C.A. Ploieşti
Antrenarea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 din lege, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi insolvenţa debitorului şi culpa persoanelor a căror răspundere se solicită. Ca atare, pentru a fi atrasă răspunderea reglementată de dispoziţiile art. 138 din lege, trebuie să se facă dovada că pârâtul a săvârşit una din faptele expres şi limitativ prevăzute de lege, care să fi condus la ajungerea debitorului în stare de insolvenţă. Prin cererea înregistrată sub nr. 62/2004 pe rolul Tribunalului Prahova, creditoarea A.F.P. Ploieşti a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.C. ca o parte din pasivul debitoarei SC N. SRL să fie suportat de pârât, în sensul obligării acestuia la plata sumei de 441.503.433 lei ROL, reprezentând prejudiciul rezultat din activitatea culpabilă a pârâtului.În motivarea acţiunii, creditoarea a susţinut că pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei nu a ţinut contabilitatea conform dispoziţiilor legale, făcând achiziţii şi înstrăinări de bunuri aparţinând creditoarei, fără a înregistra operaţiunile ca atare, încheind contracte dezavantajoase cu firme aparţinând aceluiaşi pârât. Totodată, s-a arătat că disponibilităţile băneşti ale debitoarei au fost însuşite de către administratorul societăţii, numerarul fiind depus în contul persoanei juridice.Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale, întrucât în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 137 lit. a), b), c), d), e) din Legea nr. 64/1995.La rândul său, la data dde 5 octombrie 2006, creditoarea SC A. SA a solicitat angajarea răspunderii pârâtului D.C. în calitate de administrator al SC N. SRL, pentru datoriile debitoarei faţă de această creditoare.Prin sentinţa nr. 423 din data de 6 octombrie 2006, Tribunalul Prahova-secţia comercială şi de contencios administrativ a respins cererile de instituire a răspunderii administratorului DC formulate de creditoarele A.F.P. Ploieşti şi SC A. SA, prin aceeaşi sentinţă aprobându-se raportul final şi dispunându-se închiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC N. SRL, reţinând că din probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă cât şi raporturile lichidatorului judiciar a rezultat că acesta nu se face vinovat de niciuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 84/2006, fost art. 137 din Legea nr. 85/2006, fost art. 137 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data formulării cererii introductive.Împotriva sentinţei, în termen legal, au declarat recurs creditoare A.F.P. Ploieşti şi SC A. SRL Ploieşti, ambele criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.În cuprinsul motivelor de recurs, creditoarea A.P. Ploieşti, a arătat că sentinţa judecătorului sindic este nelegală, întrucât a considerat că administratorul D.C. nu a săvârşit nici o faptă prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Astfel se poate observa că procedura de insolvenţă a fost deschisă la cererea organerlor fiscale, deoarece societatea a acumulat la bugetul general consolidat datorii foarte mari, iar pentru acoperirea acestor datorii a fost necesară evaluarea şi valorificarea bunurilor din patrimoniul societăţii, acestea neacoperind întreaga creanţă a statului.La rândul său, recurenta SC A. SA Ploieşti a învederat că sentinţa atacată este neîntemeiată, prin respingerea cererii de instituire a răspunderii administratorului debitoarei, fiind incidente prevederile art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.S-a apreciat că în mod abuziv administratorul debitoarei falite a încheiat în anul 1994 un contract de comodat cu SC P.C.N. SRL Ploieşti ,în vederea folosirii cu titlu gratuit a unor clădiri închiriate de SC N. SRL Ploieşti de la recurentă.Din concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă cât şi rapoartele lichidatorului judiciar, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauza dedusă judecăţii nu s-a dovedit incidenţa dispoziţiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, administratorul D.C. nefăcându-se vinovat de comiterea vreunei fapte prevăzute restrictiv şi limitativ de art. 138 lit. a)-g) din Legea insolvenţei, fost art. 137 lit. a)-g) din Legea nr. 64/1995.În mod legal şi temeinic instanţa de fond a considerat că acumularea de datorii la bugetul consolidat nu implică în mod prezumtiv vinovăţia administratorului debitoarei, din probele administrate în speţă inclusiv raportul de expertiza contabil cât şi concluziile raportului final al lichidatorului judiciar desemnat în cauza, a rezultat că administratorului debitoarei SC N. SRL Ploieşti, nu îi sunt imputabile fapte în ceea ce priveşte starea de insolvenţă a debitoarei.De asemenea, s-a apreciat în mod corect faptul că administratorul pârât nu a ridicat din societatea debitoare sume de bani fără să le restituie, dimpotrivă a creditat societatea respectivă cu numerar în sume destul de mari pentru achitarea furnizorilor.Faptul invocat de recurenta SC A. SA Ploieşti, în sensul că prin încheierea contractului de comodat din 1994 cu o altă societate unde era acelaşi administrator, vizând un spaţiu comercial închiriat de la aceasta, a determinat insolvenţă comercială a debitoarei falite, nu este determinant în aprecierea că administratorul pârât ar fi vinovat în sensul art. 138 lit. a), c), d) din Legea nr. 85/2006, neexistând probe concludente şi pertinente în acest sens.Faţă de considerentele respective, Curtea de Apel Ploieşti a respins recursul ca nefondat.
Vezi şi alte speţe de drept comercial:
Comentarii despre Procedura insolvenţei Răspunderea membrilor organelor de conducere
