Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 108/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 1873/197/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 108/AP DOSAR NR._
Ședința publică din data de 21 martie 2014
Instanța constituită din:
- Completul de judecată CAJ6:
PREȘEDINTE – C. E.
JUDECĂTOR – M. G. L.
- Grefier - D. B.
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public – C. A. – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații V. R. E., V. I. L., V. V. C. și de către părțile civile P. L., P. F. și P. V. împotriva sentinței penale nr. 2365 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 5 martie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru 19 martie 2014, 20 martie 2014, iar apoi pentru astăzi 21 martie 2014.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
I. Prin sentința penală nr.2365/06.12.2013, Judecătoria B. a hotărât :
Respinge cererea părților civile P. L., P. F. și P. V. G. de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și c, art.78 Cod penal (2 fapte) condamnă pe inculpatul V. R. E. la două pedepse a câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de părțile vătămate P. F. și P. V. G..
În baza art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c, art.78 Cod penal condamnă pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată A. S..
În baza art.180 alin.1 Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de partea vătămată A. M. D..
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.861 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, fixat în condițiile art.862 Cod penal.
În baza art.863 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarele obligații:
a) se va prezenta la fiecare convocare la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) va participa la programe de consiliere sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
f) nu va intra în legătură cu inculpații V. I. L., V. V. C. sau cu martorul P. B..
În baza art.71 al.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal
În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen. referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu îndeplinește, cu rea-credință măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia; dacă până la expirarea termenului de încercare nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când dovedește că nu a avut putința de a îndeplini aceste obligații.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.01._13.
În baza art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și c, art.78 Cod penal (2 fapte) condamnă pe inculpatul V. I. L. la două pedepse a câte 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de părțile vătămate P. F. și P. V. G..
În baza art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c, art.78 Cod penal condamnă pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal (2 fapte) condamnă pe același inculpat la două pedepse de câte 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de părțile vătămate A. S. și A. C. I..
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.861 Cod pena. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, fixat în condițiile art.862 Cod penal.
În baza art.863 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarele obligații:
a) se va prezenta la fiecare convocare la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b) va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d) va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) va participa la programe de consiliere sub supravegherea Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
f) nu va intra în legătură cu inculpatul V. R. E..
În baza art.71 al.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu îndeplinește, cu rea-credință măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia; dacă până la expirarea termenului de încercare nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când dovedește că nu a avut putința de a îndeplini aceste obligații.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.01._13.
În baza art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a, art.78 Cod penal (2 fapte), art.99 și următoarele Cod penal condamnă pe inculpatul V. V. C. la două pedepse de câte 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe față de părțile vătămate P. F. și P. V. G..
În baza art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.99 și urm. Cod penal condamnă pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal contopește pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal raportat la art.110 Cod penal. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art.1101 Cod penal raportat la art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere din partea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. și va avea următoarea obligație:
a)se va prezenta la fiecare convocare la S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
b)va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c)va comunica și va justifica schimbarea locului de muncă;
d)va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e)nu va intra în legătură cu inculpatul V. R. E..
În baza art.71 al.2 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal pe durata suspendării executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen. referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare va săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei și va dispune executarea în întregime a acesteia, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu va îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligația stabilită, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei și va dispune executarea în întregime a acesteia; dacă până la expirarea termenului de încercare nu își îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când se dovedește că nu a avut putința de a îndeplini aceste obligații.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.01._13.
Constată că părțile vătămate A. S., A. C. I. și A. M. D. nu s-au constituit părți civile.
În baza art.346 al.1 Cod procedură penală obligă în solidar inculpații V. R. E., V. I. L. și V. V. C., acesta din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente V. C. și V. A., să achite următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile:
- părții civile P. F. suma de 1.000 Euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, daune morale;
- părții civile P. V. G. suma de 1.000 Euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, daune morale;
- părții civile P. L., domiciliată în . Câlnicului, . nr.398, jud. B., CNP_ suma de 1.000 Euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, daune morale.
Respinge restul pretențiilor civile formulate de părțile vătămate P. F., P. V. G. și P. L..
În baza art.191 alin.2, 3 Cod procedură penală obligă inculpatul V. R. E. să plătească statului 900 lei, pe inculpatul V. I. L. să plătească statului 1400 lei, iar pe inculpatul V. V. C., în solidar cu părțile responsabile civilmente V. C. și V. A., la plata către stat a sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Dispune comunicarea unui exemplar al prezentei sentințe, după rămânerea ei definitivă, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut a stare de fapt că, în seara zilei de 10.01.2013, partea vătămată A. S. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul P. B. într-un bar din localitatea L. Câlnicului. În același bar au venit inculpații V. R. E., V. I. L. si V. V. C., însoțiți de alte trei persoane printre care și martorul V. C..
Pe fondul unor conflicte mai vechi avute cu P. B., inculpatul V. R. E. i-a reproșat acestuia faptul că în copilărie își bătea joc de el punându-l să facă flotări și că în urmă cu câteva luni depusese împotriva lui o plângere penală la poliție, astfel că martorul și partea vătămată au decis să plece pentru a evita un conflict.
Cei doi au mers în barul Helly’s din aceeași localitate, și-au cumpărat ceva, dar la plecare s-au întâlnit din nou cu grupul inculpaților, care a început să se manifeste violent la adresa lui P. B.. Acesta a reușit să se refugieze în interiorul barului, A. S. rămânând însă în stradă, unde a fost lovit cu pumnul în față de inculpatul V.. Partea vătămată a căzut la pământ, fiind imediat lovită cu piciorul de inculpatul V. I. L. și de numitul P. C. N., zis „B.”.
Conflictul a fost observat din casă de A. M. D., A. C. I. și M. V., rude cu A. S., aceștia coborând la fața locului pentru a-i potoli pe inculpați.
Partea vătămată A. C. I. a intervenit în sprijinul fratelui său, dar a fost lovit cu pumnii și picioarele de V. I. L. și de numiții B. C. și P. C. N.. Cerându-le inculpaților să nu mai dea în copiii ei, A. M. D. a fost la rândul ei lovită cu palma peste față de inculpatul V. R. E..
Martorul P. B., ascuns în continuare în bar, a auzit că scandalul din stradă nu înceta și atunci l-a sunat în jurul orelor 23.00 pe tatăl său P. V., cerându-i să vină să îl ia acasă.
P. V. a plecat cu mașina împreună cu un alt fiu de-al său, P. V. G., pe drum întâlnindu-se și cu M. V., pe care l-au luat cu ei. Până să ajungă la bar au fost sunați de P. B. să nu se ducă pentru că inculpații ar putea să le distrugă mașina. La propunerea lui M. V., cei trei au anunțat organele de poliție, după care s-au întors către locuința fam. P., B. asigurându-i că va rezolva problema cu ajutorul poliției.
În urma sesizării primite prin dispecerat, la barul Helly’s a venit agentul de poliție M. D. D. de la Postul de Poliție Prejmer, care a aplanat scandalul, i-a legitimat pe inculpați și i-a sancționat contravențional pentru tulburarea liniștii publice.
Inculpații nu au înțeles nici în urma acestei măsuri să pună capăt comportamentului lor delincvent și s-au decis să-l caute acasă pe P. B., pe care vroiau în continuare să-l bată. Acesta a mai rămas însă un timp la bar împreună cu polițistul și cu administratorul localului, D. G..
La scurt timp de la întoarcerea lui P. V., P. V. G. și M. V., la poarta fam. P. și-au făcut apariția inculpații, care au început să urle, să se manifeste agresiv și au dat buzna în curte, luându-i la bătaie pe P. V. și pe fiul acestuia, V. G.. Auzind scandal afară, P. F., P. L. și P. L. I. au ieșit din casă și văzând actele de agresiune exercitate asupra celorlalte rude ale lor, primul a intervenit cerându-le inculpaților să înceteze, iar femeile s-au panicat și au intrat înapoi în locuință, sunând la poliție. La fața locului a fost trimis tot ag. M., care l-a luat cu el și pe P. B..
Inculpații au continuat actele de violență desfășurate în curtea fam.P., l-au bătut și pe P. F. și țipau că o să omoare pe toată lumea. Părțile vătămate au reușit într-un final să-i dea afară, împingându-i în stradă. La scurt timp P. V. s-a prăbușit la pământ și a decedat din cauza unui infarct miocardic (f.51 up).
Polițistul care a venit s-a simțit depășit de situație și pentru că scandalul provocat de inculpați nu înceta, a solicitat dispeceratului IPJ B. să trimită o grupă de jandarmi. Intervenția acestora nu a mai fost însă necesară, inculpații părăsind între timp locul incidentului.
S-a apreciat de prima instanță că faptele inculpaților V. R. E., V. I. L. si V. V. C., care în noaptea de 10/11.01.2013 au intrat fără drept în curtea locuinței părților vătămate P. F., P. V. G., P. L. cu intenția de a exercita acte de agresiune, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, în cazul inculpatului V. V. C. fiind aplicabile și dispozițiile art.99 și urm. Cod penal, acesta fiind minor la data faptei.
Faptele inculpatului V. R. E., care la data de 10.01.2013, împreună cu inculpații V. I. L. și V. V. C., a exercitat acte de agresiune fizică asupra părților vătămate P. F. și P. V. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a și c Cod penal (2 fapte).
Fapta inculpatului V. R. E., care la data de 10.01.2013, împreună cu inculpatul V. I. L. și cu numitul P. C. N., a exercitat acte de agresiune fizică asupra părții vătămate A. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal.
Fapta inculpatului V. R. E., care la data de 10.01.2013 a exercitat acte de agresiune fizică asupra părții vătămate A. M. D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal.
Faptele inculpatului V. I. L., care la data de 10.01.2013, împreună cu inculpații V. R. E. și V. V. C., a exercitat acte de agresiune fizică asupra părților vătămate P. F. și P. V. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a și c Cod penal (2 fapte).
Fapta inculpatului V. I. L., care la data de 10.01.2013, împreună cu împreună cu inculpatul V. R. E. și cu numitul P. C. N., a exercitat acte de agresiune fizică asupra părții vătămate A. S., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal.
Fapta inculpatului V. I. L., care la data de 10.01.2013, împreună cu B. C. și P. C. N., a exercitat acte de agresiune fizică asupra părții vătămate A. C. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal, cu aplic. art.75 lit.a Cod penal.
Fapta inculpatului V. V. C., care la data de 10.01.2013, împreună cu inculpații V. R. E. și V. I. L., a exercitat acte de agresiune fizică asupra părților vătămate P. F. și P. V. G., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art.180 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a, art.99 și urm. Cod penal (2 fapte).
La stabilirea și individualizarea pedepselor, prima instanță a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, referitoare la gradul concret de pericol social al faptelor, care este unul destul de ridicat, împrejurările și modalitatea efectivă de comitere (prin pătrunderea pe timp de noapte în curtea locuinței părților vătămate cu intenția agresării acestora, după ce anterior mai avusese loc un incident ce implicase violențe fizice asupra altor persoane și care necesitase intervenția organelor de poliție, de a căror prezență însă inculpații nu au ținut cont în nici un fel, asemenea fapte având un impact social extrem de negativ, mai ales într-o comunitate restrânsă cum este cea în care trăiesc părțile), urmările produse (șocul emoțional prin care au trecut părțile vătămate P. a fost unul deosebit de intens, fiind agresate în propria curte la o oră înaintată din seară, A. C. și A. M. au fost loviți după ce au încercat să intervină în ajutorul fratelui, respectiv fiului, lovit și el), precum și de persoana inculpaților, care nu au recunoscut și nu și-au asumat responsabilitatea comiterii faptei, inculpații V. nu au alte antecedente, inculpatul V. a mai fost condamnat pentru lovire, ceea ce denotă că este o fire foarte violentă, caracterizarea acestora din referatele de evaluare (afilierea timpurie a inculpatului V. la un anturaj cu preocupări infracționale, implicarea în numeroase situații deviante; impulsivitatea crescută a inculpatului V. I. L., cercetarea acestuia în alte două dosare penale pentru infracțiuni comise cu violență, lipsa unei motivații reale de schimbare a acestui comportament problematic; anterior prezentelor fapte inculpatul V. V. C. a manifestat un comportament dezirabil social, în conduita sa generală nu s-au regăsit elemente deviante, a fost preocupat de situația școlară, nu s-a aflat în atenția organelor de poliție, este motivat ca pe viitor să evite orice situații care l-ar plasa într-un context infracțional).
În ceea ce privește modalitatea e executare, Judecătoria B. a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei pot fi atinse fără privare de libertate, hotărând suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaților. În baza art.71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedură penală, inculpaților li s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.864 Cod penal referitoare la faptul că: dacă în cursul termenului de încercare vor săvârși din nou o infracțiune pentru care se va pronunța o hotărâre de condamnare definitivă, chiar și după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune; dacă nu vor îndeplini, cu rea-credință, măsurile de supraveghere și obligațiile stabilite, instanța va revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și va dispune executarea în întregime a acesteia; dacă până la expirarea termenului de încercare nu își vor îndeplini obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când dovedește că nu au avut putința de a îndeplini aceste obligații.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, părțile vătămate A. S., A. C. I. și A. M. D. nu s-au constituit părți civile. Părțile vătămate P. L., P. F. și P. V. G. s-au constituit părți civile cu sumele de 20.000 euro fiecare cu titlu de daune morale, P. L. solicitând și 2.000 euro daune materiale.
Prima instanță a reținut că daunele materiale nu au fost dovedite în nici un fel, astfel că nu pot fi acordate, una din condițiile de atragere a răspunderii civile delictuale prev. de art.1357 și urm. cod civil fiind aceea ca prejudiciul să fie cert.
În privința prejudiciului moral, judecătoria a reținut că acesta constă într-o atingere adusă unui drept extrapatrimonial al unei persoane. Conform art.252 Cod civil orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică. În cazul prejudiciului moral sau nepatrimonial, nu se poate vorbi de o reparare propriu zisă, datorită naturii specifice a drepturilor lezate, ci se vorbește despre o compensare. Potrivit art.253 alin.4 teza I persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Inculpații, prin faptele lor de lovire a părților vătămate și de violare a domiciliului acestora, au produs cu certitudine un prejudiciu moral: lezarea corpului unei persoane prin acțiuni violente este însoțită de suferințe fizice; de asemenea, sentimentul de siguranță pe care trebuie să-l aibă fiecare persoană în propria locuință este încălcat atunci când persoane străine pătrund, fără drept, în acest spațiu, cu atât mai mult cu cât pătrunderea este urmată de agresarea celui care locuiește acolo și a altor membrii ai familiei sale, cum s-a întâmplat în cazul de față. Având în vedere considerentele expuse, prima instanță a constatat existența unui prejudiciu de natură nepatrimonială. În ceea ce privește compensarea sa, suma de 20.000 euro solicitată de către părțile civile, s-a apreciat a fi exagerată, acordându-se suma de 1.000 Euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, pentru fiecare dintre părțile civile.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata despăgubirilor, conform art.1382 Cod civil, potrivit cu care „cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat”, iar inculpatul minor V. V. C. în solidar și cu părinții, conform art.1366 al.2 coroborat cu art.1372 al.1 Cod civil.
II. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs – recalificat în apel – părțile civile P. L., P. F., P. V. G. și inculpații V. R. E., V. I. și V. V. C..
Criticile aduse de inculpații V. I. și V. V. C. au vizat aspecte de netemeinicie relativ la soluția de condamnare adoptată de Judecătoria B..
În motivele de apel dezvoltate în cuprinsul memoriului de la filele 27-32 dosar apel, s-a susținut că, în ceea ce privește infracțiunea de loviri și alte violențe față de părțile vătămate A. S. și A. C., în opinia inculpaților-apelanți nu există probe suficiente din care să rezulte că această infracțiune ar fi fost comisă de inculpatul V. I. L., pretinsele leziuni nefiind confirmate nici măcar de un certificat medico-legal, iar prin rechizitoriu față de numitul P. C. N. a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată prin aplicarea unei sancțiuni administrative de 100 Ron.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, au fost aduse critici relativ la relevanța acordată declarației martorului M. V., inculpații-apelanți solicitând înlăturarea acesteia pe considerentul că acest martor nu prezintă credibilitate, câtă vreme acesta nu a fost audiat în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătorești a fost audiat după audierea inculpaților și a tuturor celorlalte părți și a oferit elemente de fapt contrare cu cele oferite de părțile raportului juridic de conflict.
În aceste condiții, cei doi apelanți-inculpați au solicitat să se constate că nicio probă administrată în cursul urmăririi penale și, cu atât mai puțin, în cursul cercetării judecătorești, nu a confirmat sub aspect subiectiv învinuirea adusă inculpaților. În subsidiar, în raport cu dispozițiile art.5 alin.1 C.pen., infracțiunea de violare de domiciliu din noua reglementare substanțială este mai favorabilă, întrucât cuprinde limite mult mai reduse, respectiv pedepse de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, iar sub aspectul infracțiunii de loviri sau alte violențe, sunt mai favorabile vechile dispoziții. În urma contopirii celor două pedepse stabilite și prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art.75 alin.2 lit.b Noul Cod penal, în privința pedepsei rezultante poate fi dispusă suspendarea condiționată prev. de art.81 Cod penal 1968.
Criticile aduse de inculpatul V. R. E. au vizat aspecte de netemeinicie relativ la soluția de condamnare adoptată de prima instanță pentru ambele infracțiuni de comiterea cărora a fost acuzat. În ceea ce privește infracțiunea de loviri sau alte violențe, declarațiile martorilor nu se coroborează, astfel că operează principiul in dubio pro reo, ceea ce conduce la reținerea temeiului de drept prev. de art.16 alin.1 lit.c Cod procedură penală. Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, de asemenea declarațiile martorilor nu se coroborează, iar în cursul urmăririi penale nu a fost audiat în calitate de martor M. V..
Părțile civile P. L., P. F., P. V. G. nu și-au motivat apelurile declarate. La termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile, partea civilă P. L. a solicitat stabilirea unor pedepse mai mari inculpaților care să reflecte pierderea suferită, respectiv decesul soțului său și majorarea despăgubirilor civile.
III. Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, Curtea va admite apelurile declarate de partea civilă P. L. și inculpații V. R. E., V. I. și V. V. C., urmând a desființa sentința apelată sub următoarele aspecte:
- soluționarea acțiunii penale în ceea ce-l privește pe inculpatul V. V. C. ;
- aplicării pedepselor accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor în ceea ce-i privește pe inculpații V. R. E. și V. I. ;
- cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. L.,
pentru următoarele considerente:
1. Sub aspectul criticilor de netemeinicie aduse de inculpați, Curtea le va respinge ca nefondate, reținând că prima instanță a făcut o judicioasă analiză a stării de fapt.
Deși inculpații au susținut, în ceea ce privește infracțiunea de loviri și alte violențe față de părțile vătămate A. S. și A. C., că nu ar exista probe suficiente din care să rezulte că această infracțiune ar fi fost comisă de inculpatul V. I. L., pretinsele leziuni nefiind confirmate nici măcar de un certificat medico-legal, iar prin rechizitoriu față de numitul P. C. N. a fost adoptată o soluție de netrimitere în judecată prin aplicarea unei sancțiuni administrative de 100 Ron, Curtea va expune parte din declarațiile care prezintă relevanță sub acest aspect:
- „Imediat după mine a ieșit din bar și numitul V. E. care a venit la mine și mi-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței. În urma acestei lovituri m-am dezechilibrat și am căzut pe pardoseala din beton … După ce am căzut și mă aflam întins pe jos, am mai primit câteva lovituri cu picioarele … Între timp, mama mea A. M. și fratele meu A. C., au observat de la balconul locuinței noastre că sunt agresat, au coborât și au venit să mă ajute. Mama mea i-a spus lui V. E. să nu mă mai lovească că mă omoară, moment în care acesta i-a aplicat o palmă în zona feței.” (declarația părții civile A. S., fila 37 d.u.p);
- „În fața barului am observat mai multe persoane și l-am văzut pe fratele meu A. S. trântit la pământ și lovit de către V. R. E. cu pumnii și picioarele. Am intervenit pentru a-l scăpa pe fratele meu, dar în acel moment am fost lovit cu pumnii și picioarele de către V. V. … În timpul agresiunii, am observat că și mama mea a fost lovită peste față de către V. R. E., apoi acesta a continuat să-l lovească pe fratele meu” (declarația părții civile A. C., fila 38 verso d.u.p.);
- „ … l-am văzut pe A. S. căzut la pământ și un grup format din fiul cel mare a lui V. C. „B.”, E. și „C.”, care îl loveau cu picioarele … E. l-a lovit cu pumnul pe A. C., după care și B. și băiatul cel mare al lui V. C. l-au lovit pe acesta cu picioarele fiind căzut la pământ. Atunci a început să țipe și mama lui A. C., spunându-le să nu-l mai bată și a fost lovită cu palma peste față de către E.” (declarația martorului Drîngă G., fila 85 verso d.u.p.);
- „ … l-am văzut pe A. S. căzut la pământ și lovit de către E. cu piciorul. … A. C. a intervenit pentru a-i acorda ajutor fratelui său. La un moment dat acesta se afla căzut la pământ, nu știu cum a ajuns, însă era lovit de către persoanele aflate în jurul lui, nu pot preciza care dintre acestea. … E. a lovit-o cu palma peste față pe mama lui A. C.” (declarația martorului Drîngă C., fila 90 d.u.p.).
Din aceste declarații consemnate la o scurtă perioadă de timp de la data evenimentelor – declarații ce au fost menținute în cursul cercetării judecătorești – Curtea reține că sunt nefondate criticile aduse de inculpați, elementele de fapt confirmând faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor de care au fost acuzați și care s-au constituit în primul episod al acelei nopți de 10.01.2013. În aceste condiții, alegațiile inculpaților din motivele scrise de apel conform cărora martorul Drîngă G. a declarat că nu-și mai aduce aminte cine l-a lovit pe A. C., respectiv a lipsit un certificat medico-legal care să ateste pretinsele leziuni, sunt pur speculative, pe de o parte, Curtea citând din declarația martorului din cursul urmăririi penale când acesta a indicat cine l-a lovit pe partea vătămată A. C., iar pe de altă parte, condamnarea pronunțată de prima instanță a vizat comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe în varianta în care nu au fost necesare zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce privește critica adusă relevanței acordate de prima instanță declarației martorului M. V. – martor ce nu ar fi fost audiat în cursul urmăririi penale – Curtea reamintește faptul că, potrivit art.6 Cod procedură penală 1968, dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.
Cum procesul penal cunoaște trei faze – urmărirea penală, judecata și executarea –, este firesc ca părțile să poată cere spre încuviințare administrarea de probe și în faza de judecată, chiar dacă o probă nu a fost administrată, prin mijloacele de probă prevăzute de lege, în cursul urmăririi penale.
În aceste condiții, criticile inculpaților sub aspectul admisibilității probei sunt nefondate. Mai mult decât atât, faptul că acest martor a fost audiat „după audierea inculpaților și a tuturor celorlalte părți”, nu poate conduce Curtea decât în a reține faptul că au fost respectate de către prima instanță dispozițiile procedurale în materie – art.323-327 Cod procedură penală 1968. În ceea ce privește elementele de fapt ce se desprind din declarația acestui martor și care nu ar fi congruente cu cele menționate de partea vătămată P. V., Curtea reține că nu a fost singurul element probatoriu avut în vedere de prima instanță care a stat la baza soluției de condamnare. Astfel, pe lângă cele declarate de părțile civile și acest martor, amintim faptul că martorul Drîngă G. a făcut vorbire de prezența martorului M., precizând că „… M. V., care a încercat să aplaneze conflictul …”, iarmartorul V. C. a menționat că „Nu am văzut ce s-a întâmplat în curtea lui P.”, admițând că s-a întâmplat totuși ceva, pentru că, în caz contrar, nu se punea problema de a se întâmpla ceva numai cu părțile civile în curtea casei lor. De asemenea, vor fi înlăturate și criticile care se circumscriu vinovăției ca element subiectiv al infracțiunii, deoarece s-a susținut că ar exista un dubiu de neînlăturat cu privire la latura subiectivă. Or, Curtea nu poate să nu observe că, dacă într-adevăr, inculpații ar fi fost loviți în curtea imobilului părților vătămate, acest lucru s-ar datora prezenței lor nejustificate acolo.
2. Pe de altă parte, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor noului Cod penal, regimul răspunderii penale a minorului prevede că față de acesta nu mai pot fi aplicate pedepse, ci doar măsuri educative, neprivative sau privative de libertate.
În aceste condiții, fiind îndeplinite cerințele art.14 alin.1 Cod penal, în baza art.118 Cod penal, Curtea îi va aplica inculpatului V. V. C. măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
3. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 Cod penal, inculpații au solicitat a se avea în vedere faptul că infracțiunea de violare de domiciliu din noua reglementare substanțială este mai favorabilă, întrucât cuprinde limite mult mai reduse, respectiv pedepse de la 6 luni la 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii, iar sub aspectul infracțiunii de loviri sau alte violențe, sunt mai favorabile vechile dispoziții.
Curtea nu îmbrățișează acest punct de vedere dat fiind faptul că s-a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților – în raport de modalitatea în care au acționat, pe timp de noapte, continuând un comportament agresiv, lovirea mai multor persoane și atingerea adusă mai multor valori sociale ocrotite de legea penală – pedepsele stabilite încadrându-se în limitele de pedeapsă prevăzute de actualul Cod penal.
4. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.12 din Legea nr.187/2012, în czul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege penală mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
În raport de noua reglementare, art.65 alin.1 Cod penal, și art.5 alin.1 Cod penal, Curtea va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1968 și, pe cale de consecință, dispozițiile art.71 alin.2 și 5 Cod penal 1968, în ceea ce-i privește pe inculpații V. R. E. și V. I..
5. Sub aspectul despăgubirilor civile, hotărârea primei instanțe este la adăpost de orice critici în ceea ce privește despăgubirile civile cu titlu de daune materiale, acestea nefiind probate în niciun fel.
Sub aspectul stabilirii cuantumului prejudiciului moral, având în vedere atât argumentele doctrinare, cât și cele jurisprudențiale (Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs de Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție), Curtea reține că despăgubirile civile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele morale susceptibil, în mod rezonabil, a fi fost cauzate prin fapta săvârșită, precum și de toate consecințele acesteia.
Având în vedere aceste repere și circumscriindu-le aspectelor de fapt reținute de prima instanță din care a rezultat că partea vătămată P. L. a suferit un șoc emoțional odată cu agresarea în curtea casei sale a fiilor și soțului său, Curtea va majora cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale ce au fost acordate părții civile P. L., de la 1.000 Euro, la 5.000 Euro. Relativ la cuantumul despăgubirilor acordate P. F. și P. V. G., acestea sunt apte să acopere prejudiciul moral suferit, neputându-se pune un semn de egalitate între suferințele suferite de aceștia și mama lor, partea civilă P. L..
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile P. F. și P. V. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.241 alin.1 lit.b și d Cod procedură penală, dată fiind soluția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, respectiv luarea unei măsuri educative neprivative de libertate față de inculpatul minor, Curtea va constata încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații V. R. E., V. I. și V. V. C..
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2, 3 și 4 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, admite apelurile declarate de partea civilă P. L. și inculpații V. R. E., V. I. și V. V. C. împotriva sentinței penale nr.2365/06.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o desființează sub următoarele aspecte:
- soluționarea acțiunii penale în ceea ce-l privește pe inculpatul V. V. C.;
- aplicării pedepselor accesorii a interzicerii exercițiului drepturilor în ceea ce-i privește pe inculpații V. R. E. și V. I.;
- cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale acordate părții civile P. L..
Rejudecând în aceste limite,
A. În baza art.118 Cod penal, aplică inculpatului V. V. C. măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
B. În baza art.12 din Legea nr.187/2012 rap. la art.65 alin.1 Cod penal și art.5 alin.1 Cod penal, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal 1968 și, pe cale de consecință, dispozițiile art.71 alin.2 și 5 Cod penal 1968, în ceea ce-i privește pe inculpații V. R. E. și V. I. .
C. Majorează cuantumul despăgubirilor civile cu titlu de daune morale ce au fost acordate părții civile P. L., de la 1.000 Euro, la 5.000 Euro.
D. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
II. În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile P. F. și P. V. G. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.241 alin.1 lit.b și d Cod procedură penală, constată încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații V. R. E., V. I. și V. V. C..
În baza art.275 alin.2, 3 și 4 Cod procedură penală:
- obligă apelanții-părți civile P. F. și P. V. G. la plata sumei de 25 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apelurile acestora,
- celelalte cheltuieli judiciare rămânând în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. E. M. G. L.
GREFIER
D. B.
Red. C.E/3.09.2014
Dact.B.D./5.09.2014
Jud. fond C. G.
- 2 exemplare -
| Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 173/2014. Curtea de... → |
|---|
