RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENŢEI. CREANŢA CREDITOAREI INTRODUCTIVE ASUPRA CĂREIA EXISTĂ UN LITIGIU ÎN DERULARE PE ROLUL INSTANŢEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, NU ESTE CERTĂ, LICHIDĂ ŞI EXIGHIBILĂ.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 318 din data de 21.05.2013
SECȚIA A II - A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL.
RECURS LITIGII CU PROFESIONIȘTI. DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENȚEI. CREANȚA CREDITOAREI INTRODUCTIVE ASUPRA CĂREIA EXISTĂ UN LITIGIU ÎN DERULARE PE ROLUL INSTANȚEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV, NU ESTE CERTĂ, LICHIDĂ ȘI EXIGHIBILĂ.
-art.3 din Legea nr.85/2006;
-art.379 Cod procedură civilă.
Decizia nr.318/C/21.05.2013 a Curții de Apel Oradea - Secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin SENTINȚA nr. 140/F/2013, Tribunalul Satu Mare a admis contestația debitoarei S.C. C. E. S.R.L., și în consecință:
A respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea-intimată D. G. F. P. A J. S. M. împotriva debitoarei-contestatoare S.C. C. E. S.R.L.
A obligat creditoarea să plătească debitoarei suma de 120,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele :
Din probele administrate în cauză, apărările de fond invocate de debitoare prin contestația formulată împotriva cererii creditoarei a rezultat că, în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se putea dispune deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de intimata creditoarea DGFP S. M., s-a arătat că aceasta are față de debitare o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 851.319 lei, reprezentând, conform adresei nr. 128039/21.10.2011 emisă de A. F. P. M. S. M. , debite principale și accesorii ale acestora.
Din înscrisurile depuse de debitoare în probațiune rezultă că o parte din obligațiile fiscale stabilite prin titlurile de creanță înscrise în adresa AFP S. M. nr. 128039/21.10.2011, respectiv obligațiile fiscale în sumă de 761.611 lei stabilite prin Decizia de impunere nr. 19/23.01.2009 au fost contestate de creditoare, atât în procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală cât și prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată în dosar nr.3961/83/2009 a Curții de Apel Oradea, admisă în parte întru-un prim ciclu procesual.
Față de această împrejurare, existând indicii de soluționare favorabilă a acțiunii debitoarei și având în vedere că o parte a creanței invocate de creditoare reprezintă accesorii la obligațiile fiscale principale stabilite prin decizia de impunere contestată, judecătorul sindic a constatat că la data soluționării contestației debitoarei, creditoarea nu face dovada că față de patrimoniul debitoarei deține o creanță certă în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru fi un creditor îndreptățit să ceară deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
În consecință, judecătorul sindic, a constatat ca fiind întemeiată contestația formulată de S.C. C. E. S.R.L. împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței înaintată de creditoarea D. G. F. P. J. S. M. , motiv pentru care, în temeiul art. 11 alin.1 lit. b), art. 33 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis contestația debitoarei, cu consecința respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței înaintată de creditoare.
În temeiul art.274 Cod de procedură civilă a obligat creditoarea la plata cheltuielilor de judecată solicitate de debitoare, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 120,3 lei, plata onorariului avocațial nefiind dovedită.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs DGFP S. M. , solicitând casarea acesteia, în sensul respingerii contestației debitoarei și admiterea cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței împotriva S.C. C. E. S.R.L.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât la data pronunțării acesteia, debitoarea figurează cu o creanță de peste 761.611 lei, cererea de deschidere a procedurii insolvenței fiind probată prin fișa sintetică a debitoarei emisă de AFP S. M. , în cuprinsul căreia sunt evidențiate detaliat obligațiile de plată, natura acestora și defalcarea lor pe tipuri de impozite.
Mai mult, susține recurenta, debitoarea a fost somată în repetate rânduri să achite debitele restante, fiindu-i comunicate titlurile executorii, care nu au fost contestate de către aceasta.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței a fost dovedit, susține recurenta, prin titlurile depuse la dosar, emise și în baza declarațiilor debitoarei, iar pe de altă parte, s-a dovedit și starea de insolvență a acesteia.
De asemenea, s-a mai învederat că recurentei nu i-a fost comunicată contestația promovată de debitoare pentru a formula apărări în cauză, fiindu-i încălcat, pe această cale, acest drept.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă, art.8 din Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. C. E. S.R.L., a solicitat respingerea recursului de față, fără cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de 14.12.2012, creditoarea DGFP S. M. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. C. E. S.R.L. C. , invocând față de aceasta, o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile, în sumă de 851.319 lei, reprezentând creanțe fiscale, constând în debite principale și accesorii aferente, individualizate prin adresa nr. 128.039/21.10.2011 emisă de AFP S. M.
La data de 7.01.2013 debitoarea a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii insolvenței, prin care a solicitat respingerea acesteia, contestație comunicată creditoarei, după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu aceasta, pentru termenul din 15.01.2013 (fila 70 dosar fond), astfel că această critică vizând necomunicarea contestației, invocată în motivele de recurs, este apreciată ca fiind nefondată.
Actele administrativ fiscale prin care s-au stabilit în sarcina debitoarei obligații fiscale în sumă de 761.611 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende, precum și accesorii ale acestora, au fost atacate de către intimata S.C. C. E. S.R.L., în dosar nr. 3961/83/CA/2009.
Astfel, prin Sentința nr. 157/5.09.2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul evocat mai sus, s-a anulat în parte Decizia de impunere nr. 19/23.01.2009 și s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de plată a sumei totale de 82.273 lei, sentință care a fost casată apoi, cu trimitere spre rejudecare aceleași instanțe, prin Decizia nr. 3810/28 septembrie 2012 de către I.C.C.J., cauza fiind în curs de soluționare.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, insolvența este acea stare de patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, iar pct. 6 al aceluiași text de lege, stipulează că " prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile…. "; .
Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că, pentru deschiderea procedurii insolvenței, la cererea unui creditor, se impune a fi întrunite cumulativ câteva cerințe : creanța să fie certă, lichidă și exigibilă; neplata datoriei să fie consecința stării de insolvență a debitorului; neplata datoriei să dureze de cel puțin 90 de zile.
În speță, creanța pretinsă de creditoarea recurentă derivă din actele administrativ-fiscale prin care s-au stabilit în sarcina debitoarei intimate obligații fiscale reprezentând TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende, precum și accesorii ale acestora, cu privire la care părțile au pe rol litigiul înregistrat sub nr. de dosar evocat mai sus, având ca obiect anularea acestor acte administrativ-fiscale.
Este de observat că în sistemul Codului de procedură civilă [art. 379 alin. (3)], se consideră ca fiind certe acele creanțe, în care elementul probatoriu nu lasă nici o îndoială asupra existenței lor.
Creanțele care justifică aplicarea procedurii insolvenței trebuie să îndeplinească aceleași condiții cu cele pentru care se poate începe o executare silită asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului.
Or, în speță, față de dispozițiile art. 379 Cod Procedură Civilă (în vigoare la data promovării cererii), creanța creditoarei recurente care este una litigioasă, nu are caracter cert, lichid și nici exigibil, considerente față de care, s-a apreciat că sentința atacată este legală și temeinică, criticile invocate fiind nefondate, motiv pentru care Curtea de Apel Oradea, în baza art. 312 alin. (1) Cod Procedură Civilă, a respins recursul de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
| ← RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. CONTESTAŢIE LA TABELUL... | Act de vânzare cumpărare încheiat după deschiderea... → |
|---|
