Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 611/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 611/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 10-06-2014 în dosarul nr. 16693/200/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
DECIZIA NR. 611
Ședința publică din data de 10 iunie 2014
Președinte - S. P. B.
Judecător - T. L.
Grefier - B. Năvîrcă
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror T. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul I. G. M. fiul lui D. și S., născut la 8 februarie 1978 în Târgoviște, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva sentinței penale nr.165 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. prin care în baza art. 335 al. 1 Noul Cod penal( în vechea reglementare art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002)cu aplicarea art.37 lit.b vechiul Cod penal cu referire la art.5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul I. G. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere ( faptă din 04.04.2012).
Conform art. 12 alin. 1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal cu referire la art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, nu s-au aplicat pedepse accesorii.
În baza art.274 Noul Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat I. G. M., aflat în stare de deținere, personal și asistat din oficiu de avocat D. A. în substituire pentru avocat T. L. din Baroul Prahova, conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.77/15.05.2014, aflată la fila 9 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștința inculpatului că are posibilitatea să dea declarație și în fața instanței de control judiciar.
Apelantul-inculpat având cuvântul, arată că dorește să dea o nouă declarație și în fața instanței de apel.
Este audiat apelantul-inculpat I. G. M. în prezența avocatului desemnat din oficiu, cele declarate fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Avocat D. A., având cuvântul pentru apelantul-inculpat, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea apelului.
Avocat D. A., având cuvântul, arată că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, atât sub aspectul limitei de pedeapsă, cât și în cazul recidivei.
Solicită astfel admiterea apelului și reducerea pedepsei prin coborârea către minimul general prevăzut de lege, având în vedere și circumstanțele personale ale acestuia, faptul că are un copil minor în întreținere, este căsătorit și situația financiară l-a împins la săvârșirea faptei, făcând totodată mențiunea că inculpatul putea beneficia de prevederile art. 3201 din vechiul Cod penal, dar acesta nu a fost prezent la judecarea cauzei în fond.
De asemenea solicită coborârea pedepsei sub minimul special, ținând cont și de circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c Cod penal anterior.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, motivând că instanța de fond a apreciat corect asupra cauzei, pedeapsa aplicată fiind una care se încadrează în limitele legale prevăzute de lege.
Apelantul-inculpat I. G. A., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. s-au hotărât următoarele:
În baza art. 335 al.1 Noul Cod penal( în vechea reglementare art. 86 al.1 din OUG nr. 195/2002)cu aplicarea art.37 lit.b vechiul Cod penal cu referire la art.5 Noul Cod penal a fost condamnat inculpatul I. G. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere ( faptă din 04.04.2012).
Conform art.12 alin.1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal cu referire la art. 65 alin. 1 Noul Cod penal, nu s-au aplicat pedepse accesorii.
În baza art.274 Noul Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu nr.1803/P/2012 din 30.09.2013 a fost trimis în judecată inculpatul I. G. M. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt că în ziua de 04 aprilie 2012, în jurul orelor 10.45 inculpatul a condus pe drumul județean DN 10 situat pe raza localității Sătuc,., autovehiculul marca „LDV” cu nr. de înmatriculare V-9393-GK, fără a poseda permis de conducere.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, procesul-verbal de constatare a infracțiunii, planșa fotografică, adresă SPCRPCÎV B., declarațiile martorilor P. A. R., B. N. F., I. I. A., instanța de fond a reținut că inculpatul I. G. M. în vîrstă de 35 ani are domiciliul în B.,județul B. însă în cursul cercetării judecătorești nu s-a prezentat în fața instanței, din procesul verbal încheiat de organele de poliție rezultând că acesta este plecat din țară, în Spania . Acesta are ca studii școala profesională, este căsătorit, nu are o ocupație cunoscută.
Fratele inculpatului, respectiv martorul I. I. A., a adus din Spania în anul 2010 autovehiculul marca „LDV” cu nr. de înmatriculare V-9393-GK, iar din Cipru în anul 2011, autovehicul cu nr. de înmatriculare DAV-487 care după ce au fost utilizate un timp de către acesta, au fost parcate în ..
Pentru că autovehiculele nu mai erau în perfectă stare de funcționare, martorul I. I. A. s-a hotărât să le vândă la un centru de colectare a materialelor reciclabile din ., solicitându-i fratelui său, inculpatul I. G. M. să se ocupe de această operațiune.
În ziua de 03.04.2012, inculpatul s-a întâlnit cu martorul P. A. R. căruia i-a solicitat să conducă cele două autovehicule până în . său, proprietarul mașinilor, nu se afla în localitate.
Astfel, în dimineața zilei de 04.04.2012, cei doi, inculpatul și martorul P. A. R. s-au întâlnit la locul unde erau parcate cele două autovehicule și, încercând să le pornească, au constatat că unul dintre acestea nu pornea.
În aceste împrejurări, inculpatul a luat hotărârea de a remorca de autovehiculul cu nr. de înmatriculare V-9393 GK, pe care reușise să-l pornească, pe cel cu nr.de înmatriculare DAV-487.
Inculpatul I. G. M. s-a urcat la volanul primului autovehicul, deși nu poseda permis de conducere, iar martorul P. A. R. la volanul celui remorcat, după care au început deplasarea cu ansamblul astfel format din . 203 L, au intrat pe DN 10, iar când au ajuns în localitatea Sătuc au fost opriți de către organele de poliție, după ce parcurseseră o distanță de cca. 25 km.
În fața organelor de poliție, inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule și, în urma testării sale cu aparatul alcooltest, s-a constatat că nu consumase băuturi alcoolice.
În urma verificărilor efectuate în baza de date aparținând Poliției Române, s-a constatat că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, situația de fapt de mai sus fiind confirmată și de martorii audiați atât în cursul urmăririi penale, cât cu prilejul cercetării judecătorești.
Din adresa nr. 3847/12.04.2013 emisă de SPCRPCÎV B. a rezultat faptul că inculpatul nu figurează în evidențe cu permis de conducere.
Prima instanță a constatat că infracțiunea prevăzută de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 rep., anterior intrării în vigoare a Noului Cod penal la 1 februarie 2014, este prevăzută în actuala reglementare de art.335 alin.1 Noul Cod penal, limitele de pedeapsă fiind aceleași, respectiv de la 1 an la 5 ani închisoare și a stabilit că fapta inculpatului constând în aceea că în data de 04.04.2012, în jurul orelor 10,45, a condus pe drumul județean DN 10, situat pe raza localității Sătuc,â ., autovehiculul marca „LDV” cu nr. de înmatriculare V-9393-GK, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.335 alin.1 Noul Cod penal ( în vechea reglementare art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002).
S-a reținut de asemenea că inculpatul a mai fost condamnat anterior prin sentința penală nr.89/02.09.1997 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 1681/17.06.1998 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, din executarea acestei pedepse fiind liberat condiționat la data de 09.01.2002, având un rest de pedeapsă neexecutat de 719 zile ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 37 lit. b din vechiul Cod penal respectiv art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, fiind îndeplinite condițiile de existență a recidivei postexecuorii potrivit ambelor legi.
În consecință, prima instanță a stabilit că trebuie comparat tratamentul prevăzut pentru recidivă de cele două coduri, determinarea legii penale mai favorabile urmând a se face în concret, și a reținut ca lege penală mai favorabilă codul penal anterior în ceea ce privește starea de recidivă și tratamentul sancționator al acesteia.
Așadar, reținând vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine, instanța l-a condamnat în baza situației de fapt și a textului incriminator, la stabilirea și dozarea pedepsei având în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, aplicându-i pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 12 alin.1 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod penal cu referire la art. 65 alin.1 din noul cod penal, nu s-au aplicat pedepse accesorii.
În baza art.274 Noul Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească 600 lei cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să rămână în sarcina statului.
Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel soția inculpatului, I. Ș. F. (fila 4 ) iar inculpatul prezent în ședința dezbaterilor de astăzi și-a însușit apelul exercitat în conformitate cu art.409 alin.2 cod pr.pen.
Prin apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei față de circumstanțele sale personale și constând în aceea că are un copil minor în vârstă de 6 ani și bolnav în întreținere, are o situație financiară
dificilă, ceea ce l-a și determinat să comită infracțiunea fiindcă din valorificarea mașinilor la centrul de colectare ar fi obținut o sumă de bani necesară întreținerii familiei sale. De asemenea, inculpatul prin apărător a susținut că legea penală mai favorabilă este codul penal anterior față de existența stării de recidivă.
Curtea, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 alin. (2) Cod proc. pen., constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond, l-a condamnat pe inculpatul I. G. M. pentru comiterea unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere în baza art. 335 alin.1 din noul Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b din Codul penal anterior și art.5 din noul Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Soluția primei instanțe care a aplicat noua lege penală este nelegală.
Sub un prim aspect este de observat că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul din 30 septembrie 2013 pentru comiterea infracțiunii deduse judecății prevăzute la acea dată de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicat, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal anterior și fără a dispune schimbarea încadrării juridice conform art. 386 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, fiindcă a pronunțat hotărârea după . normelor procesual penale, instanța de fond a reținut încadrarea juridică din art. 335 a noului cod penal care reglementează infracțiunea similară atât în conținut cât și ca limite de pedeapsă celei ce a format obiectul acuzației penale.
Rațiunea schimbării încadrării juridice așa cum rezultă din ambele legi succesive de procedură penală este aceea de a asigura părților în general și inculpatului, în special echitatea procedurii judiciare penale deoarece obligației de punere în discuție a unei alte încadrări juridice a faptei/faptelor ce revine organului judiciar îi corespunde dreptul părților de a formula cereri, apărări și susțineri în cunoștință de cauză și de a nu le plasa în situația ca direct prin hotărâre, fără ca acestora să le fie făcută cunoscută, să se schimbe calificarea dată faptei, ca în cauza de față.
Pe de altă parte, legea mai favorabilă în sensul dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal, nu este legea penală în vigoare în prezent ci codul penal anterior, deoarece inculpatul a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal anterior, care are un tratament sancționator mai blând decât art. 43 alin.5 din noul Cod penal, potrivit cu care, atunci când pedeapsa anterioară a fost executată, iar inculpatul a comis o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate, devenind 3 ani și 6 luni închisoare și 7 ani și 6 luni închisoare.
În același timp, potrivit deciziei nr. 265/6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională ale cărei dispoziții sunt general obligatorii de la data de 20 mai 2014, art.5 cod penal este constituțional numai în măsura în care nu permite combinarea prevederilor legale din cele două legi penale succesive, ceea ce prima instanță a făcut stabilind încadrarea juridică a infracțiunii din legea nouă și starea de recidivă postexecutorie din legea veche.
În consecință, Curtea consideră că legea penală mai favorabilă apelantului- inculpat este cea dată de actul de inculpare așa încât se impune păstrarea acesteia în sensul încadrării juridice a infracțiunii comise și recunoscute de inculpat în prevederile art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal anterior privind starea de recifivă în care acesta se află.
Referitor la critica privind reducerea cuantumului pedepsei de 1 an închisoare aplicată de instanța de fond cu motivarea apelantului-inculpat că circumstanțele sale personale impun coborârea acesteia sub minimul special legal, Curtea consideră nejustificată această susținere față trecutul său infracțional.
Astfel, anterior, inculpatul a fost condamnat la două pedepse de câte 7 ani închisoare pentru două infracțiuni de tâlhărie calificată prevăzute de art. 211 alin. 2 lit. b, d și e cu aplic. art. 75 lit. c Cod penal conform sentinței penale nr. 89/2 septembrie 1997 rămasă definitivă în luna iunie 1998, așa încât pedeapsa rezultantă cea mai grea de 7 ani închisoare a fost executată în perioada 30 decembrie 1996-9 ianuarie 2002, când a fost liberat condiționat, rămânând cu un rest de pedeapsă neexecutat de 719 zile închisoare (fila 21 dosar de urmărire penală).
Față de natura infracțiunilor grave din cadrul primului termen al recidivei și de perseveranța inculpatului, Curtea consideră că nu se justifică acordarea unor circumstanțe atenuante personale, cum acesta a solicitat cu prilejul dezbaterilor fiindcă stăruința și insistența în atitudinea de a intra în conflict cu legea penală, nu poate fi negată și constituie un element important în procesul de individualizare a pedepsei care diferențiază o persoană ce nu a săvârșit infracțiuni în decursul existenței sale, de cea care a comis astfel de fapte și care atrag agravarea răspunderii sale penale în condiții de recidivă postexecutorie.
Este de netăgăduit că pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa manieră încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor comiterea unor fapte antisociale.
În raport de cele ce preced, apelul inculpatului urmează a fi admis în baza art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod proc. pen. și, desființând în totalitate sentința penală nr.165 din 18 februarie 2014 a Judecătoriei B., Curtea va pronunța o nouă hotărâre și va dispune condamnarea inculpatului în baza art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 republicată cu aplic.art.37 lit. b Cod penal anterior, la pedeapsa de 1 an închisoare-aplicată și de instanța de fond- și care va fi executată în regim privativ de libertate, făcând și aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cod penal anterior-ca pedeapsă accesorie.
Fiindcă la data de 17 martie 2014 inculpatul a fost arestat în vederea executării pedepsei aplicate de prima instanță (fila 6 dosar apel) și împotriva căreia personal nu exercitase calea de atac prevăzută de lege, se impune deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executată de la acea dată la zi, conform art. 88 Cod penal anterior.
Manadatul de executare a pedepsei nr. 204/2014 emis de instanța de fond în executarea pedepsei stabilite prin sentința apelată urmează a fi anulat și se va emite un nou mandat în baza prezentei decizii pronunțată în apel.
Văzând și disp. art. 275 alin. (3) Cod proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul I. G. M. fiul lui D. și S., născut la 8 februarie 1978 în Târgoviște, CNP_, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.165 din 18 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria B. pe care o desființează în totalitate și pronunțând o nouă hotărâre:
În baza art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată cu aplic.art.37 lit.b cod penal anterior condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Aplică art.71 și 64 lit.a teza a II a și lit.b cod penal anterior.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 17 martie 2014-la zi.
Anulează mandatul de executare a pedepsei nr.204/2014 emis de Judecătoria B. care va emite un nou mandat în baza dispozițiilor deciziei de față.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.06.2014.
Președinte, Judecător,
S. P. B. T. L.
Grefier,
B. Năvîrcă
Red. T.L
Tehnored. B.N
4 ex./18.06.2014
d.f. nr._ / Judecătoria B..
j.f. R. V.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... → |
|---|
