Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 1491 din data de 22.04.2013
Nulitatea unei plăți făcută unui creditor privilegiat înscris în tabelul de creanțe fără rezerve, fără aprobarea practicianului în insolvență sau a judecătorului sindic nu se poate constata decât în condițiile în care se justifică un interes și o vătămare care să nu fi putut fi înlăturată altfel, potrivit art. 105, alin. 2 și art. 108, alin. 2 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.1491 din 22.04.2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.433/108/2012/a9 s-a respins cererea formulată de reclamanta SC P. Y. SRL - societate în faliment, reprezentată prin lichidator SCP I IPURL, în contradictoriu cu pârâta AFP Arad, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 28 noiembrie 2012, reclamanta SC P.Y. SRL - societate în faliment reprezentată prin lichidator SCP I IPURL a formulat o cerere, în contradictoriu cu pârâta AFP Arad, prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 27.429 lei, precum și dobânzi legale în cuantum de 0,04% pe zi de la data formulării cererii de restituire către AFP Arad, până la data restituirii integrale a debitului.
Judecătorul sindic a constatat că, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, la data de 20.02.2012 a fost deschisă procedura simplificată a debitoarei SC P.Y. SRL, potrivit Încheierii civile nr. 113/CC/20.02.2013.
Creditoarea pârâtă a formulat declarație de creanță în termenul legal prevăzut de lege și stabilit de judecătorul sindic, fiind înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC P.Y. SRL cu o creanță de 266.074 lei, creanță bugetară și care, potrivit disp. art. 123, alin. 1, punctul 4 este privilegiată în raport cu creanțele negarantate, chirografare, bancare, obligații de întreținere, etc.
Este adevărat că la deschiderea procedurii a fost ridicat dreptul de administrare al societății falite și că nu a existat o perioadă de observație, însă sumele achitate acestei creditoare au fost achitate cu bună credință de către fostul administrator societar.
Judecătorul sindic a mai constatat că, potrivit disp. art. 79 din Legea nr. 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii";.
Există și o excepție de la regula mai sus citată, în sensul prevăzut de art. 80, alin. 11 din legea insolvenței cu privire la actele încheiate cu bună credință în executarea unui acord cu creditorii. Chiar dacă în speță nu există un acord cu creditoarea-pârâtă, obligația de plată este legală, stabilită prin codul fiscal și codul de procedură fiscală.
Judecătorul sindic a mai reținut că, pentru a opera o nulitate, trebuie să fie probată o vătămare, dar și un interes legitim, născut, actual și care nu poate fi ocrotit decât prin anularea actului vătămător, potrivit disp. art. 1247, alin. 2, ori a art. 1248 cod civil și art. 108, alin. 2 cod procedură civilă.
În cauză nu a fost dovedit nici interesul, deoarece plățile asupra unui creditor privilegiat cum este unul bugetar oricum se făceau în limitele resurselor și potrivit cu disp. art. 123 din Legea nr. 85/2006 și nu a fost dovedită nici vătămarea și lezarea intereselor celorlalți creditori din cauză, creditori care au un rang inferior celui deținut de pârâta din prezenta cauză.
Pe de altă parte nu pot fi ignorate dispozițiile art. 64, alin. 4 din legea insolvenței și plățile datorate potrivit documentelor din care acestea rezultă și care se fac fără a fi necesară înscrierea creditorului în tabelul de creanțe, regularizarea de TVA neputând să fie făcută în termenul până la care era posibilă formularea declarațiilor de creanță, ci potrivit codului de procedură fiscală, la o dată ulterioară.
În speță nu au fost făcute apărări decât cu privire la TVA datorat aferent lunii februarie și nu cu privire la regularizarea de TVA care poate include și datorii ale pârâtei față de debitoare și nu doar datoriile debitoarei, lichidatorul nedemonstrând că a analizat o astfel de operațiune, cu atât mai mult cu cât nu a solicitat nici probe cu privire la acest aspect.
Așadar, judecătorul sindic a avut în vedere lipsa de interes pentru anularea unei plăți care să nu fie făcută de administratorul statutar ci de lichidator după anularea primei plăți, dar și lipsa oricăror dovezi cu privire la vătămare și cuantificarea unei astfel de vătămări, astfel că a respins cererea în anulare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC P.Y. SRL prin lichidator judiciar SCP I IPURL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta arată că susținerile judecătorului sindic că în cauza ar fi incidente prevederile art. 79 si art.80 sunt total lipsite de temei legal deoarece prevederile din aceste articole vizează acte frauduloase încheiate de către debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, nicidecum plăți efectuate după data deschiderii procedurii care sunt nule de drept în conformitate cu art.46 din Legea 85/2006.
Se mai susține că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii întrucât judecătorul sindic se referă la anularea unor eventuale acte frauduloase încheiate de către debitoare în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar cererea de chemare în judecată se refera la niște plăți nule de drept (întrucât s-au efectuat după data deschiderii procedurii), și la solicitarea formulată de către lichidatorul judiciar de a fi returnate sumele ale căror plăți sunt nule de drept.
Lichidatorul judiciar nu a introdus acțiune de anulare a plații, întrucât aceste plați sunt nule prin efectul legii, ci a solicitat judecătorului sindic să dispună returnarea sumelor a căror plată este lovită de nulitate în temeiul art.46 din Legea 85/2006.
Se mai arată că plățile efectuate cu sumele din casieria unității, nu sunt plăți curente ale debitoarei pe perioada insolvenței, ci se referă la obligațiile de plată rezultate din operațiunile debitoarei dinaintea deschiderii procedurii.
Concluzionând, recurenta arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (lăsând ca atribuțiile lichidatorului judiciar sa fie substituite de către asociatul debitoarei), a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (prin acțiunea s-a solicitat instanței să dispună returnarea sumei întrucât plata era nulă prin efectul legii, iar instanța a respins anularea plății lucru ce nu i s-a cerut), hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (plăți efectuate după data deschiderii procedurii au fost interpretate ca acțiuni întreprinse în frauda creditorilor înaintea deschiderii procedurii, acțiunea formulată în temeiul art.46 a fost respinsă în temeiul art.79, 80 din Legea 85/2006 - articole neincidența în cauză); instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat în baza următoarelor considerente:
Prin recursul formulat împotriva hotărârii judecătorului sindic, lichidatorul judiciar a invocat faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, iar pe de altă parte, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit și neîndoielnic al pricinii.
Pe fond, lichidatorul judiciar susține că a solicitat judecătorului sindic să dispună returnarea sumelor a căror plată este lovită de nulitate în temeiul art. 46 din Legea nr. 85/2006, iar judecătorul sindic și-a motivat hotărârea în sensul că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 79 și 80 din Legea nr. 85/2006, ceea ce nu a fost invocat în cauză.
Curtea constată că susținerile lichidatorului judiciar sunt nefondate, deoarece judecătorul sindic nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, sau altceva decât s-a cerut și nu a schimbat natura ori înțelesul pricinii căci s-a solicitat de către lichidatorul judiciar restituirea plății unei creanțe achitate de către administratorul societar către creditoarea AFP Arad după deschiderea procedurii, fără a avea aprobarea lichidatorului judiciar, iar judecătorul sindic a respins această cerere. Este adevărat că în motivarea hotărârii s-au făcut referiri și la alte dispoziții legale, decât cea invocată de lichidator, respectiv art. 46 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond făcând o coroborare între aceste dispoziții și disp. art. 79, art. 64 alin. 4, art. 80 alin. 11 din Legea insolvenței, și art. 1247 alin. 2 și art. 1248 Cod civil, precum și art. 8 alin. 2 Cod procedură civilă, însă aceasta pentru a ilustra mai pregnant argumentele avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Cât privește fondul cauzei, Curtea constată că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a respins cererea lichidatorului judiciar de a se dispune returnarea sumei achitate de către administratorul societar creditoarei AFP Arad, ca fiind lovită de nulitate în temeiul art. 46 din Legea insolvenței, deoarece creditoarea AFP Arad face parte dintre creditorii privilegiați prevăzuți ca atare în cuprinsul art. 123 din Legea nr. 85/2006, fiind un creditor bugetar astfel încât anularea sau restituirea unei plăți făcută către acest creditor bugetar de către administratorul societar care oricum s-a înscris la masa credală cu o creanță mult mai mare; pentru ca apoi aceeași plată să poată fi făcută de către lichidatorul judiciar este lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât nu s-a contestat întinderea creanței AFP Arad, precum și caracterul cert lichid și exigibil al acesteia și nici nu s-a dovedit vreo vătămare a interesului celorlalți creditori sau al debitoarei prin achitarea acestei sume.
Pentru aceste considerente , în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul SC P.Y. SRL prin lichidator judiciar SCP I. IPURL, potrivit Deciziei nr. 1189/26.06.2013.
| ← Faliment - Contestaţie. Jurisprudență Faliment | Faptele ulterioare deciziei de concediere, precum angajarea unui... → |
|---|
