Răspundere administrator. Jurisprudență Societăţi comerciale
| Comentarii |
|
Tribunalul BUCUREŞTI Sentinţă civilă nr. **** din data de 10.11.2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr. X
SENTINȚA CIVILĂ NR. X
Ședința publică de la X
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: X
GREFIER: X
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta X prin lichidator judiciar X în contradictoriu cu pârâtul X, având ca obiect atragerea răspunderii administratorilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, verificându-și competența de soluționare a cauzei, constată că constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 63 din Legea nr. 31/1990.
În baza art. 255 NCPC, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri apreciind că este utilă soluționării acestei cauze. Respinge proba cu interogatoriul pârâtului, constatând că prin cererea de chemare în judecată nu se indică teza probatorie, astfel încât nu se poate aprecia asupra utilității probei și, constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția X Civilă la data de X sub nr. X reclamanta X prin lichidator judiciar X a solicitat în contradictoriu cu pârâtul X obligarea acestuia la acoperirea pasivului în valoare de 17678 lei, în calitate de administrator al societății reclamante.
In motivarea cererii s-a arătat că societatea pârâtă a fost dizolvată în temeiul art. 237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1990, lichidatorul judiciar fiind desemnat în baza rezoluției nr. X pronunțate de ORCTB.
Pe baza datelor transmise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice X, lichidatorul a constatat că societatea are datorii bugetare în cuantum de 17.678 lei.
Întrucât pârâtul, în calitate de administrator, nu a colaborat cu lichidatorul judiciar, în sensul că nu a predat documentele prevăzute de lege și nici nu a întreprins vreo măsură pentru stingerea datoriilor societății, consideră reprezentantul reclamantei că această atitudine creează prezumția rezonabilă că pârâtul refuză să coopereze în vederea acoperirii pasivului generat din culpa sa exclusivă.
Nefiind atinsă valoarea prag, lichidatorul judiciar nu a putut formula cerere de deschidere a procedurii insolvenței.
Consideră reclamanta că pârâtul avea obligația de a acționa in interesul societății, precum și obligația de diligență și prudență, iar din analiza cauzelor pentru care societatea a fost dizolvată rezultă că acesta nu a luat deciziile cu bună-credință, cu prudență și în interesul societății.
Se mai arată totodată că pârâtul a săvârșit o serie de greșeli de gestiune care au contribuit la insuficienta activului social și a abuzat de caracterul limitat al răspunderii și de personalitatea distinctă a societății, cunoscând sau trebuind să cunoască împrejurarea că pasivitatea sa conduce la acumularea de datorii.
In acest sens, reclamanta arată că pârâtul a abandonat societatea, cu scopul de a fi lichidată pe banii statului și de a-i fi anulate datoriile, în condițiile în care aceasta putea fi dizolvată și lichidată voluntar la momentul la care nu avea datorii.
Consideră reclamanta că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 2371 alin.3 și 4 din Legea nr. 31/1990, astfel încât se impune acoperirea pasivului exigibil de către pârât.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72, art.237, art. 257 din Legea nr. 31/1990, art. 1349 și art. 2011 NCPC.
Au fost anexate înscrisuri în susținerea cererii, în copie.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Acțiunea este nefondată.
Cu caracter prealabil, Tribunalul constată că există neconcordanță între obiectul și motivarea în fapt a cererii, pe de-o parte și temeiul de drept al acesteia, pe de altă parte.
Astfel, reclamanta solicită angajarea răspunderii pârâtului, în calitate de administrator, pe motiv că nu a acționat în interesul societății, cu prudența și diligența cerute de lege, săvârșind greșeli de gestiune și încălcând obligații imperative ce îi reveneau în această calitate.
Cu toate acestea, temeiul de drept pentru atragerea răspunderii pârâtului nu se referă la administratori, ci la asociați.
Astfel, potrivit art.257 din Legea nr.31/1991, lichidatorii care probează, prin prezentarea situației financiare anuale, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil trebuie să ceară sumele necesare asociaților care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceștia sunt obligați, potrivit formei societății, să le procure sau, dacă sunt debitori față de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligați în calitate de asociat.
În același timp, art.2371 alin.3 și 4 din lege prevede că asociatul care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate.
Răspunderea asociatului devine nelimitată în condițiile alin. (3), în special atunci când acesta dispune de bunurile societății ca și cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societății în beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să își execute obligațiile.
Rezultă așadar că, în temeiul prevederilor invocate în acțiune, nu se poate angaja răspunderea administratorilor, ci doar a asociaților care răspund nelimitat sau care nu au efectuat vărsămintele.
Pe de altă parte, în cazul asociaților care au avut și calitatea de administratori nu se poate angaja răspunderea conform art.257 din lege, pentru neîndeplinirea unor obligații ce le reveneau în calitate de administratori, ci doar în condițiile art.2371 alin.3 și 4 din lege, domeniul de aplicare a celor două tipuri de răspundere fiind distinct.
Prin urmare, toate argumentele întemeiate pe dispozițiile referitoare la mandat și pe pretinsa neîndeplinire a obligațiilor ce reveneau administratorilor nu sunt relevante pentru soluționarea cererii de atragere a răspunderii asociaților.
Dimpotrivă, în acest ultim caz, pentru admiterea pretențiilor reclamantei, era necesar ca aceasta să facă dovada răspunderii nelimitate a pârâtului, în calitate de asociat, respectiv a faptului că acesta a abuzat de caracterul limitat al răspunderii lor și de personalitatea juridică distinctă a societății, în înțelesul art.2371 alin.4 din Legea nr.31/1990.
În cauza de față, Tribunalul constată că reclamanta nu a dovedit și nici măcar nu a invocat faptul că pârâtul ar fi dispus de bunurile societății ca și cum ar fi fost bunurile sale proprii sau a diminuat activul societății în beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să își execute obligațiile.
Toate argumentele reclamantei privesc pretinsa neîndeplinire a unor obligații ce reveneau administratorilor, argumente care sunt însă nerelevante, pentru considerentele arătate mai sus.
În consecință, constatând pe de-o parte că, în temeiul art.257 din Legea nr.31/1990, nu se poate angaja răspunderea administratorilor, iar pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada răspunderii nelimitate a pârâtului, în calitate de asociat, Tribunalul va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta X, înregistrată la registrul comerțului sub nr. X, CUI X, cu sediul în X, prin lichidator judiciar X, cu sediul în X, în contradictoriu cu pârâtul X, cu domiciliul în X, ca nefondată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul București Secția a VI-a Civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi X.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.jud. X
Dactilo. X
Ex.5/ X
Comunicat ………………..
Ex. ……………….
| ← Sechestru judiciar. Jurisprudență Societăţi comerciale | Clauze abuzive. Jurisprudență societăţi comerciale → |
|---|
