Temeiul juridic al atragerii răspunderii administratorului unei societăţi cu răspundere limitată pentru prejudiciile produse societăţii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 459 din data de 26.11.2015
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 3937/40/2013 din data de 29.07.2013, reclamanta SC "AY"; S.R.L. Hănești a solicitat obligarea pârâtului OK, la plata următoarelor sume: 63.500 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin supraevaluarea serviciilor agricole mecanizate; 4.000 de lei, reprezentând contravaloarea combustibilului utilizat pentru autovehiculul Mitsubishi, fără ca acesta să fie folosit de către reprezentanții S.C. "AY"; S.R.L.; 960.795,26 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin obținerea de recolte mai mici decât media locală; 215.712 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin ținerea în mod defectuos a contabilității societății; 32.159,10 lei, reprezentând prejudiciul cauzat prin vânzarea autovehiculului marca Volkswagen, fără emiterea facturii fiscale; 258.146 lei, reprezentând sumele de bani retrase fără drept de către pârât din contul SC "AY"; S.R.L. Hănești, sub formă de restituire aport, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat, în esență, faptul că, pârâtul a deținut funcția de asociat și administrator al SC "AY"; S.R.L. Hănești din data de 25 martie 2010, dar deținea totodată și calitatea de asociat și administrator la S.C. "K"; S.R.L., cu același obiect de activitate ca al reclamantei, ambele societăți prestând servicii agricole pe raza județului Botoșani. Astfel, la data de 30.04.2010, pârâtul - persoană fizică, a acționat ca administrator, în sensul că a încheiat contractul de prestări servicii nr. 10 cu S.C. "K"; S.R.L., reprezentată prin doamna BE (fosta soție a pârâtului), având ca obiect "consultanță agricolă și lucrări agricole mecanizate";, prețul fiind stabilit la 7.500 euro, exclusiv TVA în baza unui deviz întocmit lunar.
În aceste condiții, a apreciat că pârâtul deținea controlul celor două societăți și a determinat încheierea unui contract cu o cauză fictivă, respectiv aceea de a își presta singur servicii de consultanță.
În ceea ce privește contractul încheiat, a subliniat faptul că, intenția părților nu a fost de a se presta servicii de consultanță agricolă, ci extragerea sumelor de bani aparținând asociatului PJ, în folosul exclusiv al S.C. "K"; S.R.L. și al pârâtului, întrucât nu exista nici un motiv pentru care pârâtul persoană fizică, ca administrator al societății reclamante, să nu aducă aportul său profesional în desfășurarea activității societății pe care o administra, mai ales că asocierea dintre PJ și OK s-a făcut strict în considerarea calităților de bun profesionist și de cunoștințele vaste în domeniul agriculturii.
Ca atare, a învederat că, prin actele întreprinse de către pârâtul O K, în calitate de administrator al SC "AY"; S.R.L. Hănești, acesta a cauzat societății un prejudiciu în cuantum de 1.534.312,36 lei; a procedat la supraevaluarea serviciilor agricole mecanizate, prin înregistrarea dublă a consumului de motorină de 2 ori, prejudiciul cauzat fiind în sumă de 63.500 lei; a înregistrat un consum de motorină cu un mijloc de transport, respectiv autoutilitara Mitsubishi, cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 4.000 lei.
De asemenea, a mai arătat că, în perioada în care a administrat SC "AY"; S.R.L. Hănești, pârâtul a provocat obținerea unor recolte mai mici decât media locală, prin faptul că nu a utilizat în fapt cantitățile recomandate pentru îngrășământ, semințe, erbicide, înstrăinând aceste produse și încasând contravaloarea acestora, cauzând societății un prejudiciu în sumă de 960.795,26 lei; a ținut în mod defectuos contabilitatea societății, provocând astfel obligarea acesteia la plata de debite restante și accesorii către stat în sumă de 215.712 lei.
Un alt aspect, se referă la faptul că pârâtul a vândut autovehiculul marca "Volkswagen LT35"; către numitul BIC, fără a încasa prețul direct de la acesta, ci prin stingerea datoriei societății către asociatul JP, fără a emite o factură fiscală către cumpărătorul autovehiculului, cauzând un prejudiciu în sumă de 32.159,10 lei.
Pe de altă parte, a mai arătat că, în perioada în care a deținut funcția de administrator al societății, pârâtul a retras din contul SC "AY"; S.R.L. Hănești, suma totală de 258.146 lei, sub formă de restituire aport asociat, în condițiile în care aportul provenea din contul asociatului P J.
În aceste condiții, a concluzionat reclamanta că pârâtul prin conduita sa a cauzat SC "AY"; S.R.L. Hănești, un prejudiciu în cuantum de 1.534.312,36 lei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 07.05.2013 sub nr. 9385/193/2013, reclamanta SC "AY"; S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului OK la plata sumei de 7.500 Euro, reprezentând daune produse prin activitatea de administrator al reclamantei în data de 30.10.2010, cerere conexată la dosarul 3937/40/2013 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că nu se justifică angajarea răspunderii sale pentru pretinsele prejudicii cauzate societății reclamante în exercitarea funcției de administrator prin prisma temeiurilor de drept invocate în cererea introductivă, respectiv pe disp. art. 155 din Legea nr. 31/1990 republicată, art. 998-999 cod civil anterior, art. 1357 Cod civil, iar contrar susținerilor reclamantei, pe perioada derulării contractului sus menționat, nu a avut calitatea de asociat la S.C. "K"; S.R.L., iar contractul a fost încheiat în scopul exclusiv de a face posibilă realizarea obiectului principal de activitate, constând în cultivarea cerealelor.
Astfel, a arătat că pe perioada derulării contractului în discuție, societatea reclamantă nu a avut angajați și nu a dispus nici de forța de muncă, nici de mijloacele tehnice necesare pentru realizarea lucrărilor agricole pe terenul deținut în arendă și cum exploatarea terenurilor deținute în scopul obținerii recoltelor agricole presupunea executarea lucrărilor agricole mecanizate cu personal calificat și utilaje adecvate, dar și respectarea unor proceduri specifice în ceea ce privește înființarea și rotația culturilor, administrarea îngrășămintelor, pregătirea terenului, însămânțarea, recoltarea, respectiv depozitarea recoltei, a fost pe deplin justificată încheierea contractului de prestări servicii cu societatea prestatoare care s-a obligat să ofere serviciile de consultanță agricolă și să presteze lucrările agricole pe terenurile deținute de reclamantă.
De asemenea, a mai menționat că nu se poate reține că prin încheierea și derularea contractului de prestări servicii nr. 10/2010, și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile de administrator și că ar fi prejudiciat în acest mod societatea reclamantă și, raportat la situația faptică a societății reclamante care în mod obiectiv, datorită lipsei forței de muncă și utilajelor agricole, se afla în imposibilitate de a cultiva terenurile pe care le deținea în arendă, decizia de a încheia contractul de prestări servicii cu SC "K"; S.R.L. a corespuns în totalitate interesului social, interes care se suprapunea și cu interesul său personal, din moment ce, la acea dată era unic asociat, iar în ceea ce privește prejudiciile enumerate în cererea introductivă, a arătat pârâtul că acestea, fie nu există, fie nu îi sunt imputabile.
A considerat pârâtul că nu i se poate imputa îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de administrator și nici prejudicierea societății cu sumele indicate în acțiune, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința nr. 255 din 23 februarie 2015, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O K, referitoare la capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata sumei de 7500 euro în echivalent lei - reprezentând daune produse prin activitatea de administrator al reclamantei, la data de 30.04.2010; a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC"AY" SRL Hănești, în contradictoriu cu pârâtul OK, obligând pârâtul să plătească reclamantei, cu titlu de daune, următoarele sume: a) suma de 63.500 lei, prejudiciul cauzat prin supraevaluarea serviciilor agricole mecanizate în perioada 2010-2011; b) suma de 4.000 lei - contravaloarea combustibilului utilizat de autovehiculul "Mitsubishi"; în perioada iulie - septembrie 2010; c) suma de 7.718,18 lei - prejudiciul cauzat reclamantei prin vânzarea autovehiculului "Volkswagen"; și, a respins, ca nefondate, restul pretențiilor și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 5800 lei, cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 414 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, a admis apelurile declarate de către reclamanta SC "AY"; S.R.L. Hănești, prin administrator și de pârâtul OK, reprezentat convențional de CA NL, împotriva sentinței civile nr. 255 din 23 februarie 2015 a Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 3937/40/2013); a anulat în totalitate sentința atacată și a reținut cauza spre rejudecare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele :
În fapt, la data de 25.03.2010 pârâtul OK a dobândit calitatea de unic asociat și administrator al S.C. "AY"; S.R.L. Hănești, prin achiziționarea celor 100 părți sociale de la foștii administratori OA și ZL.
Ulterior, la data de 2.08.2010, a cesionat numitului PJ un număr de 99 părți sociale, păstrând însă calitatea de unic administrator al societății.
La data de 6.02.2012 pârâtul s-a retras din calitatea de asociat și administrator al societății, cesionând unica parte socială pe care o deținea numitei PSE.
Reclamanta susține prin prezenta cerere (inclusiv cea conexată la prezenta) că pârâtul, în calitate de administrator al S.C. "AY"; S.R.L. Hănești a acționat împotriva intereselor societății, atât prin încheierea unui contract în condiții dezavantajoase, cât și prin supraevaluarea sau decontarea nelegală a unor sume, sau prin obținerea unei producții agricole inferioare mediei județene, prejudiciind astfel societatea reclamantă cu 1.534.312,36 lei 3 și 7.500 euro.
Reclamanta a arătat că își întemeiază cererea pe fapte săvârșite de pârât în calitate de administrator al societății, indicând în drept dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990, art. 998 - 999 din fostul Cod civil, art. 1353 din noul Cod civil.
Potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 din Legea nr. 31/1992 "Acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, precum și a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societății de aceștia prin încălcarea îndatoririlor lor față de societate, aparține adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112.";
Conform dispozițiilor art. 998 din fostul Cod civil "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";, iar potrivit art. 999 din același cod "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa";, dispoziții reluate de art. 1357 alin. 1 din noul Cod civil, potrivit cărora "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";.
În literatura de specialitatea (vezi spre exp. Stanciu D. Cărpenaru - Drept Comercial Român - Ediția a VII-a revizuită și adăugită, Editura Universul Juridic 2007, fila 244, 247), s-a apreciat că problema unei acțiuni în răspundere împotriva administratorilor se pune și în cazul celorlalte forme de societăți comerciale, motiv pentru care s-a apreciat că dispozițiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 se aplică indiferent de forma societății comerciale. Administratorii răspund față de societate pentru nerespectarea obligațiilor izvorâte din contractul de mandat, fiind vorba în acest caz de o răspundere contractuală, dar și pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute de lege, situație în care ne aflăm în prezența unei răspunderi civile delictuale.
În consecință, Curtea nu poate primi apărările pârâtului, în sensul că acțiunea este nefondată "de plano"; în raport de temeiul juridic invocat de reclamantă, și totodată va respinge pentru aceleași considerente excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OK, referitoare la capătul de cerere având ca obiect obligarea acestuia la plata sumei de 7500 euro.
Trecând de aceste considerații de natură teoretică, Curtea va examina în cele ce urmează capetele de cerere, constatând următoarele :
1) În ceea ce privește primul capăt de cerere, precum și cererea conexată la prezentul dosar, Curtea reține că, între S.C. "K"; S.R.L., în calitate de prestator și S.C. "AY"; S.R.L. Hănești, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.10/30.04.2010 (f. 7 dosar de fond asociat), având ca obiect prestarea de consultanță agricolă, și lucrări agricole mecanizate (cultivare, pregătire teren, întreținere cultură, etc., cu personal propriu). Termenul contractului a fost stabilit de părți la 5 ani, începând cu 01.04.2010, iar prețul a fost stabilit la 7.500 euro lunar + TVA pentru serviciile de consultanță, și de 65 euro/hectar pentru lucrările agricole mecanizate.
Ulterior, prin actul adițional nr. 1/1.05.2010, prețul serviciilor de consultanță agricolă a fost majorat la 8400 euro+TVA lunar.
Deși reclamanta susține că devizul cu 20 de ore de consultanță privind folosirea utilajelor, 23 de ore privind achiziționarea cantității optime de insecticid și 177 ore de măsurători, conține date nereale, și a fost întocmit în dauna sa, nu a făcut dovada celor susținute, în condițiile art. 1169 din fostul Cod Civil, aplicabil în cauză ("Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";).
Faptul că SC "K"; S.R.L. a fost reprezentată de fosta soție a pârâtului la încheierea acestui contrat nu poate duce, prin el însuși, la concluzia că pârâtul a acționat cu intenția de a prejudicia societatea reclamantă, cu atât mai mult cu cât la acea dată avea calitatea de unic asociat și administrator la aceasta din urmă.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză ( f. 329-345 dosar I fond, 64-80 vol. II fond) rezultă că prejudiciul total realizat prin supraevaluarea serviciilor agricole mecanizate achitate către SC "K"; SRL, în anii 2010-2011 este de 131.979,65 lei, și rezultă din:
- acceptarea la plată a serviciilor de recoltare facturate în plus pentru suprafața de 84 ha, S.C. "AY"; S.R.L., în anul 2010, a fost prejudiciată cu suma de 23.407,90 lei;
- înregistrarea nejustificată a unor consumuri de motorină, S.C. "AY"; S.R.L., în anul 2010 a fost prejudiciată cu suma de 28.048 lei;
- înregistrarea nejustificată a consumurilor de motorină, sămânță, tratamente, etc., aferente suprafețelor majorate nejustificat cu 96 ha la cultura de orz și 40 ha la rapiță, S.C. "A Y"; S.R.L.în anul 2010, a fost prejudiciată cu suma de 12.376 lei;
- neevidențierea recoltării integrale a suprafețelor cultivate (827 ha), S.C. "AY"; S.R.L., în anul 2011 a fost prejudiciată cu suma netă de 65.788 lei, calculată ca diferență între valoarea producției aferentă suprafețelor cultivate neevidențiate ca recoltate (77.890 lei) și valoarea serviciilor de recoltare (12.102 lei), funcție de producția medie aferentă suprafeței ce ar fi trebuit recoltată integral;
- prin majorarea nejustificată a suprafeței recoltată la rapiță cu 5 ha, S.C. "AY"; S.R.L., în anul 2011 a fost prejudiciată cu suma de 1.379,75 lei (5 ha x 275,95 lei/ha);
- înregistrarea nejustificată a unor consumuri de motorină, S.C. "AY"; S.R.L., în anul 2011 a fost prejudiciată cu suma de 980 lei.
Prin săvârșirea acestor operațiuni, coroborat și cu împrejurarea că pârâtul a deținut calitatea de administrator al S.C. "K"; S.R.L. din 11.12.2008, și de asociat (filele 216- 217 dosar fond vol. I), Curtea apreciază că pârâtul, în calitate de administrator al S.C. "AY"; S.R.L., a acționat cu știință în paguba acestei societăți, favorizând astfel SC "K"; S.R.L. În acest fel, pârâtul a încălcat dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, conform cărora "Obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele special prevăzute în această lege";, și disp. art. 1540 din vechiul Cod civil, aplicabile în cauză, potrivit cărora "Mandatarul este răspunzător nu numai de dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului. Pentru culpă, când mandatul este fără plată, răspunderea se aplică cu mai puțină rigurozitate decât în caz contrar";.
În consecință, având în vedere și faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului doar la plata sumei de 63.500 lei cu acest titlu, în baza art. 155 rap. la art. 72 din Legea nr. 30/1990, și cu aplicarea art. 1540 din vechiul Cod civil, va admite acest capăt de cerere și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumelor de 63.500 lei, cu titlu de daune produse prin supraevaluarea serviciilor - agricole mecanizate;
Instanța nu poate reține apărările pârâtului, în sensul că nu a existat o dublă plată a consumului de motorină pentru lucrările agricole, întrucât prin contractul încheiat de părți nu se prevede nicăieri că beneficiarul va suporta contravaloarea carburantului, rezultând cu claritate că aceasta este inclusă în prețul de 65 euro/hectar. De asemenea, instanța nu va analiza susținerile pârâtei legate de eventualele erori făcute de expert cu privire la suprafețele de teren pentru care s-au efectuat lucrări mecanizate, întrucât suma solicitată de reclamantă este mult mai mică decât cea rezultată din expertiză, astfel că aceste presupuse erori, chiar reale fiind, nu ar influența soluția dată acestui capăt de cerere.
2) Cu privire la suma de 4.000 lei, reprezentând contravaloarea carburantului utilizat pentru autovehiculul marca Mitsubishi, Curtea reține că apărările pârâtei nu sunt întemeiate, întrucât în contractul încheiat cu SC "K"; S.R.L., nu se prevede nicăieri că beneficiarul va suporta contravaloarea carburantului consumat de autoturismul prestatorului.
În consecință, cele expuse la pct. 1 sunt aplicabile și acestui capăt de cerere, care urmează a fi admis de asemenea.
3) Cu privire la pct. 3 din cerere, privind obligarea pârâtului la plata sumei de 960.795,26 lei, prin raportul de expertiză contabilă s-a reținut că producția obținută de reclamantă în perioada cât pârâtul a fost administrator a fost inferioară mediei județene, rezultând o diferență valorică de 1.098.471 lei.
Instanța reține însă că raportarea la media județeană nu are nici o relevanță, condițiile concrete de fertilitate a solului, climă etc., fiind foarte diferite între diferitele localități ale unui județ. În lipsa unor probe concludente în acest sens, cum ar fi o expertiză agricolă (nesolicitată de reclamantă), Curtea apreciază că nu s-a făcut dovada pretențiilor invocate, în condițiile art. 1169 din vechiul Cod civil.
4) Raportat la al patrulea capăt de cerere, Curtea apreciază că reclamanta nu a făcut, de asemenea, dovada pretențiilor sale, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 din fostul Cod civil. Simpla depunere a unor decizii de impunere (f. 10 - 91 dosar fond vol. I), care nu au fost contestate de reclamantă, și în lipsa unei expertize contabile care să stabilească cu certitudine situația contabilă a societății, nu poate face dovada culpei pârâtului în crearea acestei presupus prejudiciu.
5) Cu privire la punctul nr. 5 din cerere, prin expertiza contabilă (f. 330 dosar, fond Vol. I), s-a stabilit că, întrucât valoarea de vânzare = valoarea de achiziție de 32.159,10 lei și TVA stabilită de inspecția fiscală nu a fost încasată de la persoană fizică BIC, prejudiciul cauzat prin vânzarea autoturismului marca Volkswagen este de 7.718 lei, respectiv TVA de plată aferent. Faptul că autoturismul în cauză a fost înmatriculat pe numele unui cetățean bulgar nu schimbă cu nimic această condiție.
Pârâtul a încălcat în acest mod dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 și art. 1546 din vechiul Cod civil, motiv pentru care instanța, în baza art. 155 din Legea nr. 31/1990, va admite în parte acest capăt de cerere, și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.718 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin vânzarea autoturismului VW.
6) Cu privire la punctul nr. 6 din cerere, Curtea reține că pârâtul a recunoscut prin întâmpinare că a ridicat suma de 258.146 lei din contul reclamantei, însă a arătat că această sumă a fost depusă de el în contul societății ca și aport temporar (împrumut), pentru a putea permite funcționarea în bune condiții. Această împrejurare este confirmată chiar de către raportul de expertiză contabilă extrajudiciară depus de reclamantă (f. 10 - 19 dosar fond conexat), de unde rezultă că aportul asociatului KO este în mod evident superior sumei de 258.146 lei.
În concluzie, Curtea va respinge acest capăt de cerere, ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 5.800 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată din fond, compensând cheltuielile de judecată din apel.
| ← Efectele radierii comerciantului, persoană juridică din... | Insolvenţă. Contestaţie tabel preliminar. Cauza de... → |
|---|
