Faliment - Contestaţie. Jurisprudență Faliment

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1093 din data de 22.05.2013

Faliment - Contestație.

- Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. 7

Votul exprimat de creditor împotriva hotărârii adunării creditorilor trebuie să fie clar și necondiționat. Recurenta creditor nu are calitate procesuală activă de a contesta hotărârea adunării creditorilor în condițiile în care nu a exprimat un vot negativ și fără echivoc.

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1093 din 22.05.2013)

Prin cererea formulată la data de 21.06.2012, creditoarea A N A F a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 14.06.2012 pentru nerespectarea dispozițiilor cuprinse în art.13 din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea formulată de creditorul G.L. s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației, în condițiile în care nu au fost întrunite cerințele prevăzute de art.14 alin.7, în sensul că prin votul exprimat nu s-a reținut refuzul în privința măsurilor propuse spre a fi adoptate.

Au mai fost invocate excepția lipsei calității procesual active de către administratorul judiciar și excepția lipsei de interes raportat la dispozițiile art.14 alin.7 din legea insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 8139 din 16.07.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesual active și a respins ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă contestația împotriva hotărârii adunării creditorilor din 14.06.2012.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic, având în vedere faptul că au fost invocate mai multe excepții, a apreciat că se impune a fi analizată cu prioritate excepția lipsei calității procesual active.

În privința acestei excepții, s-a reținut că art.14 alin.4 din legea insolvenței stabilește persoanele îndreptățite a formula acțiuni în anulare împotriva hotărârilor adunărilor creditorilor. Astfel, legea recunoaște legitimitate procesual activă doar creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.

În cauză, analizând punctul de vedere transmis prin adresa cu nr. 828058/8277974, contestatoarea A.N.A.F precizează în principiu că aprobă administratorul judiciar. Cu privire la punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi, s-a arătat că votul nu se poate exprima în mod valabil, iar la punctul 4 ANAF a votat pentru a face parte din Comitetul Creditorilor.

Cu privire la modalitatea de vot, judecătorul sindic a constatat că, deși legea insolvenței recunoaște ca valabilă votarea prin corespondență, votul exprimat trebuie sa fie clar și necondiționat. Ori, în cauză, votul exprimat de creditorul bugetar în privința administratorului judiciar și remunerației cuvenite ar fi fost condiționat de o viitoare selecție ce urma a fi efectuată pe cale administrativă internă. Ori, nu se poate admite ca fiind valabil un vot condiționat de o împrejurare viitoare incertă.

Cu privire la calitatea procesual activă, s-a reținut că legea insolvenței, dată fiind celeritatea procedurii și necesitatea aducerii la îndeplinire a măsurilor legate de modalitatea îndeplinirii obligațiilor legale, și nu în ultimul rând în vederea evitării prejudiciilor ce ar putea fi generate creditorilor prin tergiversarea procedurii, prevede o serie de condiții suplimentare pentru a recunoaște legitimitate procesual activă creditorilor ce pot iniția cereri în anularea hotărârilor adunărilor creditorilor.

Astfel, legea recunoaște legitimitate procesual activă doar creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.

În speță s-a apreciat ca fiind incidentă prima teză, în condițiile în care s-a apreciat ca admisibilă votarea prin corespondență a creditorului bugetar.

A mai constatat judecătorul sindic că, referitor la punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi, ANAF a arătat că votul nu se poate exprima în mod valabil, ceea ce nu poate fi interpretat în mod necesar și fără echivoc ca fiind un vot negativ. Mai mult, nu poate fi invocată propria culpă a creditorului bugetar (votul echivoc) pentru a justifica îndeplinirea cerinței prevăzută de art.14 alin.7 din legea insolvenței.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs A N A F, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate.

În motivare recurenta arată că apreciază că înregistrarea în procesul verbal al adunării creditorilor a votului pe care l-a exprimat a fost făcută în mod viciat. Astfel, pentru punctele 1 și 4, administratorul judiciar a consemnat votul în mod corespunzător, însă pentru punctele 2 și 3 a consemnat votul la rubrica "mențiuni";, deși din lecturarea votului comunicat rezultă în mod clar că recurenta nu votează pentru confirmarea administratorului judiciar și pentru onorariul acestuia.

La punctul 2 și 3, recurenta a arătat faptul că nu sunt îndeplinite prevederile art.19 alin.2 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care s-a atras atenția că votul asupra unui asemenea punct nu este legal. S-a arătat totodată că ANAF va comunica ulterior efectuării selecției conform OPANAF nr. 1009/2007, urmând ca administratorul judiciar numit provizoriu să își exercite atribuțiile cu onorariul stabilit de instanță. Prin urmare, apreciază recurenta că rezultă în mod clar votul negativ exprimat.

Chiar și în măsura în care s-ar accepta interpretarea potrivit căreia A N A F nu a exprimat un vot neechivoc, această interpretare nu poate fi reținută ca având caracter general, cu atât mai mult cu cât ANAF și-a exprimat votul neechivoc cel puțin pe 2 din punctele de pe ordinea de zi.

Mai arată recurenta că hotărârile luate în cadrul Adunării creditorilor cu privire la punctele de pe ordinea de zi referitoare la confirmarea administratorului judiciar și stabilirea onorariului acestui, sunt nelegale, deoarece nu există o recomandare din partea comitetului creditorilor cu privire la numire și remunerație așa cum prevăd dispozițiile art. 19 alin. 2 teza inițială din Legea nr.85/2006.

De asemenea, în cauză lipsesc documentele care să justifice îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 37 din Ordonanța de urgență nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, astfel că se apreciază că onorariul stabilit în cadrul Adunării creditorilor din data de 14.06.2012 este mult prea mare și poate dezavantaja creditorii, atunci când, în urma distribuției sumelor rezultate din lichidarea averii debitorului, li se diminuează sumele care le revin.

În ceea ce privește desemnarea comitetului creditorilor, arată că aceasta s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 162 alin. 1 și alin. 43 din Legea nr.85/2006, evitându-se în mod voit alegerea unui creditor bugetar în acest comitet format, pentru a nu se putea asigura o transparență în ceea ce privește deciziile luate.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă precum și în considerarea dispozițiilor art.3041 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Susține recurenta că în mod greșit s-ar fi consemnat votul său cu privire la punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi, exprimat prin adresa nr. 828059/827974/828133/2012.

Potrivit adresei invocată de recurentă, depusă și în recurs la filele 59-60, cu privire la punctele 2 și 3 de pe ordinea de zi a ședinței adunării creditorilor din 14.06.2012, având ca obiect confirmarea administratorului judiciar E I SPRL și stabilirea onorariului acestuia, recurenta a arătat în mod expres că apreciază că "nu se poate exprima în mod legal un punct de vedere cu privire la confirmarea administratorului judiciar"; la data când a formulat adresa. A mai arătat că, în măsura în care nu se va ține seama de observațiile pe care le-a făcut, să se aibă în vedere că va comunica numele practicianului în insolvență selectat potrivit propriei selecții făcute în conformitate cu OPANAF nr. 1009/2007, urmând ca până la acel moment, "administratorul judiciar numit provizoriu să își exercite atribuțiile cu onorariul stabilit în sentința de deschidere a procedurii insolvenței";.

Rezultă deci că recurenta, prin adresa invocată, a arătat că nu poate exprima un vot valabil cu privire la confirmarea administratorului judiciar și a remunerației acestuia, mai înainte de finalizarea procedurilor de selecție a practicienilor în insolvență agreați de ANAF, conform dispozițiilor OPANAF nr. 1009/2007.

În consecință, câtă vreme aceasta nu a exclus posibilitatea ca practicianul în insolvență desemnat provizoriu de către judecătorul sindic să fie dintre cei agreați de ANAF, în nici un caz nu se poate interpreta poziția acesteia ca fiind un vot negativ fără echivoc împotriva punctelor 2 și 3 de pe ordinea de zi.

Cu privire la punctul 4, respectiv desemnarea membrilor și a președintelui Comitetului Creditorilor, "votul A N A F este acela de a face parte din acest organ participativ în calitate de membru";, ceea ce în mod cert nu poate fi interpretat ca un vot împotriva hotărârii luate de adunarea creditorilor, respectiv de desemnare în comitetul creditorilor a B R D G S G - președinte, R B SA și A T - membrii.

În consecință, în mod corect a constatat judecătorul sindic faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 7 din Legea nr.85/2006 pentru a recunoaște recurentei calitatea procesuală activă de a contesta hotărârea adunării creditorilor din data de 14.06.2012 cu privire la punctele de pe ordinea de zi referitor la care aceasta nu a votat împotrivă.

În privința criticilor vizând temeinicia și legalitatea măsurilor adoptate de adunarea creditorilor la data de 14.06.2012, acestea nu vor mai fi analizate, Curtea constatând că nu pot fi analizate pentru prima dată în recurs, în condițiile în care prima instanță a soluționat cauza prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active și nu pe fond.

Față de aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat, neputând fi reținută nici una din criticile aduse sentinței și reținându-se totodată că nici nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3041 Cod Procedură Civilă.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Faliment - Contestaţie. Jurisprudență Faliment