C.A. Ploieşti, nr. 315 din 20.03.2007
Prin nedepunerea de către debitor, în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii formulate de creditorul ce deţine împotriva sa o creanţă, certă lichidă şi exigibilă, mai veche de 30 de zile, în cuantum de peste 10.000 lei, a unei contestaţii, se presupune că aceasta a recunoscut tacit starea de insolvenţă.Susţinerile din recurs neînsoţite de alte dovezi din care să rezulte necomunicarea cererii de deschidere a procedurii şi inexistenţa stării de insolvenţă nu puteau conduce la modificarea sentinţei şi respingerea cererii de deschidere a procedurii. Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 617 din 15 decembrie 2006, a admis cererea formulată de creditorul SC P SRL Bucureşti, în contradictoriu cu debitoarea SC TT SRL Ploieşti şi în baza art. 33 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenţei a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei respective, a numit administratorul judiciar în baza art. 34 din aceeaşi lege, SC EC SRL, cu retribuţie de 1500 lei, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 20 din lege.Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată la data de 21 iunie 2006 de creditorul SC P SRL Bucureşti, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei a fost comunicată debitorului la data de 24 noiembrie 2006 şi că nu s-a formulat contestaţie potrivit art. 33 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenţei.S-a constatat, totodată că debitoarea se află în încetare de plăţi, stare de fapt dovedită cu biletul la ordin emis la data de 12 iulie 2006, refuzat la plată.S-a mai reţinut că în speţă creditorul are o creanţă comercială certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 24.889,16 lei, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea SC TT SRL Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate solicitând admiterea recursului, iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se respingă cererea de deschidere a procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei.Recurenta a arătat că instanţa de fond nu a reţinut aspectul că aceasta nu se află în stare de insolvenţă comercială, întrucât ultima plată a fost efectuată în luna noiembrie către societatea creditoare, subliniind faptul că la judecarea cauzei în fond nu a fost citată legal pentru a-şi exprima punctul de vedere.Recurenta a apreciat că în speţă creanţa în baza căreia societatea creditoare a solicitat deschiderea procedurii este mult mai mică, în sensul că este de 11.000 lei şi nu 24.889,6 lei, arătând că nu a emis către creditoare niciun bilet la ordin care să fie refuzat la plată, existând doar o sentinţă definitivă pe care o anexează alăturat.Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, în raport de legislaţia incidenţă în cauză, precum şi actele avute în vedere de judecătorul sindic, Curtea a constatat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:Recurenta a fost legal citată, prin comunicarea specifică procedurii de insolvenţă şi nu a formulat contestaţie împotriva cererii introductive, potrivit art. 33 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, prin care să arate că nu se află în insolvenţă comercială, iar creanţa creditoarei nu ar fi certă, lichidă şi exigibilă.Instanţa de fond a apreciat în mod legal şi temeinic faptul că recurenta-debitoare se află în încetare de plăţi faţă de creditoarea care a formulat cererea introductivă pentru suma iniţială de 24.889,16 lei, iar ulterior, faptul că debitoarea a achitat parţial anumite sume nu are relevantă juridică, în acest sens, creanţa certă, lichidă şi exigibilă fiind în cuantum de 24.889,16 lei, izvorând dintr-o datorie comercială şi unde s-a încercat efectuarea plăţii şi stingerea datoriei printr-un bilet la ordin emis la data de 12 iulie 2006 de recurentă, dar ulterior refuzat la plată, pentru lipsa disponibilităţilor băneşti în cont.Sentinţa definitivă de care face vorbire recurenta este o somaţie de plată pronunţată de Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civila nr. 644 din 20 ianuarie 2006, care vizează o altă datorie comercială a recurentei în limita sumei de 15.708 lei.Faţă de considerentele respective, Curtea de Apel Ploieşti, a respins recursul ca nefondat.
Vezi şi alte speţe de drept comercial:
Comentarii despre Procedura insolvenţei Deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului îndreptăţit Lipsa contestaţiei
