Evaluare creanţe garantate-art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 723 din data de 25.03.2015

Evaluare creanțe garantate-art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006

Textul alineatului 2) nu trebuie interpretat prin raportare la alineatul 1), aspect care a fost avut în vedere de legiuitor la redactarea art.103 față de art.80 din noua lege a insolvenței, Legea nr.85/2014.

Având în vedere textul art.41 alin.2), așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr.169/2010, instanța constată că între norma juridică cuprinsă de art.3 pct.17 și art.74 alin.1) -" După ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal și va avea grijă să fie afișat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația - garantată sau negarantată - a fiecărei creanțe.";, pe de o parte și cea cuprinsă în art.41 alin.2) din Lege, pe de altă parte, există necorelări.

Însă, din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea ca înregistrarea tabelului definitiv al creanțelor să se facă, de îndată, după ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate și după ce s-a efectuat, între data întocmirii tabelului preliminar și până la întocmirea tabelului definitiv, evaluarea garanțiilor, de către specialistul desemnat de către administratorul judiciar.

Această concluzie se impune prin prisma principiului de drept, conform căruia "Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat";-Legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării ei.

SENTINȚA Nr. 723/2015 din 25 Martie 2015 TRIBUNALUL VÂLCEA -

SECȚIA A II A CIVILĂ

La data de 13.01.2015 contestatoarea E SA a formulat contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor debitoarei /07.01.2015 cu privire la suma de 200.951.974-pct-13- reprezentând creanțe garantate, solicitând înscrierea la masa credală a sumei de 658.535.805,13 lei cu acest titlu, așa cum a fost garantată de către debitorul X SA.

În motivare se arată că între părți s-au încheiat următoarele contracte de garanție: de ipotecă imobiliară…., de ipotecă mobiliară ….., ….. și de cesiune de creanță ……, contracte prin care a fost garantat întregul debit, inclusiv prin instalațiile acestei societăți, respectiv X SA.

Prin urmare, se solicită admiterea contestației în temeiul dispozițiilor art.75 din Legea 85/2006.

Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.75 din Legea 85/2006 "… orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.";

Față de textul invocat se menționează faptul că, în mod strict și limitativ, legiuitorul a stabilit cazurile în care este posibilă contestarea tabelului definitiv de creanțe.

În concret, se arată că, falsul reprezintă un mod ilicit de confecționare sau de modificare a unui înscris oficial sau sub semnătură privată, în scopul ca acesta să producă efectele probatorii ale unui ale unui înscris real.

Cu privire la dol, se menționează că acesta constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic.

Referitor la eroarea esențială, ca viciu de consimțământ, se precizează faptul că ea constituie o reprezentare falsă a realității la încheierea unui act civil.

Față de cele expuse, intimata menționează că societatea creditoare nu și-a întemeiat contestația pe descoperirea unui fals, dol, eroare esențială sau pe descoperirea unor titluri hotărâtoare și necunoscute până la momentul formulării acesteia.

În subsidiar, se arată că cererea de înscriere la masa credală formulată de către contestatoare a privit suma de 658.535.805,38 lei, admisă ca și creanță garantată în tabelul preliminar, iar ulterior, în perspectiva întocmirii tabelului definitiv de creanțe, în aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2) din Legea 85/2006, conform cărora "(…creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar…";) s-a întocmit Raportul de evaluare cu actualizările corespunzătoare.

Se subliniază faptul că operațiunea de evaluare a patrimoniului societății debitoare nu reprezintă o opțiune, ci o obligație legală, de a cărei aducere la îndeplinire este răspunzător însuși administratorul judiciar, acesta având ca și atribuție expresă aceea de a "dispune"; efectuarea evaluării în procedură.Raportul de evaluare astfel întocmit a stabilit valorile tuturor activelor proprietatea X SA și deci și valorile bunurilor imobile/mobile constituite garanție în favoarea creditoarei-contestatoare.

Potrivit Raportului, valoarea totală a bunurilor aduse garanție este de 200.951.974 lei, iar față de această împrejurare, creditoarea a fost înscrisă în categoria creanțelor garantate, cu suma rezultată din evaluare, pentru restul sumei având calitatea de creditor chirografar, dispozițiile art.41 alin.2 stabilind în mod neechivoc faptul că determinarea părții garantate dintr-o creanță, în vederea înscrierii în tabelul definitiv, se face pe baza raportului de evaluare.

Prin urmare, se solicită respingerea contestației.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, arătând că, față de dispozițiile art.73 alin.1 și art.74 alin.1) din Lege, obligația administratorului judiciar era de a înregistra de îndată tabelul definitiv după soluționarea contestațiilor cu privire la tabelul preliminar, fără ca legea să-i permită acestuia să reevalueze patrimoniul debitoarei după afișarea tabelului preliminar.

Referitor la dispozițiile art.41 alin.2) din Legea 85/2006, contestatoarea menționează că alineatul 2 al articolului 41 din Lege a fost modificat prin Legea 169/2010 la data de 24.07.2010 și nu se referă la o obligație a administratorului judiciar conferită de lege de a evalua patrimoniul debitorului după întocmirea tabelului preliminar și după ce instanța de judecată a soluționat toate contestațiile formulate împotriva tabelului preliminar, acesta rămânând astfel definitiv, articol care se referă numai la accesoriile creanței principale care, în mod excepțional, pot fi trecute în tabelul definitiv, fiind citat în susținerea celor afirmate textul art. 41 din Lege.

Contestatoarea precizează că raportul întocmit de către Y SRL s-a făcut în scopul vânzării părților sociale ale X SPV SRL și nu pentru a fi modificate valorile garantate din tabelul preliminar, prin așa-zisa reevaluare a garanțiilor.

În plus, se arată că societatea E SA împreună cu Z au contestat raportul de evaluare, întrucât activele deținute de către debitoare au fost evaluate doar până la data de 30.04.2013.

De asemenea, este menționată Sentința 195/28.01.2013, prin care s-a reținut "că administratorii judiciari au trimis adrese către membrii comitetului creditorilor, cerând acestora să indice evaluatori agreați de aceștia care să facă verificarea cerută de creditorul AAAS, conform adreselor anexate din data de 10.12.2014 și 06.01.2015, urmând a fi convocat comitetul creditorilor pentru desemnarea unor persoane de specialitate pentru verificarea raportului întocmit de …SRL.";

Contestatoarea subliniază că terenurile situate în intravilan au o valoare de circulație foarte mare, iar cea a instalațiilor tehnice de funcționare a debitoarei cu care s-a garantat creanța contestatoarei au, de asemenea, o valoare mult mai mare decât cea dacă ar fi dezafectată societatea și iar instalațiile ar fi valorificate.

În final, se arată că demararea procedurii de vânzare a părților sociale ale X SPV SRL și reevaluarea activelor în vederea valorificării unui bun garantat se poate face doar cu asigurarea protecției corespunzătoare, altfel s-ar ajunge la înfrângerea dreptului de preferință al creditorului care a fost diligent și și-a constituit garanții pentru creanțele sale.

Analizând actele dosarului, instanța a constatat următoarele:

În cadrul procedurii insolvenței privind pe debitoarea X SA a fost întocmit Tabelul preliminar al creanțelor în care creditoarea-contestatoare a fost înscrisă cu o creanță garantată în cuantum de 658.535.805,38 lei-poziția 14.

În tabelul definitiv al creanțelor nr./07.01.2015, creditoarea-contestatoare a fost înscrisă cu suma de 200.951.974 lei, ca urmare a evaluării patrimoniului debitoarei.

Această evaluare a fost cuprinsă în raportul de evaluare a activelor deținute de către debitoare, întocmit de … SRL, raport supus aprobării adunării creditorilor din data de 02.12.2013.

Conform Procesului-verbal întocmit rezultă că societatea creditoare și-a exprimat punctul de vedere în sensul actualizării raportului de evaluare, astfel încât evaluarea activelor X SA să releve valoarea de piață la zi, "fără lipsa de echivoc obținute din valorificarea bunurilor debitoarei.

Cu o majoritate de 54,13% din valoarea totală a creanțelor prezente, au fost aprobate metodele de evaluare folosite la întocmirea Raportului de evaluare, ca fiind în conformitate cu cele recunoscute de către Uniunea Națională a Evaluatorilor Autorizați din România.

Cu privire la Raportul de evaluare întocmit în cauză au formulat contestații numai doi creditori, și anume creditoarea O, contestație respinsă ca rămasă fără obiect, prin Sentința nr.3410/18.06.2014 pronunțată în dosarul 938/90/2014 și creditoarea C LTD, contestație ce face obiectul dosarului…, aflat pe rolul instanței, având ca obiect numai evaluarea garanțiilor constituite în favoarea acestei contestatoare.

La data de 04.12.2014, potrivit Procesului-verbal 04.12.2014, a fost convocată adunarea creditorilor având pe ordinea de zi Prezentarea și supunerea spre aprobarea creditorilor a actualizării Raportului de evaluare a activelor deținute de X SA întocmit de ….. SRL, societatea creditoare solicitând, prin adresa 03.12.2014, amânarea ședinței la o dată ulterioară, invocând imposibilitatea de a se prezenta.

A fost consemnată decizia adunării creditorilor adoptată cu o majoritate de 68,1113% din valoarea totală a creanțelor prezente, în sensul că s-a luat act de Raportul de evaluare a activelor deținute de către debitoare.

Împotriva hotărârii Adunării creditorilor a formulat contestație creditoarea AAAS, iar prin Sentința nr.195/28.01.2015, contestația a fost parțial admisă, în sensul dispunerii anulării parțiale a Hotărârii Adunării Creditorilor din 04.12.2014 referitor la punctul 2, în sensul înlăturării mențiunii cu privire la aprobarea valorii reper a activelor reper a activelor transferate către SPV de 295.229.656 EURO.

Referitor la punctul privind raportul de evaluare, instanța a reținut în considerente următoarele:

"… prin adresa 04.12.2014, creditoarea Z și-a exprimat votul "considerând că acesta excede competența creditorilor având în vedere dispozițiile art.116 alin.3 din Legea 85/2006, învederează faptul că ia doar act de actualizarea Raportului de evaluare a bunurilor X SA întocmit de către …..SRL, operațiunea de actualizare a Raportului de evaluare fiind inclusă printre atribuțiile exclusive ale administratorului judiciar conform dispozițiilor art.20 coroborate cu dispozițiile art.116 alin.3 din Legea 85/2006, fără a exclude răspunderea administratorului special și nici a evaluatorului desemnat.

De asemenea, având în vedere neconcordanțele intervenite cu privire la valoarea de piață a activelor rezultată din raportul de evaluare/actualizarea raportului de evaluare,solicită efectuarea unei verificări a acestui raport, în baza prevederilor OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, art.3 alin.3 lit.f)";

Prin prezenta contestație, contestatoarea precizează că, față de punctul de vedere exprimat, în fapt ne aflăm în prezența unui vot condiționat ce echivalează cu un vot negativ, iar nu unul pozitiv, cum greșit a fost calificat de către consorțiul administratorilor judiciari.

Cele susținute de către contestatoare nu pot fi primite, având în vedere că, în fapt, creditorul a menționat că își rezervă dreptul ca, după ce se va lua act de actualizarea raportului de evaluare, acesta să solicite administratorului judiciar efectuarea unei verificări a acestui raport, în baza prevederilor art.3 alin.3 lit.f) din OG 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor.

Se observă că față de solicitarea creditoarei, consorțiul administratorilor judiciari a întreprins măsuri în legătură cu desemnarea unor evaluatori pentru verificarea raportului întocmit de ….. SRL, așa cum reiese din adresele …. din data de 10.12.2014 și 1-3 din data de 06.01.2015, în conformitate cu prevederile art.23 din Legea 85/2006("În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna persoane de specialitate. Numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor în cazul în care acestea vor fi achitate din averea debitoarei(…)"; și art.3 alin.3 lit.f) din OG 24/2011, dispoziții care menționează că "Evaluatorii autorizați, membri ai Uniunii, în exercitarea independentă a profesiei, desfășoară, în principal, următoarele activități: f) verificări de rapoarte de evaluare.";

Solicitarea exprimată de către creditoarea-contestatoare, în cadrul adresei ….04.12.2014, nu determină nevalabilitatea votului, neaflându-ne în prezența unui vot condiționat, deoarece, pentru a fi în această din urmă ipoteză, fiind imperios necesar ca votul creditorului să fie afectat de o condiție.

Prin urmare, creditorul trebuia să declare că votează punctul 1 al ordinii de zi, numai dacă se va realiza una sau mai multe dintre condițiile impuse de el, condiția fiind acel eveniment viitor și nesigur ca realizare, de care depinde existența dreptului subiectiv și a obligației corelative.";

Față de situația de fapt prezentată mai sus, instanța a constatat ca neîntemeiată contestația formulată, având în vedere următoarele:

Temeiul juridic al contestației îl constituie dispozițiile art.75 alin.1) din Legea 85/2006, conform cărora " După expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzut la art. 73 alin. (2), și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabel definitiv de creanțe, în cazul descoperirii existenței unui fals, doi sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.";

În speță, așa cum s-a precizat ulterior, contestatoarea-creditoare a invocat faptul că administratorul judiciar trebuia, față de dispozițiile art.73 alin.1 și art.74 alin.1) din Lege, să înregistreze de îndată tabelul definitiv după soluționarea contestațiilor cu privire la tabelul preliminar, fără ca legea să-i permită acestuia să reevalueze patrimoniul debitoarei după afișarea tabelului preliminar.

Contestatoarea a precizat că raportul întocmit de către …….SRL s-a făcut în scopul vânzării părților sociale ale X SPV SRL și nu pentru a fi modificate valorile garantate din tabelul preliminar, prin așa-zisa reevaluare a garanțiilor.

Prin susținerile de mai sus ale contestatoarei se invocă în fapt descoperirea unei erori esențiale, condiții în care excepția inadmisibilității a fost respinsă.

Pe fond, susținerile nu au fost primite.

Conform art.41 alin.1 și 2 din Legea 85/2006(așa cum a fost modificat prin Legea nr.169/2010) "(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă garanția se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula.";

Într-adevăr, în prima formă a textului art.41 alin.1 și 2 din Legea nr.85/2006 se arăta că ";(1) Nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.

(2) Prin excepție de la alin. (1), creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv și/sau în tabelul definitiv consolidat, după caz, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art. 39 alin. (1) lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantate de acea garanție. La distribuția prețului garanției, creditorul garantat va fi îndreptățit să calculeze accesoriile la creanța garantată până cel mult la data vânzării bunului, cu condiția ca prețul bunului să fie corespunzător mai mare decât valoarea inițial evaluată. În cazul în care prețul va fi inferior valorii evaluate, la distribuție se va ajusta corespunzător raportul dintre partea garantată și cea negarantată a creanței.";

Din compararea celor două texte instanța a concluzionat că reiese faptul că legiuitorul, prin modificările dispuse prin Legea nr.169/2010, a urmărit să clarifice dispozițiile anterioare cu privire la modalitatea de întocmire a tabelului definitiv, în privința creanțelor garantate.

Se observă că, în cazul acestor creanțe, acestea trebuie înscrise până la valoarea garanției stabilite prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar, sensul modificărilor fiind acela al necesității înscrierii creanțelor garantate până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, evaluare dispusă de administratorul judiciar și efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art.23 din lege.

De altfel, s-a reținut că, prin interpretarea expusă mai sus, nu se aduce nicio vătămare drepturilor creditorilor garantați, având în vedere că, în cazul în care se decide valorificarea bunurilor garantate, iar valorificarea se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, diferența va reveni creditorului garantat, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula, conform actelor din care rezultă creanța, până la data valorificării bunurilor.

Prin urmare, valorile definitive ale garanțiilor se stabilesc după valorificarea bunurilor în limita sumelor obținute.

În plus, rolul raportului de evaluare a patrimoniului debitoarei(deci inclusiv a bunurilor ce constituie obiectul contractelor de garanție), în condițiile în care se exprimă intenția de a se depune plan de reorganizare, este subliniat de dispozițiile art.95 din Lege, dispoziții conform cărora planul de reorganizare trebuie să indice perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și cu mijloacele financiare disponibile ale debitoarei.

Prin urmare, nu a fost primită susținerea contestatoarei, în sensul că singurul scop al evaluării ar fi fost cel vizat de constituirea societății X SPV SRL.

În ceea ce privește contestarea valorii garanțiilor, așa cum a fost stabilită de evaluatorul desemnat de către administratorul judiciar, instanța a reținut că raportul de evaluare nu a fost contestat de către creditoare, conform dispozițiilor art.21 alin.3) din Legea 85/2006, punctele de vedere exprimate în cadrul celor două ședințe ale adunării creditorilor neproducând efectele juridice menționate în prezenta contestație.

Față de cele arătate, contestația formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

← Confirmare plan reorganizare judiciară-art.100 şi art.101 din...		Deschiderea procedurii generale a insolvenţei. Jurisprudență... →

Evaluare creanţe garantate-art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Evaluare creanţe garantate-art.41 alin.2) din Legea nr.85/2006