Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 668/88/2006*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 4/MP
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. C. M.
Judecător – M. U.
Grefier - I. C.
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror D.I.I.C.O.T. C. T.
Pe rol judecarea apelului penal declarat de inculpatul M. (C.) I. – domiciliat în Tulcea, ., ., . penale nr. 59/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ *, având ca obiect traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.01.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2014 și 29.01.2014, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prinsentința penală nr. 59/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr._ *, s-au dispus următoarele:
„În temeiul art.334 Cod procedură penală
Dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor puse în sarcina inculpaților M. I. (fost C. I.) și M. C. I., dintr-o singură infracțiune de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 cu ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001, (cu aplic. art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul M. I.) în trei infracțiuni de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 2 Cod penal ( cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul M. I.) (în ceea ce privește părțile vătămate majore T. C., N. L. și C. G.) și o infracțiune de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a cu referire la art.13 alin.1 din Legea 678/2001 (și cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul M. I.) (partea vătămată minoră C. V. ).
Admite cererea de recunoaștere hotărâre penală străină formulată de inculpatul M. I. pe cale incidentală.
Recunoaște sentința penală din data de 01.10.2008 pronunțată de Tribunalul penal din Treviso, modificată prin sentința din 25.06.2012 a Curții de Apel Veneția, devenită irevocabilă la data de 27.07.2012 prin care s-a decis că față de inculpații M. (fost C. I.) și M. C. I. nu trebuie luate măsuri deoarece infracțiunile s-au prescris, precum și sentința penală nr.870/09/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul din Napoli/secția judecătorului Audiență Preliminară prin care inculpatul M. (fost C.) I. a fost condamnat la 8 ani închisoare și supraveghere specială cu obligația de ședere timp de 2 ani, definitivă la data de 22.06.2009 prin decizia Curții de Apel din B..
În temeiul art.11 pct.2 lit.b cu referire la art.10 lit.i Cod procedură penală,
Dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. (C.) I. pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art.329 alin.1 și 2 Cod penal (privind părțile vătămate C. G. și T. C.) și împotriva inculpatei M. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.329 alin.1 și 2 Cod penal (parte vătămată C. G.).
În temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a Cod procedură penală
Achită pe inculpații M. I. și M. C. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.7 din Legea 39/2003 (cu aplic. art.37 lit.b Cod penal pentru inculpatul M. I.).
În temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod procedură penală
Achită pe inculpata M. C. I. pentru săvârșirea a două infracțiuni de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și2 Cod penal și a unei infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a cu referire la art.13 alin.1 din Legea 678/2001.
În temeiul art.329 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal (parte vătămată N. L.)
Condamnă pe inculpatul M. I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În temeiul art.12 alin.1 și alin.2 lit.a cu referire la art.13 și art.37 lit.b (parte vătămată C. V.)
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În temeiul art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 5 ani închisoare pe care o sporește la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani, pentru ca inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În temeiul art.71 Cod penal
Interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului la domiciliu (30.06.2006 – 02.05.2008) dispusă de Tribunalul din Napoli.
În temeiul art.19 din Legea nr.678/2001
Dispune confiscarea de la inculpatul M. I. a sumei de 6.900 euro și 2.500 mărci germane
În temeiul art.14 și art.17 Cod procedură penală
Obligă pe inculpatul M. I. la plata sumei de 1000 euro (sau echivalentul în lei la data plății) cu titlu de daune morale către partea civilă C. V.).
Ia act că partea civilă N. L. renunță la pretențiile civile.
În temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală
Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 5000 lei, din care, suma de 900 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Tulcea pentru avocați N. M.(300 lei), Wahba A. ( 300 lei), C. M.(150 lei) și M. D. (150 lei).”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin rechizitoriu nr.9D/P/2004, D., Biroul Teritorial Tulcea a trimis în judecată pe inculpatul M. ( fost C.) I. și M. C.-I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.12 alin.1 și 2 și art.13 alin.1 din Legea 678/2001 și de art.7 din Legea nr.35/2003 ( în privința inculpatului M. I. și cu aplicare art.37 lit.b cod penal).
S-a reținut în rechizitoriu că cei doi inculpați, împreună cu inculpatul B. G. ( față de care s-a disjuns cauza în cursul urmăririi penale) s-au asociat într-un grup infracțional organizat, fiecărui membru revenindu-i atribuțiuni specifice de racolare, transferare, găzduire, supraveghere și de exploatare sexuală în scopul obținerii de foloase ilicite, aceiași inculpați racolând, transferând, găzduind și determinând prin amenințări și violențe fizice și verbale victimele să practice prostituția pentru obținerea unor sume importante de bani.
Inițial, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 1952/2006( în format nou_ ).
Prin sentința penală nr. 105/29 martie 2010, Tribunalul Tulcea a decis următoarele:
Schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatului M. I. (fost C. I.), fiul lui C. și M., născut la data de 23.12.1968, CNP._ domiciliat în Tulcea ., .,dintr-o singură infracțiune de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 cu ref. la art.13 alin.1 din Legea 678/2001, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, în trei infracțiuni de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic art.37 lit.b Cod penal (în ceea ce privește părțile vătămate majore T. C. N. L. și C. G.) și o infracțiune de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1, și alin.2 lit.a cu ref. la art.13 alin.1 din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal, (pentru partea vătămată minoră C. V.).
Schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatei M. C.-I., dintr-o singură infracțiune de trafic de persoane, prev. de art.12 alin.1 și 2 cu ref. la art.13 alin.1 din Legea 678/2001, în trei infracțiuni de proxenetism prev. de art.329 ali.1 și 2 Cod penal (în ceea ce privește părțile vătămate majore T. C. N. L. și C. G.) și o infracțiune de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1, și alin.2 lit.a cu ref. la art.13 alin.1 din Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, (pentru partea vătămată minoră C. V.).
1.În baza art.329 alin.1 și alin.2 cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal (parte vătămată N. L.)
Condamnă pe inculpatul M. I. (fost C. I.), la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.329 alin.1 și alin.2 cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal (parte vătămată T. C.)
Condamnă pe inculpatul M. I. (fost C. I.) la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.329 alin.1 și alin.2 cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal (parte vătămată C. G.)
Condamnă pe inculpatul M. I. (fost C. I.) la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art.12 alin.1, și alin.2 lit.a cu ref. la art.13 alin.1 din Legea 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu aplic.art.13 și art.37 lit.b Cod penal (parte vătămată minoră C. V.),
Condamnă pe inculpatul M. I. (fost C. I.) la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a Cod procedură penală,
Achită pe inculpatul M. I. pentru săvârșirea infr. prev. de art.7 din Legea 39/2003 cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.
În temeiul art.33-34 Cod penal,
Contopește pedepsele aplicate inculpatului M. I. (fost C. I.) în pedeapsa mai grea de 5 ani închisoare, pe care o sporește la 7 ani închisoare, urmând ca acesta să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În conf. cu art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
2. În temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a Cod procedură penală,
Achită pe inculpata M. C.-I., pentru săvârșirea infr. prev. de art.7 din Legea 39/2003.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod procedură penală,
Achită pe inculpata M. C.-I. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 2 Cod penal și a unei infracțiuni de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a cu ref. la art.13 alin.1 din Legea 678/2001.
În conformitate cu art.19 din Legea 678/2001 dispune confiscarea de la inculpatul M. I. a sumei de 6.900 euro și 2.500 mărci germane.
În temeiul art.14 și art.17 Cod procedură penală,
Obligă pe inculpatul M. I. la plata sumei de 1.000 euro, sau a echivalentului în lei de la data plății, către partea civilă C. V., cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.
Ia act de faptul că partea vătămată și civilă N. L. a renunțat la pretențiile civile.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel D.- Biroul Teritorial Tulcea și inculpatul M. I..
Criticile apelanților au vizat, în esență, faptul că cercetarea judecătorească a fost incompletă, nefiind audiați nemijlocit inculpații și martorii, că, deși a avut cunoștință de împrejurarea că cei doi inculpați sunt cercetați și în Italia, pentru fapte de același gen, iar prin sentința penală nr.939/2008 a Tribunalului penal din Trevisio-Secția penală - inculpați au fost condamnați pentru fapte ce aveau legătură cu acelea care fac obiectul prezentei cauze, că instanța nu a dat eficiență prevederilor Legii nr.302/2004, în sensul de a uza de procedurile speciale pentru a asigura prezența inculpaților la judecată și nu a făcut cercetări în legătură cu hotărârea de condamnare din Italia, pentru a vedea dacă aceasta se referă și la faptele ce fac obiectul cauzei prezente și, uzându-se de recunoașterea pe cale incidentală a acesteia să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului „ non bis in idem”.
Prin decizia penală nr. 8/MP/9 mai 2012 Curtea de Apel C. a admis apelurile, a desființat sentința penală atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Tulcea.
Motivele pentru care s-a dispus rejudecarea au fost următoarele:
- deși tribunalul a avut cunoștință de starea de detenție a inculpatului M. I., nu a asigurat prezența acestuia la judecata cauzei, astfel că procedurile judiciare efectuate în lipsa acestuia sunt lovite de nulitate absolută;
- instanța trebuia să obț9ină și să analizeze sentința penală nr. 939/2008 a Tribunalului Penal din Trevisio - Italia, să o recunoască pe cale incidentală conform Legii nr.302/2004 pentru a evita o dublă condamnare pentru aceleași fapte.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Nici în rejudecare, inculpatul nu a putut fi audiat, acesta prezentându-se la termenul de judecată din data de 21 august 2012 când a solicitat amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător pentru ca ulterior să nu se mai prezinte la termenele de judecată acordate, justificându-și absența la termenul din 18 septembrie 2012 prin acte medicale( colică renală).
Au fost, în schimb, audiați martorii Coleff A. (fila 122), C. C. D. ( fila 198).
Nici audierea părților vătămate nu a putut fi realizată, cu toate eforturile depuse de instanță.
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborându-le cu declarațiile celor două martore audiate nemijlocit de către instanța de judecată și cu înscrisurile și cu înscrisurile comunicate de autoritățile italiene, instanța reține următoarea situație de fapt:
Victima N. L. a plecat din România împreună cu o altă persoană numită A., cu un microbuz.
Când a ajuns în Italia, a fost așteptată de inculpatul M. I. zis C., care a cazat-o la el acasă spunându-i că nu a găsit încă un loc de muncă, motiv pentru care a fost nevoită să se prostitueze pentru a-i putea restitui banii pe care îi datora (reprezentând cheltuielile făcute) în sumă de 1.500 U.S.D.
Victima a arătat că, deși nu a fost de acord cu propunerea lui M. I., în urma amenințărilor cu acte de violentă a fost nevoită să cedeze.
Astfel, a fost dusă de inculpat pe o stradă din Padova, unde a fost prinsă imediat de poliția italiană și expulzată în România.
Ajunsă în România, victima i-a explicat inculpatului ce i sa întâmplat în Italia, iar acesta i-a spus că o va ajuta să se întoarcă.
După alte 3 săptămâni, victima s-a întâlnit cu inculpatul M. I. care venise din Italia după care, împreună, s-au întors în Padova, locuind în același apartament unde se afla și o altă persoană numită A..
A mai declarat victima că în urma amenințărilor lui M. I., a practicat prostituția aproximativ trei zile, timp în care a obținut suma de aproximativ 2.500 mărci germane, bani pe care i-a dat inculpatului. După acest interval de timp, victima a fost din nou identificată de poliția italiană, reținută și expulzată în România, de această dată având interdicția de părăsi România.
La revenirea în țară, victima a fost din nou contactată de inculpatul M. I., care i-a promis că va rezolva cu interdicția din pașaport și în acest sens i-a propus căsătoria cu vărul său M. Ș..
Căsătoria a avut loc la Tulcea pe cheltuiala inculpatului, ulterior victima obținând pașaport pe numele de M. L..
După o perioadă de aproximativ un an, timp în care victima a locuit la părinții săi din ., inculpatul i-a cerut să vină în Tulcea pentru a divorța.
Când s-a întâlnit cu acesta a început din nou să o amenințe motivat de faptul că îi mai datora 3.000 de euro. De teamă, a arătat victima că a acceptat să plece iarăși în Italia, de această dată cu avionul, cheltuielile fiind suportate tot de către inculpatul M. I..
S-a deplasat în localitatea Napoli, unde a locuit la B. G., persoană în care inculpatul avea încredere și care avea rolul de a supraveghea celelalte fete și de a-i trimite banii lui M. I.. Conform declarației victimei N. L., aceasta a practicat prostituția în Napoli timp de o lună și jumătate, perioadă în care a obținut suma de 3.900 euro, bani pe care i-a trimis inculpatului M. I., (care la acea dată se numea C. I.), prin sistemul de transfer de bani Western Union, prezentând și chitanțele în original organului de cercetare penală.
Din declarația acestei victime a rezultat că, în perioada în care a locuit la Napoli, a constatat că inculpatul M. I. a trimis și alte fete care au practicat prostituția pentru el, cum ar fi C. V., T. C., L. G.-C. și M..
După perioada de o lună și jumătate cât a practicat prostituția, a arătat victima că a reușit să fugă, deoarece nu-i plăcea ceea ce făcea. A ajuns în localitatea Ravenna, unde a lucrat la o fabrică, iar ulterior a revenit în țară și a locuit la domiciliul părinților săi nemaifiind căutată de inculpatul M. I..
Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești, victima N. L. nu și-a menținut aceste declarații date în cursul urmăririi penale, motivând că i-au fost dictate de către organele de poliție.
Aceasta a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul M. I. deoarece era căsătorită cu vărul acestuia, iar pe inculpata M. C. nu o cunoaște. A mai arătat victima că inculpatul a împrumutat-o cu niște bani care îi erau necesari pentru a-și cumpăra o mașină și, întrucât a rugat-o să-i restituie banii cât mai repede, a plecat în Italia cu scopul de a munci, locuind la Padova, într-un apartament pe care i l-a pus la dispoziție inculpatul. Astfel, a lucrat o săptămână într-un restaurant.
Victima a susținut că nu a practicat prostituția în Italia, dar a cunoscut o persoană pe nume Piedro, care i-a dat bani pentru a o ajuta.
Deși a fost expulzată din Italia, victima a susținut că nu cunoaște motivul acestei măsuri și nu știe de ce autoritățile române i-au interzis să părăsească România.
A mai susținut victima că nu le cunoaște pe Coleff G. și C. V., iar pe T. C. a cunoscut-o în Padova, în apartamentul în care au locuit împreună.
În legătură cu sumele de bani pe care i le-a trimis inculpatului prin sistemul Western Union, victima a arătat că a înmânat organelor de poliție chitanțele motivat de faptul că le avea asupra sa atunci când a fost audiată.
Victima T. C. îl cunoștea pe inculpatul M. I. din anul 2001. În luna septembrie 2003 l-a întâlnit în municipiul Tulcea și acesta i-a propus să plece în Italia pentru a practica prostituția, deoarece astfel putea câștiga sume importante de bani.
Inculpatul a plătit taxele necesare obținerii pașaportului și biletelor de călătorie, urmând ca după ajungerea în Italia, victima să-i dea jumătate din banii obținuți din practicarea prostituției.
După realizarea tuturor formalităților și achitarea taxelor de către inculpat, victima s-a deplasat în Italia, la Bologna, fiind condusă însă de către inculpat cu mașina personală în municipiul G., unde i-a cumpărat biletele de călătorie cu microbuzul.
La Bologna, victima a fost așteptată de B. G., care era însoțită de către o tânără pe numele C. V., pe care o cunoștea din tară, despre care știa că practică prostituția, tot în folosul inculpatului.
Toate trei au rămas la o gazdă de origine dominicană, iar a doua zi, B. G. și C. V. au plecat în România.
Inculpatul a contactat-o telefonic să se deplaseze la Napoli, unde va fi așteptată de către M. L., o altă tânără trimisă în vederea practicării prostituție, aceasta fiind-i și concubină. Întrucât victima i-a spus inculpatului că nu are banii necesari pentru a se deplasa la Napoli, a doua zi a fost contactată telefonic de către M. L. care i-a spus că i-a trimis suma de 100 euro prin Western Union.
T. C., luând banii de la bancă, s-a deplasat la Napoli, unde a întâlnit-o pe M. L.. Aceasta din urmă a condus-o la o gazdă, tot de origine dominicană, care se numea „Jonary”
Aici se mai aflau în afară de M. L., numita V. M., o altă fată pe nume D., concubina lui M. Ș..
În această locație victima a rămas trei luni, timp în care a practicat prostituția racolând clienți prin intermediul anunțurilor din ziare, raporturile sexuale consumându-se în același apartament.
Banii pe care îi obținea îi preda gazdei de origine dominicană, aflând că inculpatul M. I. ține permanent legătura cu aceasta. De altfel, victima a susținut că majoritatea clienților care frecventau apartamentul respectiv erau cunoscuți ai gazdei dominicane, care încasa și banii pentru prestații, dându-i doar o mică parte din sumele obținute. A estimat victima că a obținut astfel circa 2.000 U.S.D, restituindu-i inculpatului prin intermediul soției sale M. C. L. și suma de 400 de euro pe care o cheltuise în România pentru obținerea pașaportului, biletului de călătorie și celelalte pregătiri în vederea plecării sale în Italia.
Conform indicațiilor inculpatului, sumele de bani au fost expediate în țară pe numele mamei sale M. M.. A susținut victima că a încercat să iasă din această stare de fapt, spunându-i inculpatului că nu-i convin condițiile, dar acesta i-a replicat că a cheltuit banii degeaba pentru a o aduce în Italia, a amenințat-o spunându-i că dacă se va întoarce în țară va avea mari greutăți.
În luna decembrie 2003, poliția italiană a efectuat o descindere în apartamentul în care se practica prostituția, gazda dominicană, B. G., o fată pe nume M. și victima T. C. fiind conduse la sediul poliției locale și audiate.
Prezentă în fața instanței de judecată la 20.10.2009, T. C. nu a mai menținut declarația dată în cursul urmăririi penale, susținând că a scris ceea ce i s-a cerut de către un polițist.
Victima a afirmat că l-a cunoscut pe inculpatul M. I. sub numele de Cuanta printr-o rudă numită Șapoval M., căreia i-a făcut cunoscut faptul că ar dori să plece în străinătate, dar nu are bani. Numita Șapoval M. i-a spus că o poate ajuta inculpatul M. I..
În aceste împrejurări, luând legătura cu inculpatul, acesta i-a explicat victimei că o va ajuta să ajungă în Italia, dar va trebui să îi restituie dublu sumei pe care o va cheltui.
Astfel, inculpatul i-a dat suma de 300 euro, după care victima s-a ocupat de obținerea documentelor care îi erau necesare pentru călătorie, urând să-i restituie inculpatului suma de 600 de euro după ce își rezolva problemele
Victima a susținut că în Italia a muncit o perioadă de trei luni ca menajeră, trimițându-i inculpatului prin sistemul Western Union suma de 600 de euro. T. C. a negat că a practicat prostituția în Italia și că a fost cercetată de autoritățile italiene în legătură cu acest fapt.
În Italia a fost așteptată de o prietenă pe nume C. M., la care a locuit câteva zile, după care s-a deplasat la Napoli, negând faptul că ar fi locuit Bologna.
A mai arătat victima că nu o cunoaște pe B. Gabrila, și nici pe inculpata M. C. L., de care nici nu a auzit, în schimb, a cunoscut-o pe C. V. care este vecina sa din România.
Victima Coleff G., în iunie 2002 lucra ca barman la S.C. „Elba Star” S.R.L. Tulcea și l-a cunoscut pe inculpatul M. I. sub diminutivul de N..
Acesta i-a propus într-una din zile să o ajute să meargă în Italia, unde s-ar câștiga bine din practicarea prostituției. Totodată, inculpatul s-a angajat să suporte cheltuielile de deplasare și taxele de obținere a pașaportului.
Victima a arătat că a fost de acord cu propunerea inculpatului, datorită situației financiare precare de acasă
Ulterior, victima Coleff G. a cunoscut-o și pe soția inculpatului, respectiv pe inculpata M. C. I., care a revenit din Italia întâlnindu-se toți trei pe terasa barului „T.” din Tulcea, dar a constatat că în anturajul respectiv se mai aflau alte 4 fete tinere.
Din discuțiile purtate în seara respectivă, inculpatul le-a explicat că urmează să meargă în Italia pentru practicarea prostituției, iar din sumele obținute jumătate urma să îi dea lui, cu precizarea că în prima perioadă nu vor putea păstra nici o sumă de bani deoarece inculpatul trebuia să recupereze banii pe care i-a cheltuit cu deplasarea victimelor în străinătate.
Victima Coleff G., dându-și seama că inculpatul nu este dezinteresat, nu a mai dorit să plece în străinătate și l-a evitat pe inculpat în sensul că nu i-a mai răspuns la telefon.
Totuși, acesta a găsit-o la barul la care lucra și aflând că nu mai vrea să plece în Italia i-a răspuns că poate face ce vrea doar cu o condiție, și anume, să-i restituie banii cheltuiți cu pregătirea plecării, de peste 1.000 U.S.D., în caz contrar amenințând-o cu acte de violență.
Văzând că nu mai poate renunța, victima i-a spus inculpatului că acceptă să plece în Italia. În acest sens a fost contactată de inculpat în luna iulie 2002, care i-a spus că i-a cumpărat biletul de călătorie
La data de 18.07.2002, victima a plecat împreună cu o altă persoană numită D. cu un microbuz în localitatea Padova, din Italia.
Acolo, au fost așteptate de numita C., care le-a cazat în apartamentul ei până în seara următoare. A doua zi, victima a fost cazată într-un alt apartament din localitatea Castel Franco, unde a cunoscut o tânără pe nume Rosa.
Aceasta a învățat-o cum să răspundă la telefonul mobil, cum să discute cu clienții, indicându-i totodată adresa la care se afla, întrucât victima nu cunoștea limba italiană.
Conform declarațiilor victimei date în cursul urmării penale, în apartamentul respectiv a practicat prostituția cu doi clienți, sumele de bani obținute punându-se într-un vas conform indicațiilor date de Rosa.
La data de 23.07.2002. atât victima Coleff G. cât și Rosa au fost identificate în apartament de către organele de poliție locale, și conduse la sediu.
Au fost declanșate cercetările penale, ca urmare a declarației victimei care a relatat adevărul după care i s-a permis să plece.
Victima a susținut că în perioada în care a stat în Italia a ținut legătura telefonic cu mama sa Coleff A.. Acesta i-a spus că a fost contactată de părinții inculpatului care, i-au oferit o sumă mare de bani pentru a nu declara adevărul în Italia.
Victimei C. V., aflată în relație de rudenie cu inculpatul M. I., i s-a propus de către acesta în iulie 2003, în mod similar să o ajute să meargă în Italia, unde urma să lucreze într-o casă.
La data respectivă, victima era minoră fiind născută la 22.07.1986, și aceasta a înțeles că urma să lucreze ca femeie de casă (menajeră), însă ulterior, după mai mult timp, a înțeles că de fapt inculpatul i-a propus să practice prostituția, folosind expresia într-un jargon specific.
Inculpatul s-a ocupat de obținerea tuturor documentelor necesare călătoriei victimei, suportând costurile, inclusiv biletul de microbuz.
Victima a susținut că deși a înțeles că inculpatul racolează și trimite fete în Italia în vederea practicării prostituției s-a gândit că nu va face acest lucru și în ceea ce o privește datorită relațiilor de rudenie
Plecarea în Italia a avut loc din municipiul G., unde victima a fost condusă de către inculpat, iar la urcarea în microbuz i-a precizat că trebuie să-i restituie suma de 1.500 euro reprezentând cheltuielile făcute de către el pentru deplasare.
Ajunsă în localitatea italiană Napoli, victima a fost așteptată de o altă fată trimisă de inculpat pe nume L.. După aceea, s-au deplasat la un apartament din oraș unde se aflau mai multe tinere și toate practicau prostituția, loc unde L. i-a spus că a fost trimisă în Italia de către Cunta pentru același lucru și nicidecum ca să muncească, așa cum crezuse inițial, iar banii obținuți trebuia să-i trimită săptămânal în țară inculpatului. Victima a spus că nu a fost de acord să practice prostituția și a început să plângă, lucru pe care l-a aflat și inculpatul care o suna frecvent pe L..
Auzind că refuză să practice prostituția, inculpatul a amenințat-o cu acte de violență și a trimis-o la o altă „fată de a lui” pe nume B. G. care se prostitua în localitatea Rovenna. După ce a ajuns la B. G., victima a arătat că, fiind speriată de amenințările inculpatului și neavând bani pentru a se întreține, a început să practice prostituția împreună cu B. G. și o columbiană, aceasta din urmă fiind proprietara casei.
Victima a apreciat că suma totală pe care i-a dat-o personal sau prin intermediar inculpatului, este de aproximativ 1000 de euro.
În Italia, victima le-a cunoscut și pe M. L., T. C., dar și alte persoane, toate fiind trimise de către inculpat pentru practicarea prostituției, banii obținuți fiind trimiși în România de către peroanele de încredere acestea fiind M. L., și B. G..
Analizând și declarațiile martorilor Z. A. M., Coleff A., C. C., D. V., C. C., I. F. și M. F., instanța constată următoarele:
Martorii Z. A. M. și I. F. cunosc faptul că inculpatul a racolat în vederea practicării prostituției și alte persoane de sex feminin.
Astfel, martorul Z. A. M., discutând cu o cunoștință pe nume C. T., a aflat că aceasta urma să plece în Italia, mai precis la Padova, în iulie 2002 cu scopul de a practica prostituția, fiind racolată în acest scop de către inculpatul M. I., poreclit Cunta. Mai mult, numita Ciobanua T. i-a propus și martorei să facă acest lucru și i-a făcut cunoștință cu inculpatul.
La fel, martorul I. F., care era vecin de . I., a arătat că inculpatul s-a oferit să-l ajute să ajungă în Italia, cunoscând că familia martorului are probleme financiare. În Italia, martorul urma să aibă grijă de fetele care practicau prostituția pentru inculpat, în sensul că trebuia să le supravegheze pentru a ști ce sume de bani primesc. Inițial, martorul a fost de acord, însă ulterior, aflând că inculpatul caută și băieți tineri pentru a-i trimite în Italia, nedorind să ajungă în această situație, a început să evite întâlnirile cu inculpatul, însă în perioada în care au fost apropiați martorul a constatat că inculpatul a racolat și trimis în Italia aproximativ 10 tinere, ale căror nume nu le cunoaște, în vederea practicării prostituției.
Dintre aceste tinere, martorul a susținut că o cunoaște doar pe G.. Martorul a mai susținut că inculpatul ținea legătura telefonic cu soția sa C., care se afla în Italia.
Martora Coleff A., mama victimei Coleff G. M., a susținut că fiica sa l-a cunoscut pe inculpatul M. I. sub numele de Cunta în iunie 2002, iar acesta i-a promis că o va ajuta să ajungă în Italia unde o va ajuta să-și găsească un loc de muncă.
Martora a declarat că și-a avertizat fiica spunându-i că s-ar putea să o trimită în Italia pentru practicarea prostituției, dar acest lucru nu a fost de natură să inspire teamă, astfel că la jumătatea lunii iunie 2002, victima Coleff G. M. a plecat în Italia.
În următoarele 2-3 zile, martora a fost sunată de fiica sa din Italia și aceasta a asigurat-o că totul este în regulă.
După alte 10 zile Coleff G. M. a sunat-o pe mama sa spunându-i că a fost identificată de poliția italiană în locuința unei cetățene de origine albaneză, că fiindu-i prezentate mai multe fotografii la indicat pe inculpat și pe celelalte persoane din anturajul lui.
Conform declarației acestei martore, a fost contactată la 15 februarie 2003 de părinții inculpatului M. I..
Aceștia recomandându-se ca fiind părinții lui Cunta, i-au dat o scrisoare a inculpatului prin care le-a indicat părinților săi cum să procedeze pentru a o găsi pe martoră sau pe victima Coleff G. M., urmând să discute frumos cu acestea și să le ofere suma de 3.000 sau 5.000 euro pentru ca victima să-si retragă plângerea, să nu se prezinte la proces și să plece din Italia.
Citind scrisoarea respectivă, martora a înțeles că pe Cunta îl cheamă în realitate M. I. și a susținut, contrar realității că nu știe nimic despre fiica sa G..
Martora C. C. D. a relatat faptul că l-a cunoscut în vara anului 2002 pe inculpatul M. I., zis C., prin intermediul unei cunoștințe, L. G. C..
Cu acea ocazie, cunoștința sa i-a propus să se căsătorească cu inculpatul urmând ca acesta să aibă grijă de ea și de copilul său, întrucât avea o situație financiară precară.
Martora a fost de cord, căsătorindu-se cu inculpatul la data de 21 iunie 2002, ulterior aflând că în realitate inculpatul a urmărit să-și schimbe numele pentru a se numi C..
În vara anului 2003, constatând că inculpatul nu o ajuta în nici un fel, i-a cerut să divorțeze lucru care s-a și întâmplat, inculpatul revenind la numele de M. I..
În mod similar, declarațiile martorilor D. V. și M. F. se referă la racolarea de către inculpatul M. I. a numitelor Z. A. M. și M. M. în vederea transferării lor în Italia și practicarea prostituției.
Analizând probele administrate se constată că două dintre victime au fost audiate în primul ciclu judiciar (N. L. și T. C.) însă acestea au contrazis fără nicio justificare plauzibilă propriile declarații din cursul urmăririi penale, dar și declarațiile celorlalte victime.
Din declarațiile celor patru victime, date în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile martorilor – așa cum au fost analizate în considerentele de mai sus – rezultă fără nici un dubiu faptul că în perioada anilor 2003, inculpatul M. I. (fost C. I.) a recrutat și îndemnat să practice prostituția în Italia, pe cele 3 victime, majore, (N. L., T. C. și Coleff G.) și una minoră, (C. V.) înlesnindu-le totodată victimelor practicarea acestei activități prin punerea la dispoziție a locației, prin asigurarea documentelor necesare plecării în străinătate, obținând astfel suma de 2.000 euro de la T. C., 1.000 euro de la C. C., 3.900 euro și 2.500 mărci germane, de la N. L..
În aplicarea deciziei XVI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauză a fost analizată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost cercetați cei doi inculpați, încadrare juridică pusă în discuția părților la termenul de judecată din 21 mai 2013.
Examinând declarațiile victimelor din această perspectivă, instanța reține că N. L., T. C. și Coleff G. fie au cunoscut, fie au avut posibilitatea să cunoască scopul pentru care inculpatul M. I. le-a racolat și le-a ajutat să plece în străinătate, iar cu privire la existența constrângerii la practicarea prostituției și a modalității concrete de exercitare a acesteia fiind dubii serioase.
Astfel, N. L. a urmat întocmai indicațiile inculpatului M. I. și chiar s-a întors în Italia, iar pentru a realiza acest lucru s-a căsătorit cu M. I. (vărul inculpatului) pentru a-și schimba numele și a evita interdicția de plecare din țară.
T. C. a cunoscut de la bun început scopul plecării ei în Italia, iar Coleff G. a fost avertizată de mama ei, martora Coleff A. că s-ar putea să fie trimisă în Italia, pentru practicarea prostituției, perspectivă care nu a alarmat-o, și mai mult, pregătirile de plecare erau făcute fără știrea mamei.
Față de cele constatate, în lipsa unor probe certe cu privire la constrângerea celor 3 victime majore în scopul practicării prostituției, instanța va reține întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 al. 1 și 2 Cod penal.
Nu poate fi reținută aceeași situație și în ceea ce o privește pe victima C. V., minoră la data racolării și traficării acesteia în Italia în vederea practicării prostituției (iulie 2003).
Inculpatul era în relații de rudenie cu această victimă și prin urmare, cunoștea vârsta acesteia.
Cu toate acestea, a asigurat transferul victimei, ocupându-se de procurarea documentelor necesare călătoriei, de cumpărarea biletului de microbuz,
În continuare, inculpatul s-a ocupat de preluarea victimei în Italia, mai întâi de o persoană L., iar ulterior de B. G., C. V. fiind nevoită în final să practice prostituția deoarece nu avea nici un sprijin și nici bani pentru a reveni în țară.
Fapta inculpatului M. I. care a racolat, transferat și constrâns împreună cu alte persoane, pe victima minoră C. V. să practice prostituția în Italia, obținând de la aceasta suma de 1.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzut de art. 12 al. 1 și al. 2 lit. a cu referire la art. 13 al. 1 din Legea nr. 678/2001.
Față de aceste considerente, urmează a se dispune în conformitate cu prevederile art. 334 Cod pr. penală schimbarea încadrării juridic e a faptelor inculpatului M. I. (fost C. I.), dintr-o singură infracțiune de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 cu referire la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, în trei infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal (în ceea ce privește părțile vătămate T. C., N. L. și C. G.) și o infracțiune de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a cu referire la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de peroane, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, (pentru partea vătămată minoră C. V.) și a faptelor inculpatei M. C.-I. dintr-o singură infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de 12 alin. 1 și 2 cu referire la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, în trei infracțiuni de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. 1 și 2 Cod penal (în ceea ce privește părțile vătămate majore T. C., N. L. și C. G.) și o infracțiune de trafic de peroane prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a cu referire la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (pentru partea vătămată minoră C. V.).
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului M. I. se constată că acesta, la data săvârșirii faptelor era recidivist în condițiile art. 37 lit. b Cod penal, deoarece a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr. 930/03.06.1994 a Judecătoriei Tulcea.
Înainte de individualizarea pedepselor, instanța va analiza cererea formulată de inculpatul M. I. pe cale incidentală( relevată și în motivele de apel invocate)adusă în discuție și în apelul declarat de D. și implicit solicitarea de aplicare a principiului „ non bis in idem”.
Într-adevăr, conform prevederilor art.1141 din Legea nr.302/2004, republicată în aplicarea principiului „ non bis in idem”, „O persoană în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă pe teritoriul unui stat membru al spațiului Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleași fapte dacă, în caz de condamnare, hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunțat condamnarea”.
Cu toate acestea dispozițiile al. 1 nu se aplică dacă: a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârșit în tot sau în parte pe teritoriul României. În acest caz, excepția nu se aplică dacă faptele s-au săvârșit în parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunțat hotărârea; b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracțiune contra siguranței statului sau împotriva altor interese esențiale ale României; c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârșite de un funcționar român prin încălcarea obligațiilor sale de serviciu.
În scopul respectării acestui principiu, în cauză s-au depus eforturi pentru a
se constata dacă inculpații au fost judecați definitiv în Italia, pentru același fapte.
Astfel, au fost solicitate relații autorităților italiene, în ambele cicluri procesuale, constatându-se următoare situație:
1.Tribunalul din Napoli a comunicat faptul că inculpatul M. I. a fost cercetat pentru delictul prevăzut de art. 416, 1, 2, 3, 6 Cod penal pentru că a constituit și promovat la o asociere delicventă cu scopul emigrării și trafic de tinere femei ce provin din orașul Tulcea – România, în Italia; a îndemnat la activitate de prostituție, pentru profit și exploatare, acționând cu Liriano Jimenez Yomary M., D. D., Pribilovici, fostă A. N., Minaya Mendoza C., Monini Raffaele și Colaianni Paolo – decedat.
În cauza respectivă au fost identificate unele victime, printre acestea fiind și T. C. (victima din prezenta cauză), M. M. și B. G..
Prin înscrisul (existent la pag. 539 – vol. III) datat 07.07.2008, Poliția Penitenciară din Padova a comunicat acestei instanțe că inculpatul M. I. (fost C. I.) a fost supus măsurii de arest la domiciliu în baza ordinului Tribunalului din Napoli, dar acest ordin a fost revocat, persona în cauză alegându-și propriul domiciliu, care este în Padova, G.B. Rossoni nr. 9 .. 542, Vol. III).
Ulterior Tribunalul din Napoli a comunicat instanței (înscrisurile de la pag. 618-623) că, în sarcina lui C. I. (alias M. I.), născut în Tulcea la data de 23.12.1968, în prezent liber, se află procedura_/97 RGNR (individualizată din 2183/04.RGNR),_/07 RGGIP în care acesta este acuzat de mai multe fapte săvârșite în asociere și cu alte persoane, părțile vătămate fiind M. M., B. G. și T. C.. S-a mai precizat că procedura se află în faza de audiere preliminară, următoarea ședință fiind prevăzută pentru data de 30 iunie 2008.
Din înscrisurile existente la pag. 880-889, instanța reține că inculpatul M. I. a fost condamnat de Tribunalul Ordinar din Napoli, prin sentința penală din 4 februarie 2009 (dosar_/07 RG.N.R.) la o pedeapsă de 8 ani închisoare și plata cheltuielilor procesuale și de custodie, rămasă definitivă la 22.06.2009 prin decizia Curții de Apel din B. care a respins recursul.
2.Din actele dosarului (pag. 240-246), instanța a mai constatat că inculpatul M. I. a fost trimis în judecată la Tribunalul din B. alături de alte 6 persoane deoarece s-au asociat pentru comiterea de delicte (în B., într-o perioadă ulterioară lunii noiembrie 2001, până la ora actuală), finalizată cu comiterea unui număr neprecizat de infracțiuni privitoare la prostituție. În cadrul acestei asocieri inculpatul M. I. (fost C.) a recrutat în mod direct fete de naționalitate română pentru a se prostitua, printre care și fosta sa soție M. C. I. și I. S..
Din înscrisul existent la pag. 244 Vol. II instanța reține că în cursul lungilor și complexelor investigații, nu au fost prezentate elemente corespunzătoare pentru susținerea în fața judecății, alături de ceilalți acuzați, a aceleași acuzații în ceea ce privește pe M. C. I.. Din investigațiile efectuate, din contră, a rezultat că cetățeana româncă a fost „o simplă prostituată exploatată de organizația din care a făcut parte și fostul ei soț”. S-a mai solicitat de către Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din B., să se aprobe dispunerea arhivării procedurii în ceea ce o privește pe M. C. I..
Prin cererea de arhivare a Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul din B., s-a arătat că, în ciuda violențelor și amenințărilor repetate M. C. I. a găsit curajul să denunțe organizația demonstrând astfel voința de colaborare cu autoritatea judecătorească, chiar și cu riscul siguranței personale.
Cererea procuraturii a fost acceptată de către Tribunalul din B. – Biroul Judecătorului pentru anchete preliminare, dispunându-se doar trimiterea în judecată a lui C. I., Espinal Mergedes Annabel (alias E.), Galindez D. Yaneth, Jarmilo Osorio Martha L., M. Francesco (pag 255 verso).
3. Tribunalul Padova (pag. 829 – 836, vol. V) l-a condamnat de asemenea pe inculpatul M. I. prin sentința penală din 14 februarie 2002 pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, legate de favorizarea prostituției și exploatarea pentru prostituție, printre victime (Calinov N., Tască A., Becze Kindik, etc.) nefiind și cele din prezenta cauză.
4. Prin sentința penală din 1.10.2008 (pag. 725-740), Tribunalul din Treviso i-a condamnat pe inculpații M. I. și M. C., alături de Hubati S. deoarece în concurs, au racolat-o pe Coleff G. M. pentru a o obliga să practice prostituția în Italia.
În rejudecare, după nenumărate termen acordate în acest sens, autoritățile italiene au comunicat că sentința penală din data de 1.10.2008 pronunțată de Tribunalul penal din Trevisio a fost modificată prin sentința din 25.06.2012 a Curții de Apel Veneția și a devenit irevocabilă la data de 27.07.2012, această ultimă instanță dispunând că, față de M. I. și M. C. nu trebuie luate măsuri deoarece infracțiunile s-au prescris.
Din considerentele sentințelor penale pronunțate de Tribunalul penal din Trevisio și de Tribunalul din Napoli a rezultat că inculpați au fost cercetați, judecați și condamnați definitiv( inc. M. I. de către Tribunalul din Napoli) și s-a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale ( pentru ambii inculpați de către Tribunalul din Treviso) pentru fapte similare celor din prezenta cauză.
Fapta de care este acuzat inculpatul M. I. și a cărei victimă a fost T. C. a făcut obiectul cauzei soluționate de Tribunalul din Napoli, iar faptele puse în sarcina ambilor inculpați cu privire la victima C. G. au fost cercetate de către Tribunalul din Trevisio.
Așa fiind, cererea de recunoaștere pe cale incidentală a celor două hotărâri penale străine va fi admisă și se va dispune recunoașterea acestor sentințe penale.
Prin urmare, în speță devine incident cazul prev. de art. 10 alin.1 lit.j cod pr.penală, în sensul că acțiunea penală pusă în mișcare în cursul urmăririi penale nu mai poate fi exercitată existând autoritate de lucru judecat cu privire la infracțiunile ale căror victime au fost T. C. și C. G.. Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.b cod pr.penală, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M. I. pentru două infracțiuni de proxenetism prev. de art.329 alin.1 și 2 cod penal și pentru inculpata M. C. I. pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de proxenetism.
Ambii inculpați au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, însă, probele administrate nu au dovedit în mod cert asocierea prin consens a mai multor persoane, crearea unui grup infracțional cu structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Pentru a face aceste aprecieri, instanța a avut în vedere și considerentele reținute în sentințele penale străine de condamnare ce au fost recunoscute pe cale incidentală.
Tribunalul reține că, chiar dacă în acele hotărâri se arată că alături de inculpați au acționat și alte persoane( unele dintre ele, cetățeni străini) nu orice constituire poate fi elementul material al laturii obiective a acestei infracțiuni, ci numai aceea care îndeplinește anumite condiții referitoare la numărul de persoane implicate, la o structură organizatorică, o coeziune și o conlucrare în vederea realizării scopului constituirii.
Cum din probele administrate nu se poate impune concluzia existenței unei asemenea constituiri, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a cod pr.penală, se va dispune achitarea inculpaților pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
De asemenea o hotărâre de achitare va adopta instanța și cu privire la inculpata M. C. I., întrucât, din ansamblul probator nu rezultă suficiente elemente de fapt care să conducă, dincolo de orice îndoială, că inculpata a săvârșit infracțiunile de proxenetism și de trafic de persoane de care este acuzată. Niciuna dintre victime, niciunul dintre martorii audiați în cauză, nu au demonstrat cu certitudine vinovăția inculpatei. Împrejurarea că M. C. I., soția inculpatului pentru o perioadă de timp, a asistat la discuțiile purtate de inculpat cu unele dintre victime nu conduce automat la reținerea vinovăției sale.
Singura implicare a inculpatei a fost în Italia în privința victimei C. G., fapte pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.
Deși inculpatul nu a putut fi audiat, printr-o scrisoare adresată instanței, acesta a susținut că fost sa soție nu se face vinovată de comiterea infracțiunilor de care este acuzată.
Așa fiind, în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c cod pr.penală se va dispune achitarea inculpatei pentru două infracțiuni de proxenetism și a unei infracțiuni de trafic de persoane.
Relativ la inculpatul M. I., instanța a constatat că există dovezi certe de vinovăție, prezentate în paragrafele anterioare.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului M. I., instanța valorifică criteriile prev. de art.72 cod penal, gravitatea faptelor săvârșite, de inculpat, persoana inculpatului care este recidivist în condițiile art.37 lit.b cod penal în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr. 930/1994 a Judecătoriei Tulcea.
Vor fi avute în vedere și condamnările suferite de inculpat în Italia pentru fapte similare, aspect ce denotă o anume specializare a inculpatului în infracțiuni de recrutare a unor persoane pentru prostituție și de trafic de persoane; precum și urmările faptelor comise de inculpat.
Astfel, inculpatul va fi condamnat la două pedepse principale de 5 ani închisoare și câte trei ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a și lit.b cod penal.
Cum cele două infracțiuni au fost comise în concurs real, se va dispune contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pe care o sporește la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a și litera b cod penal.
Se va face aplicarea dispozițiilor art.71 cod penal inculpatului interzicându-i-se drepturile prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a-II-a și litb cod penal.
Având în vedere decizia ICCJ nr. 22/12 octombrie 2009, referitoare la deducerea arestului la domiciliu executat în străinătate, și cum la filele 539( vol. III dosar fond primul ciclu judiciar - rezultă că în perioada 30.06._08-2.05.2008 inculpatul s-a aflat în arest la domiciliu) măsură dispusă de Tribunalul din Napoli și a cărei hotărâre a fost recunoscută pe cale incidentală, urmează a deduce această perioadă din pedeapsa aplicată.
Din probele administrate a rezultat că în urma săvârșirii infracțiunilor, inculpatul a obținut suma de 6900 euro și 2500 mărci germane, bani ce vor fi confiscați în conformitate cu dispozițiile art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001.”
Împotriva susmenționatei sentințe a formulat apel inculpatul M. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Instanta de fond nu a dat aplicare principiului legii penale mai favorabile si nu a tinut cont de modificarile intervenite in cazul normelor incriminatoare incidente in ceee ce priveste partea civila C. V. .
Astfel, referitor la retinerea in sarcina inculpatului M. I. a infractiunii prevazute de disp. art. 12 alin. 1 si 2 cu referire la art. 13 din Legea 678/2001, cu privire la acest text legal, forma initiala a Legii astfel cum a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 783/ 11.12.2001 prevedea, in cuprinsul art. 12 alin. 1 si 2 faptul ca:
Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Traficul de persoane, săvârșit în următoarele împrejurări: a) de două sau de mai multe persoane împreună; b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.”
Prin Legea 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicata in M. Of. Nr. 812 din 06.12.2010, limitele de pedeapsa ale art.12, alin. 1 s-au modificat, in sensul ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze fapta prevazuta de textul de lege cu pedeapsa inchisorii de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 12 alin.2 din Legea 678/2001 acestea au ramas neschimbate in sensul ca limitele de pedeapsa au ramas intre 5 si 15 ani.
Cu privire la dispozitiile art. 13, alin.1 din Legea 678/2001, forma initiala a legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 783/ 11. Decembrie . 2001, prevedea ca sanctiune pedeapsa inchisorii de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi .
Prin OUG 79/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane publicata in M.Of. nr. 629 din 19.7.2005 s-au modificat limitele de pedeapsa ale art. 13, alin.1 din Legea 678/2001 in sensul ca legiuitorul a inteles sa incrimineze fapta prevazuta de acest articol cu pedeapsa inchisorii de la 5 la 15 ani si interzicerea unor drepturi .
Aceeasi sanctiune este aplicabila si in prezent .
Avand in vedere faptul ca, astfel cum se retine si in Rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea, inculpatul M. I. ar fi savarsit faptele in perioada 2001-2003 si de la acel moment pana in prezent au intervenit mai multe modificari legislative asupra textelor legale aplicabile, instanta de fond ar fi trebuit sa dea relevanta principiului aplicarii legii penale mai favorabile, respectiv:
Legea 230/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicata in M. Of. Nr. 812 din 06.12.2010, limitele de pedeapsa ale art.12, alin. 1 s-au modificat, in sensul ca legiuitorul a inteles sa sanctioneze fapta prevazuta de textul de lege cu pedeapsa inchisorii de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi.
Art. 13, alin.1 din Legea 678/2001, forma initiala a legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 783/ 11.12.2001, prevede ca sanctiune pedeapsa inchisorii de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi .
În mod eronat instanta de fond a încadrat fapta cu privire la minora C. V. in prevederile art. 12, alin.2, lit.a din Legea 678/2001, care sanctioneaza: “ Traficul de persoane savarsit in una dintre urmatoarele imprejurari: a) de doua sau mai multe persoane impreuna“, din moment ce persoana impreuna cu care se considera ca am savarsit infractiunea, M. C. I. a fost achitata .
În mod greșit instanța de fond a încadrat fapta comisă de inculpatul M. I. relativ la ambele părți vătămate in prevederile Legii 678/2001 privind traficul de persoane.
Se face trimitere la Decizia nr. XVI
din 19 martie 2007 pronuntata de catre ICCJ in Recurs in Interesul Legii, prin care instanta suprema a stabilit diferențierea dintre infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal și aceea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, sub aspectul încadrării juridice a faptelor.
Prin Decizia mentionata s-a statuat faptul ca au interpretat corect dispozitiile legale acele instante care au considerat ca o fapta trebuie sa fie incadrata in infractiunea de proxenetism atunci cand exista o activitate infractionala neagresiva, neimplicand vicierea pozitiei subiective a subiectului pasiv secundar si exista infractiunea de trafic de persoane atunci cand activitatile ce constituie elementul material al infractiunii constau in mijloace care presupun infrangerea libertatii de vointa si constiinta a persoanei.
În ceea ce îl priveste pe inculpatul M. I., faptele sale ar trebui sa fie incadrate in infractiunea prevazuta de art. 329 din Codul penal si nu in infractiunea prevazuta de disp. art. 12 raportat la art. 13 din Legea 678/2001, activitatea desfasurata de catre acesta neputand fi considerata ca fiind una violenta .
In ceea ce o priveste pe N. L., inclusiv instanta de fond a apreciat ca aceasta nu a fost in vreun fel constransa de catre inculpat sa practice prostitutia și cu toate acestea, instanta de fond nu da aceeasi interpretare si aceeasi relevanta declaratiilor date de C. V., bazandu-se doar pe faptul ca aceasta era minora la momentul savarsirii faptei, avand atunci varsta de 17 ani.
Cu privire la minora C. V., instanta de fond se rezuma doar la a mentiona ca “ nu avea nici un sprijin si nici bani pentru a reveni in tara “ si a fost nevoita astfel sa practice prostitutia, fara insa a se preciza in concret modalitatea prin care M. I. a constrans-o pe aceasta sa se prostitueze.
Se face trimitere la declaratia minorei din care rezultă faptul ca inculpatul a mers in vizita la parintii minorei cu care se afla in relatii de rudenie si afland ca aveau o situatie financiara precara i-a propus numitei C. V. sa mearga in Italia “pentru a lucra la o casa, fără ca minora și parintii ei să solicite mai multe detalii in legatura cu locul de munca pe care urma sa il aiba fiica lor in Italia.
Mai mult decat atat, numita C. V. a susținut că în timpul cat a stat cu inculpatul a inteles ca aceasta persoana racoleaza si trimite fete in Italia in vederea practicarii prostitutiei.
Totodată, minora a afirmat că prima data cand a fost in Italia a stat doar o saptamana, venind in tara cu Barzu G., a doua oara cand a vrut sa o trimita a fost intoarsa de la frontiera romana pe motivul lipsei de numerar, iar a treia oara cand a plecat in Italia a mers ea la inculpat si l-a rugat sa o ajute sa plec deoarece nu mai aveam mijloace de subzistenta in Romania.
Din aceasta declaratie, reiese cu certitudine faptul ca numita C. V. a cunoscut, inca de la inceput, motivul pentru care a mers in Italia, a fost de acord si chiar l-a rugat la un moment dat pe inculpat sa o ajute sa plece, neputand fi vorba nici un moment de vreo constrangere din partea inculpatului la adresa minorei .
Se susține că, in conditiile in care se presupune ca M. I. s-ar fi ocupat cu traficarea persoanelor in Italia in vederea practicarii prostitutiei si acesta ar fi vrut sa o trimita pe minora in Italia, este greu de crezut ca o astfel de persoana nu ar fi avut cunostinta de faptul ca minora nu va fi lasata sa iasa din tara daca nu va avea asupra ei o anumita suma de bani .
In ceea ce priveste starea de minoritate, se face trimitere la dispozițiile art.99 alin.3 din Codul penal care prevede faptul că “ Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal”, stabilindu-se astfel ca dupa implinirea varstei de 16 ani orice persoana are discernamant.
Se apreciază că, din moment ce atunci cand este vorba despre atragerea raspunderii penale, legiuitorul a stabilit ca persoana care a implinit varsta de 16 ani are discernamant si deci raspunde penal, consideram ca, prin analogie, si in cazul in care vorbim despre protectia speciala ce trebuie acordata unor astfel de persoane, sunt aplicabile aceleasi reguli de drept.
Mai mult, nu trebuie omis nici un moment faptul ca actiunile minorei au fost supravegheate si cunoscute indeaproape de catre parinti .
In ceea ce priveste savarsirea de catre inculpat a infractiunii de proxenetism, se arată că, la dosarul cauzei nu există probe suficiente care sa contrazica apararea acestuia, in sensul ca singurul lucru pe care l-a facut a fost sa le imprumute cu bani pe partile vatamate pentru a pleca in Italia, decizia de a practica prostitutia fiind luata de către acestea.
Se solicită ca, în baza art.334 Cod procedura penala să se dispună schimbarea incadrarii juridice dintr-o infractiune prev. de art. 329 alin.1 si 2 Cod penal ( parte vatamata N. L. ) si de art. 12 alin.1 si 2 lit.a cu ref. la art.13 din Legea 678/2001 cu aplic. art.37 lit.b Cod penal ( parte vatamata C. V. ) in doua infractiuni prev. de art. 329 alin.1 si 2 Cod penal cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal motivat de solutia pronuntata de ICCJ in RIL.
Totodată, se solicită ca, în situatia in care nu se dispune schimbarea de încadrare arătată, schimbarea ei din fapta prev. de art. 329, alin.1 si 2 Cod penal ( parte vatamata N. L. ) si de art. 12 alin.1 si 2( a) cu ref. la art.13 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37, lit.b Cod penal ( parte vatamata C. V. ) in fapta prev. de art. 329 alin.1 si 2 Cod penal si de disp. art. 12 alin.1 cu ref. la art.13 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit.b Cod penal, motivat de faptul că, odata ce inculpata M. C. I. a fost achitata nu se mai poate retine savarsirea faptei de catre doua sau mai multe persoane împreuna.
Examinând legalitatea și temeinicia susmenționatei sentințe din perspectiva criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art.371 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
În mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, putându-se aprecia, fără dubiu că inculpatul M. I. a desfășurat activitatea infracțională reținută.
Astfel, în ceea ce o privește pe partea vătămată N. L., aceasta l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unei rude a inculpatului, cu care era prietenă, respectiv numita P. M..
Ulterior, parte vătămată a fost contactată de inculpat care i-a propus să plece în Italia, pentru a munci, însă, i-a adus la cunoștință că, până îi va face rost de un loc de muncă, parte vătămată urma să practice prostituția, aspect cu care aceasta a fost de acord, inculpatul urmând să suporte cheltuielile necesare, contravaloarea acestora urmând să fie restituită de partea vătămată, mai mult, din sumele de bani câștigate inculpatul urma să primească o parte, aspecte cu care partea vătămată a fost de acord.
După obținerea pașaportului, parte vătămată a fost luată de la domiciliu de către inculpat și dusă în Tulcea, și, de aici, aceasta a plecat în Italia împreună cu inculpatul și cu o altă persoană numită A., inculpatul fiind cel care a suportat cheltuielile de transport pentru ambele persoane.
În localitatea Padova atât parte vătămată cât și cealaltă persoană au fost cazate la locuința inculpatului, acesta aducându-le la cunoștință că trebuie să se prostitueze pentru a-i înapoia sumele de bani pe care le-a cheltuit, câte 1500 dolari SUA și totodată faptul că, sumele câștigate din practicarea prostituției urmează să le împartă cu inculpatul.
Reținem și faptul că, inculpatul le-a arătat locul unde urmau să stea pentru a racola clienți cu mențiunea că, parte vătămată a fost identificată de organele de poliție italiene și expulzată din Italia, aspect care l-a adus la cunoștința inculpatului care i-a spus să se întoarcă la Tulcea și să stea la locuința surorii sale întrucât va face demersurile necesare pentru a o aduce din nou în Italia.
După aproximativ două săptămâni, la solicitarea inculpatului, parte vătămată s-a deplasat la Oradea unde s-a întâlnit cu inculpatul și de aici, cu ajutorul acestuia în Italia, tot în localitatea Padova, cu mențiunea că, la îndrumarea inculpatului, parte vătămată urma să stea tot la locuința acestuia și să practice prostituția, ceea ce aceasta a și făcut timp de trei zile însă a fost identificată din nou de organele de poliție italiene și expulzată din Italia.
În acest interval de timp, parte vătămată a câștigat suma de 2500 mărci germane pe care a dat-o surorii inculpatului, numita D. pentru ca aceasta să o remită inculpatului, în contul datoriei.
Partea vătămată a adus la cunoștința inculpatului faptul că a fost trimisă din nou în România, acesta spunându-i să revină în localitatea Tulcea, urmând să găsească o nouă modalitate de trimitere a părții vătămate în Italia, partea vătămată conformându-se cererilor inculpatului.
După revenirea părții vătămate în țară, aceasta s-a deplasat la locuința surorii inculpatului care i-a adus la cunoștință că acesta plecase în Italia, fapt pentru care parte vătămată s-a deplasat la locuința sa loc unde, în luna aprilie 2002, a fost căutată de inculpat și care i-a spus că a fost arestat în Italia pentru proxenetism dar și faptul că va găsi o modalitate pentru a o trimite din nou în Italia.
În acest scop, pentru ca parte vătămată să își schimbe datele de stare civilă, la propunerea inculpatului, parte vătămată s-a căsătorit cu vărul său, numitul M. Ș..
În aceste condiții, în vara anului 2003, inculpatul a luat din nou legătura cu parte vătămată care a venit în Tulcea și de aici a fost trimisă la domiciliu său pentru a-și rezolva problemele legate de pașaport și după obținerea acestuia partea vătămată a revenit la Tulcea unde inculpatul i-a cumpărat bilet de avion și a condus-o la aeroport.
În Italia, parte vătămată a practicat prostituția în perioada 05.09.2003 – 13.10.2003, din sumele câștigate în acest fel aceasta i-a trimis inculpatului, prin tranzacții Western Union suma totală de 3900 euro.
În aceiași perioadă, tot inculpatul a trimis-o în Italia pentru a se prostitua și pe numita T. C. cu care parte vătămată a ținut legătura și după plecarea sa din Italia în luna noiembrie 2003.
Reținem și faptul că, anterior plecării sale din Italia, respectiv în luna septembrie 2003, parte vătămată a fost sunată de către inculpat care i-a adus la cunoștință că a trimis-o în Italia și pe parte vătămată C. V. pentru a se prostitua și trebuie să o aștepte, lucru pe care l-a și făcut.
De asemenea, la solicitarea inculpatului, partea vătămată N. L., după ce a preluat-o pe partea vătămată C. V., i-a adus la cunoștință acesteia că urmează să se prostitueze pentru a-i restitui inculpatului suma de 500 euro pe care o datora inculpatului precum și faptul că, trebuia să îi dea inculpatului, din sumele câștigate, o parte.
Confirmă parte vătămată N. L. că parte vătămată C. V. a racolat un client de la care a câștigat suma de 100 euro.
Aceste aspecte au fost susținute de parte vătămată N. L. în toate declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Aspectele relevate de partea vătămată sunt confirmate de chitanțele Western Union depuse la dosarul cauzei, din care rezultă trimiterea unor sume de bani de către parte vătămată către mama inculpatului.
Fiind audiat inculpatul nu a putut da o explicație cu privire la motivul și împrejurările pentru care partea vătămată a trimis sume de bani mamei inculpatului, cu atât mai mult cu cât, partea vătămată nici nu o cunoștea pe aceasta.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea părții vătămate potrivit cu care nu ar avea cunoștință de ce a fost expulzată din Italia și de ce i s-a pus interdicție de a reveni pe teritoriul Italiei, explicația dată în cursul urmăririi penale, aceea că a fost prinsă în timp ce practica prostituția fiind evident cea corectă.
Totodată, deși susține că l-a cunoscut pe inculpat întrucât era căsătorită cu o rudă a acestuia, partea vătămată nu a arătat condițiile în care și-a cunoscut soțul și nici de ce nu a locuit efectiv cu acesta.
Mai mult prima plecare a sa în Italia cu ajutorul inculpatului a fost anterioară căsătoriei cu numitul M. Ș..
În raport de aceste împrejurări, în mod corect instanța de fond a înlăturat declarațiile date de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești prin care a revenit asupra situației de fapt prezentată constant în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât, aceste modificări nu au fost motivate într-un mod credibil.
În același sens este și faptul că partea vătămată nu avea de unde să își procure sumele de bani necesare deplasărilor în Italia fiind ajutată de fiecare dată de către inculpat, împrejurarea că parte vătămată a ținut în permanență legătura cu inculpatul care o îndruma ce trebuie să facă, mai mult a ajutat-o printr-o căsătorie fictivă cu o rudă de-a sa să își schimbe datele de stare civilă pentru a putea evita interdicția pusă de autoritățile italiene și să se deplaseze din nou în Italia.
Un alt aspect important este și faptul că, tot cu ajutorul inculpatului, parte vătămată a locuit în Italia în locațiile unde acesta a dus-o, loc unde a stat efectiv și inculpatul.
Împrejurarea că în perioada în care inculpatul obținea sume de bani din practicarea prostituției de către partea vătămată este probată și de faptul că acesta a fost condamnat definitiv de autoritățile judiciare italiene pentru proxenetism în raport de partea vătămată T. C..
De remarcat că, în declarația dată de T. C. în fața instanței de fond, aceasta a recunoscut că la cererea inculpatului aceasta i-a trimis sume de bani prin WESTERN Union însă pe numele mamei inculpatului, numita M. M., situație asemănătoare cu cea a părții vătămate N. L..
Este de reținut și faptul că, în declarațiile părții vătămate N. L. date în cursul urmăririi penale, aceasta face referire și la numitele M. M. și B. G., persoane despre care a afirmat că practicau prostituția pentru inculpatul M. I. și cu care a locuit în locațiile indicate de inculpat, persoane în raport de care autoritățile judiciare italiene au pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare a inculpatului M. I..
În consecință, instanța de apel va înlătura toate apărările inculpatului M. I. privind inexistența faptei de proxenetism în raport de partea vătămată N. L..
În ceea ce o privește pe partea vătămată C. V., instanța de apel, în raport de materialul probator administrat în cauză, apreciază fără dubiu că inculpatul M. I. a desfășurat activitatea infracțională reținută.
În baza materialului probator administrat în cauză, se reține că partea vătămată C. V., aflată în relație de rudenie cu inculpatul M. I., i s-a propus de către acesta în iulie 2003 să o ajute să meargă în Italia, unde urma să lucreze ca menajeră.
Obținând acordul părții vătămate în acest sens și întrucât aceasta nu dispunea de resursele financiare necesare, inculpatul s-a ocupat de obținerea tuturor documentelor necesare călătoriei părții vătămate, avansând toate sumele de bani necesare, inclusiv biletul de microbuz.
În virtutea relațiilor de rudenie care existau între inculpat și partea vătămată, aceasta, deși a înțeles că inculpatul se ocupă cu racolarea și trimiterea de persoane de sex feminin în Italia pentru a se prostitua, a considerat că nu va acționa în același mod și în ceea ce o privește.
Plecarea în Italia a avut loc din municipiul G., unde victima a fost condusă de către inculpat, iar la urcarea în microbuz i-a precizat că trebuie să-i restituie suma de 1.500 euro reprezentând cheltuielile făcute de către el pentru deplasare.
Ajunsă în localitatea italiană Napoli, partea vătămată a fost așteptată de o altă fată trimisă de inculpat pe nume L., respectiv partea vătămată N. L., aspect confirmat de către aceasta în declarațiile date în cursul urmăririi penale, și care, la indicațiile inculpatului a dus-o într-un apartament unde se aflau mai multe tinere și care practicau prostituția, inclusiv N. L..
În acest loc, tot la solicitarea inculpatului părții vătămate C. V. i s-a adus la cunoștință de către numita N. L. că a fost trimisă în Italia de către inculpat pentru a practica prostituția precum și faptul că din sumele de bani obținute din practicarea prostituției urma să îi trimită bani inculpatului.
Aceste aspecte au fost susținute și de numita N. L. în declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Este cert că partea vătămată C. V. nu a fost de acord să practice prostituția, aspect ce a fost adus la cunoștința inculpatului de către numita N. L., inculpatul transmițându-i acesteia din urmă să o trimită pe parte vătămată la numita B. G. care se prostitua în localitatea Rovenna.
Evidențiem că și acest aspect este confirmat de N. L. în declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Prezența părții vătămate C. V. în Ravenna la numita B. G. este confirmată și de numita T. C., persoană care, de asemenea s-a prostituat în folosul inculpatului și în raport de care inculpatul a fost condamnat definitiv de către autoritățile judiciare italiene.
Evidențiem că, în declarațiile date de partea vătămată C. V. în cursul urmăririi penale, aceasta face referire la numita T. C. ca o persoană care, împreună cu B. G. și alte persoane practicau prostituția în folosul inculpatului.
După ce a ajuns la B. G., partea vătămată fiind speriată de amenințările inculpatului și neavând bani pentru a se întreține, a început să practice prostituția împreună cu B. G. și o columbiană, aceasta din urmă fiind proprietara casei.
Victima a apreciat că suma totală pe care i-a dat-o personal sau prin intermediar inculpatului, este de aproximativ 1000 de euro.
Si partea vătămată C. V. confirmă în declarațiile date în cursul urmăririi penale faptul că, toate persoanele care practicau prostituția împreună cu aceasta trimiteau sume de bani inculpatului prin serviciul Western Union însă nu pe numele inculpatului ci pe numele mamei acestuia, numita M. M., aspect susținut sub aspect probator și de chitanțele existente la dosarul cauzei atât pe numele N. L. cât și pe numele T. C..
Fiind audiată de instanța de apel, partea vătămată a susținut că inculpatul, cu care este rudă, doar a ajutat-o financiar pentru obținerea pașaportului însă nu a plecat în Italia, la cererea acestuia, pentru a munci.
Totodată, parte vătămată a arătat că nu a fost niciodată în localitatea Ravenna și nu le-a cunoscut pe numitele N. L. și B. G. și nu s-a întâlnit cu acestea în Italia, iar în ceea ce o privește pe numita T. C., partea vătămată a susținut că o cunoaște, fiind vecină cu mama sa, însă nu s-a întâlnit cu aceasta în Italia.
În ceea ce privește motivul plecării în Italia, partea vătămată a susținut că s-a dus pentru a se reface psihic după ruperea unei legături cu o persoană arestată.
Instanța de apel va înlătura ca nesinceră declarația dată având în vedere următoarele considerente.
Este deloc plauzibil ca persoane care trăiau la limita subzistenței cum este parte vătămată si familia acesteia să își permită să o trimită pe aceasta în Italia, unde nu existau posibilități de a își câștiga existența, să se refacă după ruperea unei legături cu o persoană nepotrivită, pentru refacerea psihică.
Este cert că familia părții vătămate nu i-a asigurat mijloacele de existență și nici nu s-a menționat vreo modalitate în care partea vătămată, în perioada în care a stat în Italia și-a câștigat mijloacele de existență.
Declarațiile din cursul urmăririi penale ale părții vătămate au fost date de aceasta în prezența surorii sale, una dintre acestea fiind scrisă chiar de către partea vătămată, astfel încât este puțin probabil ca partea vătămată să fi fost influențată de organele de poliție sau să prezinte o situație de fapt alta decât cea relatată de către partea vătămată.
Atitudinea nesinceră a părții vătămate rezultă și din faptul că, în mod nejustificat, aceasta a încercat să acrediteze ideea că scrisul și semnătura doar par a fi ale sale, neputând să spună cu certitudine dacă sunt ale sale, deși recunoaște că a fost la poliție împreună cu sora sa unde a dat niște declarații.
Facem trimitere și la argumentele prezentate pentru partea vătămată N. L. în baza cărora s-a înlăturat ca nesinceră declarația dată de aceasta în cursul cercetării judecătorești, dar și la împrejurarea că, în raport de mai multe persoane de sex feminin pe care inculpatul le-a racolat și le-a trimis în Italia pentru a se prostitua, printre care și numita T. C. s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare de către autoritățile judiciare italiene.
Reținem ca fiind corectă încadrarea juridică a faptei în dispozițiile Legii nr.678/2001 și nu în cea de proxenetism având în vedere că părții vătămate i s-a precizat că va pleca în Italia pentru a munci, aspect pe care parte vătămată l-a crezut întrucât deși cunoștea că inculpatul se ocupă și de trimiterea de fete în Italia pentru a se prostitua în folosul său a crezut că acest lucru nu este valabil și pentru ea întrucât este rudă cu inculpatul.
Mai mult este cert că același lucru a fost cunoscut și de către părinții părții vătămate, fiind greu de crezut că, aceștia luând la cunoștință de faptul că parte vătămată urma să fie trimisă în Italia pentru a se prostitua, ar fi fost de acord cu acest lucru.
De asemenea, potrivit declarației numitei N. L., inculpatul i-a solicitat acesteia să îi aducă la cunoștință părții vătămate că urmează să se prostitueze și că va trebui ca din sumele de bani câștigate din practicarea prostituției să îi restituie sumele de bani cheltuite de inculpat pentru trimiterea părții vătămate în Italia.
Evidențiem și faptul că, opoziția inițială a părții vătămate la practicarea prostituției a condus chiar la trimiterea acesteia din localitatea Padova, unde fusese preluată de numita N. L. în localitatea Ravenna la numita B. G..
Activitatea de proxenetism a inculpatului este confirmată și prin depozițiikle martorilor Z. A. M., Coleff A., C. C., D. V., C. C., I. F. și M. F..
Martorii Z. A. M. și I. F. cunosc faptul că inculpatul a racolat în vederea practicării prostituției și alte persoane de sex feminin.
Astfel, martorul Z. A. M., discutând cu o cunoștință pe nume C. T., a aflat că aceasta urma să plece în Italia, mai precis la Padova, în iulie 2002 cu scopul de a practica prostituția, fiind racolată în acest scop de către inculpatul M. I., poreclit Cunta. Mai mult, numita Ciobanua T. i-a propus și martorei să facă acest lucru și i-a făcut cunoștință cu inculpatul.
La fel, martorul I. F., care era vecin de . I., a arătat că inculpatul s-a oferit să-l ajute să ajungă în Italia, cunoscând că familia martorului are probleme financiare. În Italia, martorul urma să aibă grijă de fetele care practicau prostituția pentru inculpat, în sensul că trebuia să le supravegheze pentru a ști ce sume de bani primesc. Inițial, martorul a fost de acord, însă ulterior, aflând că inculpatul caută și băieți tineri pentru a-i trimite în Italia, nedorind să ajungă în această situație, a început să evite întâlnirile cu inculpatul, însă în perioada în care au fost apropiați martorul a constatat că inculpatul a racolat și trimis în Italia aproximativ 10 tinere, ale căror nume nu le cunoaște, în vederea practicării prostituției.
Dintre aceste tinere, martorul a susținut că o cunoaște doar pe G.. Martorul a mai susținut că inculpatul ținea legătura telefonic cu soția sa C., care se afla în Italia.
Martora Coleff A., mama victimei Coleff G. M., persoană în raport de care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă a inculpatului de către autoritățile judiciare italiene, a susținut că fiica sa l-a cunoscut pe inculpatul M. I. sub numele de Cunta în iunie 2002, iar acesta i-a promis că o va ajuta să ajungă în Italia unde o va ajuta să-și găsească un loc de muncă.
Martora a declarat că și-a avertizat fiica spunându-i că s-ar putea să o trimită în Italia pentru practicarea prostituției, dar acest lucru nu a fost de natură să inspire teamă, astfel că la jumătatea lunii iunie 2002, victima Coleff G. M. a plecat în Italia.
După alte 10 zile Coleff G. M. a sunat-o pe mama sa spunându-i că a fost identificată de poliția italiană în locuința unei cetățene de origine albaneză, că fiindu-i prezentate mai multe fotografii la indicat pe inculpat și pe celelalte persoane din anturajul lui.
Conform declarației acestei martore, a fost contactată la 15 februarie 2003 de părinții inculpatului M. I..
Aceștia recomandându-se ca fiind părinții lui Cunta, i-au dat o scrisoare a inculpatului prin care le-a indicat părinților săi cum să procedeze pentru a o găsi pe martoră sau pe victima Coleff G. M., urmând să discute frumos cu acestea și să le ofere suma de 3.000 sau 5.000 euro pentru ca victima să-si retragă plângerea, să nu se prezinte la proces și să plece din Italia.
Citind scrisoarea respectivă, martora a înțeles că pe Cunta îl cheamă în realitate M. I. și a susținut, contrar realității că nu știe nimic despre fiica sa G..
Martora C. C. D. a relatat faptul că l-a cunoscut în vara anului 2002 pe inculpatul M. I., zis C., prin intermediul unei cunoștințe, L. G. C..
Cu acea ocazie, cunoștința sa i-a propus să se căsătorească cu inculpatul urmând ca acesta să aibă grijă de ea și de copilul său, întrucât avea o situație financiară precară.
Martora a fost de cord, căsătorindu-se cu inculpatul la data de 21 iunie 2002, ulterior aflând că în realitate inculpatul a urmărit să-și schimbe numele pentru a se numi C..
În vara anului 2003, constatând că inculpatul nu o ajuta în nici un fel, i-a cerut să divorțeze lucru care s-a și întâmplat, inculpatul revenind la numele de M. I..
În mod similar, declarațiile martorilor D. V. și M. F. se referă la racolarea de către inculpatul M. I. a numitelor Z. A. M. și M. M. în vederea transferării lor în Italia și practicarea prostituției.
În consecință, instanța de apel va înlătura toate apărările inculpatului privind inexistența faptelor de proxenetism.
Apreciem ca fiind întemeiată critica inculpatului privind greșita încadrare juridică prin reținerea dispozițiilor art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001, în condițiile în care, inculpata M. C. I., persoană despre care s-a afirmat că ar fi conlucrat cu inculpatul M. I. pentru traficarea părții vătămate C. V., a fost achitată în baza art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod procedură penală, fără ca P. de pe lângă Tribunalul C. să promoveze cerere de apel.
În aceste condiții se impune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul M. I. din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a în ref. la art.13 a.lin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal, în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal.
Apreciem, de asemenea ca fiind întemeiată critica inculpatului privind neaplicarea de către instanța de fond a legii penale mai favorabile, având în vedere că la data epuizării activității infracționale în raport de victima C. V., respectiv noiembrie 2003, textul care incrimina fapta comisă de inculpat prevedea o pedeapsă într-un cuantum mai scăzut.
În consecință, se impune reținerea dispozițiilor art.13 cod penal.
Față de considerentele reliefate, Curtea, n baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală, va admite apelul formulat de apelantul inculpat M. I. împotriva sentinței penale nr.59/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._, va desființa, în parte, sentința penală nr.59/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ și rejudecând va dispune, în baza art.334 cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul M. I. din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a în ref. la art.13 a.lin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal, în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal.( parte vătămată C. V. )
Se va respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a în ref. la art.13 a.lin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal în infracțiunea prev. de art.329 alin.1 și 2 cod penal cu aplic. art.37 lit.b cod penal.
Se va admite cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 13 cod penal referitor la infracțiunea prev. de art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului M. I. se vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 cod penal, gradul concret de pericol social, astfel cum rezultă din împrejurările și modalitatea de comitere, respectiv în raport de o persoană minoră, prin inducerea în eroare a acesteia și prin exercitarea unei constrângeri indirecte urmare a faptului că, parte vătămată, minoră și lipsită de mijloace de existență a fost constrânsă să își câștige mijloacele de existență practicând prostituția, durata activității infracționale, amploarea deosebită a acesteia, în condițiile în care inculpatul practica proxenetismul ca singurul mod de obținere a mijloacelor de existență.
În acest sens facem trimitere și la faptul că pentru unele părți vătămate s-a dispus încetarea procesului penal doar ca urmare a faptului că s-a pronunțat împotriva sa o hotărâre de condamnare definitivă de către autoritățile judiciare italiene care a și fost recunoscută de către instanțele din România.
Referitor la circumstanțele personale evidențiem că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist și a avut o atitudine nesinceră în tot cursul procesului penal.
În consecință, Curtea, va dispune condamnarea inculpatului M. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.13 cod penal și art.37 lit.b cod penal, (parte vătămată C. V.) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal,
Se va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 alin.1 și 2 cod penal cu aplic. art.37 lit.b cod penal, de 5 ani închisoare, în final inculpatul M. I. execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal, se va aplica inculpatului M. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
Pedeapsa se va executa în condițiile art.57 cod penal.
Având în vedere că partea vătămată C. V. a menționat că nu s-a constituit parte civilă în cauză, Curtea, va înlătura obligarea inculpatului M. I. de la plata sumei de 1000 euro către partea Vătămată C. V..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod procedură penală, onorariul avocat oficiu în cuantum de 300 lei se va avansa din fondurile MJ în favoarea avocat M. E. iar onorariul parțial avocat oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondurile MJ în favoarea avocat C. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.379 alin.1 pct.2 lit. a cod procedură penală,
Admite apelul formulat de apelantul inculpat M. ( C. ) I. împotriva sentinței penale nr.59/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală nr.59/04.06.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr._ și rejudecând dispune:
În baza art.334 cod procedură penală,
Dispune schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul M. ( C. ) I. din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a în ref. la art.13 a.lin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal, în infracțiunea prev. de art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal.( parte vătămată C. V. )
Respinge ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.12 alin.1 și alin.2 lit.a în ref. la art.13 a.lin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal în infracțiunea prev. de art.329 alin.1 și 2 cod penal cu aplic. art.37 lit.b cod penal.
Admite cererea privind aplicarea dispozițiilor art. 13 cod penal referitor la infracțiunea prev. de art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.b cod penal.
În baza art.12 alin.1 în ref. la art.13 alin.1 din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.13 cod penal și art.37 lit.b cod penal, (parte vătămată C. V.),
Condamnă pe inculpatul M. ( C. ) I. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b cod penal,
Contopește pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.329 alin.1 și 2 cod penal cu aplic. art.37 lit.b cod penal, de 5 ani închisoare, în final inculpatul M. ( C. ) I. execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art.71 cod penal,
Aplică inculpatului M. ( C. ) I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal.
Pedeapsa se execută în condițiile art.57 cod penal.
Înlătură obligarea inculpatului M. ( C. ) I. de la plata sumei de 1000 euro către partea Vătămată C. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 cod procedură penală,
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 300 lei se avansează din fondurile MJ în favoarea avocat M. E. iar onorariul parțial avocat oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile MJ în favoarea avocat C. A..
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. M. M. U.
GREFIER,
I. C.
Jud. fond. M.P.
Tehnored.jud.E.C.M.
3 ex./04.03.2014
← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 231/2014. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 48/2014.... → |
---|