Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 655 din data de 07.10.2013
Potrivit disp. art. 27, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență";, insolvența fiind definită de aceeași lege, prin art. 3, punctul 1, literele a și b în cele două forme ale sale: insolvența vădită și insolvența iminentă.
Potrivit disp. art. 32, alin. 1, dacă cererea debitorului corespunde dispozițiilor art. 27, judecătorul sindic va deschide procedura generală iar dacă debitorul și-a declarat intenția deschiderii procedurii simplificate sau nu a depus la dosar documentele prevăzute la art. 28, cu excepția declarațiilor prevăzute la art. 28, lit. j și k (care sunt obligatorii), se va deschide procedura generală.
Cum legea insolvenței se completează cu dispozițiile codului de procedură civilă, în mod evident, condițiile de fond și formă instituite de codul de procedură civilă trebuie îndeplinite anterior soluționării cererii de deschidere a procedurii.
Prin sentința civilă nr.655/2013, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.6418/108/2013 s-a respins cererea formulată de debitoarea SC RCI C.G. IMPEX SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței în baza Legii nr.85/2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că cererea debitoarei a fost semnată indescifrabil de o persoană neidentificabilă, iar la dosar nu există nicio dovadă din care să rezulte care este reprezentantul legal al societății, că documentele contabile, depuse la dosar de debitoare sunt din decembrie 2011 deși, potrivit art.28 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, bilanțul prescurtat trebuia să fie aferent lunii precedente formulării cererii, iar potrivit art.28 alin.1 lit.f, contul de profit și pierderi trebuia să fie din anul anterior introducerii cererii, respectiv 2012, nu 2011 și că debitoarea nu a dovedit starea de insolvență așa cum este prevăzută de art.27 din Legea nr.85/2006, prin cerere nearătând debitele societății, creditorii cărora societatea le este datoare, iar din actele contabile vechi nu se poate reține o astfel de stare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel debitoarea SC RCI C.G. IMPEX SRL solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
În motivarea apelului debitoarea arată, în fapt, că în conformitate cu art. 27 alin.(1) din Legea insolvenței "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență", iar de la data formulării cererii (15 iulie) și până la judecarea cauzei (07 octombrie) datoriile însemnând dobânzi și penalități de întârziere, s-au majorat. Mai mult, prin respingerea nemotivată a cererii acestea vor crește în continuare, mărindu-se prejudiciul adus creditorilor. Or, potrivit art. 27 alin (5) din Legea Insolvenței "cererea debitorului se va judeca de urgență în termen de 5 zile în camera de consiliu, fără citarea părților", iar apelanta susține că în cazul său, cererea a fost soluționată după 3 luni.
Se mai arată că prima instanță a apreciat că motivele temeinice de respingere a cererii sunt subsumate OUG 91/2013, și nu a Legii insolvenței, dar documentele prevăzute de art. 28, au fost depuse la dosarul cauzei, astfel cum rezultă și din sentința recurată. Conform art. 28 alin (2) "Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f) și h), va putea înregistra acea informație la tribunal în termen de 5 zile; dacă nu o va face, el va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de reorganizare". Singura sancțiune prevăzută de Legea insolvenței, în cazul nedepunerii acestor documente, fiind decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare, și nicidecum respingerea cererii, debitorul fiind singurul care poate aprecia apariția stării de insolvență. Conform art. 27 alin (2) "Va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă". Doar potrivit OUG 91/2013, care a fost declarată neconstituțională, de Curtea Constituțională a României, în data de 29.10.2013, nedepunerea unor documente atrage respingerea cererii.
Legea insolvenței nu prevede o valoare-prag, nici hotărârea Adunării Generale a Asociaților, pentru ca debitorul să solicite deschiderea procedurii insolvenței. Conform art. 27 alin (3) "Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta".
Susținerea judecătorului-sindic "la dosar nu există nici o dovadă din care să rezulte care este reprezentantul legal al societății", în opinia apelantei, nu este reală deoarece, în probațiune, a anexat cererii: declarațiile prevăzute la art. 28 al. 1 lit. j și k, declarația reprezentantului legal prin care declară intenția de intrare în procedura simplificată a insolvenței" și a arătat calitatea de reprezentant legal al semnatarului cererii.
În final, apelanta mai arată că judecătorul-sindic a cunoscut faptul că în data de 05 iulie AVP A Gmbh, prin mandatar C.R.C.M.S. SRL a formulat o cerere de deschidere a procedurii insolvenței RCI C.G. IMPEX SRL, care face obiectul dosarului nr. 6311/108/2013, aflat la același complet. În acest dosar a fost stabilit primul termen de judecată la data de 07.10.2013, termen la care s-a amânat judecata pentru data de 02.12.2013.
În drept apelanta invocă dispozițiile art. 27-29 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței; art. 405, 466 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
Analizând apelul declarat, raportat la criticile formulate și la înscrisurile din dosar, Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
În privința criticii faptului că nu s-a soluționat dosarul în termen mai scurt, este lămurit de procesul verbal de la f. 2 dosar de fond, în care se precizează că exista deja pe rolul instanței o cerere privitoare la insolvența aceleiași societăți, astfel încât, noua cerere, se repartizează manual la același complet, în vederea conexării.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, din înscrisurile depuse la dosar nu se poate stabili dacă persoana semnatară este sau nu reprezentantul legal al societății.
Pentru a lămuri acest aspect, prin rezoluția pusă odată cu stabilirea termenului de judecată a apelului, i s-a pus în vedere apelantei să depună un certificat de la ORC din care să rezulte datele privind administratorul și asociații societății debitoare precum și o precizare privitoare la stadiul dos. nr. 6311/1082013 în care se susține că s-ar judeca o cerere formulată de creditori pentru deschiderea procedurii insolvenței față de apelantă.
Niciuna dintre aceste obligații nu a fost îndeplinită de apelantă, confirmând astfel, aprecierea făcută la fond, cu privire la imposibilitatea stabilirii reprezentantului societar, în persoana semnatarului acțiunii, din moment ce nu există nicio dovadă din cele solicitate, nici actul constitutiv sau o hotărâre AGA emanat de societate.
Aceste aprecieri sunt suficiente pentru a se respinge o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Totuși, prima instanță le-a coroborat corect cu faptul că nu sunt îndeplinite nici aspectele privitoare la documentele contabile, depuse la dosar de debitoare care sunt din decembrie 2011 deși, potrivit art.28 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 bilanțul prescurtat trebuia să fie aferent lunii precedente formulării cererii, iar potrivit art.28 alin.1 lit.f, contul de profit și pierderi trebuia să fie din anul anterior introducerii cererii, respectiv 2012, nu 2011. Astfel, nu se poate reține că debitoarea a dovedit starea de insolvență așa cum este prevăzută de art.27 din Legea nr.85/2006, deoarece prin cerere nu sunt indicate debitele societății, creditorii cărora societatea le este datoare, la data formulării cererii și nu cu 2 ani anterior acestui moment.
Ca urmare, nu este întemeiată nici critica debitoarei că prima instanță s-a raportat la un temei de drept eronat, deoarece nu s-au făcut aprecieri asupra unui cuantum minim necesar admiterii cererii, ci, motivarea instanței s-a limitat la aspectele formale menționate.
Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive care să conducă la netemeinicia sentinței apelate, în baza art.480 din Noul Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de debitoarea SC RCI C.G. IMPEX SRL împotriva sentinței civile nr.655/2013, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr.6418/108/2013, potrivit Deciziei civile nr. 24/R/20.01.2014 pronunțată de Secția a II-a Civilă a Curții de Apel Timișoara în același dosar
| ← Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment | Procedura insolvenţei. Jurisprudență Faliment → |
|---|
