Faliment – admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială în procedura insolvenţei (legea nr. 85/2006).
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 133 din data de 16.03.2016
Faliment - Admisibilitatea cererii de ordonanță președințială în procedura insolvenței (Legea nr. 85/2006).
Art. 149 din Legea nr. 85/2006 prevede că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă. Lipsește orice interdicție exprese a procedurii speciale a ordonanței președințiale în cadrul procedurii insolvenței. O asemenea interdicție nu ar putea fi desprinsă nici prin reținerea unei incompatibilități implicite a acestei proceduri cu specificul insolvenței guvernate de celeritate, dar acesta din urmă va fi avut în vedere în analiza îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 581 C.p.civ.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 133 din 16.03.2016)
Constată că, prin sentința civilă nr. 1328/25.02.2016 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 5651/3/2016, judecătorul sindic a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active, lipsa de obiect și inadmisibilitatea, a admis cererea formulată de reclamanții C.C. și G.P. și a dispus, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea măsurii vânzării la licitație publică a activelor pârâtei C SA și a efectelor hotărârilor Adunărilor creditorilor din 29.01.2016, 02.02.2016 și 08.02.2016 până la soluționarea contestațiilor formulate împotriva măsurilor de convocare a acestor adunări, înregistrate sub nr. 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 și 25871/3/2012*/a21.
Judecătorul sindic a constatat netemeinicia excepțiilor reținând în esență că în procedura ordonanței președințiale deține calitate procesuală activă persoana care poate invoca o pagubă prin neluarea măsurilor solicitate a fi luate pe această cale, condiție îndeplinită în persoana reclamanților prin faptul că aceștia au formulat cereri de creanță în procedura insolvenței, mai mult, aceștia formulând și acțiuni pe fond de contestare a măsurilor lichidatorului judiciar. În ceea ce privește excepția lipsei de obiect, instanța reținut că reclamanții și-au indicat pretențiile, iar aspectele invocate de pârâtă în susținerea excepției nu pot fi analizate decât pe fondul respectivelor contestații și nicidecum pe calea ordonanței președințiale. În ceea ce privește admisibilitatea, judecătorul sindic a subliniat că din nici un text de lege nu se poate reține că procedura ordonanței președințiale nu ar fi aplicabilă procedurii insolvenței, dimpotrivă, principiul celerității acesteia nefiind cu nimic afectat, atâta timp cât procedura ordonanței președințiale prevede termene mult mai scurte decât prima respectiv de 24 și 48 de ore pentru amânarea pronunțării și redactare. Pe de altă parte, practica judiciară a reținut constant compatibilitatea de principiu a procedurii ordonanței președințiale cu cea a insolvenței, atâta timp cât sunt respectate condițiile prevăzute de art. 581-582 Cod procedură civilă.
Pe fondul cererii de ordonanță președințială, în ceea ce privește condiția urgenței prevăzute de art. 581(1) C.p.civ., instanța a reținut că se pot ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Or, fiind vorba de vânzarea unor active, în condițiile în care există contestații împotriva modalității de evaluare a acestora și a procedurii de licitație, condiția urgenței apare ca îndeplinită, atâta timp cât eventuala pagubă care s-ar produce prin vânzarea acestora nu s-ar mai putea repara.
Caracterul vremelnic a fost considerat îndeplinit deoarece s-a solicitat suspendarea măsurii vânzării la licitație publică a activelor pârâtei SC CONBAN SA până la soluționarea contestațiilor formulate împotriva măsurilor lichidatorului judiciar înregistrate sub numerele 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 și 25871/3/2012*/a21, acela fiind momentul la care se va stabili dacă procedura de vânzare la licitație în ansamblul ei și cu referire la modalitatea de evaluare a bunurilor, se desfășoară în condiții de deplină și perfectă legalitate și poate să continue.
S-a apreciat că prin măsura suspendării vânzării la licitație nu se prejudecă fondul atâta timp cât prin această soluție dată în cadrul ordonanței președințiale instanța nu stabilește și nu se pronunță cu privire la legalitatea procedurii de vânzare la licitație.
Împotriva soluției, au declarat recurs lichidatorul judiciar SP G C IPURL și creditorul I.D.C.
Recurentul I.D.C. a solicitat casarea sentinței, iar, în subsidiar, modificarea în sensul respingerii cererii, apreciind, în esență, că măsura dispusă constituie un abuz și împiedică realizarea drepturilor creditorilor în procedură.
La termenul de judecată din recurs, reprezentantul convențional al recurentului a declarat că partea nu înțelege să achite taxa de timbru stabilită în sarcina sa.
Pentru acest motiv, în baza art. 20(3) din Legea nr. 146/1997 și 9(2) din OG nr. 32/1995, Curtea va anula ca netimbrat recursul formulat de recurentul I.D.C.
Lichidatorul judiciar SP G C IPURL a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
În motivare, recurentul a reiterat excepțiile invocate și în fața judecătorului sindic, solicitând admiterea acestora și, în consecință, respingerea cererii.
În ceea ce privește îndeplinirea cerințelor procedurii speciale prevăzute la art. 581 și urm. C.p.civ., recurentul a susținut nerespectarea condiției urgenței și aparența de drept în favoarea sa având în vedere că reclamanții urmăresc în esență paralizarea unor hotărâri ale adunării creditorilor, care nu ar putea fi cenzurate pe criterii de oportunitate, și împiedicarea recuperării creanțelor de către creditori.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 16.03.2016, intimații C.C. și G.P. au invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate și au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, de analizat cu prioritate potrivit art. 137 C.p.civ., Curtea constată netemeinicia acesteia față de incidența în cauză a dispozițiilor art. 3041 C.p.civ.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de recurentul SP GRIG CONSULT IPURL, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Sub aspectul soluționării excepțiilor, Curtea achiesează punctelor de vedere exprimate de judecătorul sindic în cuprinsul considerentelor sale, aducând unele precizări suplimentare.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, Curtea constată că aceasta a fost analizată în mod judicios prin raportare la specificul procedurii ordonanței de președințiale în care o asemenea calitate deține persoana care invocă existența unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, paguba iminentă și care nu s-ar putea repara sau piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, aspecte ce se regăsesc și în motivarea cererii reclamanților și nu pot fi analizate decât ca argumente de fond. Mai mult, criticile concrete ale recurentului subsumate argumentării excepției privesc în esență lipsa calității reclamanților de creditori participanți la procedură îndreptățiți să formuleze contestațiile înregistrate sub nr. 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 și nr. 25871/3/2012*/a21. Or, în cuprinsul prezentei ordonanțe președințiale nu ar putea fi tranșat aspectul privitor la calitatea procesuală activă din acțiunile de fond, fiind incompatibil cu procedura specială.
Totodată, reclamanții și-au indicat obiectul cererii de chemare în judecată, iar criticile recurentului privitoare la executarea măsurilor contestate prin desfășurarea Adunărilor creditorilor reprezintă apărări pe fondul cererii, urmând a fi analizate ca atare. În egală măsură, argumentele recurentului privind rămânea fără obiect a contestațiilor reclamanților nu ar putea fi verificate în cadrul procedurii speciale, urmând a fi analizate ca atare cu prilejul soluționării acestora.
În concordanță cu argumentele deja reținute de judecătorul sindic, Curtea reține prevederile art. 149 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, și absența oricărei interdicții exprese a procedurii speciale a ordonanței președințiale în cadrul procedurii insolvenței. O asemenea interdicție nu ar putea fi desprinsă nici prin reținerea unei incompatibilități implicite a acestei proceduri cu specificul insolvenței guvernate de celeritate, dar acesta din urmă va fi avut în vedere în analiza îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 581 C.p.civ.
Astfel, cum a fost subliniat de prima instanță, dispozițiile art.581 C.p.civ. instituie procedura specială a ordonanței președințială, care permite instanței luarea unor măsuri provizorii, grabnice, cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Prin urmare textul de lege invocat impune verificarea a trei condiții, care trebuie să fie cumulativ întrunite pentru a se putea dispune, în procedura specială a ordonanței președințiale, măsura solicitată: caracterul provizoriu al măsurii, existența urgenței și neprejudecarea fondului, întreaga analiză menținându-se la aprecieri asupra aparența dreptului, și nu a fondului pretențiilor reclamanților.
În cauză, instanța a constatat că este îndeplinită condiția vremelniciei, față de faptul că reclamanții au solicitat luarea unor măsuri pe perioada limitată la soluționarea dosarelor înregistrate sub nr. 25871/3/2012*/a10, 25871/3/2012*/a18 și nr. 25871/3/2012*/a21 având ca obiect contestații împotriva hotărârilor Adunării creditorilor privind evaluarea bunurilor debitoarei CONBAN SA și procedura de licitație de urmat pentru valorificarea acestora.
În privința cerinței urgenței, instanța a reținut că textul 581 C.p.civ. enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, respectiv: păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. În consecință, împrejurările de fapt care justifică cererea de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie, prin prisma acestei cerințe, uneia dintre cele trei categorii de situații anterior enunțate, iar partea care formulează cererea trebuie să le dovedească ca atare, potrivit regulii înscrise în art. 1169 C.civ.
Analizând îndeplinirea acestei cerințe, doar din perspectiva aparenței în drept, Curtea constată că reclamanții urmăresc pe această cale suspendarea vânzării la licitație a activelor societății C SA aflată în lichidare până la soluționarea contestațiilor privitoare măsurile de convocare a Adunărilor creditorilor privitoare la evaluarea activelor și valorificarea acestora, invocând dreptul acționarilor de a beneficia de distribuirea sumelor rămase după lichidare și de a intra în proprietatea bunurilor rămase în averea debitoarei după acoperirea în totalitate a creanțelor și radierea societății debitoare. Reclamanții au susținut că interesele debitoarei și ale acționarilor nu au fost protejate în cursul procedurii, urmărindu-se vânzarea activelor societății la prețuri derizorii doar pentru că acestea sunt suficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor, fără minime diligențe pentru recuperarea creanțelor deținute de debitoare împotriva terților. Iminența și caracterul ireparabil al pagubei ar rezulta din chiar posibilitatea vânzării activelor în procedura de lichidare fără a exista o certitudine cu privire la deplina și perfecta legalitate a măsurilor lichidatorului judiciar, aspect reținut de judecătorul sindic ca fiind decisiv pentru luarea măsurilor provizorii solicitate.
Curtea consideră că, în aprecierea urgenței măsurii solicitate conform art. 581 C.p.civ., trebuie să se țină cont ca acțiunile sau inacțiunile solicitate pentru a sigura păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere sau prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara să nu producă prin ele însele un dezechilibru ireparabil de data aceasta în detrimentul părții cu interese contrare cât timp, până la dovada contrară, acesta este prezumat a acționa în mod legal.
Astfel, se reține ca nejustificată urgența, din perspectiva pagubei iminente și ireparabile ce ar fi suportată de reclamanți, în condițiile în care drepturile invocate de aceștia în temeiul art. 133 din Legea nr. 85/2006 sunt subsecvente celor ale creditorilor ale căror interese primează în procedura insolvenței potrivit art. 2 din lege. Mai mult, prin măsurile solicitate s-ar întrerupe practic procedura de lichidare a societății debitoare contrar principiului celerității ce guvernează întreaga procedură a insolvenței și fără posibilitatea recuperării pagubelor ce ar putea fi pricinuite prin acest demers celorlalți participanți la procedură. Pe de altă parte, în actualul stadiu al procedurii, după trecerea la faliment, nu se mai poate susține interesul prioritar al societății debitoare deoarece toate demersurile urmăresc lichidarea bunurilor din averea acesteia în scopul acoperirii creanțelor, în privința societății urmând a se dispune în final radierea.
Fără a intra în analiza celorlalte argumente ale reclamanților, reținute în mod corect de judecătorul sindic ca ținând de fondul raportului juridic dintre părți și de competența instanței ce judecă acțiunile principale de drept comun, Curtea subliniază doar că pentru valorificarea drepturilor și împiedicarea unor acțiuni contrare legii, reclamanții pot acționa în limita drepturilor conferite în procedura insolvenței, dar, în sens contrar, creditorii nu ar putea recupera eventualele prejudicii rezultând din întârzierea procedurii, măsura solicitată a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale putând genera astfel un dezechilibru ireparabil, neurmărit de legiuitor cu prilejul instituirii acestei proceduri speciale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312(3) corob. cu art. 304 pct. 9 C.p.civ., Curtea a apreciat întemeiat recursul și l-a admis.
Pe cale de consecință, a dispus modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate pe cale de ordonanță președințială.
| ← Necompetenţa generală a instanţelor. Jurisprudență... | Obligaţia de a face. Jurisprudență Faliment → |
|---|
