Conflict de interese-Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial

Tribunalul VÂLCEA Sentinţă civilă nr. 4261 din data de 05.11.2014

Conflict de interese-Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței

Potrivit art.17 alin.5 din Legea nr.85/2006, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanți la procedură, acesta se va abține de la vot.

De asemenea, la art. 100 alin.5 în capitolul privind "planul" unde stipulează, în mod expres : "creditorii, care direct sau indirect, controlează, sunt controlați sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislației pieței de capital, pot participa la ședința, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar primi în cazul falimentului.

Prin urmare, cum abținerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o excepție, este de strictă interpretare, neputând fi extinsă în alte situații decât cele strict și limitativ prevăzute de lege, în speță, la votul exprimat în adunarea creditorilor.

Atât timp cât legea nu prevede o excepție cu privire la votul dat în adunarea creditorilor, nici judecătorul sindic nu poate restrânge acest drept al creditorilor, neputând extinde aceste prevederi în alte situații decât cele strict și limitativ prevăzute de lege, în speță, la votul exprimat în adunarea creditorilor.

SENTINȚA Nr. 4261/2014 din 05 Noiembrie 2014 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA A II A CIVILA

La data de 30.04.2014 contestatorul PM, a formulat contestație împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 25.04.2014 privind pe debitoarea I SRL - prin administratorul judiciar E IPURL, conform prevederilor art.14 alin.7) din Legea 85/2006.

În motivare se arată că la data de 23.04.2014, ora 20:24 a trimis prin FAX către administratorul judiciar punctul de vedere cu privire la ordinea de zi a ședinței Adunării creditorilor din data de 25.04.2014, ora 14:00.

S-a comunicat administratorului judiciar că PM nu este de acord cu vânzarea bunului-pompă beton la prețul de 85.000 lei+TVA, prin negociere directă cu un cumpărător ales de către administratorul judiciar, solicitând reconvocarea adunării pentru a supune la vot o altă ofertă concretă, cu un cumpărător serios.

De asemenea, se solicită prezentarea de către administratorul judiciar a listei de inventariere și a creanțelor de încasat, împreună cu un raport privind șansele de încasare ale acestora.

În continuare, creditorul arată că în procesul-verbal al Adunării creditorilor nu se vorbește nimic de votul negativ prin corespondență al acestui creditor, în condițiile în care s-a dispus înscrierea la masa credală cu suma de 540.851 lei, deși creanța reală este de 848.511 lei.

Se menționează că, în aceste condiții, întrucât X VÂLCEA deține o creanță de 466.570 lei, iar Y SRL, trebuia să se abțină, votul majoritar aparține contestatorului, care și-a exprimat votul negativ.

Referitor la aspectul invocat cu privire la abținerea creditorului Y SRL, se arată că atât debitoarea, cât și creditoarea au un asociat comun, pe SC, ce deține 50% din capitalul social al fiecărei societăți, astfel că votul apare viciat, din moment ce acest creditor trebuia să se abțină.

Cu privire la înscrierea provizorie a contestatorului în tabelul definitiv a sumei de 540.851 lei, se menționează că sentința judecătorului-sindic a fost atacată la Curtea de Apel Pitești, condiții în care nu se poate vorbi despre o hotărâre definitivă.

De asemenea, se amintește de publicarea în BPI 23.01.2013 a tabelului preliminar al creditorilor, tabel în care în mod eronat s-a admis cererea numai pentru suma de 540.851 lei, în condițiile în care cererea de înscriere la masa credală a fost însoțită de documente justificative.

Prin urmare, se solicită admiterea contestației.

S-a anexat votul negativ transmis prin corespondență administratorului judiciar cu privire la măsura luată de acesta referitor la înstrăinarea unui activ din averea debitoarei, solicitând reconvocarea pentru a supune la vot alte oferte concrete din partea unui cumpărător interesat de achiziția bunului.

Motivele votului sunt exprimate în sensul că debitoarea nu se află în procedura falimentului, nefiind încercată vânzarea prin licitație, fiind vorba despre un bun important în industria de profil, în contextul în care nu s-a comunicat nici lista bunurilor debitoarei și a valorii acestora, pentru a observa procentul reprezentat de bunul ce face obiectul prezentului dosar.

De asemenea, se amintește de litigiul legat de creanța contestatorului, în final creditorul exprimându-și opinia că bunul supus vânzării ar fi indispensabil reorganizării judiciare, față de intenția de reorganizare exprimată.

Față de actele dosarului, instanța a constatat următoarele:

Prin adresa …16.04.2014, administratorul judiciar a comunicat contestatorului ordinea de zi pentru ședința adunării creditorilor din data de 25.04.2014, ora 14,00, și anume aprobarea vânzării unui bun mobil-pompă beton, prin negociere directă, la prețul de 85.000 lei cu TVA inclus, conform raportului de evaluare, fila 41 dosar.

Conform procesului-verbal din data de 25.04.2014, administratorul judiciar a reținut că s-a votat prin corespondență de către doi dintre cei șapte creditori, și anume de către X VÂLCEA și Y SRL, ultimul fiind cel care și-a exprimat votul pozitiv.

Cu prioritate a fost analizat motivul legat de respectarea procedurii transmiterii votului prin corespondență de către contestator.

Prevederile art.14 alin.4) din Lege arată că "Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota și prin corespondență. Scrisoarea prin care își exprimă votul, semnată de creditor, sau înscrisul în format electronic căruia i s-a încorporat, atașat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat valabil, poate fi comunicat prin orice mijloace, până în ziua fixată pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului.";

Actele atașate contestației demonstrează că, în speță, s-a respectat de către contestator procedura descrisă anterior, votul prin corespondență fiind transmis prin fax, la data de 23.04.2014, ora 20:24, așa cum reiese din confirmarea de primire a fax-ului.

Prin urmare, s-a trecut la examinarea motivului referitor la întrunirea majorității de vot.

Astfel, prevederile art.15 din Lege arată : "(1) Cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente.

(2) Calculul valorii totale a creanțelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:

a) ulterior afișării tabelului preliminar și până la afișarea tabelului definitiv, valoarea creanțelor verificate și acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) ulterior afișării tabelului definitiv și până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) ulterior confirmării planului de reorganizare și până la afișarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

d) ulterior afișării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.";

În speță, la data ținerii ședinței adunării creditorilor din data de 25.04.2014, criteriul de raportare pentru calculul valorii totale a creanțelor este cel prevăzut de art.15 alin.2 lit.a) din Legea, și anume tabelul preliminar.

În acest tabel creanța contestatorului este de 540.851 lei.

Efectele Deciziei nr. 3848/02.10.2014 a Curții de Apel Pitești, prin care s-a admis provizoriu creanța la o valoare de 307.360,28 lei( alături de creanța deja admisă de 540.851 lei) își va produce efectele juridice ulterior afișării tabelului definitiv, potrivit legii, dispozițiile legale ale art.74 alin.1 și 2 din Lege, menționând că "1) După ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal și va avea grijă să fie afișat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația - garantată sau negarantată - a fiecărei creanțe.

(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment în procedura simplificată.";

O altă interpretare ar conduce la anularea retroactivă a deciziilor adunării creditorilor, care, la data ținerii ședinței, au fost emise corect, raportat la valorile înscrise în tabelul preliminar.

De asemenea, legiuitorul nu a intenționat prorogarea termenelor pentru ținerea adunările creditorilor până la rămânerea definitivă a tabelului creditorilor, nu acesta fiind spiritul legii privind insolvența.

Această concluzie se impune și din perspectiva dispozițiilor art.75, dispoziții ce vizează situația juridică a unui creditor care nu a fost înscris în tabelul creanțelor, în cazul descoperirii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.

Admiterea întârziată a contestației acestuia, nu conduce la posibilitatea creditorului de a solicita invalidarea tuturor hotărârilor adunării creditorilor luate în procedură, pe motiv de nerespectare a majorității de vot, acesta având obligația de a lua procedura în faza în care se află.

În ceea ce privește valabilitatea votului exprimat de către creditorul Y SRL, contestatorul invocă vicierea acestuia, ca urmare a contrarietății intereselor acestui creditor față de cele ale celorlalți creditori, raportat la împrejurarea că SC este asociat cu un procent de 50% din capitalul social atât în cadrul societății debitoare, cât și a celei creditoare, potrivit celor cuprinse în adresele emise de Oficiul Registrului Comerțului.

Susținerile contestatorului nu au fost primite.

Un argument în plus, ar fi și dispozițiile de drept comun, cuprinse în Legea societăților comerciale, mai precis în dispozițiile art.79, art.90, art.127, art.188 alin.2), în care legiuitorul interzice asociatului/acționarului care are interese contrare, direct sau indirect, intereselor societății, să ia parte la deliberări cu privire la operațiunea cuprinsă în convocator.

Chiar și în dreptul comun, încălcarea obligației de abținere nu atrage invalidarea hotărârii, ci numai, eventual, atragerea răspunderii asociatului/acționarului pentru daunele cauzate societății, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

S-a stabilit că încălcarea interdicției din art. 127 alin. (1), dacă reprezintă în același timp și un abuz de majoritate (în detrimentul acționarilor minoritari), poate conduce totuși la anularea hotărârii adunării generale respective, nu în baza art. 127, ci în baza art. 1361 din Legea 31/1990.

În subsidiar, în speță, nu se poate identifica conflictul de interese menționat în contestație, simpla împrejurare că SC face parte, ca asociat, din ambele societăți, neconducând prin ea însăși la această concluzie(eventual se putea susține existența unui conflict de interese în sensul legii, dacă direct sau indirect creditoarea Y SRL avea un interes raportat la cumpărătorul identificat, în operațiunea de vânzare activului menționat în convocator sau dacă exista o favorizare exclusivă și/sau nejustificată a acestei creditoare în operațiunea descrisă mai sus în dauna intereselor celorlalți creditori).

Având în vedere cele expuse mai sus, recalculând majoritatea de vot, prin luarea în considerare și a prezenței creditorului contestator, instanța a constatat că raportat la Tabelul preliminar nr.3, măsura propusă de administratorul judiciar a fost aprobată cu o majoritate de 55,12% din creanțele prezente, potrivit dispozițiilor art.15 alin.1) din Lege, conform cărora "Cu excepția cazurilor în care legea cere o majoritate specială, ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorității, prin valoare, a creanțelor prezente.";

Față de aspectele invocate de către contestator cu privire la decizia administratorului judiciar de a supune adunării creditorilor măsura vânzării unui activ din patrimoniul debitoarei, în perioada de observație, precum și metoda de vânzare a bunului, instanța poate verifica numai motivele de legalitate raportat la respectarea dispozițiilor ale art.49 și ale art.116 alin.2 din lege.

Astfel, prevederile art.49 arată că "Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

(2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ține seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate.";

De asemenea, art.116 alin.2) menționează că "Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care optează.";

S-a reținut că, față de normele invocate, legiuitorul nu interzice vânzarea bunurilor debitoarei, în perioada de observație, iar metoda vânzării prin negociere directă este prevăzută de lege, între cele trei metode enumerate în textul art.116 alin.2), fără a se impune cu prioritate vânzarea la licitație publică.

Prin urmare, motivele de nelegalitate legate de vânzarea bunului au fost socotite ca netemeinice, celelalte aspecte ținând de oportunitate, care, conform art.11 alin.2) din Lege nu cad în atribuțiile judecătorului sindic-"Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.";

Cu privire la obligarea administratorului judiciar de a prezenta lista de inventariere și a creanțelor de încasat, s-au reținut următoarele:

Temeiul juridic al contestației în reprezintă dispozițiile art.14 alin.7) din Legea 85/2006, conform cărora "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.";

Plecând de la textul citat, instanța a constatat că motivele invocate de contestator referitor la prezentarea de către administratorul judiciar a listei de inventariere și a creanțelor de încasat, împreună cu un raport privind șansele de încasare ale acestora nu se circumscriu situației premise avute în vedere de legiuitor prin reglementarea din art.14 alin.7), condiții în care acestea au fost calificate ca neîntemeiate.

Față de cele expuse mai sus, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

← Contestaţie împotriva tabelului definitiv de creanţe-art.75...		Creare provizioane.. Jurisprudență Chemare în judecată... →

Conflict de interese-Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Conflict de interese-Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei