Procedura insolvenţei. cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar pentru motive temeinice.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 21A din data de 10.01.2017
Domeniu asociat: Faliment
Procedura insolvenței. Cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar pentru motive temeinice.
Sesizarea judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar ține de propria evaluare a judecătorului sindic a unor împrejurări de fapt, într-o marjă largă de apreciere; normele legale în materie nu impun repere în raport de care judecătorul sindic este obligat să se sesizeze.
Pretinsa încălcare a principiilor fundamentale care trebuie respectate de către practicianul în insolvență intră în sfera de atribuții a Instanței superioare de disciplină a UNPIR, conform art.45 alin.2 lit.a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență.
art.45 alin.1 lit. f din Legea nr.85/2014,
art.28 și art.29 din OUG nr.85/2006,
art.45 alin.2 lit.a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 21 A din 10.01.2017)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a civila sub nr.39466/3/2014, creditorul U C SRL a formulat în temeiul art. 45 alin.1 lit. f) raportat la art. 57 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cerere de sesizare din oficiu a judecătorului sindic cu privire la înlocuirea administratorului judiciar E I SPRL, motivat de existența incompatibilității și a conflictului de interese și pe cale de consecință numirea în cauză a unui nou administrator judiciar. Totodată, s-a solicitat anularea tuturor actelor întocmite de administratorul judiciar în această cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 19.09.2016, pronunțată în dosarul nr.39466/3/2014, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea de înlocuire a administratorului judiciar E I SPRL, prin sesizare din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut ca dispozițiile art. 45 alin.1 lit. f) raportat la art. 57 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 prevăd doar doua posibilități de înlocuire a administratorului judiciar prin dovedirea motivelor temeinice: prin sesizarea din oficiu a judecătorului sindic sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanțelor cu drept de vot.
De asemenea, instanța a reținut dispozițiile art. 28 alin. (1) din OUG. nr. 86/2006 și a constatat că, în speță, administratorul judiciar desemnat provizoriu de instanța la deschiderea procedurii a fost confirmat de către creditori și nu s-a abținut in cursul procedurii.
In consecința, s-a concluzionat că nu a existat o sesizare din oficiu și nu sunt îndeplinite nici celelalte condiții legale.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel U C SRL prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
În cuprinsul cererii sale apelanta a expus situația de fapt și a arătat că soluția judecătorului sindic nu este motivată, motivele care au dus la convingerea instanței și pronunțarea soluției de respingere a cererii regăsindu-se într-un singur paragraf. S-a evidențiat că instanța nu a luat în considerare niciunul din argumentele pe care le-a prezentat în susținerea cererii de chemare în judecată. Totodată, s-a susținut faptul că, din analiza tuturor documentelor depuse de către debitoarea Dinamic Company SRL în susținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, se poate observa că administratorul judiciar numit în dosarul nr. 39466/3/2014 a avut calitatea de expert contabil al debitoarei în perioada de 2 ani anterior deschiderii procedurii, toate documentele contabile depuse în susținerea cererii de deschidere a procedurii fiind semnate de Al.I. în această calitate. A arătat și faptul că, în cadrul D H SRL, dna. I.A. deține calitatea de asociat, fiind una și aceeași persoană cu cea desemnată în prezenta cauză ca administrator judiciar.
Au fost citate dispozițiilor art.4, art.5, art.11 și art. 12, art. 29, art. 28 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor de insolvență. S-a precizat că administratorul judiciar care a deținut calitatea de expert contabil al debitoarei este incompatibil, întrucât a îndeplinit activități specifice acestei profesii în anul 2013, deci într-o perioadă de 2 ani anterioară datei deschiderii procedurii de insolvență, astfel că la data propunerii efectuate de societatea debitoare practicianul în insolvență avea obligație de a formula declarație de abținere. S-a mai arătat faptul că acesta deține concomitent atât calitatea de administrator judiciar al debitoarei D C și cât și cea de asociat al creditoarei D H SRL, situație ce determină și existența unui conflict de interese. Dubla calitate, cea de reprezentant al debitoarei în procedura insolvenței și cea de asociat al creditorului acesteia conduce, în mod evident, la o imposibilitate subiectivă de a apăra deopotrivă interesele ambelor societăți, precum și cele ale celorlalți creditori. Aceasta a fost tocmai rațiunea pentru care legiuitorul a instituit interdicției prevăzute de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 86/2006, deci obligația administratorului judiciar de a se abține.
S-a concluzionat că, din interpretarea art. 28 și art. 29 din OUG nr. 86/2006, rezultă că practicianul în insolvență aflat în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese are obligația legală de a se abține, iar în cazul neîndeplinirii acestei obligații legale a practicianului în insolvență de a formula cerere de abținere, starea de incompatibilitate, precum și conflictul de interese ivit constituie motive temeinice pentru a se dispune înlocuirea administratorului judiciar de către judecătorul sindic. S-a arătat că a solicitat instanței de fond să aibă în vedere că starea de incompatibilitate si conflictul de interese au existat la momentul desemnării sale în calitate de administrator judiciar și rezultă tocmai din această triplă calitate a d-nei A.I., respectiv de administrator judiciar al debitoarei D C, de expert contabil al aceleiași debitoare, cât și de asociat al creditorului D H SRL. Pe de altă parte, s-a evidențiat faptul că, în speță, singura posibilitate de a se pune în discuție starea de incompatibilitate și conflictul de interese în care se află administratorul judiciar este reprezentată de formularea unei cereri privind sesizarea din oficiu a judecătorului sindic pentru a se dispune înlocuirea administratorului judiciar, întrucât adunarea creditorilor nu va adopta niciodată o hotărâre în acest sens.
În acest sens, s-a subliniat faptul că toate documentele contabile atașate cererii privind deschiderea procedurii insolvenței respectiv bilanț la data de 31.12.2013, contul de profit si pierderi la data de 31.12.2013, situația activelor imobilizate la data de 31.12.2013, sunt semnate de dna. A.I. în calitate de expert contabil si poartă stampila Corpului experților contabil si contabililor autorizați din România (expert contabil A.I.) si nu în calitatea sa de administrator judiciar al debitoarei. În ceea ce privește anularea actelor nelegale întocmite de administratorul judiciar în prezenta procedură, chiar dacă are un caracter accesoriu, s-a arătat că instanța de judecată nu s-a pronunțat în niciun fel, în dispozitivul încheierii din data de 05.09.2016 neregăsindu-se o soluție asupra solicitării.
De asemenea, s-a susținut că, din înscrisurile depuse atașate cererii, se poate observa că în dosarul de insolvență administratorul judiciar a manifestat părtinire atunci când a admis cererile de creanță formulate de o parte din creditorii aflați în grupul de interes al D C, respectiv cele formulate de creditorul D H SRL și cea formulată de administratorul statutar - P.S.
Referitor la creanța solicitată D H SRL, s-a menționat că, conform clauzelor convenite de părți, contractul de prestări servicii a avut o valabilitate inițială de 2 ani, calculați de la data de 01.01.2007, respectiv până la data de 01.01.2009. Ulterior durata contractului a fost prelungită până la data de 31.10.2010, iar apoi conform prevederilor aceluiași act adițional s-a prelungit automat cu o perioadă similară de încă doi ani respectiv până la data de 31.12.2012. Or, singura factură depusă de creditoare care se află în perioada de valabilitate a contractului de prestări servii este factura fiscală nr. 106/31.08.2012 cu un rest de plată de 1.704,49 lei, toate celelalte facturi depuse de creditoare în susținerea cererii de creanță fiind emise în afara cadrului contractual. Mai mult decât atât, analizând factura fiscală nr. 84 din data de 30.09.2011 emisă de D H SRL se poate observa că acesta reprezintă contravaloarea chiriei pentru vila E S, deci fără nicio legătură cu convenția intervenită între părți. Cu privire la creanța solicitată de P.S., s-a arătat că, analizând cu deosebită atenție contractele de finanțare încheiate între P.S., în calitate de finanțator și D C SRL, în calitate de beneficiar, se poate observa că niciunul din împrumuturile contractate prin aceste convenții nu reprezintă împrumuturi garantate, nefiind însoțite de un drept de ipotecă, de drepturi asimilate ipotecii, sau un drept de gaj asupra patrimoniului debitoarei. În opinia apelantei, din interpretarea art. 5 din Legea insolvenței reiese că în categoria creditorilor care beneficiază de o cauză de preferința nu sunt incluși decât acei creditori care au garantată creanța lor împotriva averii debitoarei cu o garanție reală, mobiliară sau imobiliară, de tipul celor enumerate în mod limitativ de lege, respectiv ipotecă, gaj sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel. Câtă vreme creditorul P.S. nu are constituită nicio garanție față de patrimoniul debitoarei D C SRL în sensul legii insolvenței, de garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei, în mod nelegal administratorul judiciar a dispus înscrierea acestuia în categoria creanțelor garantate în tabelul preliminar al creanțelor.
Nu în ultimul rând s-a evidențiat că, în cauză este vorba despre un real concurs fraudulos al creditorilor așa-zis majoritari, care în fapt se află în relații strânse cu administratorul judiciar și care urmăresc realizarea propriilor interese în detrimentul celorlalți creditori de bună-credință și care se află în situația de a nu își mai recupera creanțele aflate în dosar, ca urmare o actelor nelegale efectuate de administratorul judiciar, strict în acord cu interesele administratorului statutar.
În drept, apelanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 57 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, art. 28, art. 29 din OUG nr. 86/2006 și prevederile Codului de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România.
La data de 17.11.2016, prin Compartimentul Registratură, intimata D C S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că apelanta nu a făcut contestație împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 23.01.2015 de confirmare a administratorului judiciar E I si nici împotriva creanțelor înscrise cu privire la alți creditori in afara de sine. In aceasta situație, s-a arătat că apare ca inadmisibila cererea din prezenta cauza de a se sesiza judecătorul sindic din oficiu cu privire la creanțele unor părți creditori fata de care apelanta nu a exercitat calea de atac prevăzuta de lege si anume contestație la tabelul preliminar de creanțe.
De asemenea, s-a arătat că administratorul judiciar E I SPRL prin asociat coordonator A.I. a respectat întocmai dispozițiile legale și procedurale și in mod expres referitor la creanțe, a făcut verificări și in baza lor a întocmit tabel preliminar de creanțe, publicat in BPI 1120/20.01.2015. S-a evidențiat că prin cererea de admitere a creanței, contestatarul U C SRL a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 513.939,45 lei si penalități. Administratorul judiciar, analizând actele depuse de părți, nu a admis aceasta creanța întrucât erau numeroase suspiciuni de frauda si plângeri penale formulate. Totodată, s-a susținut că împotriva Tabelului preliminar de creanțe a formulat contestație societatea U C, iar contestația ce a făcut obiectul dosarului asociat 39466/3/2014/a3 a fost soluționară definitiv de Curtea de Apel București, care a dispus efectuarea de probe în fața instanței de fond pentru determinarea valorii creanței acestei societăți.
S-a mai arătat faptul că administratorul judiciar E I SPRL prin asociat coordonator A.I. a respectat întocmai dispozițiile legale si procedurale, in mod expres referitor la creanțele asociatului P.S., a făcut verificări si a înscris acest creditor in baza probelor existente. P.S. a făcut contestație iar contestația ce a făcut obiectul dosarului asociat 39466/3/2014/a4 si a fost soluționară definitiv de Curtea de Apel București, care a dispus admiterea apelului. S-a apreciat că, având in vedere ca asociatul P.S. si-a exercitat drepturile procesuale si creanța sa a fost stabilita cu titlu definitiv de către Curtea de Apel, este exclusa orice părtinire a acestuia.
În ceea ce privește afirmațiile contestatoarei referitoare la părtinirea societăților in care asociatul P.S. deține calitatea de asociat, s-a arătat că acestea nu sunt reale si, in plus, contestatoarea nu a înțeles sa le conteste in cadrul unic permis de legea speciala Legea 85/2014, contestație la tabel preliminar, astfel încât indicarea lor ca motiv de înlocuire administrator judiciar este o dovada de exercitare cu rea credința a drepturilor procesuale.
Referitor la afirmațiile contestatoarei în ceea ce privește părtinirea debitoarei si incompatibilitatea administratorului judiciar întemeiate pe faptul ca I.A. a certificat bilanțul contabil al debitoarei in anul 2014, s-a arătat că debitoarea are ca si administrator judiciar pe E I SPRL, in cadrul căruia I.A. are calitate de asociat coordonator, nu unic. U C nu a făcut contestație împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor de numire in calitatea de administrator judiciar, astfel încât a invoca acest aspect, fără suport in realitate, este o alta dovada de exercitare cu rea credința a drepturilor procesuale. De asemenea, cauzele de incompatibilitate sunt strict si limitativ prevăzute de legea speciala si nu se încadrează in niciuna dintre situațiile premise indicate in lege, nefiind probate tezele prevăzute de disp. art. 28 din Ordonanța Urgență 86/2006.
Prin urmare, s-a solicitat să se constate faptul ca administratorul judiciar nu se afla in stare de incompatibilitate si nici de conflict de interese cu debitoarea si certificarea bilanțului s-a făcut pentru o perioada in care creanțele din prezenta procedura de insolvență nu erau născute, certificarea bilanțului contabil de către asociatul coordonator, nu de către administratorul judiciar nefiind o operațiune subiectiva, ci strict matematica si contabila.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prioritar analizei punctuale a criticilor formulate în cadrul apelului, Curtea găsește necesar a expune punctul său de vedere în legătură cu atribuția judecătorului sindic reglementată de prevederile art.45 alin.1 lit. f din Legea nr.85/2014, respectiv înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar. În acest sens, Curtea subliniază că, în opinia sa, art.45 alin.1 stabilește atribuții de natură jurisdicțională care, în anumite cazuri, sunt valorificate și din perspectiva unor chestiuni de oportunitate. Atribuția în legătură cu care a fost formulată cererea apelantei U C SRL derivă din cerința legală generică potrivit căreia, pe parcursul administrării procedurii colective, judecătorul are atribuția să vegheze ca toate actele și măsurile adoptate de administratorul judiciar să se desfășoare cu respectarea nomelor imperative ale legii insolvenței. Legea nu prevede însă cazurile în care se poate dispune înlocuirea practicianului, nici măcar cu titlu exemplificativ, astfel încât se lasă la aprecierea judecătorului sindic acest lucru, doctrina menționând că motivele temeinice ar trebui să reprezinte încălcarea în mod flagrant a prevederilor legale în materie. Pornind de la aceste constatări, Curtea subliniază că sesizarea din oficiu, solicitată în acest caz de către o parte care, potrivit dispozițiilor legale, nu are calitatea procesuală să ceară direct înlocuirea, presupune nemijlocit o evaluare pe baza unor criterii neprestabilite.
În ceea ce privește motivele de apel formulate în cauză, Curtea reține că un prim argument adus cu scopul invalidării hotărârii pronunțate de către judecătorul sindic este reprezentat de lipsa motivelor pe care hotărârea instanței de fond se sprijină.
În legătură cu acest aspect, instanța de apel constată că judecătorul sindic a adoptat soluția în baza unor argumente care, deși succinte, sunt de natură a reflecta raționamentul în baza căruia a fost respinsă cererea; astfel, judecătorul a expus normele de drept incidente cererii, modul de numire și confirmare a administratorului judiciar, modul de soluționare a contestației U C SRL, și a subliniat că desemnarea administratorului judiciar, acțiune în legătură cu care a fost enunțat art.28 alin.1 din OUG nr.86/2006, a fost realizată de către creditori, prin confirmare, împrejurare susținută de procesul verbal al ședinței adunării creditorilor din data de 23.01.2015. Tot astfel, s-a explicat că nu sunt întrunite condițiile legale pentru înlocuirea administratorului. În aceste condiții, Curtea nu poate concluziona că hotărârea nu răspunde exigenței motivării.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel prin care sunt reiterate argumentele care, în opinia apelantei, ar justifica înlocuirea administratorului judiciar, respectiv pretinsa încălcare a dispozițiilor art.28 și art.29 din OUG nr.85/2006 privind organizarea activității practicienilor de insolvență, raportat la existența unor situații de incompatibilitate determinate de calitatea dnei I.A. de asociat în cadrul D H SRL, Curtea arată că verificarea instanței de apel se circumscrie controlului de legalitate a măsurilor judecătorului sindic. În limitele în care acesta a înțeles să se pronunțe, Curtea reține că instanța de fond nu a găsit oportun să se sesizeze din oficiu, la solicitarea U C SRL, cu privire la necesitatea înlocuirii administratorului judiciar desemnat de creditori în cadrul procedurii, pentru motivele invocate în cerere. Or, sesizarea în discuție, astfel cum s-a arătat în considerente precedente, ține de propria evaluare a judecătorului sindic a unor împrejurări de fapt, într-o marjă largă de apreciere; normele legale în materie nu impun repere în raport de care judecătorul sindic este obligat să se sesizeze. Drept urmare, nici instanța de control judiciar nu poate impune judecătorului sindic să se sesizeze în acest sens și nici nu poate reține o încălcare de către acesta a unor dispoziții legale.
În plus, în acord cu cele susținute în apărare de către intimata debitoare D C SRL, Curtea constată că verificarea incidenței incompatibilităților reclamate punctual de către apelantă, despre care se afirmă că existau chiar la momentul desemnării, putea face obiectul cercetării în cadrul unei contestații împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 23.01.2015 de confirmare a administratorului judiciar, demers judiciar nevalorificat în cauză. Tot astfel, pretinsa încălcare a principiilor fundamentale care trebuie respectate de către practicianul în insolvență, citate de către apelantă, intră în sfera de atribuții a Instanței superioare de disciplină a UNPIR, conform art.45 alin.2 lit.a din Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență. Drept urmare, art.57 alin.4 nu este singura posibilitate de a se pune în discuție starea de incompatibilitate și conflictul de interese.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv de apel, prin care se evocă faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat în nici un fel asupra unei solicitări subsidiare/accesorii, respectiv anularea actelor nelegale întocmite de către administratorul judiciar, Curtea constată că partea se prevalează în mod greșit de calea de atac a apelului, încălcând astfel dispozițiile art.445 din Codul de procedură civilă. Este evident în opinia instanței de apel că motivul vizează omisiunea privind un capăt de cerere accesoriu, situație în care sunt incidente prevederile art.444 alin.1 din Codul de procedură civilă, cu excluderea expresă a posibilității valorificării unei astfel de critici pe calea apelului.
Referitor la argumentele privind creanțele solicitate de către D H SRL și P.S., Curtea subliniază, dând eficiență și apărărilor formulate pe calea întâmpinării, că acestea nu pot reprezenta repere pentru sesizarea din oficiu, în condițiile în care modul în care respectivele creanțe au fost verificate de către administratorul judiciar a putut face obiectul cercetării nemijlocite a judecătorului sindic și a instanței de control judiciar, pe calea contestațiilor.
Drept urmare, Curtea concluzionează că apelul este nefondat, instanța neidentificând o greșită stabilire a situației de fapt ori motive de nelegalitate în ceea ce privește hotărârea pronunțată de către judecătorul sindic. În aceste condiții, în temeiul art.43 din Legea nr.85/2014 și art.480 din Codul de procedură civilă, apelul a fost respins.
| ← Procedura insolvenţei. creditori îndreptăţiţi să conteste... | Procedura insolvenţei. cerere de amendare a administratorului... → |
|---|
