Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1155 din data de 31.05.2013
Faliment - acțiune în anulare.
- Legea nr. 85/2006, art. 80 alin. 1 lit. b
Existența unei discrepanțe mari între valoarea pretențiilor celor două părți ale contractului de prestări servicii și faptul că actul a fost încheiat în perioada suspectă conduc la concluzia că sunt întrunite condițiile anulării lui în temeiul art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1155 din 31.05.2013)
Constată că prin sentința civilă nr.280/06.12.2012 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă a fost admisă acțiunea formulată de CII "RG"; în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC P P SRL și în baza art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 a dispus anularea contractului de prestări servicii din 03.08.2010 și contractului de cesiune de creanță nr.2/11.11.2010 încheiate între debitoare și SC A F SRL; în baza art.83 din Legea nr.85/2006 a fost obligată pârâta SC A F SRL să restituie către debitoare suma de 214.500 lei.
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că lichidatorul judiciar CII "R G"; a solicitat anularea contractului de prestări servicii încheiat la 03.08.2010 între debitoarea SC P P SRL, în calitate de beneficiar, și pârâta SC A F SRL, în calitate de prestator, anularea contractului de cesiune de creanță nr.2/11.11.2010 încheiat între aceleași părți și repunerea în situația anterioară încheierii celor două contracte prin obligarea pârâtei SC A F SRL la restituirea sumei încasate; sub motiv că la 03.08.2010 debitoarea SC P P SRL a încheiat cu pârâta SC A F SRL un contract de prestări servicii prin care cea din urmă se obliga să acorde consultații, îndrumare și asistență operațională pe probleme de management în schimbul prețului de 214.500 lei inclusiv TVA; că în perioada 19 - 21.08.2010 debitoarea a achitat suma de 12.442,62 lei cu TVA inclus iar pentru restul de 202.057,38 lei i-a cesionat prestatorului creanța pe care o avea față de C A S C, sumă pe care pârâta SC A F SRL a încasat-o; că nu există dovezi privind executarea serviciului de către prestator; că S.E., actuala asociată unică a debitoarei, a dobândit la 27.05.2010 părțile sociale de la D.M., în prezent asociat al pârâtei SC A F SRL; că prețul achitat de debitoare este excesiv de mare, având în vedere și faptul că debitoarea înregistra pierderi încă din anul 2009, în cuantum de 934.937 lei, iar în anul 2010 în cuantum de 256.266 lei, iar prin contractul de cesiune de creanță a fost evitat concursul celorlalți creditori asupra acestei sume, astfel că prin anularea actului principal trebuie să fie anulat și actul subsecvent.
Judecătorul-sindic a mai constatat că S.E., administratorul actual al societății debitoare SC P P SRL, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că nu este fraudulos contractul încheiat de părți și el a fost derulat în realitate iar lichidatorul judiciar nu are calitatea de a aprecia caracterul disproporționat al contraprestațiilor.
Totodată, judecătorul-sindic a mai constatat că a depus întâmpinare și pârâta SC A F SRL, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, contractul de prestări servicii fiind încheiat valabil, prin acesta conferind debitoarei consiliere cu privire la managementul și marketingul în domeniul farmaceutic, astfel că prestațiile celor două părți sunt echivalente; că la 09.11.2010 a fost încheiat un proces-verbal de recepție a serviciilor efectuate de prestator pe parcursul a 14 săptămâni, incluzând un număr de 56 de ședințe a câte 4 ore fiecare; că în lipsa lichidităților beneficiara serviciului a cesionat creanța sa față de CAS C pe care a încasat-o după ce CNAS a avizat favorabil cesiunea.
Analizând cauza judecătorul-sindic a constatat că la 03.08.2010 SC P P SRL, aflat în prezent în procedura insolvenței, a încheiat cu pârâta SC A F SRL un contract de consultații, îndrumare și asistență operațională pe probleme de management, prețul serviciul fiind de 214.500 lei inclusiv TVA, ce urma a fi plătit în 60 de zile lucrătoare de la emiterea facturii de către prestator, durata contractului fiind de 12 luni; că la 19.08.2010 pârâta a emis factura în valoare de 214.500 lei din care debitoarea a achitat în perioada 19 - 21.08.2010 suma de 12.442,62 lei, rămânând un rest de 202.057,38 lei; că prin contractul de cesiune nr.2/11.11.2010 debitoarea a cesionat către pârâta SC A F SRL creanța în sumă de 202.057,38 lei, debitor cedat fiind CAS C, sumă pe care cea din urmă pârâtă a încasat-o; și că la 09.09.2011 SC P P SRL prin administrator S.E. a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului, cerere admisă prin încheierea din 12.09.2011.
Având în vedere situația de fapt arătată judecătorul-sindic a reținut că sunt întrunite condițiile de anulare a contractului de prestări servicii pe temeiul dispozițiilor art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, reținând că acesta a fost încheiat în perioada suspectă și a avut ca obiect transferul drepturilor patrimoniale către terțul SC A F SRL; că nu există dovezi din care să rezulte executarea prestării serviciului de către cea din urmă societate, astfel că prețul achitat este nejustificat; că procesul-verbal de recepție din 09.11.2010 depus la dosar de prestator este insuficient și formal pentru a dovedi prestarea serviciilor în condițiile în care nu este însoțit și de alte acte din care să rezulte în ce a constat serviciile de consultanță, conținutul consultanței și că acesta nici nu a fost înregistrat în documentele societății; că prin raportul încheiat de lichidator, privind cauzele și împrejurările apariției insolvenței debitoarei, se reține că încheierea contractului de prestări servicii ce constituie obiectul prezentului litigiu a condus la scăderea lichidității debitoarei și, de asemenea, managementul defectuos a fost o altă cauză a insolvenței; că contractul arătat nu poate fi considerat ca fiind normal în cursul desfășurării activității curente în condițiile în care aceasta se afla în dificultate financiară încă din anul 2010 și el nu putea duce decât la adâncirea crizei financiare a debitoarei.
În concluzie, judecătorul-sindic a decis admiterea cererii și anularea contractului de prestări servicii, precum și a actului subsecvent nr.2/11.11.2011, obligând pârâta SC A F SRL la restituirea către debitoare a sumei de 214.500 lei.
La 04.02.2013 SC A F SRL a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Greșit instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006 privind anularea contractului de prestări servicii.
Se arată că contractul de prestări servicii din 03.08.2010 a fost încheiat valabil sub aspectul condițiilor de fond și de formă, scopul lui era acela ca recurenta să împărtășească societății debitoare strategiile de management și marketing farmaceutic; că, în consecință, nu există discrepanțe între valoarea prestațiilor celor două părți; că la 09.11.2010 a fost încheiat procesul-verbal de recepție a serviciilor; că, în consecință, recurenta și-a încasat în mod justificat prețul pentru serviciile prestate, pentru aceasta încheindu-se și contractul de cesiune de creanță în urma căreia a încasat suma de 202.057,38 lei după ce CNAS a avizat contractul de cesiune de creanță.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de Curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea constată că prima instanță a reținut corect că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006.
În adevăr, nu există dovezi suficiente privind executarea prestației de către recurentă. Simplul proces-verbal de recepție de care s-a prevalat aceasta nu dovedește că a prestat 56 de ședințe a câte 4 ore de consiliere în domeniul managementului.
Pe de altă parte, recurenta nu are ca obiect de activitate prestarea serviciului de consultanță în materie de management. Actul încheiat de ea depășește capacitatea sa de folosință și îi lipsesc acreditările și cunoștințele specifice unui domeniu al științei atât de important.
În consecință, recurenta nu poate consilia, ci doar poate emite păreri, iar acestea nu pot valora 214.500 lei.
De altfel, acest serviciu nu a avut niciun rezultat concret, astfel că la câteva luni după încheierea procesului-verbal de recepție, beneficiara serviciului a intrat în insolvență.
Toate aceste elemente duc la concluzia că există o discrepanță mare între valoarea prestațiilor celor două părți.
Având în vedere faptul că actul arătat a fost încheiat de părți în perioada suspectă, rezultă că sunt întrunite condițiile anulării lui pe temeiul art.80 alin.1 lit.b) din Legea nr.85/2006, așa cum corect a fost reținut de prima instanță, criticile recurentei fiind nefondate.
Având în vedere principiul anulării actului subsecvent și repunerea părților în situația anterioară, corect prima instanță a dispus și anularea contractului de cesiune de creanță.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins recursul ca nefondat.
| ← Insolvenţa. Închiderea procedurii in temeiul art. 132 din... | Litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Condiţiile... → |
|---|
