Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 61 din data de 15.03.2018
Judecătorul sindic în reglementarea Legii nr. 85/2006 are competența materială funcțională prevăzută expres prevăzută de art. 11 și se referă la soluționarea unor aspecte care vizează obiectul și etapele procedurii, inclusiv în cereri și acțiuni de asemenea reglementate cu titlu special. Mai mult, alineatul final al acestui articol statuează că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc a activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Prin Decizia civilă nr. 61/F/CC/15.03.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a Civilă, a fost admis conflictul negativ de competență dintre judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad și cel al unui complet care soluționează litigii cu profesioniști, Curtea constatând că într-o astfel de situație ca cea descrisă prin cerere, competența materială de soluționare a cauzei revine judecătorului care soluționează litigiile cu profesioniști.
Pentru a pronunța o astfel de soluție, au fost reținute următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 31.01.2017, reclamantul -lichidator judiciar al debitoarei falite, în contradictoriu cu pârâtul solicită să se oblige pârâtul, în calitate de administrator special al societății falite, la plata sumei de 525.966,59 lei reprezentând valoarea contabilă a lipsurilor la inventar constatate în patrimoniul acesteia.
În ședința publică din data de 20.11.2017, Tribunalul Arad Secția a II-a Civilă - Litigii cu profesioniștii a invocat din oficiu excepția de necompetență materială funcțională a acestui complet.
Prin încheierea din data de 20.11.2017 Tribunalul Arad Secția a II-a Civilă - Litigii cu profesioniștii a admis excepția de necompetență materială procesuală și a trimis cauza completului specializat în soluționarea cauzelor de insolvență investit cu dosarul nr. .. al Tribunalului Arad.
În considerentele acestei încheieri s-a reținut că, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de lichidatorul judiciar al societății pentru recuperarea debitului provocat societății de către administratorul special al acesteia. Litigiul privește raportul dintre societate și administratorul acesteia, astfel încât competența nu este una de drept comun, ce se întemeiază pe un contract de mandat. Prin hotărârile judecătorești ce se pronunță se urmărește stabilirea răspunderii patrimoniale a administratorului special, față de societatea pe care a administrat-o, după deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nefiind o acțiune de drept comun formulată de societate pentru recuperarea debitului înregistrat de către un terț.
Raporturile dintre administratori și societate sunt reglementate de Legea nr. 31/1990, competența de soluționare a litigiilor este atribuită tribunalului ca primă instanță, însă după declanșarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 85/2006, devin incidente reglementările acestui acest normativ.
Tribunalul a reținut că debitul la a cărui plată se solicită a fi obligat pârâtul a fost înregistrat după data deschiderii procedurii generale de insolvență împotriva debitorului falit prin încheierea comercială nr. 779/CC/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. …), încheiere prin care a fost numit administratorul judiciar.
La data de 26.11.2012 s-a constat desemnarea administratorului judiciar, la data de 31.04.2014 a fost desemnat pârâtul administrator special, iar la data de 22.05.2015, prin sentința civilă nr. 681 (f. 8-11), s-a dispus intrarea în faliment debitoarei, cu ridicarea dreptului de administrare și dizolvarea societății, fiind numit lichidator judiciar fostul administrator judiciar.
Prejudiciul pretins de societate prin lichidator judiciar a fost creat de către pârât în calitatea de administrator special, după deschiderea procedurii generale, cât timp se afla sub supravegherea administratorului judiciar, actele acestora putând fi cenzurate doar de judecătorul sindic, potrivit procedurii reglementate de legea specială, respectiv Legea nr. 85/2006, aplicabilă față de data deschiderii procedurii generale a insolvenței prin încheierea comercială nr. 779/24.09.2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5774/108/2012, invocându-se în acțiune un minus în inventar constatat în anul 2016.
Art. 3 din Legea nr. 85/2006 definește termenii de administrator special, administrator judiciar și lichidator judiciar.
Art. 11 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 stabilește principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi : ,,g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 138, sau sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni";
Potrivit art. 18 alin.1 ,,După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților";, iar conform alin. 2 ,,administratorul special are următoarele atribuții: … e) administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului";.
Principalele atribuții ale administratorului judiciar sunt reglementate prin art. 20 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit alin. 2 ,,Judecătorul-sindic poate stabili administratorului judiciar, prin încheiere, orice alte atribuții în afara celor stabilite la alin. (1), cu excepția celor prevăzute de lege în competența exclusivă a acestuia";, iar potrivit art. 21 ,,(1) Administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care și-a îndeplinit atribuțiile…";.
S-a constatat astfel, din analiza normelor legale invocate, că activitatea de supraveghere privind actele administratorului special revine administratorului judiciar, care are obligația de a supraveghea operațiunile de gestionare a patrimoniului debitorului (art. 18 lit. e) și de a sesiza judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta (lit. n), administratorului special revenindu-i conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului (art. 18 lit. f).
Tribunalul a reținut că debitul ce face obiectul acțiunii a fost generat tocmai de această procedură reglementată de Legea nr. 85, cheltuielile, respectiv prejudiciul fiind făcute de administratorul judiciar în scopul desfășurării acestei proceduri. Instanța de judecată investită cu acțiunea reclamantei a fost chemată să analizeze modul de gestionare a activității societății în cursul acestei proceduri.
Competența privind examinarea legalității actelor juridice întocmite de către administratorul special sau administratorul judiciar, respectiv de a cenzura cheltuielile societății după declanșarea procedurilor reglementate de Legea nr. 85/2006 este o competență specială și este stabilită prin art. 6 din această lege.
În ședința publică din 12.02.2018, Tribunalul Arad Secția a II-a Civilă, completul specializat în soluționarea cauzelor de insolvență a invocat din oficiu excepția de necompetență materială funcțională a judecătorului sindic.
Prin sentința civilă nr. 84/12.02.2018 Tribunalul Arad Secția a II-a Civilă, completul specializat în soluționarea cauzelor de insolvență a constatat lipsa de competență a judecătorului sindic pentru soluționarea cererii formulate de reclamant în calitate de lichidator al debitoarei în faliment, împotriva pârâtului, în calitate de administrator special al societății debitoare. A constatat ivit conflictul negativ de competență între judecătorul sindic și completul de soluționare a litigiilor cu profesioniștii și a trimis cauza la Curtea de Apel Timișoara, completului pentru soluționarea conflictului negativ de competență în vederea stabilirii regulatorului de competență.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că acțiunea de față a fost motivată cu temeiuri de drept care apar atât în Legea nr. 31/1990 rep. cât și cu temeiuri din Legea contabilității nr. 82/1991 rep.
Potrivit art. 11, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, principalele atribuțiile judecătorului sindic sunt cele menționate, iar la alin. 2 al aceluiași articol, se precizează :"; Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.";
Tot în lege se precizează care sunt celelalte atribuții ale judecătorului sindic, atribuții care diferă față de forma nouă a legii insolvenței, nr. 85/2014 care conține și atribuții privind alt gen de cauze față de cele mai sus menționate.
Potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006: "În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte (…)";
Astfel cum se poate observa, faptele pentru atragerea răspunderii, trebuie să fi fost anterioare deschiderii procedurii insolvenței și faptele trebuie să aibă legătură cu apariția stării de insolvență.
Astfel cum se poate observa, cererea lichidatorului judiciar a fost formulată pentru atragerea răspunderii civile contractuale, pentru fapte din timpul procedurii de insolvență, altele decât cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că acest gen de acțiuni ca cea formulată în fața instanței civile, Secția a II-a "litigii cu profesioniști"; nu îi este dată în competența judecătorului sindic.
Chiar dacă soluționarea cauzelor de insolvență este dată în competența aceleași secții cu soluționarea cauzelor cu profesioniști, nu înseamnă că judecătorul sindic poate să soluționeze o astfel de cauză fără a-și pune problema competenței sale, pentru că, în astfel de situație, ar încălca prevederile art. 131 cod procedură civilă, care prevede că, la primul termen de judecată, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este sau nu competentă material, general, teritorial, să judece.
Cum competența materială funcțională este una de ordine publică, potrivit art. 129, alin. 2, punctul 3 cod procedură civilă și este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută, lipsa de necompetență fiind o nulitate necondiționată, potrivit art. 176, punctul 3 cod procedură civilă, judecătorul sindic a admis excepția de necompetență materială funcțională a cauzei și, văzând că secția pentru litigii cu profesioniști s-a declarat, la rândul său necompetentă material, a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 21.02.2018, sub nr. ….
Analizând conflictul negativ de competență ivit între completul specializat în litigii cu profesioniștii și completul specializat în soluționarea cauzelor de insolvență din cadrul Secției a II-a civilă a Tribunalului Arad, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă de primă instanță, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât în calitate de administrator al falitei, pentru obligarea pârâtului la plata unei pretenții în sumă de 525.966,59 lei reprezentând valoarea contabilă a lipsurilor din inventarul societății.
Acțiunea a fost repartizată aleatoriu în cadrul secției a II-a civilă, completului specializat în soluționarea litigiilor cu profesioniști.
Prin încheierea din data de 20.11.2017, acest complet de judecată și-a declinat competența materială în favoarea completului specializat în soluționarea cauzelor de insolvență din cadrul aceleiași secții civile, reținând în esență că cererea de chemare în judecată este dată în competența judecătorului sindic prin dispozițiile art. 20 din Legea 85/2006.
Completul specializat în cauze de insolvență s-a declarat la rândul său necompetent material pentru soluționarea acestei acțiuni, declinându-și competența în favoarea completului specializat în litigii cu profesioniști prin sentința civilă nr. 84/12.02.2018, reținând în esență că nu intră în atribuțiile judecătorului sindic astfel de cereri, potrivit art. 11 din Legea 85/2006, iar cererea reclamantului nu este o acțiune în angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere a debitorului persoană juridică reglementată de art. 138 din aceeași lege, astfel că a înaintat dosarul Curții de Apel în vederea soluționării conflictului negativ de competență materială ivit între cele două complete specializate ale secției a II-a civilă din cadrul Tribunalului Arad.
Examinând conflictul negativ de competență materială, Curtea constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant are natura juridică a unei acțiuni în pretenții, lato sensu, întrucât obiectul dedus judecății este reprezentat de pretenția reclamantului de a obține obligarea pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de contravaloare a unor bunuri lipsă din patrimoniul societății debitoare administrată de pârât. Este adevărat că prin modul în care este formulată cererea de chemare în judecată - în privința identificării calității de practician în insolvență a reclamantului, a calității de administrator special a pârâtului, ci a reprezentării pretențiilor constând în obiecte lipsă la inventar - respectiv prin aducerea în motivarea acțiunii a unor elemente referitoare la persoana prejudiciată - debitoarea aflată în procedura insolvenței - și fapta generatoare de prejudiciu - lipsa obiectelor având anumită valoare din inventarul efectuat de reclamant, cauzei i se impregnează unele conotații de interpretare ca fiind o cerere de natura procedurii insolvenței. Cu toate acestea, răspunderea juridică pe care tinde a o angaja reclamantul față de pârât este fundamentată pe actele de administrare defectuoase sau generatoare de prejudicii ale pârâtului în raport de dispozițiile legii societăților nr. 31/1990 și ale dispozițiilor art. 800 și 803 din Noul cod civil referitoare la mandatul și răspunderea administratorului pentru exercitarea acestuia. Din niciunul dintre temeiurile de fapt și de drept invocate de reclamant nu rezultă că cererea sa de chemare în judecată este fundamentată pe dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței nr. 85/2006, în sensul că angajarea răspunderii nu se solicită pentru premisa contribuției pârâtului la starea de insolvență a debitorului și, în continuare, pentru vreuna dintre faptele ilicite limitativ prevăzute de această normă de procedură a insolvenței.
Judecătorul sindic în reglementarea Legii nr. 85/2006 are competența materială funcțională prevăzută expres prevăzută de art. 11 și se referă la soluționarea unor aspecte care vizează obiectul și etapele procedurii, inclusiv în cereri și acțiuni de asemenea reglementate cu titlu special. Mai mult, alineatul final al acestui articol statuează că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc a activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Cererea de chemare în judecată introdusă de reclamant nu se referă la control judecătoresc mai sus arătat și nici la procese și cereri de natura juridică aferentă procedurii insolvenței, ci este o acțiune legitimată de dreptul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar de a obține obligarea unei persoane la plata unor pretenții izvorând dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii în vederea readucerii în patrimoniul debitorului pe care îl reprezintă administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar a contravalorii bunurilor care nu se mai regăsesc în activul inventariat de către reclamant. Această cerere nu are nicio legătură cu eventuale acte sau fapte ale administratorului social al debitorului săvârșite înainte de deschiderea procedurii prin care să se fi contribuit la starea de insolvență a debitorului.
Astfel fiind, se va admite sesizarea privind conflictului negativ de competență ivit între completul specializat pentru litigii cu profesioniști și completul specializat în cauze de insolvență, din cadrul Secției a II-a civilă a Tribunalului Caraș-Severin.
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
