28.12.2011.
Pentru garantarea executării contractului de credit, prin contractul nr. 150/2008, înscris la arhiva electronică de garanții reale mobiliare, debitoarea a constituit o garanție reală mobiliară în cuantum de 500.000 lei, făcându-se mențiune expresă despre faptul că obiectul contractului îl reprezintă garantarea creditului în cuantum de 1.000.000 lei, plus dobânzi aferente, comisioane și costuri legate de acesta.
Suma menționată reprezintă soldul aferent contului de depozit cu afectațiune specială, deschis de către împrumutat la bancă (art. 1 pct.2 din Contractul de garanție reală mobiliară din 1.02.2008.
Cuantumul garanției s-a menținut și prin actul adițional nr. 1 din 30.01.2009, specificându-se la același art. 1 pct. 2 că suma reprezintă soldul aferent contului de depozit cu afectațiune specială, deschis de împrumutat la bancă.
Temeiul contractului de garanție reală mobiliară și al actului adițional este reținut în contract ca fiind Legea nr. 99/1999, cu modificările ulterioare (art. 9 din contract).
Prin adresa nr. 280/5.09.2011, practicianul în insolvență desemnat ca administrator judiciar pentru debitoare a transmis Unicredit Țiriac Bank că, printre altele, înțelege să denunțe contractul de garanție reală mobiliară nr. 150/2008 asupra soldului contului de depozit cu afectațiune specială, încheiat la 1.02.2008, precum și contractul de credit nr. 150/2008 din 1.02.2008.
Față de această situație de fapt, Curtea reține că potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare la data denunțării contractelor prevede că toate contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii, dar în vederea creșterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate.
Reținând, ca atare, posibilitatea administratorului judiciar de a denunța contractele pe termen lung, încheiate de debitoare, aflate în curs la data deschiderii procedurii, Curtea constată că trebuie realizată o distincție între efectele denunțării contractelor în temeiul textului menționat.
Astfel, contractul de credit, încheiat cu recurenta, a fost denunțat ca urmare a faptului că debitoarea nu a executat substanțial obligațiile asumate, iar consecința acestei denunțări este reținerea creditorului în tabelul de creanțe cu suma datorată, denunțarea neputând produce efectul ștergerii datoriei asumate prin contract.
însă, contractul de garanție reală mobiliară, ca accesoriu al contractului de credit, avea ca scop garantarea executării contractului de credit, banca asigurându-și în mod diligent posibilitatea de recuperare cu prioritate față de alți creditori a creanței rezultată din contractul de credit.
Ca atare, denunțarea acestuia nu poate produce efectul restituirii bunului dat în garanție către debitor, scopul garanției riscând să fie anihilat într-o atare interpretare.
Astfel, față de momentul încheierii contractului de garanție reală mobiliară, natura juridică și efectele acestuia sunt determinate de legea în vigoare la data încheierii sale, respectiv Titlul VI din Legea nr. 99/1999.
Potrivit art. 1 din Titlul VI din Legea nr. 99/1999, legea reglementează regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare, destinate să asigure îndeplinirea unei obligații civile sau comerciale născute din orice contract încheiat între persoane fizice sau juridice.
Art. 7 din titlul menționat arăta că „în sensul prezentului titlu, prin bun afectat garanției se înțelege toate bunurile prevăzute la art. 6”.
Potrivit art. 6 alin. (5) lit. b) din același titlu, între bunurile mobile, corporale sau necorporale, care pot constitui obiect al garanției se înscriu și soldurile creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituții bancare sau financiare.
în ce privește efectele contractului de garanție reală mobiliară, art. 9 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, prevedea că garanția reală constituie un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligații și acordă creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau drepturi asupra bunului afectat garanției au un grad de prioritate inferior.
Față de toate aceste dispoziții, rezultă că Unicredit Țiriac Bank SA este creditor garantat, specificul contractului de garanție fiind însă reprezentat de obiectul dat în garanție și anume soldul contului de depozit cu afectațiune specială deschis de împrumutat la bancă pentru garantarea creditului.
Suma de bani menționată, nu poate fi restituită necondiționat masei credale, cu consecința ca toți creditorii să beneficieze de aceasta, în condițiile în care scopul pentru care s-a constituit garanția reală mobiliară este asigurarea priorității creditorului garantat.
Caracterul concursual, colectiv și egalitar al procedurii insolvenței nu poate fi negat, însă el nu susține transformarea unui creditor garantat la momentul deschiderii procedurii într-un simplu creditor chirografar prin desființarea unilaterală a garanției acestuia, în temeiul art. 86 din Legea nr. 85/2006.
Este cert că suma existentă în contul de depozit cu afectațiune specială va urma distribuția prevăzută de art. 121 din Legea nr. 85/2006, la momentul la care se va pune problema distribuirii, însă prin sentința atacată, instanța a dispus în faza prealabilă lichidării, restituirea necondiționată a acestei sume în contul de lichidare, ceea ce ar afecta însăși rațiunea constituirii garanției.
De altfel, dacă bunul obiect al garanției ar fi fost un bun mobil corporal, nu o sumă de bani, acesta ar fi fost inventariat, evaluat și înstrăinat în procedură iar valoarea obținută ar fi servit la acoperirea creditorului garantat cu prioritate, în aceleași condiții reglementate de art. 121 din Legea nr. 85/2006.
Curtea nu poate admite punctul de vedere referitor la consecințele art. 36 coroborat cu art. 39 din Legea nr. 85/2006.
într-adevăr, art. 36 din lege reglementează suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită asupra debitoarei sau bunurilor sale, de la data deschiderii procedurii.
însă, menținerea bunului obiect al garanției în contul de depozit constituit la creditorul garantat, nu presupune o acțiune de executare silită asupra bunului debitoarei, realizată de un creditor în mod individual, în afara procedurii, efectul suspensiv, prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006, producându-se și în raport de posibilitatea creditorului garantat de a-și recupera creanța din obiectul supus garanției, anterior realizării planului de distribuție de către lichidator, cu atât mai mult cu cât art. 63 din lege prevede că dacă debitorul are bunuri supuse înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul trimite instituțiilor care țin aceste registre o copie de pe sentința de deschidere a procedurii, spre a se face mențiune.
Suma de bani rămâne proprietatea debitoarei și nu poate fi folosită de creditorul garantat, anterior dispoziției administratorului judiciar, sub controlul judecătorului sindic, în condițiile art. 121 din lege.
Indisponibilizarea sumei este specifică destinației pe care a primit-o aceasta, respectiv aceea de garanție, nefiind vorba despre indisponibilizarea de către un creditor a unei sume de bani a debitoarei, care ar fi trebuit depusă la masa credală, pentru a servi acoperirii creanțelor tuturor creditorilor.
în ipoteza în care debitorul s-ar reorganiza, iar pentru reușita planului de reorganizare ar fi necesară utilizarea bunurilor debitorului, inclusiv a sumei menționate, creditorii vor avea la dispoziție posibilitatea votării planului, însă o atare chestiune nu s-a ridicat în cauză.
în ce privește aplicarea art. 39 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că acesta are în vedere situația în care creditorul garantat solicită valorificarea imediată, în cadrul procedurii, a bunului afectat garanției, situație în care trebuie să respecte dispozițiile art. 116-118, urmând să se achite din preț (bun) cheltuielile prevăzute la art. 121 alin. (1) pct.1.
Or, recurenta susține numai necesitatea menținerii sumei în contul de depozit cu afectațiune specială, iar nu încasarea sa pentru recuperarea creanței cu prioritate față de alți creditori, deoarece art. 36 din Legea nr. 85/2006, se opune unei atare valorificări.
în acest context, restituirea sumei la dispoziția creditorilor, anterior fazei lichidării și întocmirii planului de distribuție, în lipsa dovedirii intenției de reorganizare a debitoarei, reprezintă o măsură prematură, nesusținută de dispozițiile legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul că va respinge cererea.
Pentru aceste motive, a fost admis recursul formulat de creditoarea Unicredit Țiriac Bank SA, cu sediul în București, sector 1, împotriva sentinței nr. 1248/F din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș, în dosarul nr. 1318/1259/2011/a1*/a1, intimate fiind debitoarele SC C. M. C. D&S SRL, cu sediul în Pitești, județul Argeș, SC C. M. C. D&S SRL, cu sediul în Pitești, județul Argeș, prin administrator judiciar SCP L. I. SPRL și SC C. M. C. D&S SRL, cu sediul în Pitești, județul Argeș prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență E.N. și a fost modificată sentința în sensul respingerii cererii formulate.
| ← Admisibilitatea unei acţiuni în răspundere personală,... | Verificarea de către instanţă a întrunirii cerinţelor... → |
|---|
