Apel. procedura insolvenţei. lipsa interesului administratorului judiciar de a exercita calea de atac a apelului împotriva unei sentinţe de soluţionare a contestaţiei la tabelul definitiv de creanţă formulată de doi creditori împotriva înscrierii altui cr

Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 89 din data de 06.04.2017

Apel. Procedura insolvenței. Lipsa interesului administratorului judiciar de a exercita calea de atac a apelului împotriva unei sentințe de soluționare a contestației la tabelul definitiv de creanță formulată de doi creditori împotriva înscrierii altui creditor, admisă în parte la fond, în condițiile în care creditorul a cărui creanță a fost contestată și înlăturată parțial din tabel nu a formulat calea de atac a apelului

Dosar nr. 4632/111/C/2014/a1*- A

Decizia nr. 89/C/2017/A din 06.04.2017

- art. 33 și 458 Cod de procedură civilă

- art. 56, 58 și 111 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentința nr. 1020 din 07.07.2016, Tribunalul ... a dispus înscrierea creditorului ... în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 1.774.964, 74 lei.

A obligat creditorul ... S.A. la plata în favoarea d-lui expert ... a sumei de 2.460 lei reprezentând diferență onorariu.

Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit concluziilor formulate de expertul desemnat - d-l ...- la data intrării debitorului S.C. ... S.R.L. în insolvență valoarea creanței acestuia este de 1.774.964, 74 lei, destinația sumelor aduse cu titlu de creditare după data intrării în procedura insolvenței neputând fi stabilită. Având în vedere că acesta a explicat în mod clar că suma de 23.975, 16 lei reprezintă o corecție aplicată soldului contului contabil 4551 în data de 01.01.2010 aferentă anilor precedenți și că în cuprinsul raportului și a completării la acesta se indică în mod clar modalitatea în care a fost stabilită creanța creditorului, a considerat că se impune reținerea acestuia ca mijloc de probă pentru determinarea creanței. Tocmai de aceea, a dispus înscrierea creditorului în tabelul definitiv de creanțe cu suma de 1.774.964, 74 lei.

Cât privește cererea depusă de creditorul ... S.A. la data de 7 decembrie 2015 a reținut că în încheierea de desemnare a expertului a fost fixat onorariul provizoriu al expertului la suma de 3.000 lei. Volumul de acte pe care l-a presupus întocmirea raportului de expertiză justifică solicitarea unui onorariu final de 5.460 lei, astfel încât considerând nejustificate obiecțiunile formulate, a obligat creditorul la plata în favoarea d-lui expert ... a sumei de 2.460 lei reprezentând diferență onorariu.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel administratorul judiciar al debitoarei, CII ..., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și înscrierea creditorului ... în tabelul preliminar, cu suma de 2.313.243,95 lei, deoarece creanța solicitată este reală și trebuie admisă integral.

În acest sens, critică faptul că instanța de fond a admis în mod greșit suma de 1.774.964,74 lei, fără a ține cont de concluziile formulate de expertul parte, dna. ..., din care rezultă că suma cu care creditorul a creditat societatea este în cuantum de 2.313.243,95 lei, creditarea efectuată fiind o datorie reală a societății ... SRL, toate operațiunile regăsindu-se în situațiile financiare depuse atât la organele fiscale, cât și la creditorul ... SA, ca și documentație în vederea încheierii contractului de credit între debitoare și creditorul persoană fizică.

În urma contestațiilor formulate, în fața instanței de fond s-a solicitat și s-a administrat proba cu expertiza contabilă, în urma căreia dl. expert desemnat a susținut că totalul creanței în perioada 2010-2014 este de 1.774.964.74 lei, față de care experta parte a formulat obiecțiuni, susținând că de fapt creditarea s-a făcut cu suma de 2.313.243,95 lei, având în vedere soldul inițial din anul 2010, de care expertul desemnat nu a ținut cont.

Totodată, în ceea ce privește partea garantată a creanței dlui ..., în cuantum de 441.000 lei, apelantul arată că această este reală, având în vedere contractul de garanței imobiliară încheiat la BNP ..., acesta fiind un contract accesoriu la contractele de creditare nr. 12 din 09.01.2012, nr. 23 din 11.01.2013 și nr. 34 din 16.01.2014.

Față de cele învederate, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 223 și 466 Cod de procedură civilă, art. 46 și 115 din Legea nr. 85/2014.

Împotriva aceleiași hotărâri, a formulat apel și ... SA, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate iar în rejudecare, în principal, modificarea tabelului preliminar în sensul eliminării întregii creanțe aparținând dlui ..., respectiv a sumei de 1.774.964,74 lei și înlăturarea obligației ... SA de achitare a sumei de 2460 lei, reprezentând diferența de onorariu expert, iar în subsidiar, înscrierea creanței creditorului ..., în cuantum de 1.774.964,74 lei, ca și creanță chirografară.

În ceea ce privește suma de 1.774.964,74 lei, apelanta apreciază că debitoarea nu o datorează, deoarece expertul trebuia să analizeze obiectivele de expertiză și să se raporteze exclusiv la sumele precizate în cele trei contracte de credit, având în vedere că numai cu acestea creditorul contestat a solicitat înscrierea la masa credală, însă contractele respective nu s-au regăsit la dosarul cauzei și nici nu au fost puse la dispoziția expertului nici de către debitoare și nici de către administratorul judiciar al acesteia.

Față de aceste aspecte, apelanta consideră că instanța de fond nu trebuia să țină cont de raportul de expertiză întocmit, ci ar fi trebuit să stabilească faptul că ... nu are calitate de creditor al debitoarei.

Mai mult, se arată că deși expertul a analizat contractele de credit aferente perioadei 2010-2014, această analiză nu este utilă cauzei, fiindcă creditorul nu a solicitat să fie înscris la masa credală cu aceste sume, acesta reprezentând un alt motiv pentru care apelanta apreciază că dl. ... nu poate deține calitatea de creditor.

Pe de altă parte, se critică faptul că deși creditorul este înscris atât cu o creanță privilegiată, cât și cu o creanță rezultând din credite acordate debitoarei, instanța de fond nu a precizat la ce rang de prioritate trebuie înscrisă suma pretinsă a fi datorată și nu a procedat la analizarea contractului de garanție reală imobiliară.

În al doilea rând, referitor la suma de 2460 lei, reprezentând diferența de onorariu la care instanța de fond a obligat apelanta, aceasta din urmă arată că, așa cum rezultă din nota de evaluare depusă de expertul contabil, acesta a lucrat 42 de ore, practicând un tarif de 130 lei/oră, rezultând astfel un onorariu de 5460 lei, însă nu s-a depus un desfășurător pe zile, în care să se precizeze intervalul orar și activitatea prestată. Pentru aceste motive, se apreciază că suma de 3000 lei achitată inițial este suficientă pentru munca prestată de către expert.

În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 43 din Legea nr. 85/2006 și art. 466 și următoarele Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de administratorul judiciar al debitoarei, ... SA a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat, având în vedere că primul motiv de apel reprezintă de fapt obiecțiuni la raportul de expertiză, nu vreo critică adusă hotărârii de fond, iar chestiunea vizând cele trei contracte de creditare nu a fost avută în vedere de către niciunul dintre experți de la fondul cauzei, întrucât aceste contracte nu au fost puse la dispoziție, deși au fost solicitate.

Mai mult, deși administratorul judiciar susține că toate operațiunile de creditare se regăsesc în situațiile financiare depuse la organele fiscale, dovada înregistrării sumelor în contabilitate nu a fost făcută nici în fața instanței de control judiciar.

Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 și art. 205-208 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată de creditorul ... se solicită admiterea apelului declarat de ... SA și respingerea apelului declarat de SC ... SRL prin CII ....

CII ..., prin întâmpinarea formulată la apelul declarat de ... SA, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că creanța creditorului ... rezultă din raportul de expertiză întocmit de către dl. ..., cât și a dnei expert parte ..., astfel că solicitarea creditorului ... SA este lipsit de temei, în sensul că nu se poate solicita că nu se țină cont de părerea unui specialist desemnat de instanță, la cererea creditorului cu privire la existența creanței, pe motiv că nu este pe placul creditorului.

În continuare se reiterează aspectele invocate pe calea apelului.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205, 223 și 480 alin. 2 Cod de procedură civilă și art. 46 din Legea nr. 85/2014.

Examinând apelurile formulate, prin prisma excepției lipsei de interes și a motivelor de apel invocate, Curtea a reținut următoarele:

Creditorul ... a fost înscris în cuprinsul tabelul preliminar al creanțelor debitoarei la categoria creditorilor garantați cu suma de 441.000 lei, iar cu diferența de sumă solicitată în cuantum de 2.039.000 lei a fost înscris la categoria creditorilor subordonați. Creanța acestui creditor a fost contestată de către apelanta creditoare ... SA și de către creditoarea ..., cei doi contestatori invocând lipsa caracterului cert al creanței și intenția de control urmărită de creditorul ce a justificat creanța garantată cu un contract de garanție încheiat cu o zi înainte de deschiderea procedurii.

Pentru a se putea stabili certitudinea creanței invocate și realitatea operațiunilor de creditare ce stau la baza creanței solicitate, judecătorul sindic a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză contabilă, creanța fiind înscrisă provizoriu în tabelul de creanțe până la efectuarea expertizei.

După efectuarea raportului de expertiză contabilă și soluționarea obiecțiunilor la acesta, prin sentința apelată s-a dispus înscrierea creditorului în tabelul definitiv cu suma de 1.774.964,74 lei, iar creditoarea apelantă ... SA a fost obligată la plata diferenței de onorariu expertiză în favoarea expertului contabil.

Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost apelată de către creditoarea contestatoare în ce privește modul de soluționare a cererii de înscriere în tabel a creditorului ..., cât și sub aspectul diferenței de onorariu expertiză, precum și de către administratorul judiciar al debitoarei care a solicitat înscrierea în tabel a aceluiași creditor cu întreaga sumă solicitată.

În ce privește apelul declarat în cauză de către practicianul în insolvență, curtea a invocat și pus în discuția părților în ședința publică din data de 03.11.2016, excepția lipsei de interes în declararea căi de atac a apelului.

Analizând excepția invocată, curtea a reținut că potrivit prevederilor art. 458 Cod procedură civilă, căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane, iar potrivit art. 33 Cod procedură civilă, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul personal în îndeplinirea unui act de procedură presupune ca cel care exercită calea de atac să obțină un folos practic pentru sine și nu pentru alt participant la proces.

Potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, administratorul judiciar este un organ care aplică procedura insolvenței și care acționează în interesul masei credale, acesta urmărind maximizarea averii debitorului în vederea acoperirii pasivul acestuia sau reorganizării activității societății în cazul confirmării unui plan de reorganizare.

În cuprinsul legii s-au prevăzut și cazuri de excepție, când administratorul judiciar acționează în interes propriu, respectiv atunci când aspectele litigioase se referă la acesta personal, cum ar fi situația înlocuirii sale, caz în care justifică un interes propriu, însă în restul situațiilor acționează ca și un organ al procedurii pentru atingerea scopurilor stabilite de legiuitor prin edictarea actului normativ.

În speță, prin declararea căi de atac, administratorul judiciar urmărește înscrierea creditorului ... în tabelul definitiv de creanțe cu întreaga sumă solicitată de către acesta, în condițiile în care titularul dreptului de creanță nu a înțeles să își urmărească realizarea creanței prin exercitarea căii de atac împotriva hotărârii judecătorului sindic prin care i s-a recunoscut doar parțial dreptul de creanță solicitat prin cererea de înscriere la masa credală. Neînscrierea creditorilor în tabelul de creanțe ori înscrierea lor parțială cu o parte din creanță ori la un alt rang de preferință decât cel solicitat reprezintă o măsură vătămătoare numai pentru aceștia, nu și pentru administratorul judiciar, care procedează la întocmirea tabelelor de creanță, chiar și atunci când acționează în interesul debitorului. Nu există nici o justificare sau rațiune pentru administratorul judiciar în exercitarea atribuțiilor conferite de lege legate de administrarea procedurii debitorului, ca acesta să urmărească mărirea masei credale, deși titularul creanței respective nu solicită acest fapt în mod direct prin exercitarea drepturilor procesuale conferite de lege.

Interesul administratorului judiciar nu poate fi justificat prin protejarea propriului act întocmit, respectiv al tabelul de creanțe deoarece aceste acte le îndeplinește în conformitate cu atribuțiile sale legale și nu se răsfrâng asupra sa personal, ci asupra creditorilor care au solicitat înscrierea la masa credală și care se pot considera vătămați prin neînscrierea creanței ori înscrierea ei doar parțial. Este adevărat că prevederile ar. 58 din lege permit administratorului judiciar să formuleze obiecțiuni la creanțele creditorilor atunci când acestea nu îndeplinesc toate cerințele legale în calitatea lui de mandatar al actului de justiție, însă în acest drept nu se subsumează și cel de a solicita înscrierea în tabelul de creanțe a unei creanțe pe care titularul dreptului ei nu o reclamă în mod direct. De asemenea, prevederile legale permit debitorului să conteste creanțele înscrise la masa credală, însă acest drept se exercită prin intermediul administratorului special, nu al celui judiciar care a întocmit chiar tabelul contestat de către debitoare, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art.56 și 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, curtea a apreciat că administratorul judiciar nu justifică un interes procesual în declararea căi de atac a apelului, motiv pentru care în conformitate cu prevederile legale mai sus arătate, va dispune admiterea excepției lipsei de interes și respingerea pe acest considerent a apelului declarat de către administratorul judiciar CII ....

În ce privește cel de al doilea apel declarat în cauză de către creditoarea contestatoare, curtea a reținut că motivele de apel invocate sunt parțial fondate, impunându-se radierea creditorului ... din tabelul de creanțe al debitoarei.

Astfel, se a reținut că prin declarația de creanță înregistrată la data de 27.11.2014, creditorului ... a solicitat să fie înscris la masa credală a debitoarei cu suma totală de 2.480.000 lei din care suma de 441.000 lei creanță garantată conform contractului de garanție încheiat la data de 09.10.2014, iar diferența de 2.039.000 lei ca și creanță chirografară, conform contractelor de împrumut creditare societate nr. 12/09.01.2012, nr.23/11.01.2013 și nr.34/16.01.2014, înscrisuri justificative ale creanței care nu au fost anexate cererii de înscriere la masa credală, deși prevederile art.104 alin.2 din Legea nr. 85/2014 stipulează ca la cerere vor fi anexate documente justificative ale creanței și ale actelor de constituire de cauze de preferință cel mai târziu în termenul stabilit pentru depunerea cererii de admitere a creanței.

Aceste înscrisuri doveditoare ale creanței invocate, ce vizează creditările din perioada 2012-2014 nu au fost puse nici la dispoziția expertului contabil desemnat de prima instanță pentru a fi analizate în cadrul expertizei contabile, lucrarea fiind întocmită doar pe baza actelor contabile ale debitoarei și înscrisurilor doveditoare înregistrate în contabilitate. Pe baza acestor înscrisuri expertul a concluzionat că suma nerestituită creditorului din cuantumul împrumuturilor și creditărilor acordate debitoarei este de 1.774.964,74 lei, perioada analizată fiind cea a anilor 2010-2014.

Înscrierea creditorului ... în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei cu suma stabilită prin expertiza efectuată în primă instanță este una eronată deoarece aceasta vizează perioada anilor 2010-2014, deși creditorul a solicitat înscrierea în tabel doar cu suma aferentă creditărilor efectuate în perioada 2012-2014 nerestituite și nu și cu suma aferentă perioadei 2010-2011, pe care nu a solicitat-o prin cererea de înscriere la masa credală.

De asemenea, prin cererea de înscriere la masa credală, creditorul intimat a solicitat înscrierea sa în tabel doar cu suma nerestituită din cele trei contracte de împrumut-creditare societate pe care le-a indicat expres în cuprinsul cererii și care sunt parțial garantate cu contractul de garanție imobiliară invocat, nu cu suma totală care ar putea rezulta din evidența contabilă a debitoarei ca fiind creditată și nerestituită. Sub acest aspect, motivele de apel invocate de către creditoarea apelantă sunt fondate câtă vreme prin sentința atacată s-a dispus înscrierea creditorului în tabel cu o sumă aferentă unei perioade mai mari decât cea solicitată prin cerere, fiind un plus petit, iar pe de altă parte și fără a fi analizate în concret creditările efectuate prin prisma celor trei contracte invocate în cererea de înscriere la masa credală.

Deoarece cele trei contracte de împrumut-creditare societate indicate expres în cuprinsul cererii de înscriere la masa credală au fost depuse abia în faza procesuală a apelului, curtea a dispus completarea expertizei contabile efectuate în primă instanță, în sensul ca expertul să analizeze creditările efectuate în societate prin prisma celor trei înscrisuri doveditoare ale creanței invocate de intimatul creditor.

În acest sens, prin completarea raportului de expertiză contabilă aflată la fila 180, expertul contabil a învederat instanței că suma cu care intimat a creditat societatea debitoare prin prisma celor trei contracte și a evidenței contabile este zero deoarece împrumuturile efectuate în perioada vizată au fost efectuate în baza altor contracte de împrumut-creditare și nu pe seama contractelor invocate în cererea de înscriere la masa credală, sens în care au fost depuse în anexa raportului exemplificativ alte contracte de împrumut care apar înregistrate în contabilitatea debitoarei și care au un corespondent în evidența contabilă și documentele contabile care atestă plata efectivă a creditărilor. Aceste concluzii rezultate din completarea la expertiza contabilă nu au fost contestate de către creditorul intimat care a solicitat înscrierea la masa credală și nici nu s-a solicitat administrarea probei contrare. Într-adevăr expertul asistent parte al administratorului judiciar formulează o altă poziție din care rezultă că se confirmă efectuarea creditărilor care ar putea fi justificate prin cele trei contracte invocate de creditor, însă acest fapt nu poate duce la reținerea existenței unor creditări efective prin prisma celor trei contracte câtă vreme acestea nu au fost înregistrate în contabilitate, unde apar alte contracte de creditare cu alte sume în aceeași perioadă.

Coroborând materialul probator aflat la dosarul cauzei, curtea a contatat că cererea de înscriere la masa credală a debitoarei formulată de către creditorul intimat ... nu poate fi primită câtă vreme acesta nu a făcut dovada că a creditat societatea debitoare cu vreo sumă de bani prin intermediul celor trei contracte de împrumut-creditare societate indicate expres în cuprinsul cererii de înscriere la masa credală, creditările fiind efectuate în baza altor contracte pe care nu le-a invocat în cuprinsul cererii și nu le-a solicitat la plată. Ori, câtă vreme creditorul nu a solicitat înscrierea la masa credală cu totalul sumei nerestituite din creditările efectuate pe seama societății, care apar înregistrate în evidența contabilă indiferent de contractul care stă la baza acestora, ci a solicitat să fie înscris doar cu suma nerestituită aferentă celor trei contracte invocate expres, cererea acestuia nu poate fi primită în lipsa dovezii că ar fi creditat în mod efectiv societatea cu vreo sumă de bani prin cele trei contracte care nu au fost înregistrate în evidența contabilă.

Drept urmare, curtea a apreciat că nu s-a făcut dovada de către creditorul intimat că ar deține împotriva averii debitoarei o creanță certă și exigibilă rezultată din creditările efectuate prin cele trei contracte, motiv pentru care se impune radierea acestuia din tabelul de creanțe al debitoarei.

În ce privește motivele de apel invocate de către creditoarea apelantă vizând suma de 2.460 lei diferență onorariu expert la care a fost obligată prin sentința apelată, curtea a reținut că sunt nefondate, complexitatea lucrării de expertiză și volumul mare de acte care au fost necesar a fi analizate de către expertul contabil justificând solicitarea și stabilirea unui onorariu final în cuantum de 5460 lei, astfel cum în mod judicios a reținut și prima instanță. Nu s-a făcut dovada că acest onorariu solicitat ar fi unul disproporționat în raport de alte lucrări de expertiză similare ori că tariful orar solicitat ar fi unul exagerat în raport de tariful orar al altor experți sau că s-ar fi solicitat la plată mai multe ore decât cele efectiv justificate pentru întocmirea lucrării.

De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că în cuantumul aceluiași onorariu intră inclusiv aspectele solicitate a fi clarificate în apel prin completarea de expertiză și pentru care expertul nu a solicitat un onorariu suplimentar.

Concluzionând, curtea a constatat că sunt fondate doar motivele de apel invocate pe fondul cererii de înscriere la masa credală a creditorului intimat și nefondate cele privind onorariul expertului contabil, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.480 Cod procedură civilă a dispus admiterea apelului declarat de apelanta ... SA și schimbarea în parte a sentinței apelate conform dispozitivului prezentei decizii.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Apel. procedura insolvenţei. lipsa interesului administratorului judiciar de a exercita calea de atac a apelului împotriva unei sentinţe de soluţionare a contestaţiei la tabelul definitiv de creanţă formulată de doi creditori împotriva înscrierii altui cr