Litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Condiţiile deschiderii procedurii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Hotărâre nr. 1243 din data de 07.06.2013
1. Litigii cu profesioniști.
Procedura insolvenței. Condițiile deschiderii procedurii.
Recurenta nu a solicitat probe pentru a se stabili cu exactitate dacă soldul lunar al conturilor debitoarei depășește valoarea creanței ce constituie obiectul prezentului litigiu și că aparent soldul arătat este mai mare decât pretenția reclamantei, astfel că prima instanță a reținut corect faptul că debitoarea nu se află în insolvență, aceasta fiind o condiție suficientă pentru respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1243 din 07.06.2013)
Constată că prin sentința civilă nr.223 din 11.01.2013 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă a fost admisă contestația formulată de SC T C SRL și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de SC S C SA prin RVA I S SPRL.
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a constatat că SC S C SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței SC T C SRL sub motiv că aceasta din urmă datorează o sumă de 795.562,45 lei și penalități de întârziere pentru livrările facturate în perioada noiembrie 2011 - martie 2012, al căror termen de scadență a expirat cu mai mult de 90 de zile în urmă.
Judecătorul-sindic a mai constatat că pârâta a formulat contestație, solicitând respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței sub motiv că reclamanta nu este creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței și, pe de altă parte, pârâta nu se află în stare de insolvență.
Analizând litigiul judecătorul-sindic a constatat că între cele două părți a fost încheiat în ianuarie 2006 un contract de distribuție, în temeiul căruia reclamanta a livrat produse debitoarei.
Judecătorul-sindic a mai reținut că pârâta a dovedit că nu se află în insolvență deoarece potrivit extraselor de conta atașate la dosarul cauzei ea deține disponibil bănesc iar refuzul de plată nu poate fi considerat a releva lipsa fondurilor bănești ale debitoarei.
În concluzie, judecătorul-sindic a reținut că este întemeiată contestația debitoarei și, pe cale de consecință, a fost decisă respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței ca neîntemeiată.
La 26.02.2013 SC S C SA a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Greșit instanța de fond a omis să observe că cererea de deschidere a procedurii insolvenței întrunește toate condițiile legale.
Se arată că cererea reclamantei întrunește condițiile valorii prag deoarece creanța sa este de 775.562,45 lei, din care 640.123,14 lei reprezintă debitul principal, iar suma de 135.439,31 lei reprezintă penalități contractuale; creanța este certă, lichidă și exigibilă, având în vedere că facturile emise de reclamantă nu au fost contestate de debitoare și, în plus, o parte din sumele pretinse au fost achitate.
Cu privire la starea de insolvență se arată că prin expirarea termenului de 90 de zile de la dat exigibilității creanțelor debitoarea este prezumată în insolvență, iar efectuarea unor plăți către alți creditori nu răstoarnă prezumția de insolvență a acesteia.
La 05.06.2013 SC T C SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că instanța de fond a reținut corect că debitoarea nu se află în insolvență, ea făcând numeroase plăți către alți creditori și simpla omisiune de plată a unui creditor nu poate releva starea de insolvență.
În argumentarea capacității sale de plată intimata arată că în perioada 06.12.2011 - 14.03.2012 a achitat recurentei suma de 998.340,60 lei și către alți furnizori a achitat suma de 2.457.118,7 lei rămânând cu un sold de 5.459.322,82 lei.
Recursul nu este fondat.
Nu este fondată critica recurentei, încadrată corect de aceasta în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea constată mai întâi că prima instanță a respins cererea de deschidere a procedurii pe temeiul lipsei condiției legale a stării de insolvență a debitoarei, reținându-se că potrivit probelor administrate în cauză aceasta a răsturnat prezumția insolvenței.
În recurs se arată că simpla dovadă a efectuării plăților către terțele persoane nu răstoarnă prezumția de insolvabilitate a debitoarei.
Verificând documentele atașate de intimată la dosarul de fond, Curtea reține că aceasta are conturi curente la mai multe bănci: B T, B R și EB SA.
Potrivit extraselor de cont ale debitoarei, în perioada decembrie 2011, data emiterii primelor facturi pretinse de reclamantă - martie 2012, data ultimei facturi pretinse de reclamantă, precum și în perioada următoare, respectiv până iunie 2013, când expiră cele 90 de zile prevăzute de lege și când a fost depusă cererea de chemare în judecată, debitoarea a efectuat zilnic plăți atât față de creditorul în litigiu cât și față de alți creditori, iar soldul final în perioada arătată depășește uneori suma pretinsă de reclamantă.
Având în vedere că recurenta nu a solicitat probe pentru a se stabili cu exactitate dacă soldul lunar al conturilor debitoarei depășește valoarea creanței ce constituie obiectul prezentului litigiu și că aparent soldul arătat este mai mare decât pretenția reclamantei, Curtea reține că prima instanță a reținut corect faptul că debitoarea nu se află în insolvență, aceasta fiind o condiție suficientă pentru respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, s-a respins recursul ca nefondat.
| ← Faliment - acţiune în anulare. Jurisprudență Faliment | Litigii cu profesionişti. Procedura insolvenţei. Motivarea... → |
|---|
