Recurs. procedura insolvenţei. cerere formulată de lichidatorul judiciar prin care solicită judecătorului-sindic să se pronunţe asupra aplicării în timp a unor dispoziţii legale pe care lichidatorul ar urma să le aplice în procedura de valorificare a bunu
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 53 din data de 06.04.2017
LITIGII CU PROFESIONIȘTI
Recurs. Procedura insolvenței. Cerere formulată de lichidatorul judiciar prin care solicită judecătorului-sindic să se pronunțe asupra aplicării în timp a unor dispoziții legale pe care lichidatorul ar urma să le aplice în procedura de valorificare a bunurilor debitoarei. Admisibilitatea cererii
Dosar nr. 6397/111/C/2009/a13-R
Decizia nr. 53/C/2017-R din 06.04.2017
- art. 11, 20 alineat 1 litera n) și 25 litera k) din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința.1579/F din 20 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul ... a fost admisă excepția inadmisibilității cererii formulate de către ... Filiala ... SPRL, cu sediul în ..., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ... SRL, cu sediul în …, CUI …, J…/1994, invocată din oficiu de instanță.
A respins ca inadmisibilă cererea formulată de ... Filiala ... SPRL, cu sediul în ..., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ... SRL, cu sediul în …, CUI …, J…/1994 având ca obiect sesizarea privind soluționarea impedimentului la valorificarea bunurilor debitorului.
A fost respinsă contestația formulată de contestatoarea SC ... SA - ..., cu sediul ales la cabinet de avocat …, împotriva măsurilor expuse în raportul de activitate nr.
publicat în B.P.I la data de 06.10.2016, de ... Filiala ... SPRL, cu sediul în …, județul ..., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ... SRL, cu sediul în …, CUI …, J…/1994.
Pentru a pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 15.11.2016, instanța a invocat din oficiu de excepția inadmisibilității cererii formulate de către ... Filiala ... SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ... SRL, cu sediul în ..., excepție ce a fost pusă în discuția părților, și pe care o apreciat-o întemeiată, având în vedere următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr.85/2006 ,,(2) Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora";.
În speță, solicitarea lichidatorului judiciar pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu intră în competența judecătorului sindic, având în vedere că aceste cereri nu se includ printre cele prevăzute în mod expres la art. 11 alin 1 din actul normativ menționat mai sus. Această atribuție revine Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile art. 519 din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ sau ale dispozițiilor arat 514 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ.
Față de cele reținute judecătorul sindic în temeiul arat 248 NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, a admis excepția inadmisibilității cererii și a respins ca inadmisibilă cererea lichidatorului judiciar.
În ce privește contestația formulată de contestatoarea SC ... SA - ..., judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei SC ... SRL a fost dispusă deschiderea procedurii insolvenței prin încheierea comerciala nr. 1780/F/2009 pronunțată în ședința publică din data de 07.10.2009. Prin aceeași hotărâre a fost desemnat administratorul judiciar Casa de Insolvență ..., cu sediul în ... căruia i s-au stabilit îndeplinirea atribuțiilor prev. de art. 20 din LEGEA NR. 85/2006. Ulterior, prin sentința nr. 2311/F/2010 pronunțată în cauză la data de 28 Septembrie 2010 a fost confirmat planul de reorganizare a societății debitoare SC ... SRL, cu sediul în ..., propus de debitoare în colaborare cu administratorul Judiciar Casa de Insolvență ... SPRL, cu sediul în ....
Prin sentința nr. 527/F/31.03.2015 s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului SC ... SRL, cu sediul în ..., și desemnarea în calitate de lichidator judiciar pe ... - Filiala ..., cu sediul în ..., R…/01.06.2009, C.I.F ..., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25 din LEGEA NR. 85/2006.
Prin contestația formulată, contestatoarea a cerut judecătorului sindic obligarea lichidatorului la valorificarea bunurilor din averea debitoarei, care fac obiectul sechestrelor penale, în baza art. 53 din Legea 85/2006 și clarificarea măsurilor pe care lichidatorul judiciar le poate întreprinde în contextul descris.
Judecătorul sindic a reținut că, prin ordonanța din 30.06.2015 pronunțată în dosarul nr. 6/D/P/2012 de către DHCOT ... a fost instituit sechestru penal asupra bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei SC ... SRL.
Raportat la art. 25 lit. i) din Legea 85/2006 și hotărârea privind deschiderea de faliment și intrare în dizolvare a debitoarei, lichidatorul este obligat să facă toate demersurile pentru vânzarea bunurilor pentru îndeplinirea acestor atribuții legale.
Cum în cauză a fost instituit sechestru penal asupra bunurilor debitoarei, demersurile pe care lichidatorul judiciar urmează să le întreprindă trebuie circumscrise dispozițiilor art. 53 din Legea 85/2006.
Potrivit textului de lege menționat în forma sa inițială "bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori masuri asigurătorii, inclusiv măsurile asiguratorii instituite în cursul procesului penal".
Potrivit art. 81 din Legea 255/2013,, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:
Art. 53: Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, cu excepția măsurilor asigurătorii sau măsurilor preventive specifice, instituite în cursul procesului penal."
Conform art. 344 din Legea 85/2014 ,, La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare;
f) art. 81 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală";.
Deși s-a abrogat în întregime Legea nr. 85/2006, totuși prin art. 343 din Legea 85/2014 s-a prevăzut ultraactivarea legii, respectiv că această lege se aplică proceselor începute înainte de intrarea în vigoare a Legii 85/2014.
Potrivit art. 64 alin 3 și 5 din Legea nr. 24/2000 ,,Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial….. (5) Abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.";
Ca atare, forma în care s-a păstrat art. 53 din Legea 85/2006, fără referire la sechestrul penal, și posibilitatea de valorificare a bunurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul penal, trebuie să se facă cu respectarea dispozițiilor din Codul de procedură penală relative la măsurile asiguratorii.
Având în vedere că în cauză se urmărește în concret obligarea lichidatorului judiciar exercite o activitate ce ține de atribuțiile manageriale ale acestuia, și nu de ,,controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului";, așa cum prevede dispozițiile art. 11 alin 2 din Legea 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic a formulat recurs ... (...), cu sediul ales în ... și ... - Filiala ... SPRL, în reprezentarea debitoarei SC";...";SRL, în calitate de lichidator judiciar.
... (...), cu sediul ales în ..., prin recursul formulat solicită instanței admiterea căii de atac împotriva măsurii expuse în raportul de activitate nr. 1711/03.10.2016, publicat în BPI în data de 06.10.2016, și obligarea lichidatorului la valorificarea bunurilor din averea debitoarei, care fac obiectul sechestrelor penale, în baza art. 53 din Legea 85/2006 cu următoarea formă: bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori masuri asigurătorii"; pe cale subsidiară, valorificarea bunurilor din averea debitoarei, care fac obiectul sechestrelor penale, în baza art. 53 din Legea nr. 85/2006, cu obligația lichidatorului de a pune la dispoziția organelor penale sumele previzionate a se distribui către partea civilă, în temeiul art. 123 pct. 7 și 127 pct. 1 din Legea 85/2006.
În motivarea recursului recurenta arată următoarele:
Ca urmare a încheierii contractului de cesiune creanțe din data de 18.12.2015, ... SA în calitate de creditor Cedent, a cesionat, transmis și vândut un portofoliu de creanțe pe care cedentul le deținea până în acel moment împotriva debitorilor săi, printre care se afla și creanța deținută împotriva societății debitoare ... Srl, împreună cu toate drepturile principale și accesorii pe care legea și contractele de credit le ofereau creditorului inițial. Pentru ca dreptul de creanță să fie opozabil terților, inclusiv debitorilor cedați, cesiunea de creanțe a fost înscrisă în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în conformitate cu dispozițiile legale.
Având în vedere că nu există fonduri pentru conservarea bunurilor proprietatea societății debitoare, fără putință de tăgada reiese faptul că valorile bunurilor se afla într-o continuă scădere. Organele procedurii, lichidatorul și judecătorul sindic, trebuie să decidă mereu în vederea maximizării averii debitoarei, iar nu în sensul diminuării acesteia. Blocarea unei proceduri doar pentru ca au fost înscrise sechestre penale pe bunurile scoase la vânzare prejudiciază creditorii. Procedura s-a deschis tocmai în scopul achitării datoriilor (art. 2 din Legea 85/2006). Nici o datorie nu este achitată dacă lichidatorul nu-și îndeplinește obligația legală de a lichida bunurile și a distribui banii către creditori. Lichidatorul are o obligație legală de a lichida întreaga avere a debitoarei.
Raportat la art. 25 lit. i) din Legea 85/2006 și hotărârea privind deschiderea de faliment și intrare în dizolvare a debitoarei, lichidatorul este obligat să facă toate demersurile pentru vânzarea bunurilor. Nu exista un impediment legal care să-l scutească de îndeplinirea acestor atribuții legale. Procedura insolvenței nu reprezintă decât o simplă procedură colectivă de recuperare a creanțelor condusă de un practician în insolvență. În lipsa acesteia, fiecare creditor ar executa silit averea debitoarei, încercând să-și recupereze individual creanța conform normelor de drept comun, Codul de Procedura Civila. Or, nici o executare silită nu este blocată din pricina instituirii unui sechestru penal pe bunurile debitoarei.
Temerile lichidatorului privind interpretarea art. 53 din Legea 85/2006 nu sunt justificate. În primul rând, apreciază conduita transparentă a lichidatorului care, la fiecare punct susceptibil de interpretare, a prezentat atât argumente cât și contraargumente. Prin abrogarea expresă a Legii 85/2006 a fost abrogat și art. 53 în forma în care a fost modificat de art. 81 din Legea 255/2015. Prin urmare, pentru a nu considera că acțiunea de abrogare a art. 81 este o acțiune inutilă a legiuitorului, singura varianta care are sens este cea conform căreia legiuitorul a dorit ultraactivarea Legii nr. 85/2006 cu art. 53 într-o forma care nu cuprinde modificările introduse prin art. 81. Astfel, art. 53 aplicabil astăzi este următorul: "bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori masuri asigurătorii". Art. 53 arată că toate bunurile se vând. Astfel, toate bunurile sunt dobândite libere de sarcini sau măsuri asigurătorii, însă efectul radierii de drept nu operează în cazul măsurilor asigurătorii penale.
Ceea ce omite lichidatorul, este că în această situație sechestrul nu va deveni ineficient, ci el se va menține și va urmări lichiditățile obținute din valorificare, destinate conform ordinii de preferință de la art. 123 din Legea 85/2006, să acopere creanța eventuală a părții civile din procesul penal. Această măsură este cât se poate de logică întrucât sechestrul este o măsură de indisponibilizare conform art. 249 Cod procedură penală, menită sa asigure posibilitatea, ca în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare și stabilirea unui prejudiciu care trebuie reparat, creditorul în favoarea căruia a fost instituit sechestrul să aibă valori din care să-și îndestuleze creanța. Însă nu trebuie omis faptul că acest creditor eventual este un simplu creditor chirografar, ceea ce înseamnă că măsura menținerii sechestrului s-ar impune doar pentru protejarea intereselor creditorului chirografar. Recuperarea creanței creditorului chirografar nu poate să blocheze recuperarea creanței creditorilor cu cauze de preferință. Astfel, dacă vor rămâne sume de distribuit și creanțelor chirografare conform art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, sechestrul se va muta pe banii planificați spre distribuire părții civile din dosarul penal.
Sechestrul penal nu valorează o ipoteca legala. Din nou, deși lichidatorul a argumentat corect de ce nu reprezintă o ipoteca legala sechestrul, soluția adoptată este cea eronată. Sechestrul este o măsură de indisponibilizare, iar nu o ipotecă legală în reglementarea art. 249 alin. (1) și (2) din Cod procedură civilă. Această concluzie nu este înlăturată de sintagma "notare ipotecară" prevăzută de art. 253 Cod procedură penală, întrucât pe de o parte o ipoteca nu se notează, ci se înscrie în CF conform art. 881 Cod civil, iar pe de alta parte lipsește o reglementare în cod civil a sechestrului penal ca fiind o cauză de preferință. Blocarea procedurii de vânzare până la finalizarea procesului penal reprezintă un non-sens juridic, întrucât la finalizarea procesului penal dispozițiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile și la cheltuielile judiciare cuvenite părților se execută potrivit legii civile (art. 581 Cod procedură penală). Concret, executarea despăgubirilor civile se va face tocmai potrivit regulilor din Legea 85/2006.
Prin sentința recurată, instanța de fond a reținut faptul că solicitarea formulată, în calitate de garant ipotecar, în sensul obligării lichidatorului judiciar la valorificarea bunurilor proprietatea societății debitoare este neîntemeiată. În motivarea acestei sentinței, judecătorul sindic opinează ca "având în vedere ca în cauza se urmărește concret obligarea lichidatorului judiciar sa exercite o activitate ce tine de atribuțiile manageriale ale acestuia și nu de controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului, așa cum prevede dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestația."
Evident că judecătorul sindic are atribuții speciale în procedura insolvenței, dar acestea nu-l pot îndepărta de la misiunea sa, consolidata tocmai de puterea sa de judecată, chiar dacă atribuțiile sale sunt limitate în procedura insolvenței. El este obligat să-și exercite rolul sau activ, căci este unicul participant din procedura care este dator să observe feedback-ul social și să reflecteze asupra realităților curente, "fixate" de modul de aplicare a Legii nr. 85/2006.Enumerarea atribuțiilor judecătorului sindic înscrisă în art. 11 din lege nu este exhaustivă, ci exemplificativă. Deci posibilitatea judecătorului de a se pronunța prin hotărâre și în alte situații decât cele înscrise în art. 11 este vădită, astfel de hotărâri fiind și ele definitive și executorii.
În concluzie, având în vedere aspectele și argumentele anterior menționate consideră întemeiată contestația împotriva măsurii expuse în raportul de activitate nr. 1711/03.10.2016, publicat în BPI în data de 06.10.2016, solicită admiterea prezentului recurs, modificarea în tot a sentinței recurate și obligarea lichidatorului la valorificarea bunurilor din averea debitoarei, care fac obiectul sechestrelor penale, în baza art. 53 din Legea 85/2006 cu următoarea forma: bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exercițiul atribuțiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanții reale mobiliare sau drepturi de retenție, de orice fel, ori masuri asigurătorii"; pe cale subsidiară, valorificarea bunurilor din averea debitoarei, care fac obiectul sechestrelor penale, în baza art. 53 din Legea nr. 85/2006, cu obligația lichidatorului de a pune la dispoziția organelor penale sumele previzionate a se distribui către partea civilă, în temeiul art. 123 pct. 7 și 127 pct. 1 din Legea 85/2006.
În drept au fost invocate prevederile art. 8 din Legea 85/2006, precum și celelalte prevederi legale indicate în prezenta.
... - Filiala ... SPRL, în reprezentarea debitoarei SC";...";SRL, în calitate de lichidator judiciar cu sediul ales în ..., prin recursul formulat solicită instanței, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, și în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii formulate de lichidatorul judiciar.
În motivarea recursului, recurentul arată următoarele:
Apreciază că soluția judecătorului sindic de respingere ca inadmisibilă fondată pe prevederile art. 11 alin. (2) este eronată, întrucât acesta conferă obligația de a se pronunța pe "cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței"". Cererea formulată de ... are o astfel de natură. Totodată, judecătorul sindic nu a analizat deloc incidența art. 25 lit. k), deși acesta a fost invocat drept temei al cererii; Potrivit dispozițiilor art. 25 lit. k) din Legea nr. 85/2006 "Principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt: k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta.
Respingerea ca inadmisibilă a cererii lichidatorului echivalează cu inaplicabilitatea perpetuă a art. 25 lit. k) din Legea 85/2006. Or, legea este scrisă ca să fie aplicată, textul art. 25 lit. k) nefiind inclus de legiuitor din motive estetice, ci cât se poate de practice. Reglementarea datează încă din anul 1895, când a fost inclusă printr-o amendare a Codului Comercial 1887, prevăzându-se la art. 741 că "atribuțiunile judecătorului sindic sunt:
1. Să aplice sigiliile; 2. Să facă inventarierea bunurilor falitului; 3. Să ia sau să ceară a se lua de către autoritățile competente măsurile urgente pentru siguranța și conservarea patrimoniului falitului; 4. Sa convoace pe creditori, în cazurile prevăzute de lege și oricând va crede de folos, prezidând adunarea lor; 5, Să refere tribunalului asupra oricărei chestiuni pentru care se cere o încheiere a tribunalului; 6. Să supravegheze activitatea persoanelor numite de tribunal, de care are nevoie în administrațiunea sa, precum și activitatea lichidatorilor; 7. Să procedeze la verificarea creanțelor și să formeze tabloul de creditori, pe care-l va prezenta la adunarea creditorilor".
La acel moment instituția judecătorului sindic echivala cu instituția lichidatorului judiciar din prezent. Prevederea a fost preluată la art. 23 lit. k) din Legea 64/1995, iar de aici în Legea 85/2006 și Legea 85/2014.
Art. 11 alin. (1) nu prevede o enumerare limitativă a atribuțiilor judecătorului sindic. Bunăoară, acesta debutează cu sintagma "principalele atribuții ale judecătorului - sindic, în cadrul prezentei legi, sunt (...)". Prin urmare, legiuitorul le-a punctat doar pe cele mai importante, fără a exclude intervenția judecătorului în alte situații; Raportat la art. 5, atât Tribunalul cât și lichidatorul sunt organe care aplică procedura, fiind obligați să asigure derularea acesteia cu celeritate și să asigure realizarea în condițiile legii a drepturilor creditorilor la procedură.
Atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității lichidatorului în temeiul art. 11 alin. (2), însă acest control se poate exercita atât proactiv, cât și reactiv.
Judecătorul sindic nu poate controla activitatea lichidatorului doar la cerere, prin intermediul contestațiilor participanților la procedură, întrucât o astfel de conduită ar conduce la lipsirea de celeritate a procedurii și la încălcarea principiului rolului activ al procedurii, precum și al dezideratului de maximizare a averii debitoarei. Tocmai din această pricină, la fiecare termen de judecată, lichidatorul judiciar se prezintă în fața judecătorului expunând stadiul procedurii și demersurile realizate sau propuse spre realizare.
În consecință, judecătorul sindic se poate auto-sesiza cu privire la modalitatea de conducere a procedurii de către lichidator, iar dacă acesta încalcă dispozițiile emise sau însăși obligațiile stabilite de Legea nr. 85/2006, îi poate stabili orice alte atribuții prin încheiere (art. 25 lit. I). Dacă acceptăm această concluzie, nu mai puțin adevărat este că însuși lichidatorul îl poate sesiza pe judecător, cerându-i îndrumarea, cu privire la orice problemă întâmpinată în îndeplinirea atribuțiilor. Or, tocmai acesta este și rolul art. 25 lit. k). cest fapt este firesc, întrucât însăși instituția practicianului în insolvență derivă din instituția judecătorului sindic (judecătorul comisar în temeiul Codului de Comercial 1840). Lichidatorul nu a făcut decât să preia din atribuțiile administrative ale judecătorului, însă sindicul are dreptul să-i controleze în continuare modalitatea de aducere la îndeplinire a atribuțiilor. Din această pricină, trebuie să existe o relație de colaborare între judecător și lichidator, în calitate de organe ale procedurii: lichidatorul are datoria să-1 informeze pe judecător cu privire la orice chestiune ce necesită intervenția celui din urmă, iar sindicul are obligația să controleze activ activitatea lichidatorului și să se asigure că acesta respectă sarcinile trasate prin hotărârea judecătorească și/sau prin lege.
În cazul de față, ne aflăm într-o situație similară lămuririi unei dispoziții judecătorești; lichidatorul judiciar este obligat să lichideze averea debitoarei în temeiul hotărârii privind descinderea procedurii de faliment, însă, în același timp, interpretarea art. 53 din Legea nr. 85/2006 îi pune piedici. Aspectele supuse lămuririi judecătorului sindic de către lichidatorul judiciar sunt în strânsă legătura cu procedura de faliment a societății debitoare. Conform celor arătate anterior, judecătorul sindic are atribuția de a se pronunța asupra aspectelor legate de procedura insolvenței ce ar putea fi rezolvate de acesta. Or, în cazul societății ... SRL, lichidatorul judiciar a arătat faptul că la acest moment se află într-un blocaj procedural, întrucât deși creditorii au aprobat o strategie de valorificare pentru bunurile aflate în patrimoniul debitoarei, raportat la modificările aduse dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi efectuată valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul ... SRL.
Dispozițiile art. 514 din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ nu sunt aplicabile în cazul de față, întrucât procedura a debutat sub imperiul Codului de Procedură Civilă 1865. Având în vedere că judecătorul sindic a respins ca inadmisibilă cererea formulată de lichidatorul judiciar, fără a cerceta fondul dedus judecății, apreciază că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, raportat la art. 312 alin. (3) din codul de procedură civilă conform căruia "Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
Critica soluției de respingere a contestației ....
Dat fiind că acțiunea promovată de ... a privit aceeași problemă de drept ca cea sesizată de ..., respectiv forma art. 53 din Legea 85/2006 iar judecătorul sindic s-a pronunțat în considerente cu privire la aceasta, apreciază că soluția a fost de respingere a contestației pe motiv de inexistență a unui caz de control judecătoresc al activității ... este eronată. Activitatea de valorificare a bunurilor debitoarei este o atribuție managerială asupra căreia a fost cerut controlul judecătoresc prin intermediul unei contestații. Judecătorul este obligat să se pronunțe, în caz contrar ajungând la concluzia că în caz de omisiune a lichidatorului de îndeplinire a oricărei atribuții manageriale într-un dosar, creditorii nu au la dispoziție nici o acțiune.
În drept, chestiunea sesizată de ... și contestatoare a fost tocmai existența unui conflict între Legea 85/2006 și Codul de Procedură Penală. O concluzie conform căreia art. 53 permite vânzarea bunurilor fără sechestre, însă această vânzare trebuie făcută ținând cont de efectele sechestrelor penale conform legii penale, reprezintă doar un paradox, nu o clarificare.
În drept au fost invocate prevederile art. 11, art. 25, art. 53 din Legea 85/2006, art. 81 al Legii nr. 255/2013, art. 343 din Legea nr. 85/2014, art. 81 al Legii 255/2015, art. 249 alin. (1) și (2), art. 253 alin. (4) C. proc.pen.2327 Cod civil, art. 514 din Codul de procedură civilă, art. 304 pct. 9 și urm. din Codul de procedură civilă, precum și orice altă dispoziție legală incidentă în această materie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar ... la recursul formulat de ..., solicită instanței admiterea recursului, în principal casarea hotărârii recurate, și n subsidiar, modificarea în tot a sentinței recurate, și e cale de consecință, admiterea cererilor formulate de lichidatorul judiciar ... și creditoarea ....
Curtea de Apel, analizând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a reținut că sunt fondate urmând ca, în baza prevederilor art.312 alin.3 și 5 Cod procedură civilă și art.8 din Legea nr.85/2006 să dispună admiterea lor și casarea în tot a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la aceeași instanță, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de activitate nr.1711/03.10.2016, publicat în B.P.I la data de 06.10.2016, lichidatorul judiciar al debitoarei ... Filiala ... SPRL a descris măsurile întreprinse în procedura insolvenței debitoarei, învederând existența unui impediment de natură legală care îl împiedică să procedeze la valorificarea bunurilor debitoarei aflate sub sechestru penal și datorită căruia nu a procedat la continuarea demersurilor în vederea lichidării acestor bunuri din averea debitoarei.
Această măsură a lichidatorului judiciar a fost contestată în cauză de către creditoarea recurentă care a solicitat obligarea lichidatorului la îndeplinirea atribuției de valorificare și lichidare a acestor bunuri aflate sub sechestrul penal, judecătorul sindic fiind sesizat și de către practicianul în insolvență, pe cale separată, cu o cerere prin care i se solicita concursul în dezlegarea impedimentului de natură legală invocat în privința bunurilor sechestrate.
Criticile invocate de cei doi recurenți în raport de soluția pronunțată de judecătorul sindic în privința cererilor cu care acesta a fost sesizat sunt fondate, impedimentul invocat de către cele două părți intrând in cadrul controlului de legalitate pe care îl exercită judecătorul sindic în cadrul procedurii insolvenței.
Astfel, în ce privește cererea formulată de către practicianul în insolvență, prin care acesta a solicitat judecătorului sindic să dezlege impedimentul de natură juridică legat de forma aplicabilă a prevederilor art. 53 din Legea nr.85/2006 în cadrul procedurii și a existenței sau nu a unui impediment în derularea procedurii de valorificarea bunurilor aprobate de creditori datorită existenței sechestrului penal, curtea constată că aceasta este o cerere admisibilă care intră în conținutul atribuțiilor stabilite de lege în sarcina judecătorului sindic și nu una inadmisibilă, astfel cum a reținut judecătorul sindic.
În cuprinsul prevederilor art. 11 alin. 1 lit. a) - n) din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a arătat care sunt principale atribuții ale judecătorului sindic în cadrul procedurii, stipulând la alin. 2 al aceluiași articol, că acesta sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar ori lichidatorului, precum și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Din analiza și interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că legiuitorul a prevăzut o enumerare exemplificativă a atribuțiilor și cererilor de natură judiciară ce intră în competența judecătorului sindic câtă vreme se folosește sintagma principalele atribuții, nu una limitativă care ar însemna că acesta nu poate fi sesizat decât cu cererile arătate expres în cuprinsul prevederii legale care reglementează atribuțiile sale în cadrul procedurii.
Acest fapt rezultă și din interpretarea coroborată a atribuțiilor stabilite în sarcina restului participanților la procedură, inclusiv a celor stipulate în sarcina practicienilor în insolvență, care au posibilitatea potrivit art.20 alin. 1 lit. n, respectiv art.25 lit. k) din lege de a sesiza judecătorul sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta. Ori, în situația în care atribuțiile judecătorului sindic ar fi fost reglementate cu caracter limitativ și nu exemplificativ, acesta nu ar fi putut fi sesizat cu alte cereri de natură judiciară care se pot ivi în cadrul procedurii, iar atribuția administratorului judiciar mai sus invocată ar fi una lipsită de eficiență juridică și practică, astfel cum în mod corect arată și recurentul prin motivele de recurs.
Prin urmare, curtea a reținut că în atribuțiile judecătorului sindic intră soluționarea tuturor aspectelor ce țin de legalitatea desfășurării procedurii insolvenței, aceasta putând fi sesizat cu soluționarea unor impedimente de natură legală care împiedică desfășurarea procedurii conform prevederilor legale și care necesită o dezlegare din partea instanței.
O asemenea cerere a fost formulată și de către practicianul în insolvență a debitoarei care a solicitat lămuriri cu privire la existența sau nu a unui impediment de natură legală în privința valorificării bunurilor debitoarei aflate sub sechestru penal, care îl împiedică să-și exercite atribuțiile, problemă juridică expusă și în cadrul raportului de activitate contestat de către creditorul recurent tocmai sub acest aspect. Ori, în situația în care buna desfășurare a procedurii insolvenței reclamă necesitatea dezlegării unui aspect de natură legală și juridică, este admisibilă sesizarea judecătorului sindic cu o cerere prin care să i se solicite concursul pentru aplicarea corectă a prevederilor legale în privința aspectului respectiv.
Dispozițiile art. 514, respectiv art.519 din noul Cod de procedură civilă, reținute de judecătorul sindic, nu au incidență în cauză cătă vreme procedura se desfășoară sub imperiul vechiului cod de procedură civilă raportat la data deschiderii procedurii, iar pe de altă parte aceste dispoziții sunt incidente doar în situația în care instanțele de judecată sesizate cu soluționarea unei cauze întâmpină dificultăți în interpretarea unei prevederi legale ori există deja practică neunitară intre instanțe, nu și atunci când administratorul/ lichidatorul judiciar reclamă necesitatea lămuririi unui aspect de natură juridică care impietează buna desfășurare a procedurii.
Cât privește contestația creditoarei recurente la raportul de activitate al lichidatorului prin care aceasta a arătat că nu a procedat la valorificarea bunurilor debitoarei datorită existenței sechestrului penal, curtea a reținut că sunt fondate motivele de recurs invocate de către acest recurent câtă vreme chestiunea reclamată de către creditor intră în controlul de legalitate pe care îl exercită judecătorul sindic, aceasta nefiind doar o problemă de oportunitate ori de management al desfășurării procedurii.
Practic, măsura contestată de creditor și problema juridică reclamată de către acesta se suprapune pe cea pusă în discuție și de către practicianul în insolvență prin cererea adresată judecătorului sindic, dezlegarea ei impunându-se a fi făcută pentru bunul mers al procedurii și în vederea exercitării controlului de legalitate asupra blocajului intervenit datorită neclarității reclamate de practicianul în insolvență.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic face aprecieri asupra problemei juridice reclamate de ambii recurenți, însă cu toate acestea consideră că recurenta creditoare urmărește obligarea lichidatorului la îndeplinirea unei atribuții manageriale a acestuia, fapt ce excede controlului de legalitate, situație care face ca considerentele sentinței să fie contradictorii câtă vreme se procedează tangențial la analizarea problemei ce a dus la luarea măsurii contestate, dar se respinge contestația pe motiv că aceasta excede controlului de legalitate.
Ori, astfel cum s-a arătat mai sus, problema care a declanșat diferendul litigios din cauză reclamă necesitatea stabilirii din punct de vedere juridic a existenței sau nu a unui impediment de natură legală care blochează valorificarea bunurilor debitoarei, aceasta nefiind o chestiune de oportunitate în aplicarea procedurii. O măsură de oportunitate este cea care vizează alegerea modalității de valorificare a bunurilor, a ordinii de valorificare a acestora sau cea legată de valorificarea de urgență a unor bunuri, nu și cea care duce la blocarea procedurii de valorificare datorită existenței unor neclarități juridice legate de aplicarea prevederilor legale.
În consecință, curtea a reținut că în mod eronat a apreciat judecătorul sindic că solicitările creditoarei din cuprinsul contestației vizează o măsură de oportunitate adoptată în cadrul procedurii ce excede controlului de legalitate și nu a procedat la analizarea pe fond a solicitărilor acesteia.
Concluzionând, curtea a constatat că motivele de recurs invocate de recurenți sunt fondate, impunându-se analizarea pe fondul cauzei cererilor formulate, motiv pentru care se va dispune admiterea recursurilor și casarea în tot a sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre o nouă judecare la aceeași instanță.
La rejudecarea cauzei instanța va avea în vedere considerentele prezentei decizii, precum și eventualele cheltuieli de judecată solicitate de către părți.
| ← Apel. procedura insolvenţei. lipsa interesului... | Apel. procedura insolvenţei. lipsa interesului... → |
|---|
