Faliment. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 679 din data de 19.06.2013
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 28.11.2012 sub dosar nr. 5188/110/2012/a21 contestatoarea A.N.A.F. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creditorilor S.C. R. S.A. publicat în B.P.I. nr. 16717/21.11.2012 solicitând a fi înscrisă suma de 9390559 lei în categoria creanțe garantate și nu în categoria creanțe bugetare.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat faptul că, în cuprinsul cererii de admitere a creanței a făcut precizarea că, pentru suma de 9537.057 lei solicită înscrierea conform art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea 85/2006 întrucât pentru această sumă, organele de executare silită din cadrul instituției au înscris titlurile executorii în A.E.G.R.M., în conformitate cu disp. art. 230 Cod procedură fiscală.
Contestatoarea a mai specificat faptul că, măsura administratorului judiciar de a nu înscrie creanța ANAF încalcă dispozițiile art. 36 alin. 1 din Titlul VI din Legea 99/1999, art. 98 alin. 1 din același act normativ, art. 1 alin. 1 din HG 802/1999.
În drept, au fost invocate prevederile art. 21 alin. 2, art. 73 din Legea 85/2006 și art. 36 alin. 1, art. 98 alin. 1 din Titlul VI din Legea 99/1999.
Cererea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997 și art. 229 din Codul de procedură fiscală.
Intimata SC R. SA prin administrator special a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat în esență faptul că, titlul executor nr. 1218 din data de 10.09.2012 înscris în arhiva electronică la data de 20.09.2012 nu poate fi încadrat în categoria creanțe garantate întrucât acesta este emis și înscris în arhiva electronică de garanții imobiliare reale după data de 05.09.2012 - data deschiderii procedurii insolvenței astfel că, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea 85/2006 suma de 9268480 lei nu era garantată.
În drept, a invocat prevederile art. 115 -118 Cod procedură civilă
Intimata S.Q. SPRL în calitate de administrator judiciar al SC R. SA a depus la dosar note scrise arătând faptul că, avizele de garanție nu pot conferi caracterul de creanță garantată întrucât nu este individualizat bunul asupra căruia poartă garanția. În concret, nu sunt constituite avize de garanție privind sechestre asupra unor bunuri determinate, cu avizele de garanție vizează doar un simplu drept de creanță stabilit prin titluri executorii, înscrierea acestora în AEGRM potrivit art. 230 Cod procedură fiscală neconferind creditorului calitatea de creditor garantat, ci asigură opozabilitatea titlurilor de creanță.
Prin încheierea din data de 20.02.2013 a fost admisă excepția litispendenței fiind atașat la prezentul dosar, dosarul nr. 5188/110/2012*/a 22.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
În fapt, prin Încheierea din 05 septembrie 2012 a fost deschisă procedurii insolvenței împotriva S.C. R. S.A., contestatoarea A.N.A.F.formulând o declarație de creanță prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 9537.057 lei din care suma de 9390.559 lei în categoria creanțe garantate și suma de 146.498 lei în categoria creanțe bugetare.
În urma verificărilor efectuate, administratorul judiciar a procedat la înscrierea în tabelul preliminar a sumei de 9537.057 lei în categoria creanțe bugetare întrucât cererea de înscriere la categoria creanțe garantate nu a fost susținută de documente justificative, din verificările proprii realizate la AEGRM nefiind identificate sechestre instituite asupra bunurilor SC R. SA.
În drept, potrivit art. 73 din Legea 85/2006 (1) Debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe […].
Conform art. 3 pct. 9 din Legea 85/2006 creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent dacă acesta este debitor principal sau terț garantat față de persoanele beneficiare ale garanțiilor reale;
În categoria garanțiilor reale se înscriu gajul, garanția reală mobiliară, ipoteca, privilegiile reale, dreptul de retenție (cu precizarea că acesta din urmă este o garanție reală imperfectă, având în vedere că este lipsit de una din cele două prerogative speciale conferite de drepturile reale accesorii, respectiv de atributul de urmărire), al căror specific se exprimă prin afectarea specială a unui
bun pentru garantarea obligației, prin instituirea unui veritabil drept real accesoriu de garanție, cu privire la bunul în cauză.
În consecință, creditorii cu creanțe garantate sunt acei creditori care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului asupra bunurilor altei persoane, numită terț garant, care o oferit o cauțiune reală pentru garantarea executării obligației de plată a debitorului.
Se mai reține faptul că, în sensul prevederilor art. 39 din Legea 85/2006, sunt creanțe garantate acelea pentru care debitorul, în vederea contractării obligației principale, a constituit si o garanție reală de tipul celor enumerate limitativ în acest articol: ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție de orice fel.
Așadar, din categoria creanțelor garantate ce ar putea participa în procedura insolvenței nu pot face parte decât acele creanțe care sunt însoțite de una din garanțiile reale precizate expres de legiuitor: ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară si drept de retenție. Pot face parte din categoria creanțelor garantate orice creanțe, indiferent de natura juridică: comercială, civilă, fiscală etc.
În materie fiscală, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 151 alin. 8 și art. 154 alin. 6 O.G. 92/2003 sechestrele instituite de organele fiscale constituie ipotecă legală asupra bunurilor identificate în acestea.
Analizând înscrisurile depuse de către contestatoare la dosarul cauzei instanța constată faptul că, nu au fost prezentate de către contestatoare dovezi privind constituirea unor garanții reale (astfel cum acestea au fost detaliate mai sus) susținându-se caracterul garantat al creanței doar în baza înscrierii titlurilor executorii în A.E.G.R.M. invocând dispozițiile art. 36 alin. 1 și art. 98 Titlul VI din Legea 99/1999.
Instanța reține faptul că, aceste dispoziții de care se prevalează contestatoarea specifică în mod clar faptul că, înscrierea în A.E.G.R.M. are doar semnificația îndeplinirii condiției de publicitate asupra garanției reale a creditorului asupra bunului în cauză (art. 36 alin. 1) cu consecința conferirii unui drept de prioritate creditorului privilegiat.
Aceste raționament este susținut și de dispozițiile art. 41 din Legea 85/2006 care stipulează faptul că, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidator, rezultând astfel că, garanția trebuie să existe pentru fi evaluată, or, nu se poate susține faptul că, garanția este constituită din titlurile executorii.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
| ← Faliment. Jurisprudență Faliment | Faliment. Jurisprudență Faliment → |
|---|
