Procedura insolvenţei. Creanţă stabilită printr-o hotărâre judecătorească străină nerecunoscută în România. Consecinţe
| Comentarii |
|
Creditorii au dreptul, sub sancţiunea prevăzută de 76 din Legea nr. 85/2006, modificată, de a-şi declara creanţele deţinute împotriva debitorului insolvent pentru a fi înscrise la masa credală indiferent dacă acestea sunt sau nu stabilite printr-un titlu. Câtă vreme din cuprinsul traducerii legalizate a hotărârii judecătoreşti de care se prevalează creditoarea rezultă că ordonanţa de admitere a somaţiei de plată emisă de instanţa străină nu a fost pronunţată în conformitate cu Regulamentul C.E. nr. 1896 din 12.12.2006, partea nu se poate prevala de existenţa unui titlu executoriu, neputându-se vorbi despre recunoaşterea ei implicită. Lichidatorul judiciar are datoria de a proceda în conformitate cu dispoziţiile art. 66 şi 67 din acest act normativ, şi anume să verifice creanţele declarate, prin prisma înscrisurilor şi a documentelor doveditoare anexate de parte potrivit art. 65, scop în care practicianul are obligaţia să efectueze o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, în vederea îndeplinirii acestei atribuţii el având dreptul de a solicita explicaţii de la debitor, putând purta discuţii cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informaţii şi documente suplimentare.
Secţia comercială, Decizia nr. 285 din 15 februarie 2011
Prin sentința comercială nr. 1823 din 13 iulie 2010 pronunțată în dosarul nr. 4397/108/2008 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a luat act de desemnarea unui nou administrator special în persoana d-lui. G.C.R., a respins contestația formulată de debitoarea SC T SRL Arad, admițând, în schimb, contestația creditoarei SC B SRL Italia împotriva măsurii lichidatorului judiciar E S.P.R.L. Arad, dispunând practicianului includerea acestei societăți în tabelul definitiv cu o creanță chirografară în sumă de 221.499,88 lei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea SC T SRL Arad, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii creanței intimatei, cu motivarea că judecătorul-sindic în mod greșit a admis contestația creditoarei dispunând înscrierea respectivei societăți la masa credală cu o creanță chirografară de 221.499,88 lei.
Prin decizia civilă nr. 285 din 15 februarie 2011 C.A. Timișoara a admis recursul debitoarei și a casat în parte sentința atacată, în ceea ce privește respingerea contestației debitoarei, admiterea contestației creditoarei SC B. SRL Italia și includerea acestei societăți în tabelul definitiv al creanțelor debitoarei SC T. SRL Arad cu o creanță chirografară în sumă de 211.499,88 lei, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că, într-adevăr, creditoarea SC B. SRL Italia este în posesia unei hotărâri judecătorești străine, pronunțată de Tribunalul din Perugia, Secția Di Todi, în temeiul unei proceduri speciale reglementată de C.proc.civ. italian, în cuprinsul art. 633 și urm., prin care debitoarea SC T. SRL Arad a fost somată să-i plătească, în termen de 10 zile de la notificarea ordonanței de plată, suma totală de 51.740,22 euro, ordonanță care, la data de 20 octombrie 2009, a fost declarată executorie.
Chiar dacă sunt neîntemeiate criticile recurentei privitoare la nelegalitatea hotărârii atacate pe motiv că în mod greșit prima instanță a reținut că instanța străină ar fi fost competentă pentru că în speță nu este vorba despre recunoașterea unei hotărâri străine care privește insolvența, concordatul sau alte proceduri similare (Regulamentul C.E. nr. 44/2001 din 22 decembrie 2000, în art. 1 alin. (2) lit. b), arătând clar că nu poate fi recunoscută o sentință a unui stat membru în cazul în care pârâtul se află în stare de faliment), partea interpretând eronat textul menționat, deși el se referă expres doar la faptul că dispozițiile acestui Regulament (având ca domeniu de reglementare competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială) nu se aplică, printre altele, pentru falimente, concordate sau proceduri similare, totuși sunt justificate nemulțumirile sale vis-a-vis de faptul că tribunalul greșit a reținut că creditoarea ar deține un titlu executoriu obținut potrivit Regulamentului C.E. nr. 1896/2006. Aceasta, întrucât din cuprinsul traducerii legalizate a hotărârii judecătorești de care se prevalează partea adversă rezultă fără dubiu că ordonanța de admitere a somației de plată nr. 429/09PE emisă de Tribunalul din Perigia, Secția Di Todi Italia nu a fost pronunțată în conformitate cu prevederile Regulamentului C.E. nr. 1896 din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată, așa cum s-a arătat mai sus.
Ca atare, nu se poate vorbi despre recunoașterea ei implicită, potrivit dispozițiilor art. 18 și 19 din Regulamentul C.E. nr. 1896 din 12 decembrie 2006, care statuează că în cazul în care, în termenul prevăzut la art. 16 alin. (2), luând în considerare un termen suplimentar necesar sosirii opoziției, nu a fost făcută nicio opoziție la instanța de origine, instanța de origine declară de îndată că somația europeană de plată este executorie, utilizând formularul tip G din anexa VII, instanța având obligația de a verifica data la care a fost comunicată sau notificată somația de plată. Fără a aduce atingere alineatului 1, condițiile formale necesare dobândirii forței executorii sunt reglementate de legislația statului membru de origine, urmând ca instanța să trimită somația europeană de plată executorie pârâtului. O somație europeană de plată devenită executorie în statul membru de origine se recunoaște și se execută în celelalte state membre fără a fi necesară o declarație de constatare a forței executorii și fără ca recunoașterea acesteia să poată fi contestată. în același sens, art. 1 prevede că prezentul regulament are drept obiect: a) simplificarea, accelerarea și reducerea costurilor litigiilor transfrontaliere referitoare la creanțele pecuniare necontestate prin instituirea unei proceduri europene de somație de plată; și b) asigurarea liberei circulații a somațiilor europene de plată în toate statele membre prin stabilirea unor standarde minime prin respectarea cărora nu este necesară nicio procedură intermediară în statul membru de executare înaintea recunoașterii și executării. Prezentul regulament nu împiedică reclamantul să-și valorifice o creanță în sensul art. 4 recurgând la o altă procedură prevăzută de legislația unui stat membru (ceea ce intimata a și făcut) sau de legislația comunitară.
Cu toate acestea, având în vedere că potrivit art. 64 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, modificată, creditorii au dreptul, sub sancțiunea prevăzută de 76, de a-și declara creanțele deținute împotriva debitorului insolvent pentru a fi înscrise la masa credală indiferent dacă acestea sunt sau nu stabilite printr-un titlu, iar societatea intimată pretinde că recurenta îi datorează suma de 51.740,22 euro, lichidatorul judiciar avea obligația de a proceda în conformitate cu dispozițiile art. 66 și 67 din acest act normativ, și anume să verifice respectiva creanță prin prisma înscrisurilor și a documentelor doveditoare anexate de parte potrivit art. 65, scop în care practicianul are obligația să efectueze o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe, în vederea îndeplinirii acestei atribuții având dreptul de a solicita explicații de la debitor, putând purta discuții cu fiecare creditor, solicitându-i, dacă consideră necesar, informații și documente suplimentare. Nu în ultimul rând, nu poate fi vorba de lipsa de obiect a contestație debitoarei, cum eronat susține intimata, pentru că art. 73 din Legea insolvenței prevede expres că debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe.
Așadar, pentru ca lichidatorul judiciar să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege și arătate mai sus, având în vedere că susținerile creditoarei intimate cu privire la recunoașterea implicită a hotărârii tribunalului italian nu pot fi primite, după cum nici apărările debitoarei contestatoare referitoare la prescripția creanței nu sunt întemeiate, neputând fi vorba de împlinirea termenului prevăzut de art. 6 din Decretul 167/1958, câtă vreme reclamanta nu a stat în pasivitate, acționând-o în judecată în Italia pe debitoare încă din anul 2009, iar ulterior declarându-și, în anul 2010, creanța în procedura de execurtare colectivă declanșată împotriva recurentei, văzând și prevederile art. 312 din C.proc.civ., Curtea a admis recursul debitoarei și a casat în parte sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, judecătorul-sindic urmând să respecte îndrumările de mai sus.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
| ← Societate comercială. Adunarea generală a asociaţilor.... | Procedura insolvenţei. Condiţiile formulării acţiunii în... → |
|---|
