Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 15 din data de 17.11.2018
În concepția reglementării cuprinse la art. 23 din aceeași lege, privește posibilitatea acordată numai practicianului în insolvență de a desemna anumite persoane, de specialitate, în scopul îndeplinirii propriilor atribuții, în derularea procedurii.
Prin Decizia civilă nr. 48/R/26.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a doua civilă în dosarul nr….a fost respins recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 15/17.01.2018 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. … având ca obiect contestație împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar, fiind reținute următoarele considerente:
Prin sentința recurată Tribunalul Arad a respins contestația formulată de creditorul Cab. Ind. Av. (…), în contradictoriu cu debitorul în faliment împotriva măsurii rezilierii contractului de asistență juridică seria B, nr. 723982/10.10.2012, începând cu data de 10.05.2017.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Arad a reținut, în esență, că neaprobarea contractului pentru perioada ulterioară datei de 10.05.2017, are atât semnificația încetării efectelor unui contract încheiat provizoriu sau sub condiția ratificării dar neratificat decât condiționat, asemănător unei rezilieri, cât și a constatării implicite a nulității contractului pentru perioada ulterioară datei de 10.05.2017, deci că pentru perioada ulterioară, nu mai produce efecte și a respins contestația, fără a se aduce atingere drepturilor creditorului-contestator, aferente serviciilor juridice prestate ulterior datei de 10.05.2017, însă ca și drepturi extracontractuale, contractul putând eventual constitui bază comparativă de apreciere a contravalorii acestor servicii dar a subliniat și că mandatele date creditorului-contestator de către practicianul în insolvență, pentru cauze ulterioare datei de 10.05.2017, se referă în concret la unele cauze și nu la un ansamblu de cauze și nu pot constitui temei de ratificare pentru acea perioadă a contractului.
Față de cele reținute judecătorul-sindic a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe civile, a declarat recurs, creditoarea Cab. Ind. Av. (…)prin care a solicitat admiterea recursului, în baza art.8, coroborat cu art.312 alin,3 V.Cpc., iar pe fond, conform art.21 coroborat cu art.24 din Legea 85/2006, a solicitat admiterea contestației împotriva măsurii rezilierii contractului de asistență juridică seria B nr.723982/10.10.2012, începând cu data de 10.05.2017 conform notificării trimise pe e-mail în data de 02.11.2017, prin adresa nr.1372/01.11.2017, întocmită de Consorțiul format din Expert S.P.R.L. și Casa de Insolvență Transilvania Filiala Timiș S.P.R.L., desemnat în calitate de lichidator al debitoarei și să se constate că măsura respectivă nu poate opera decât pentru viitor, nu pentru trecut, data de la care operează și își produce efectele fiind 02.11.2017 și nu 10.05.2017, când s-a intrat în faliment, conform art.86 alin.l lit.b din Legea 85/2006.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală, instanța s-a aflat într-o confuzie totală cu ratificarea în baza art.23 și art.49 alin.2 din Legea 85/2006, că a solicitat introducerea pe ordinea de zi a punctului 3 a fost recurentul-creditor, prin adresa din 23.10.2017, dar prin care s-a solicitat recunoașterea contractului ca făcând parte din actele întocmite conform art.23 din Legea 85/2006, și nu s-a indicat art.49 alin.2 din Legea 85/2006.
În aceste condiții, în Adunarea Creditorilor din 01.11.2017 creditorii au votat ratificarea contractului conform art.23. Apoi, raportat la dispozițiile art.49 alin.2 din Legea 85/2006, acestea nu s-ar aplica, întrucât asistența juridică pentru o societate, este o activitate ce se înscrie în activitățile curente, normale pentru menținerea activității zilnice, fiind vorba atât de verificarea legalității tuturor actelor juridice în care societatea semnează, dar și reprezentativitatea în fața instanțelor, fie în apărarea drepturilor societății, fie pentru a obține anumite drepturi pentru societate, înscriindu-se clar în dispozițiile art.49 alin. l din Legea 85/2006, deci nefiind o activitate deosebită, ce necesită, aprobare conform art.49 alin.2 din Legea 85/2006.
Nici din punct de vedere al valorii, contractul acesta nu necesita o aprobare specială, fiind vorba de 2000 euro+TVA, pe luna, în condițiile în care societatea avea rulaje de milioane de euro pe luna, suma negrevând în niciun fel patrimoniul societății.
Referitor la perioada validată, față de apărările invocate în întâmpinare de lichidator, s-a precizat că, acesta este culpabil pentru inducerea în eroare a creditorilor care au participat și votat ca respectivul contractat ar fi fost valabil pana la data de 10.05.2017, când s-a trecut la faliment, contrar art.13 din Legea 85/2006, ei neavând cunoștința că acest contract a fost îndeplinit și după data de 10.05.2017 și nici nu aveau cunoștințele juridice privind modalitatea de reziliere a acestor contracte, conform art.86 alin.l lit.b din Legea 85/2006, aceste informații aflându-le chiar de la participantul la vot.
S-a susținut că, prin înscrisurile depuse la dosar, s-a dovedit prestarea de activități de avocatura și după data de 10.05.2017, lichidatorul având cunoștința despre acest aspect, respectiv s-a reprezentat societate în dosarele aflate pe rolul Tribunalului Mehedinți și București, enumerând activitatea desfășurată.
În opinia recurentei, susținerile că acest contract a fost încheiat de societate prin administratorul special, fără ca administratorul judiciar, la cel moment să aibă cunoștință, sunt neadevărate, deoarece, renegocierea din punct de vedere al cuantumului onorariului, s-a făcut cu consorțiul, întrucât vechiul contract a fost reziliat, fiind considerat prea oneros, iar pe toată procedura s-a avut împuternicirea administratorilor judiciari pentru reprezentarea acestora în dosare în care societatea era parte, exprimata în mod clar, explicit prin adrese trimise în toate dosarele, acesta fiind și motivul pentru care s-a solicitat încadrarea creanței în dispozițiile art.23 din Legea 85/2006.
Pe lângă acest aspect, pur legislativ și procedural, s-a menționat că acest contract de asistență juridică cu plata lunară, s-a desfășurat și după deschiderea falimentului în 10.05.2017, societatea debitoare fiind reprezentată în mai multe dosare aflate pe rolul Tribunalului Mehedinți și la instanțele din București, așa cum s-a menționat mai sus și s-au depus înscrisuri doveditoare la dosar, lichidatorul având cunoștința despre acest aspect, deci s-au prestat serviciile de asistență juridică și după deschiderea falimentului în 10.05.2017.
Consorțiul format în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a încheierii primei instanțe.
Raportat la susținerile contestatoarei, s-a susținut că punctul 3 de pe ordinea de zi a fost următorul: ratificarea contractului de asistență juridică Seria B 723983/2012 încheiat între C.I.Av (…), fără a fi indicat în convocator art. 23 din legea 85/2006.
Concluzia Adunării a fost că se aprobă ratificarea contractului de asistență juridică, doar până la data intrării debitoarei în faliment, de creditorii care dețin un procent de 94,80% din creditorii care și-au exprimat votul pentru această adunare. Prin urmare, intimata a trimis notificare de reziliere. Însă, având în vedere faptul că acest contract nu a fost valabil încheiat înainte de Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 01.11.2017, așa cum în mod corect reține Judecătorul Sindic prin Sentința civilă nr. 15/l7.0l.2018, intimata a considerat că e vorba de regimul juridic al unui contract încheiat sub rezerva aprobării/ratificării/anulării ulterioare, care a fost ratificat doar pentru o perioadă de timp.
Cu privire la susținerile contestatoarei că lichidatorul judiciar este culpabil pentru inducerea în eroare a creditorilor care au participat și au votat și totodată, și a faptului că, creditorii, nu aveau cunoștințe juridice privind modalitatea de reziliere a acestor contracte, s-a arătat că aceste susțineri sunt tendențioase, neexistând nicio dovadă cu privire la așa zisa culpă invocată, mai ales că votul creditorului bugetar a fost primit prin corespondență, neavând cum să influențele votul acestui creditor care nu a participat efectiv la ședința Adunării Creditorilor.
Raportat la susținerile contestatoarei, și anume că a prestat activități de avocatură și după data de 10.05.2017, s-a arătat faptul că aceasta nu face dovada în nici un fel că a continuat să reprezinte societatea.
Examinând calea de atac promovată de recurentă prin prisma motivelor invocate în scris de aceasta, Curtea reține următoarele:
Recurenta apreciază că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza apreciind că temeiul de drept este cel reglementat de disp. art. 46 și urm., din L. nr. 85/2006, când, în fapt, aceasta era întemeiată pe prevederile art. 23.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că, în concepția reglementării cuprinse la art. 23 din aceeași lege, privește posibilitatea acordată numai practicianului în insolvență de a desemna anumite persoane, de specialitate, în scopul îndeplinirii propriilor atribuții, în derularea procedurii.
Astfel, textul de lege limitează acest drept și îl conferă doar practicianului în insolvență, arătând, textual că: "În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, administratorul judiciar va putea desemna persoane de specialitate";.
Faptul că numirea și nivelul remunerațiilor acestor persoane vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor (iar nu adunării creditorilor direct), nu poate conduce la concluzia greșită la care ajunge recurenta, respectiv că același regim juridic se aplică și contractului pe care îl invocă, câtă vreme acesta a fost încheiat cu administratorul special, ca reprezentant al debitoarei.
De asemenea, calificarea cererii ca act încheiat după deschiderea procedurii de către administratorul special, așa cum a procedat instanța de fond, este întemeiat corect pe dispozițiile art. 46 și 49 din L. nr. 85/2006. Aceasta deoarece, în raport de stadiul procedurii și de data încheierii contractului, după 12.05.2012, contractul de asistență juridică seria B, nr. 732982/10.10.2012, nu a fost semnat și de către practicianul în insolvență, ci de administratorul special.
De asemenea, creditoarea nu face nici dovada faptului că, în speță, ar fi un contract ce se poate încadra în categoria activităților curente ale debitoarei, susținând doar că, și față de valoare și raportat la sumele rulate de către debitoare, nu erau necesare aprobări. Textele menționată statuează diferit, însă.
Apoi, trecerea la faliment, la data de 10.05.2017, a atras și ridicarea dreptului de administrare a administratorului special, iar creditorii au ratificat contractul de asistență juridică, doar până la data menționată, dar nu și după această dată.
De asemenea, așa cum a arătat și instanța de fond, exprimarea practicianului în insolvență potrivit căreia contractul a fost reziliat începând cu data de 10.05.2017 și temeiul invocat de acesta nu subzistă, în realitate fiind vorba de regimul juridic al unui contract încheiat sub rezerva aprobării/ratificării/anulării ulterioare, care, însă, a fost ratificat doar pentru o perioadă de timp.
În fine, cu privire la susținerile creditoarei recurente referitor la prestarea serviciilor sale ulterior perioadei pentru care a fost ratificat, contestația este greșit îndreptată față de măsurile luate de lichidator, câtă vreme acesta nu a făcut altceva decât să ia act de hotărârea creditorilor. Însă, așa cum a subliniat prima instanță, faptul că rezilierea s-a făcut retroactiv, iar creditoarea a îndeplinit unele atribuții specifice, ulterior datei de 10.05 2017, nu afectează drepturile creditoarei născute după această dată, iar modul de plată al acestora urmează să fie stabilit în raport de art. 64, alin. 6 din L. nr. 85/2006, aspect care nu face obiect al prezentului litigiu.
Totodată, art. 86, alin. 1, lit. b nu este aplicabil speței, având în vedere modul și data încheierii contractului, iar faptul că practicianul în insolvență ar fi confirmat mandatul creditoarei pentru a putea reprezenta debitoarea, punctual, nu este de natură a echivala recunoașterea reprezentării - în unele cauze, cu însușirea efectelor întregului contract. De altfel, chiar dacă aceasta ar fi situația contractului, creditorii sunt cei care îl pot, sau nu, ratifica, ori aproba, după caz.
Fără a mai dezvolta faptul că art. 49 din lege prevede, în situația depășirii limitelor desfășurării activităților curente, obligativitatea autorizării, în exercitarea atribuțiilor de supraveghere, de către administratorul judiciar, urmată de convocarea unei ședințe a comitetului creditorilor, în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia, cerere care, în speța de față, nu s-a făcut dovada că ar exista, iar termenul este cu mult depășit, astfel că, pentru aceste motive, Curtea, în raport de dispozițiile art. 312 Cpc., a respins recursul.
| ← Cerere de închidere procedură formulate de către lichidatorul... | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
