Societate comerciala cu răspundere limitată. retragere asociat . motive temeinice.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 19A din data de 10.01.2017
Domeniu asociat: Societăți comerciale
Societate comerciala cu răspundere limitată. Retragere asociat . Motive temeinice.
În ce privește motivele temeinice care să justifice încuviințarea retragerii judiciare, în opinia Curții acestea sunt întrunite, fiind evident că în ceea ce privește SC P A C SRL nu mai există un interes comun de administrare a societății și de conlucrare în acest scop, iar asociatul reclamant a probat imposibilitatea de înstrăinarea a părților sale sociale, contrar celor reținute de către instanța de fond. Libertatea de asociere cuprinde și dreptul de retragerea din aceasta, iar reclamantul din prezentul litigiu a încercat să obțină acordul asociatului său privind retragerea sa din societate, a realizat o ofertă rezonabilă de vânzare a părților sale de interes, căreia pârâta asociată nu i-a răspuns. Lipsa de conlucrare dintre asociați, manifestată prin pasivitatea pârâtei C.O.R. în legătură cu lămuririle solicitate de reclamant, nu reprezintă, în mod necesar, astfel cum s-a reținut de către prima instanță, o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate.
Tot astfel, nu se poate justifica respingerea cererii de retragere pentru motivul că reclamantul ar putea cere dizolvarea societății, ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați, măsură cu caracter excepțional.
art.226 alin.1 lit.c , art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 19 A din 10.01.2017)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a civila sub nr.26856/3/2015, reclamantul M.L., a chemat în judecată pe pârâtele S.C. P A C S.R.L. și C.O.R. in calitate de administrator al S.C. P A C S.R.L. si asociat, solicitând retragerea sa din calitatea de asociat al societății P A C S.R.L., iar drept consecință a admiterii primului capăt de cerere, a solicitat dizolvarea S.C. P A C S.R.L., in cazul in care parata C.O.R., nu își manifesta intenția de a continuare a existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic - art. 229 alin 1si 2 din Legea nr. 31/1990, modificarea structurii capitalului social al S.C. P A C S.R.L., precum și obligarea la plata contravalorii părților sociale la valoarea nominala a acestora, respectiv suma de 450 RON, comunicarea hotărârii către ORC TB, in vederea realizării înregistrărilor hotărâre de către instanță.
Prin sentința civilă nr.7167/09.12.2015, pronunțată în dosarul nr.26856/3/2015, Tribunalul București Secția a VI a Civilă a respins cererea formulată de reclamantul M.L. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului, cu referire la primul capăt de cerere, a reținut că potrivit art. 226 alin.1 lit. c din Legea 31/1990, asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului. Astfel, Tribunalul a apreciat că se impune a fi analizată existența unor motive temeinice, care constituie o condiție indispensabilă a retragerii judiciare.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că reclamantul a invocat imposibilitatea îndeplinirii scopului, obiectivelor pentru care s-a constituit societatea, ca urmare a neînțelegerilor dintre asociați. Or, după cum dispune art. 227 lit. b din Legea 31/1990 și art. 19.1 litera a din actul constitutiv al societății pârâte (fila 12 verso), imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății reprezintă un caz de dizolvare a societății și nu poate justifica opțiunea de retragere a unuia dintre asociați. Cu referire la refuzul pârâtei C.O.R. de preluare a părților sociale, instanța a apreciat că nici acesta nu poate constitui un motiv temeinic, în sensul art. 226 din actul normativ evocat, deoarece reclamantul avea posibilitatea de a cesiona terților părțile sociale potrivit clauzei exprese din actul constitutiv (art.7.5) și nu a făcut dovada efectuării unor demersuri sau al refuzului administratorului de a ține o ședință a adunării generale referitoare la transmiterea părților sociale către terțe persoane (în vederea întrunirii unanimității cerute de art. 7.6 din actul constitutiv).
În ceea ce privește neînțelegerile dintre asociați, imposibilitatea de colaborare, invocate de reclamant, instanța a reținut că acest motiv poate constitui o cauză de dizolvare anticipată judecătorească (art. 227 litera e din legea 31/1990).
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel M.L. prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate.
În cuprinsul cererii sale apelantul a expus situația de fapt și a arătat că unul din motivele pentru care instanța de fond i-a respins acțiunea a fost faptul ca nu a făcut dovada efectuării unor demersuri de a cesiona părțile sociale către o terța persoana. În opinia apelantului, instanța nu a înțeles faptul ca parata-intimata nu răspunde la nicio acțiune, nu răspunde la telefon, la emailuri, la corespondenta transmisa prin posta, nu a răspuns nici la citațiile transmise de către instanța de judecată, neformulând nicio apărare in dosarul de fond, însă existând la dosar toate dovezile de primire a corespondentei transmise. Astfel, s-a evidențiat că, rezulta fără doar si poate faptul ca orice demers al său de a încerca să ia legătura cu parat-intimata C.O.R. este sortit eșecului și, prin urmare, pentru a putea cesiona părțile sociale deținute către o terța persoană, trebuie sa aibă acordul acesteia materializat printr-o Hotărâre a Adunării Generale a Asociaților.
Totodată, apelantul a susținut că a arătat instanței de fond faptul ca imposibilitatea de a ieși din acesta societate îi provoca grave prejudicii atât financiare, cât și de imagine, dat fiind faptul că este auditor financiar, și mai mult de atât are calitatea de asociat și in alte societății, iar prin modificările aduse de noul Cod fiscal/Cod de procedura fiscala, va fi înregistrat in evidentele fiscale ale statului roman ca fiind o persoana care prezintă un risc de sustragere de la obligațiile fiscale. Acest lucru se datorează faptului ca numita C.O.R., in calitatea sa de administrator al societății, nu a depus situațiile financiare anuale obligatorii.
Prin urmare, s-a arătat că instanța trebuia să analize daca există sau nu motive temeinice de a dispune prin hotărâre judecătoreasca retragerea sa din societate. Or, aceasta apreciere fiind lăsata la latitudinea instanței, neexistând criterii clare de delimitare, instanța trebuie sa tina cont de interesul asociatului care solicita retragerea, cât și prin raportare la interesul social, echilibrul între acestea fiind însă esențial. De asemenea, s-a arătat că, prin retragerea sa din calitatea de asociat, asociatul-administrator C.O.R. dobândește calitatea de asociat unic, calitate care ii permite sa dezvolte societatea fără fi "stânjenită" de cineva, si prin urmare continuarea societății cu asociat unic fiind cea mai buna soluție in cazul de față.
În opinia sa, a efectuat toate demersurile posibile in vederea discutării problemelor societății, a ieșirii din societate, a cesionarii pârtilor sociale, a dizolvării societății, însă toate solicitările/convocările/anunțurile au rămas fără răspuns.
Totodată, a menționat că temeinicia motivelor de retragere a asociatului trebuie apreciată de către instanța învestită cu cererea de retragere; în practica astfel de motive întemeiate sunt considerate ca fiind: neînțelegerile între asociați; constatarea unor nereguli săvârșite de ceilalți asociați în dauna societății (fapte de concurență neloială, folosirea bunurilor societății în interes personal etc.).
În drept, apelantul și-a întemeiat cererea pe toate articolele invocate în conținutul cererii de apel.
Deși legal citată, intimata pârâtă C.O.R. nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, formulată de M.L., asociat în cadrul SC P A C SRL. Ca și situație de fapt, Curtea reține, în raport de probele administrate în cauză, că această societate cu răspundere limitată având ca obiect de activitate alte activități profesionale, științifice și tehnice, are ca asociați pe pârâta C.O.R., care deține un număr de 55 părți sociale, reprezentând 55% din capitalul social, și pe reclamantul M.L., care deține 45 părți sociale, reprezentând 45% din capitalul social, administrarea societății fiind încredințată asociatului majoritar. Din verificarea conținutului actului constitutiv al societății, Curtea constată că acesta nu cuprinde prevederi care să reglementeze retragerea din societate a asociaților. S-a susținut de către reclamant că pârâta asociat nu îi refuză orice formă de comunicare în legătură cu activitatea societății, nu răspunde la telefon sau email, nu răspunde convocărilor adresate cu scopul cesionării părților sociale. Potrivit probelor administrate în cauză, reclamantul a înțeles să convoace Adunarea Generală a Asociaților tocmai cu scopul cesionării părților sale sociale către asociatul majoritar și a schimbării sediului social al societății, înregistrat la adresa sa de domiciliu, dar acesta nu a răspuns demersului. Tot astfel, potrivit probelor administrate în fața instanței de apel, reclamantul a încercat cesionarea părților sociale, prin publicarea unui anunț în ziarul Anunțul telefonic, și a dovedit că la sediul societății, domiciliul său, au fost transmise de către D I T L s 6 adresă de înființare a popririi pentru neplata obligațiilor fiscale constând în amenzi de circulație, precum și notificări ANAF, înștiințări din partea I T M al M B, dar și notificări din partea ING B.
Procedând la verificarea motivelor de apel formulate în cauză, Curtea constată că acestea sunt fondate, instanța de fond făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990.
Astfel, reține Curtea că în cauză este întrunită situația premisă prevăzută de dispozițiile legale menționate, respectiv lipsa prevederilor în actul constitutiv privind retragerea asociaților. Cât privește motivele temeinice care să justifice încuviințarea retragerii judiciare, în opinia Curții și acestea sunt întrunite, fiind evident că în ceea ce privește SC P A C SRL nu mai există un interes comun de administrare a societății și de conlucrare în acest scop, iar asociatul reclamant a probat imposibilitatea de înstrăinarea a părților sale sociale, contrar celor reținute de către instanța de fond. Libertatea de asociere cuprinde și dreptul de retragerea din aceasta, iar reclamantul din prezentul litigiu a încercat să obțină acordul asociatului său privind retragerea sa din societate, a realizat o ofertă rezonabilă de vânzare a părților sale de interes, căreia pârâta asociată nu i-a răspuns. Lipsa de conlucrare dintre asociați, manifestată prin pasivitatea pârâtei C.O.R. în legătură cu lămuririle solicitate de reclamant, nu reprezintă, în mod necesar, astfel cum s-a reținut de către prima instanță, o imposibilitate de realizare a obiectului de activitate.
Tot astfel, nu se poate justifica respingerea cererii de retragere pentru motivul că reclamantul ar putea cere dizolvarea societății, ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați, măsură cu caracter excepțional.
Drept urmare, Curtea constată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, a admis apelul, cu consecința schimbării hotărârii pronunțate de către instanța de fond, în sensul admiterii cererii în parte și încuviințării retragerii asociatului reclamant Moise Liviu din societatea pârâtă Prosys audit Consulting S.R.L.
Ca urmare a încuviințării retragerii acestui asociat Curtea, în considerarea prevederilor art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990, reține că întregul capital social al pârâtei P A C SRL va fi deținut de către de asociata pârâtă C.O.R., care devine asociat unic, urmând ca societatea pârâtă P A C SRL să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 450 lei reprezentând contravaloarea părților sociale.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de dizolvare a societății pârâte, în lipsa manifestării de către pârâta C.O.R. a intenției de a continua existența societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, aceasta nu poate fi primită întrucât premisa adoptării unei astfel de soluții este reprezentată de exprimarea explicită a acestui dezacord din partea celuilalt asociat, situație ce nu se regăsește în cauză.
| ← Sechestrul judiciar. patrimoniul societatii este diferit de... | Procedura de insolvenţă. declaraţie suplimentară de... → |
|---|
