PROCEDURA INSOLVENŢEI. HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE A CREDITORILOR PRIN CARE SE DECIDE ASUPRA MODALITĂŢII DE VÂNZARE A BUNURILOR FALITEI. LIMITELE CONTROLULUI JUDICIAR.

PROCEDURA INSOLVENŢEI. HOTĂRÂREA ADUNĂRIIGENERALE A CREDITORILOR PRIN CARE SE DECIDEASUPRA MODALITĂŢII DE VÂNZARE A BUNURILORFALITEI. LIMITELE CONTROLULUI JUDICIAR.- art. 11 alin. 2, art. 14 alin. 7, art. 116 - 120 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Din economia dispoziţiilor art.116-120 din Legeanr.85/2006 rezultă că bunurile din averea debitorului pot fivândute direct, prin licitaţie sau într-o combinaţie a celor două,alegerea aparţinând adunării generale a creditorilor, dupăpropunerea lichidatorului. Lichidatorul este acela care întocmeşteraportul cu propunerile de vânzare, convoacă adunareacreditorilor, iar aceasta decide dacă aprobă raportul, situaţie încare judecătorul sindic va da dispoziţie lichidatorului să efectuezeactele necesare în condiţiile propuse în raport.

Este adevărat deci, că dispoziţia judecătorului sindicpriveşte vânzarea şi el supraveghează activitatea de lichidare, darnu este în măsură, atâta timp cât nu s-a cerut şi nu s-a dispusanularea unei hotărâri a creditorilor, să înlăture deciziileadoptate de aceştia sub aspectul valorificării patrimoniuluidebitorului.

( Curtea de Apel Piteşti - s.c.c.a.f., decizia nr. 758/R-C/12 septembrie 2008 )

Prin încheierea din 27 martie 2008, Tribunalul Vâlcea ainvalidat vânzarea către ofertantul SC M.C. SRL Rm.Vâlcea, a încuviinţatsigilarea bunurilor debitoarei SC F SRL Rm.Vâlcea şi a acordat termenpentru continuarea operaţiunilor de lichidare.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că ofertantul estedebitorul din proces".

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea SC BSA Bucureşti - pentru Sucursala sa din Judeţul Vâlcea, invocânddispoziţiile art.304 pct.5, 6, 7 şi 9 din codul de procedură civilă şinormele de drept material din Legea nr.85/2006, motivat de următoarele:

- încheierea din 27 martie 2008 este nulă, întrucât ea nucuprinde motivele de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării sale;

- judecătorul-sindic şi-a depăşit atribuţiile, a încălcat normelede procedură acordând mai mult decât s-a cerut şi a aplicat greşit legea.Instanţa nu putea să invalideze hotărârea adunării creditorilor din 21februarie 2008, pe de o parte pentru că ofertanta nu este aceeaşi persoanăca şi debitorul, iar pe de altă parte pentru că, în cazul vânzării directe,chiar dacă ar fi, nu există o interdicţie legală.

Examinând criticile formulate se constată că ele sunt fondatepentru cele ce se vor arăta mai jos.

La 21 februarie 2008 a avut loc adunarea generală acreditorilor debitoarei SC F SRL. Cu această ocazie s-a decis ca imobiluldepozit, birouri şi teren să fie licitat public la 7 martie 2008, iar în măsuraîn care nu se va realiza vânzarea cu această ocazie, el va putea fi înstrăinatcătre SC M.C. SRL, potrivit ofertei depuse de această societate la 15februarie 2008, cu respectarea anumitor condiţii de plată a preţului(f.372).

La 7 martie 2008 (f.389) nu s-a prezentat nici un licitant, aşaîncât devenea operantă hotărârea adunării creditorilor din 21 februarie2008. Această hotărâre nu a fost atacată de nici unul dintre creditorii careau votat împotriva ei, situaţie în care, de altfel, nu se afla decât AVASBucureşti.

Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atribuţiilejudecătorului sindic sunt limitate la controlul activităţii practicianului înlichidare căruia, de principiu, îi aparţin atribuţiile manageriale. Deciziilemanageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori,prin organele acestora".

Potrivit art.14 alin.7 din aceeaşi lege, Hotărârea adunăriicreditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul sindic pentru nelegalitate,la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şiau făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precumşi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei,care au lipsit motivat la şedinţa adunării creditorilor".

În cauză, judecătorul sindic nu a fost învestit cu o cerere princare AVAS Bucureşti, singurul creditor care a votat împotriva Hotărâriidin 21 februarie 2008, să solicite cenzurarea legalităţii acesteia. Desubliniat, că din textele precitate rezultă că asupra oportunităţii deciziilorhotărăsc creditorii, iar judecătorul sindic, dacă este învestit, se pronunţăasupra legalităţii.

În nici una din aceste situaţii însă, judecătorul sindic nu seînvesteşte din oficiu.

Din economia dispoziţiilor art.116-120 din Legea nr.85/2006rezultă că bunurile din averea debitorului pot fi vândute direct, prinlicitaţie sau într-o combinaţie a celor două, alegerea aparţinând adunăriigenerale a creditorilor, după propunerea lichidatorului. Lichidatorul esteacela care întocmeşte raportul cu propunerile de vânzare, convoacăadunarea creditorilor, iar aceasta decide dacă aprobă raportul, situaţie încare judecătorul sindic va da dispoziţie lichidatorului să efectueze actelenecesare în condiţiile propuse în raport.

Este adevărat deci, că dispoziţia judecătorului sindic priveştevânzarea şi el supraveghează activitatea de lichidare, dar nu este înmăsură, atâta timp cât nu s-a cerut şi nu s-a dispus anularea unei hotărâria creditorilor, să înlăture deciziile adoptate de aceştia sub aspectulvalorificării patrimoniului debitorului.

Pentru aceste considerente se apreciază că este întemeiatăsusţinerea din recurs privind nelegalitatea hotărârii criticate.

Sub aspectul motivării acesteia, ea este deosebit de succint,limitându-se la aprecierea că ofertantul este debitorul din proces,susţinere nereală, întrucât cele două persoane juridice sunt distincte dinpunct de vedere legal.

În concluzie, reţinându-se că sunt întemeiate criticile dinrecurs, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă să fie admisă caleade atac şi modificată încheierea în sensul înlăturării dispoziţiei privindinvalidarea vânzării.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre PROCEDURA INSOLVENŢEI. HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE A CREDITORILOR PRIN CARE SE DECIDE ASUPRA MODALITĂŢII DE VÂNZARE A BUNURILOR FALITEI. LIMITELE CONTROLULUI JUDICIAR.