Recurs. procedura insolvenţei. nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor de infirmare a lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul – sindic, ca urmare a admiterii cererii de înlocuire a fostului lichidator judiciar, în situaţia în care fostul lic
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Decizie nr. 104 din data de 21.09.2017
Recurs. Procedura insolvenței. Nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor de infirmare a lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul - sindic, ca urmare a admiterii cererii de înlocuire a fostului lichidator judiciar, în situația în care fostul lichidator judiciar, desemnat provizoriu de judecătorul - sindic, fusese confirmat de adunarea creditorilor și, deci, era numit în mod definitiv
Decizia nr. 104/C/2017 din 21.09.2017
- art. 19, 22 și 24 din Legea nr. 85/2006
Prin Sentința nr.151/F din 3 mai 2017, pronunțată de Tribunalul (...), a fost admisă în parte contestația formulată de creditorul (...) cu domiciliul în (...), (...), jud. (...) și domiciliul procedural ales la Cabinet de Avocat, Insolvență și Birou de Mediator (...) în (...), (...), jud. (...), și s-a dispus anularea parțială a hotărârii adunării generale a creditorilor debitorului S.C. D. S.R.L. din data de 25 ianuarie 2017 în ceea ce privește confirmarea în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvență L1 IPURL cu sediul în (...) (...), jud. (...), CUI (...), nr. de înregistrare în tabloul practicienilor de insolvență RSP (...)/31.12.2006.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut în fapt, că la data de 25 ianuarie 2017 a avut loc Adunarea Generală a Creditorilor debitorului S.C. D. S.R.L. în cadrul căreia s-a luat în discuție confirmarea în calitate de lichidator judiciar a C.I.I. L2 și stabilirea retribuției acestuia. În urma voturilor exprimate, potrivit centralizării întocmite, s-a stabilit că un procent de peste 50 % din masa credală a votat în sensul desemnării în această calitate a practicianului în insolvență L1 IPURL, fiind prorogată discuția referitoare la stabilirea remunerației.
Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luării măsurii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței care au lipsit de la ședința adunării creditorilor. Creditorul contestator a votat împotriva desemnării practicianului în insolvență L1 IPURL, astfel încât are legitimitatea procesuală de a formula contestație, impunându-se examinarea legalității motivelor invocate.
În acest sens, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 446/F/12.10.2016 s-a admis sesizarea formulată de creditorul C2, s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar L3 IPURL și a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. D. S.R.L. practicianul în insolvență Cabinet Individual de Insolvență L2-(...). După cum rezultă în mod expres din dispozitivul sentinței, măsura de desemnare nu s-a făcut în mod provizoriu, ci definitiv.
În aceste condiții, s-a apreciat că nu mai poate interveni o altă decizie a creditorului majoritar sau a creditorilor, luată în adunarea generală, prin care să se procedeze la desemnarea unui alt lichidator judiciar, întrucât manifestarea lor de voință poate avea loc o singură dată. Admiterea soluției contrare ar duce la ideea că ori de câte ori judecătorul sindic procedează la înlocuirea unui lichidator judiciar în temeiul art. 22 din Legea nr. 85/2006, cel desemnat ar avea o calitate provizorie. Or, textul legal are în vedere ipoteza unui lichidator judiciar definitiv înlocuit ca o sancțiune pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile.
Ipotezele avute în vedere de cele două dispoziții legale - art. 19 alin.2, 22 și art. 22 din Legea nr. 85/2006 - sunt diferite, întrucât analiza făcută de judecătorul sindic în ultima situație privește neîndoielnic modul de exercitare a atribuțiilor stabilite în sarcina lichidatorului judiciar și nu îndeplinirea unei simple condiții ce vizează voința colectivă a creditorilor sau cea individuală a creditorului majoritar. Ipotezele diferite avute în vedere de legiuitor impun și aplicarea unor soluții diferite, nefiind posibilă luarea unei decizii de infirmare a lichidatorului judiciar în condițiile în care în dosarul de insolvență desemnarea s-a făcut în temeiul art. 22 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, examinarea prevederilor art. 11 alin. 1 lit. c) și 107 alin. 2 lit. b) conduce la concluzia că judecătorul sindic poate dispune desemnarea o singură dată provizoriu a unui lichidator judiciar - la momentul deschiderii procedurii de faliment. Acceptarea ipotezei avansate de creditorii majoritari privind caracterul provizoriu al numirii efectuate prin sentința nr. 446/F/12.10.2016 reprezintă o interpretare a legii dincolo de limitele acesteia. Tocmai de aceea, sub acest aspect, contestația este întemeiată.
Cât privește celelalte pretenții formulate, s-a reținut că ele vizează chestiuni de oportunitate în cadrul procedurii ce scapă controlului exercitat de către judecătorul sindic potrivit art. 11 alin. 2 teza întâi din Legea nr. 85/2006. Ca atare, pretențiile formulate sub acest aspect au fost apreciate nefondate, astfel că au fost respinse.
Împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic au formulat recurs creditorii C2 (...), C3, SC C4 SRL - prin C2, SC C5 SRL și SC C6 SRL, solicitând instanței modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de către creditorul C7 împotriva Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor debitorului D1 SRL din data de 25 ianuarie 2017.
În motivarea recursului se arată în mod greșit, judecătorul sindic socotește că atunci când se dispune înlocuirea lichidatorului judiciar în temeiul art. 22 din legea insolvenței, aceasta se face în mod definitiv, astfel că nu se mai poate pune problema confirmării sale de către adunarea creditorilor.
În toate situațiile în care judecătorul sindic desemnează un practician în insolvență, fie odată cu deschiderea procedurii generale sau simplificate, fie pe parcursul procedurii, ca urmare a unor incidente procesuale, acesta nu poate fi numit decât provizoriu. Acesta este modul în care trebuie interpretat textul de lege din cuprinsul art. 11 din Legea nr. 85/2006 care stabilește cu titlu de principiu faptul că judecătorul sindic desemnează pe unul dintre practicienii în insolvență compatibili care va administra procedura până la confirmarea sau înlocuirea sa de către creditori.
Această interpretare rezultă din interpretarea sistemică a întregii legi a insolvenței care nu conține nici un text din care să rezulte că judecătorul-sindic numește definitiv un practician în insolvență, judecătorul sindic având atribuția doar de a confirma practicianul în insolvență desemnat prin votul creditorilor. De asemenea, prin Încheierea nr. 446/2016 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. (...), acesta a dispus desemnarea practicianului în insolvență în funcția de lichidator a D1 SRL, deci nu numirea sa sau confirmarea sa în această funcție. Mai mult, această interpretare a legii o regăsim în textul legii noi a insolvenței care prevede în mod expres că după înlocuirea culpabilă a administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul sindic desemnează un administrator/lichidator judiciar provizoriu (art. 57 alin. 5 din Legea nr. 85/2014).
Toate aceste elemente justifică legalitatea opțiunii creditorilor ale căror creanțe depășesc cota de 50% de a confirma un alt lichidator la prima adunare, după momentul înlocuirii pentru motive temeinice a lichidatorului judiciar. Așadar, recurenții creditori sunt îndreptățiți ca, la prima adunare după ce decizia privind înlocuirea lichidatorului judiciar a rămas definitivă, să procedeze la confirmarea sau nu a lichidatorului desemnat prin aceeași încheiere de către judecătorul sindic. Această prerogativă este recunoscută în mod indirect atât de vechea Lege nr.85/2006, în temeiul art. 19 alin. 21, cât și de legea nouă, de data asta în mod expres, așa cum rezultă din art. 57 alin. 5 din Legea 85/2014.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs și creditoarea SC";C8";SRL, solicitând instanței modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a contestației formulate împotriva hotărârii Adunării Creditorilor debitoarei, în faliment, din data de 25.01.2017, de către contestatorul C7.
În motivarea recursului se arată următoarele:
Referitor la nelegalitatea hotărârii adunării creditorilor din data de 25.01.2017 invocată de contestatoare, conform art. 14 alin.7 din Legea nr.85/2006, hotărârea creditorilor poate fi desființată de judecătorul sindic pentru nelegalitate. Potrivit art.15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorității prin valoare, a creanțelor prezente.
Din coroborarea prevederilor art. 24 cu dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 rezultă că, pentru a decide desemnarea unui lichidator, fie în sensul confirmării lichidatorului desemnat de judecătorul sindic, fie în sensul desemnării altui lichidator, legea prevede o majoritate specială, derogatorie de la dispozițiile art. 15 alin. (1), respectiv votul creditorilor care dețin 50% din valoarea totală a creanțelor. În cadrul Adunării creditorilor din data de 25.01.2017 au fost prezenți sau au votat prin corespondentă creditori ale căror creanțe reprezinte 96,99% din totalul creanțelor înscrise la masa credală. Hotărârea de confirmare a practicianului în insolvență L1 SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D. SRL în faliment a fost aprobată de creditorii ce reprezintă un procent de 81,85% din masa credală, astfel încât au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege, hotărârea Adunării creditorilor fiind legală.
Cu privire la aceste dispoziții de lege, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 619 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, a statuat că adunarea creditorilor este convocată pentru a decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege, iar pentru facilitarea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial sunt prevăzute două modalități de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanțelor. Regula în această materie este stabilită de dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorități, prin valoare, a creanțelor prezente.
În speță, ceea ce invocă în realitate contestatoarea nu vizează aspecte de nelegalitate, ci unele de oportunitate, care, însă exced controlul instanței de judecată, pentru că art. 11 alin. 2 din Legea nr.85/2006 prevede fără echivoc că atribuțiile judecătorului sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciara aferente procedurii insolvenței. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității doar de către creditori, prin organele acestora, judecătorul sindic nefiind în măsură să cenzureze aceste hotărâri.
De asemenea, alin. (1) lit. d) al art. 11 statuează că una dintre principalele atribuții ale judecătorului-sindic este aceea de a confirma, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor, precum și a onorariului negociat. Or, contestatoarea n-a invocat și nici dovedit vreun aspect de nelegalitate al ședinței adunării creditorilor debitoarei SC D. SRL din data de 25.01.2017, ședință la care au participat creditorii reprezentând 96,99% din totalul creanțelor raportat la tabloul definitiv, punctele ordinii de zi fiind adoptate cu un procent de 81,85% din masa credală, motiv pentru care se impune respingerea contestației ca neîntemeiată.
Referitor la măsura de desemnare a lichidatorului judiciar definitiv de către judecătorul sindic prin sentința nr.44/F/12.10.2016, recurenta arată că, din motivarea Sentinței rezultă că judecătorul sindic consideră că, după cum rezultă în mod expres din dispozitivul sentinței nr.44/F/12.10.2016, măsura de desemnare nu s-a făcut în mod provizoriu, ci definitiv.
Recurenta consideră că această abordare este în totală contradicție cu litera și spiritul legii, conducând la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale. Ca urmare a cererii creditorilor, în baza art.22 alin.2 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a dispus pentru motive temeinice înlocuirea lichidatorului judiciar L3 cu lichidatorul judiciar Cabinet Individual de insolvență L2 (...).
Din coroborarea art. 11 lit. c) și d) cu dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, rezultă că, pentru a decide desemnarea unui lichidator, fie în sensul confirmării lichidatorului desemnat de judecătorul-sindic, fie în sensul desemnării altui lichidator, legea prevede că desemnarea se va face dintre practicienii în insolvență care au depus oferta de servicii în acest sens la dosarul cauzei, iar acest practician va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor.
În lipsa unei oferte de servicii depusă la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar desemnat, judecătorul sindic nu a stabilit nici retribuția acestuia, astfel încât, aprobarea remunerației acestuia intră tot în atribuțiile Adunării creditorilor, ca și confirmarea acestuia.
Conform art. 11 alin.2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului sindic sunt strict limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar sau lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. În acest context, se poate considera că, judecătorul sindic, prin măsura desemnării unui lichidator judiciar definitiv și nu a unuia provizoriu, a impus creditorilor un practician împotriva voinței acestora, măsură ce excede atribuțiilor stabilite prin lege acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 lit. c) și d) și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, decizia desemnării/confirmării lichidatorului judiciar definitiv aparține exclusiv creditorilor, în condițiile legii, care, așa cum a arătat mai sus, au fost îndeplinite, rolul judecătorului sindic în această situație fiind doar de a confirma prin încheiere administratorul/lichidatorul judiciar desemnat de adunarea creditorilor, precum și a onorariului negociat.
Intimatul, C7, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanței respingerea recursurilor ca nefondate, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, pentru următoarele:
Se impune a fi menținută calitatea celui înlocuit, iar întrucât cel înlocuit era definitiv și înlocuit ca o sancțiune pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, se impune a aprecia și interpreta art. 22 din Legea nr.85/2006 în acest sens al păstrării calității de lichidator definitiv și a celui desemnat de judecătorul sindic.
Situațiile prevăzute de art. 19 și 22 din Legea insolvenței sunt diferite și trebuie interpretate diferit, iar în ceea ce privește desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu prevăzută de art. 11 lit. c) aceasta conduce la concluzia că judecătorul sindic poate dispune o singură dată numirea în calitate de lichidator judiciar provizoriu la momentul deschiderii procedurii de faliment și nu în situația din prezenta speță, așa cum susțin nelegal recurenții.
În fapt, cu ocazia adunării generale a creditorilor din data de 25.01.2017 s-a hotărât prin votul creditoarei C2, care este fosta administratoare a debitoarei, cu interese vădite în tergiversarea vânzării, precum și a plății creanțelor către restul creditorilor, în special a creditorului C7, neconfirmarea în calitate de lichidator judiciar a C.I.I. L2 (...) pentru debitorul S.C D. S.R.L. și confirmarea L1 Ipurl în calitate de lichidator judiciar al S.C. D. S.R.L. Arată că a votat împotriva acestei hotărâri și pentru confirmarea în calitate de lichidator judiciar a CLI. L2 (...) pentru debitorul S.C. D. S.R.L.
Solicită a se observa atitudinea de rea credință a creditoarei C2 care a sesizat judecătorul sindic cu motivele de incompatibilitate a lichidatorului L3, după care, datorită faptului că nu i-a convenit pe cine a numit judecătorul sindic în mod obiectiv, neutru și corect, încearcă în mod abuziv să controleze din nou întreaga procedură, fără a avea nici măcar taxa de timbru plătită și fără a avea creanțe reale. Nicăieri în întreaga procedură de insolvență nu rezultă faptul că se impune în cauză o confirmare a lichidatorului cu care a fost înlocuit lichidatorul judiciar în baza art. 11 lit. e) de către judecătorul sindic. O asemenea analogie pe care vor să o facă adversarii săi, între numirea inițială a lichidatorului provizoriu și înlocuirea acestuia cu altul la 4 ani de la deschiderea procedurii nu poate fi primită, sens în care apare ca fiind inadmisibilă o confirmare a acestuia. Nu au fost singurii care au votat pentru confirmarea CII. L2 (...), ci și creditorul S.C. C9 S.R.L. care a realizat că nu este legal, corect, moral și în spiritul bunei credințe ceea ce continuă a realiza creditoarea C2 și restul apropiaților.
CII L2, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. SRL, prin poziția procesuală formulată la recursurile formulate în cauză, solicită instanței respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
În susținerea apărărilor formulate arată următoarele:
În opinia sa, desemnarea efectuată de judecătorul sindic în baza dispozițiilor art. 22 alin. 2 din Legea insolvenței, nu poate fi supusă controlului sau confirmării exercitate de Adunarea Creditorilor, în acest moment al procedurii, din cel puțin două considerente: desemnarea lichidatorului judiciar nu s-a efectuat în mod provizoriu de către instanța de judecată pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 2 și 3 din Legea 85/2006, dispoziție legală care conferă dreptul creditorilor la prima adunare să dispună înlocuirea lichidatorului provizoriu; dispozițiile art. 19 alin. (21) au fost introduse prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 173/2008, pentru asigurarea respectării principiului celerității procedurii, protecției creditorilor și desfășurării adecvate a activității practicienilor în insolvență, așa cum reiese din nota de fundamentare a acestei ordonanțe de urgentă a Guvernului.
În completarea celor susținute mai sus, prin Decizia 1255/2011 - referitor la excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. 2, Curtea arată că nu poate primi critica autorilor potrivit căreia creditorul majoritar poate oricând să decidă înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar doar pe acest unic considerent că deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, ceea ce ar permite, într-adevăr, instaurarea arbitrariului și abuzului de drept. În acest moment al procedurii, consideră că înlocuirea lichidatorului judiciar nu poate avea loc decât în condițiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor, îl poate înlocui pe administratorul judiciar, prin încheiere motivata, pentru motive temeinice.
Prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu valoare de principiu că în cadrul procedurii falimentului, lichidatorul are o poziție și o situație deosebită față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, el nefiind parte în proces, ci participant la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.
De observat este faptul că, la solicitarea creditoarei C2, de sesizare din oficiu pentru înlocuirea fostului lichidator judiciar L3 IPURL, aceasta nu a avut o preferință pentru desemnarea unui anumit lichidator judiciar. Ulterior, solicitarea venită din partea grupului majoritar în 25.01.2017, de înlocuire a lichidatorului judiciar CII L2 (...), după desemnarea făcută de instanță la 12.10.2016, vine în completarea șirului de acțiuni promovate de administratorul special/asociat/ creditor sub protecția unei așa zise majorități în procedură, majorități ale cărei interese vin în contradicție cu principiile și scopul Legii insolvenței, singurul motiv al grupului majoritar fiind blocarea lichidării bunurilor debitorului D. SRL.
După cum se menționează și în sentința nr. 446/F/2014, transparența care trebuie să guverneze procedura nu poate fi obstrucționată de interesul unor creditori, majoritari în cazul de față, care au deținut și calitatea de administratori/asociați ai debitorului. Insolvența presupune pierderea controlului asupra deciziilor debitorului de către foștii asociați și preluarea controlului de către creditori. În situația de față, arată lichidatorul judiciar, ne aflăm în prezența unui conflict de interese între asociații și firmele pe care le controlează direct d-na C2, respectiv creditorii majoritari deținând 51,46% din masa credală C2, C3, C4, C5, C10. Acordarea unei asemenea puteri de decizie creditorilor care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, în orice moment al procedurii, este discriminatorie în raport cu alți creditori, care, deși beneficiază de garanții reale și cu rang prioritar (C7), nu își pot exprima opinia asupra desemnării administratorului judiciar sau a lichidatorului, dar nici asupra modalității de valorificare a bunurilor.
Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate de recurenți, cu luarea în considerare a apărărilor intimaților, precum și a actelor dosarului, Curtea de Apel a constatat că acestea nu sunt întemeiate, urmând să fie respinse, pentru următoarele considerente:
În speță, nu se contestă de către nici una din părți împrejurarea că fostul lichidator judiciar, L3 IPURL, fusese desemnat de către judecătorul - sindic în mod provizoriu și apoi a fost confirmat de adunarea creditorilor, fiind astfel lichidator judiciar definitiv. El a fost înlocuit de către judecătorul - sindic, prin Sentința nr. 446/F/12.10.2016, prin care s-a admis sesizarea formulată de creditorul C2 și s-a dispus înlocuirea lichidatorului judiciar L3 IPURL cu practicianul în insolvență Cabinet Individual de Insolvență L2-(...). Așa cum în mod corect reține judecătorul - sindic, prin Sentința de înlocuire s-a desemnat noul lichidator judiciar, nu s-a numit acesta în mod provizoriu.
Cu toate acestea, în adunarea creditorilor din data de 25.01.2017, având ca ordine de zi confirmarea lichidatorului judiciar și stabilirea remunerației acestuia, creditorii, în procent de 81,85% din masa credală, au hotărât confirmarea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a practicianului în insolvență L1 IPURL.
Față de situația de fapt reținută, Curtea de Apel a constatat, în acord cu judecătorul - sindic, că lichidatorul judiciar desemnat prin Sentința nr. 446/F/12.10.2016 nu putea fi confirmat sau infirmat, fiind desemnat în mod definitiv în procedură, și nu în mod provizoriu.
Astfel, din dispozițiile Legii insolvenței, nr. 85/2006, rezultă că numirea în mod provizoriu a unui administrator judiciar sau lichidator se poate face de către judecătorul - sindic o singură dată pe parcursul procedurii, la data deschiderii procedurii generale de insolvență, respectiv la data deschiderii procedurii de faliment (art. 19 alineat 1 și art. 24).
Desemnarea administratorului sau lichidatorului judiciar definitiv se poate face tot o singură dată pe parcursul procedurii, de către adunarea creditorilor, în prima ședință sau ulterior, sau de către creditorul care deține cel puțin 50% din masa credală, aceștia putând decide fie confirmarea administratorului sau lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, fie desemnarea altui practician în insolvență în această calitate (art. 19 alineatele 2 și 2 indice 1 din Lege). Dacă nu există contestații la hotărârea sau decizia de confirmare sau desemnare a administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul - sindic, numește prin Încheiere administratorul sau lichidatorul judiciar propus de creditori sau creditor, dispunând încetarea atribuțiilor celui numit provizoriu.
Ulterior acestui moment, administratorul sau lichidatorul judiciar definitiv numit nu mai poate fi înlocuit decât în condițiile reglementate de art. 22 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, legea nereglementând o altă posibilitate. Creditorii nemulțumiți de persoana desemnată de judecătorul - sindic prin hotărârea de înlocuire nu au decât posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii de înlocuire. Ei nu mai pot să convoace o adunare a creditorilor sau să decidă individual desemnarea altui administrator sau lichidator judiciar pentru că legea nu prevede o asemenea posibilitate, așa cum s-a reținut mai sus. Singura posibilitate legală de schimbare a administratorului sau lichidatorului judiciar definitiv este cea reglementată de art. 22 alineat 2 din Legea nr. 85/2006, ceea ce înseamnă că și un administrator sau lichidator judiciar care a înlocuit pe un altul, ca urmare a dispoziției în acest sens a judecătorului - sindic, nu mai poate fi schimbat decât tot în condițiile art. 22 alineat 2, putând fi la rândul său înlocuit.
Nu poate fi primită susținerea recurenților conform căreia, ori de câte ori judecătorul - sindic desemnează sau numește un administrator sau lichidator judiciar, acesta din urmă este supus confirmării sau infirmării creditorilor, fiind vorba despre o măsură de oportunitate. Susținerile recurenților sunt în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 85/2006. Atât numirea administratorului sau lichidatorului judiciar provizoriu, cât și înlocuirea în condițiile art. 22 alineat 2 a celor definitivi, sunt chestiuni de legalitate, și nu de oportunitate, așa cum ține de legalitate și posibilitatea confirmării sau nu a administratorului sau lichidatorului judiciar înlocuit. Astfel că, judecătorul - sindic este competent să verifice acest aspect al legalității hotărârii adunării creditorilor supusă analizei sale pe calea prezentei contestații.
În ce privește referirea recurenților la dispozițiile art. 57 alin. 5 din Legea 85/2014, ceea ce, în opinia lor, ar conduce la concluzia posibilității creditorilor de a confirma practicianul în insolvență care a înlocuit un altul în procedură, prin hotărârea judecătorului - sindic, instanța constată că aceste dispoziții legale, oricum inaplicabile cauzei, se referă la situația înlocuirii administratorului sau lichidatorului judiciar, la cererea sa, înlocuire care poate avea loc în orice moment al procedurii, la cererea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, pentru motive bine justificate, judecătorul-sindic putând încuviința înlocuirea acestuia, în urma analizei cererii. În acest caz, judecătorul-sindic va desemna un alt administrator judiciar/lichidator judiciar provizoriu. Legea nr. 85/2014 cuprinde dispoziții similare cu cele reținute mai sus, ca fiind aplicabile speței, din Legea nr. 85/2006.
Constatând netemeinicia recursurilor formulate, Curtea de Apel le-a respins, în baza art. 312 din Vechiul Cod de procedură civilă, menținând ca legală și temeinică Sentința atacată, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de către intimați.
| ← Recurs. procedura insolvenţei. lipsa calităţii procesuale... | Apel. litigii cu profesionişti. cerere de efectuare a unor... → |
|---|
