Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr. 1080/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 30624/281/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 1080
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – G. C.
Judecător - D. M. S.
Grefier - S. A.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul D. C. M. A. (arestat în altă cauză), fiul lui C. și E., născut la data de 15 noiembrie 1993, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.1834/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat D. M. A., personal, aflat în stare de arest în altă cauză și asistat de avocat ales I. N., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._, din data de 30.06.2014, emisă de Baroul Prahova, depusă astăzi în ședință publică, lipsă fiind intimata-parte civilă Asociația N. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Conform dispozițiilor art. 356 alin. (2) Cod procedură penală și cu permisiunea instanței, avocatul din avocatul ales al inculpatului aflat în stare de deținere, a luat legătura cu acesta.
În raport de dispozițiile art. 420 alin. (4) din Noul Cod de procedură penală, Curtea aduce la cunoștință apelantului-inculpat că are dreptul de a da sau de a nu da declarație în fața instanței de apel, atrăgându-i totodată atenția că tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul-inculpat, personal având cuvântul, declară că nu este de acord să dea o nouă declarație în fața instanței de apel, menținând declarațiile date anterior, își menține declarația de recunoaștere a faptelor săvârșite și arată că a fost arestat preventiv în altă cauză însă acum s-a înlocuit măsura și este în stare de libertate.
Apelantul, prin avocat, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de aceste declarații, în sensul că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul disp. art. 420 alin. (6) din Noul Cod de procedură penală constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea orală a motivelor de apel.
Avocatul I. N., având cuvântul pentru apelantul-inculpat D. M. A., solicită admiterea apelului formulat și arată că a depus la dosar motive scrise de apel.
Critică cuantumul pedepsei de 5 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei, aplicate inculpatului.
Susține că în urma individualizării pedepsei aceasta trebuia coborâtă sub minimul special și eventual aplicată o amendă penală, având în vedere că inculpatul a recunoscut încă de la începutul cercetărilor săvârșirea faptei, a indicat arborii sustrași, prejudiciul în valoare de 726 lei a fost recuperat integral, societatea persoană vătămată nu s-a constituit parte civilă în proces iar la instanța de fond reprezentantul societății persoană vătămată a zis că se va constitui parte civilă cu suma de 1000 de lei iar inculpatul a fost de acord și cu această sumă.
Arată că inculpatul este integrat din punct de vedere social, merge la școală și se impune aplicarea unei sancțiuni cu amenda penală nu cu închisoarea.
Susține că inculpatul a fost arestat preventiv într-o altă cauză, pentru infracțiunea de furt de animale, însă nu s-au finalizat cercetările penale în acea cauză.
Măsura arestării preventive a fost revocată, inculpatul achitând prejudiciul cauzat iar în acea cauză este vorba de o coparticipare și urmează să se administreze probe pentru a se determina contribuția fiecărui inculpat.
Susține că au fost acordate în mod greșit cheltuieli judiciare la instanța de fond, solicită înlăturarea acestora întrucât inculpatul a avut avocat ales și nu s-a prezentat nici un avocat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de către inculpat, criticile formulate fiind neîntemeiate, nu sunt motive întemeiate pentru redozarea pedepsei, a săvârșit un concurs de infracțiuni, a fost sancționat de 2 ori administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
Cu privire la cheltuielile judiciare, consideră întemeiate criticile formulate, inculpatul având avocat ales și nu avocat din oficiu.
Solicită admiterea apelului numai în ceea ce privește cheltuielile judiciare la care a fost obligat de instanța de fond, în sensul înlăturării obligării acestuia la plata lor.
Apelantul-inculpat D. M. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei, cunoaște ce înseamnă o pedeapsă cu suspendarea executării și care sunt consecințele nerespectării obligațiilor ce se impun pe durata termenului de încercare, este de acord să plătească o amendă și susține că este arestat la domiciliu iar pentru acest motiv nu poate lucra și nu poate merge la școală.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1834/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 108 alin. 1, lit. a din Legea nr. 46/2008 in vigoare la momentul săvârșirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. M. A., fiul lui C. și E., născut la data de 15.11.1993, domiciliat in Com. Dumbravesti, ., jud Prahova, CNP_ la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru fapta din data de 08.06.2013.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 C.pen.1969, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 396 alin. 2 C.p.p. raportat la art. 110 alin. 1, lit. a din Legea nr. 46/2008 in vigoare la momentul savarsirii faptei, cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. M. A., fiul lui C. și E., născut la data de 15.11.1993, domiciliat in Com. Dumbravesti, ., jud. Prahova, CNP_ la pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru fapta din data de 08.06.2013.
În temeiul art.71 alin.1 și 2 C.pen.1969, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor: de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art.64, alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. 1969, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a C.pen.1969, s-a constatat că prezentele infracțiuni sunt concurente, iar in baza art. 34 alin 1 lit. b C.P..1969 au fost contopite pedepsele principale aplicate, inculpatul D. M. A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
În baza art. 81 C.pen.1969, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 5 luni, termen de încercare stabilit potrivit art. 82 C.p.1969.
În baza art. 71 alin. 5 C.p.1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare sus - menționat.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen. 1969 privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 19 si art.20 C.p.p. raportat la art. 397 alin.1 C.p.p. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civila Asociația N. S. si obliga inculpatul la plata către aceasta a sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului creat prin săvârșirea faptei.
În baza art. 274 alin. 1, 2 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei suma cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu in cuantum de 200 de lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești nr. 6739/P/2013, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul:
D. M. A. trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. si ped. de art. 108 alin. 1, lit. a si art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Ploiești la data de 18.12.2013, sub nr._ și repartizată aleatoriu in sistem informatic.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, in esență, următoarea situație de fapt:
La data de 08.06.2013, în jurul orei 14:00, inculpatul s-a deplasat singur in pădurea din satul Malaestii de Jos, zona Farmache, de unde a tăiat cu drujba un număr de 9 salcâmi de diferite dimensiuni si un stejar pe care i-a transportat la domiciliul sau, prejudiciul fiind estimat la suma de 732, 26 lei.
Situația de fapt reținută in rechizitoriu s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declarație învinuit, adresa de prejudiciu Ocolul Silvic Slanic, dovada de ridicare arbori de la invinuit, proces verbal de conducere in teren si plansa foto aferenta, declarații martor S. C. M..
Înainte de începerea cercetării judecătorești instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei sa se facă in procedura recunoașterii învinuirii, in baza probelor care au fost administrate in faza de urmărire penala, in măsura in care acesta își însușește aceste probe si recunoaște fapta astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare.
Inculpatul prin apărător a arătat la termenul din 08.05.2014, că înțelege să se prevaleze de dispoz. art. 374 alin 4 C.p.p si judecata sa aibă loc in procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței ca își însușește probele administrate in faza de urmărire penala si le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția ȋnscrisurilor .
Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art 374 alin 2 C.proc.pen, instanța de fond a explicat inculpatului in ce consta învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnata in scris si atașată la dosarul cauzei.
Instanța de fond, având in vedere dispozițiile art. 374 C,p,p al.4 referitoare la împrejurarea ca pana la începerea cercetării judecătorești, daca se considera lămurită, iar inculpatul recunoaște in totalitate si necondiționat faptele reținute in sarcina sa si nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate in cursul urmăririi penale pe care le cunoaște si le însușește, a admis cererea formulata de către acesta, procedând la soluționarea cauzei in procedura recunoașterii învinuirii.
La dosarul cauzei a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Inculpatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri in circumstanțiere.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la situația de fapt:
În fapt, la data de 08.06.2013, în jurul orei 14.00 inculpatul s-a deplasat singur, cu căruța trasă de un cal și cu o drujba, aparținând mamei sale D. E., în pădurea din satul Mălăeștii de Jos, zona Farmache, de unde a tăiat cu drujba un număr de aproximativ 9 ( nouă) salcâmi de diferite dimensiuni și pe care ulterior le-a transportat între orele 19.00 - 22.00 la domiciliul său din satul P., nr. 351, unde, la data de 09.06.2013, lucrătorii Postului de Politie Comunal Dumbrăvești le-au descoperit în fața locuinței.
Fiind întrebat de proveniența acestor materiale lemnoase și solicitându-i-se să prezinte spre verificare documentele care atestă proveniența lemnelor, numitul D. M. - A. a declarat verbal și ulterior în scris faptul că nu are niciun document cu care să ateste faptul că este proprietarul lemnelor și că acestea au fost tăiate și transportate de către el din pădurea Farmache.
Cu ocazia conducerii in teren, efectuata în prezenta tehnicianul silvic S. G. și N. M., președintele asociației N. S. Dumbrăvești, la locul de unde a tăiat lemenele în vedera sustragerii,respectiv în pădurea Farmache, învinuitul a indicat cioatele rămase, având următoarele dimensiuni:
- O bucată cioată stejar de Ө40
- 9 bucăți cioată salcâm:Ө 50, Ө 16, Ө 28, Ө 40, Ө 29, Ө 20, Ө 30, Ө 22, Ө 20
În urma măsurătorilor și a cubării materialului lemnos sustras de inculpat s-a stabilit faptul că totalul cantității materialului sustras este de 4m3 de lemn.
În conformitate cu prevederile O.U.G 85/2006 al M.A.P.D.R. și OM. 3283/23.08.2012 al M.A.D.R, în vigoare atat la data săvârșirii faptei cat si in prezent, prețul mediu de masă lemnoasă pe picior este de de 85lei/mc.
Conform adresei de prejudiciu nr._/2013, emisa de Ocolul silvic Slanic, valoarea pagubei create ca urmare a tăierii unui număr de 9 salcâmi si un stejar, cu diametrele la cioată menționate mai sus, aparținând vegetației forestiere fondul forestier, este de 732,26 lei.
Fiind audiat, inculpatul a recunoscut faptul că a tăiat și sustras materialele lemnoase intenționând sa le valorifice in . fața instanței, inculpatul a recunoscut faptele reținute in sarcina sa și a solicitat judecarea pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale.
Astfel, declarația inculpatului în acest sens s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv adresa de prejudiciu Ocolul Silvic Slanic, dovada de ridicare arbori de la inculpat, proces verbal de conducere in teren si planșa foto aferentă, declarații martor S. C. M..
Instanța de fond a constatat că, în speță, se impune a se aplica principiul mitior lex, principiu potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale se va aplica legea penală mai favorabilă.
Prima instanță a reținut că principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.
Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile au fost avute în vedere o . criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o . elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011).
Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că Legea nr. 46/2008 astfel cum a fost modificata, prevede ca limite de pedeapsa pentru infracțiunea prev. si ped. de art. 108 alin. 1, lit. a, închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda (limite de pedeapsa mai reduse decât vechea reglementare care prevedea ca regim sancționator, închisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda).
Cu privire la art. 110 alin. 1, lit. a noua reglementare prevede același regim sancționator ca si vechea reglementare.
Cu toate acestea, instanța de fond a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care in ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru acesta și nu in mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.
S-a constatat, astfel, că NCP restrânge sfera și efectele circumstanțelor atenuante, in sensul că in prezența acestora nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime.
De asemenea, in cauza de față s-a mai impus a se compara reglementarea cu privire la suspendarea condiționată, suspendarea sub supraveghere prevăzute de C pen. din 1969 cu amânarea aplicării pedepsei și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de NCP, având in vedere că inculpatul D. M. M. nu are antecedente penale și nu se impune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu executare in regim privativ de libertate.
În ceea ce privește analiza comparativă a dispozițiilor referitoare la suspendarea condiționată din reglementarea actuală cu cele privind amânarea aplicării pedepsei, s-a impus concluzia potrivit cu care suspendarea condiționată a executării pedepsei este mai favorabilă, prin prisma condițiilor legale de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, limita pedepsei concret aplicată este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligațiile pe durata termenului de încercare sunt substanțial mai restrânse). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea nouă cu privire la amânarea executării pedepsei este durata termenului de încercare, insă instanța apreciază că acest element este insuficient pentru a califica noua reglementare ca fiind mai favorabilă.
În ceea ce privește alegerea legii penale mai favorabile in ipoteza aplicării suspendării executării pedepsei sub supraveghere se constată că noua reglementare instituie o obligație importantă, pe care nu o regăsim in C pen in vigoare - munca in folosul comunității – și, in plus, elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere, astfel încât concluzia care se impune este aceea că, vechea reglementare cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este mai favorabilă.
Astfel, instanța de fond, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, constată că prevederile legii vechi sunt mai favorabile inculpatului.
Având ȋn vedere că prin Decizia nr 265/6 mai 2014, publicată ȋn M.Of 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin. (1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a considerat ca lege mai favorabila pentru inculpatul D. M. A. vechea lege.
În drept, fapta inculpatului D. M. A., care, in datele de 08.06.2013, in jurul orei 14:00, s-a deplasat singur in pădurea din satul Malaestii de Jos, zona Farmache, de unde a tăiat cu drujba un număr de 9 salcâmi de diferite dimensiuni si un stejar pe care i-a transportat la domiciliul sau, prejudiciul fiind estimat la suma de 732, 26 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de taiere fără drept de arbori si furt de arbori, prev. de art. art.108 alin. l lit.a) si art. 110 alin. l lit. a) din Legea nr.46/2008, ambele cu aplicarea art.33 lit. a) Cod penal din 1969.
Elementul material constă în acțiunea de taiere, respectiv sustragere a materialului lemnos, cauzându-se in acest sens un prejudiciu patrimonial părților vătămate. Legătura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata exista, astfel cum rezulta din ansamblul probatoriu administrat anterior.
Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunile retinute in sarcina sa cu intenție directă întrucât a acționat încă de la început, urmărind producerea rezultatului.
Constatând că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului există, au fost săvârșite de acesta cu vinovăție, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul judecății.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 al.1 Cod penal din 1969 și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate in textul de incriminare, de gradul de pericol social concret al infracțiunilor, având in vedere circumstanțele reale si împrejurările săvârșirii acesteia, modalitatea de comitere, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat că activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță urmarea imediată fiind starea de pericol creată), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei.
În conformitate cu aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social mediu, având in vedere conduita acestuia, iar raportat la celelalte circumstanțe s-a avut in vedere in procesul de individualizare al pedepselor atitudinea procesuala adoptata de către inculpat pe parcursul urmăririi penale si cea manifestata de cutre acesta in societate pana la comiterea faptei, situația fiind raportata la lipsa antecedentelor penale, așa cum reiese din fisa de cazier judiciar.
F. de împrejurarea ca inculpatul înainte de începerea cercetării judecătorești a solicitat judecarea in procedura recunoașterii învinuirii, intelegand sa pledeze pentru recunoașterea vinovatiei asumându-si in totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, văzând dispozițiile art. 396 alin 10 C. procedura penala s-a apreciat că inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevăzute de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim privativ de libertate.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 5 luni închisoare, așadar o pedeapsă mai mică de 2 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar; experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare, conform art., 81 alin.1 C.pen pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, conform art. 82 din Codul penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea executării pedepsei principale în baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
De asemenea, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de încercare.
Cu privire la latura civila, persoana vătămată Asociația N. S. s-a constituit parte civilă in procesul penal cu suma de 1000 lei.
Instanța de fond a mai reținut că art. 1357 din Codul civil prevede că orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.
Astfel, raportat la prevederile art. 1357 C.civ. instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de acordare a despăgubirilor solicitate de către partea civila: fapta ilicită – infracțiunea săvârșită de către inculpat; prejudiciul este cert și nu a fost reparat încă; există legătură de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată, iar vinovăția a fost stabilită în forma intenției.
Mai mult, prin declarația data in fata instanței, acesta a fost de acord sa achite persoanei vătămate suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă in procesul penal, instanta obligandu-l in acest sens.
Impotriva hotararii a declarat apel inculpatul D. M. A., criticand-o sub aspectul naturii si cuantumului pedepsei aplicate pentru faptele ce fac obiectul prezentei judecati, solicitand aplicarea amenzii penale, retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal din 1969, cu consecinta reducerii limitelor prevazute de partea speciala in conditiile art. 76 alin.1 lit.f din acelasi cod .
S-a pretins totodata că instanța a obligat greșit pe inculpatului la plata sumei de 200 lei reprezentand onorariu avocat din oficiu, in conditiile in care acesta a avut aparator ales .
Curtea examinând sentința apelată in raport de criticile formulate de actele și lucrările dosarului dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 417 Cod procedură penală, și in limitele impuse de art. 418 și art. 419 Cod procedură penală, constată că apelul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, sprijinită pe analiza și interpretarea judicioasă a probelor administrate în cursul urmăririi penale in baza carora inculpatul a solicitat sa fie judecat, stabilind în mod corect că in data de 08.06.2013, in jurul orei 14:00, acesta s-a deplasat singur in pădurea din satul Malaestii de Jos, zona Farmache, de unde a tăiat cu drujba un număr de 9 salcâmi de diferite dimensiuni si un stejar pe care i-a transportat la domiciliul sau, prejudiciul fiind estimat la suma de 732, 26 lei
Au fost avute astfel în vedere: procesul verbal de constatare, adresa nr._/2013 emisa de Ocolul Silvic Slanic privind valoarea pagubei create ca urmare a taierii arborilor sus-mentionati, dovada de ridicare de la inculpat a arborilor sustrasi, procesul verbal de conducere in teren si planșa foto aferenta, precum si declarațiile martorului S. C. M..
Curtea constata ca incadrarea juridica a faptelor comise de inculpat - taiere fără drept de arbori si furt de arbori, prev. de art. art.108 alin. l lit.a) si art. 110 alin. l lit. a) din Legea nr.46/2008 este legala, raportat la normele in vigoare la momentul consumarii infractiunilor si corespunde situatiei de fapt si formei de vinovatie in care a actionat acesta, iar solutia condamnarii apelantului pentru infractiunile sus-mentionate este justa, fiind in intregime confirmata de mijloacele de proba administrate in decursul urmaririi penale, asa cum au fost enumerate anterior, dublate, potrivit dispozitile legale in vigoare, de recunoasterea vinovatiei de catre acesta cu consecințele pe care respectiva recunoaștere le implică.
Totodată se constata ca instanța de fond s-a conformat prevederilor Deciziei nr. 265/2014 a Curtii Constitutionale si a făcut o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive aplicabile in cauza, mai precis din Codul silvic si Codul penal, ca urmare a modificărilor intervenite între momentul comiterii faptelor si cel al judecatii acestora, raportandu-se nu numai la limitele de pedepsa prevazute de legea speciala ci si la celelete conditiile de tragere la raspundere penala, la efectele retinerii unor posibile circumstante in favoarea inculpatului dar si la modalitatea de executare, dand eficienta in mod corect prevederile legii vechi, mai favorabile inculpatului.
Referitor la pedepsele stabilite pentru faptele deduse judecatii dar si la pedepsa rezultanta, acestea au fost judicios proportionate, prin luarea in considerare a criteriilor prevazute de disp. art. 72 Cod penal anterior, din aceasta perspective critica inculpatului vizand gresita individualizare a acestora fiind nefondata.
Inculpatul a cerut in apel aplicarea pedepsei amenzii penale, ceea ce nu se justifica, in conditiile in care judecatorul fondului a dat dovada de suficientă clemență, stabilind o pedepsa rezultantă cu inchisoare ., pe care a suspendat-o conditionat, neputandu-se minimaliza importanta valorii juridice ocrotite prin incriminarea faptelor deduse judecatii, respectiv protectia vegetatiei forestiere si a materialului lemons din fondul forestier national impotriva taierilor si insusirilor de masa lemnoasa de o anumita valoare. Riposta pe care trebuie sa o dea organele judiciare actiunilor de genul celor comise de inculpat trebuie sa aiba menirea de a inhiba comiterea unor astfel de fapte, care in prezent au devenit un fenomen in masa.
Nici critica privind inlaturarea obligarii inculpatului la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare catre stat reprezentand onorariu aparator desemnat din oficiu nu subzista, de vreme ce instanta nu a dispus-o, potrivit dispozitiilor art. 274 alin.2 Cod proced. penala, inculpatul fiind obligat, in caz de condamnare, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu exceptia cheltuielilor privind avocatii din oficiu si interpretii desemnati de organele judiciare, care raman in sarcina statului.
In raport de considerentele mai sus expuse Curtea apreciaza ca nefondat apelul inculpatului, urmand ca, in temeiul art. 421 ali.1 pct.1 lit.b Cod proced. penala, sa-l respinga ca atare.
Vazand si disp. art. 275 alin. 2 Cod proced. Penala,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. M. A. împotriva sentinței penale nr. 1834/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă pe apelant la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial al apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014.
Președinte,Judecător,
G. C. D. M. S.
Grefier,
S. A.
Red. D.M.S.
Tehnored. S.A.
5 ex./24.11.2014
Dos. fond_, Judecătoria Ploiești
Jud. fond B. I..
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 611/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
