Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 994/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 994/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 17-10-2014 în dosarul nr. 5494/120/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR._

DECIZIA NR.994

Ședința publică din data de 17 octombrie 2014

Președinte – P. M. F.

Judecător – C. R.

Grefier – G. D.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. G. L.

din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. – D.N.A. – Serviciul Teritorial Ploiești

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de inculpații G. M., fiul lui I. și al lui A., născut la 26 Iunie 1949, domiciliat în com. Produlești, ., județ Dâmbovița, P. M., fiul lui A. și al lui D., născut la 07 Septembrie 1976, domiciliat în com. Produlești, ., județ Dâmbovița, O. A., fiul lui G. și al lui I., născut la 06 Martie 1956, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița și denunțătorul D. M. D., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.46, județ Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.616 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de astăzi 17 octombrie 2014, când a dat următoarea decizie.

CU R T E A

Asupra apelurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. nr.616 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea formulată de către inculpatul G. M., fiul lui I. și al lui A., născut la 26 Iunie 1949, domiciliat în ., județ Dâmbovița, având ca obiect aplicarea dispozițiilor art.320¹ alin.7 Cod procedură penală.

În baza art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la articolul 254 alin.1 Cod penal, cu aplicarea articolului 33 alineatul 1 litera a Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. M. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

Conform art.6 din Legea nr.78/2000 raportat la art.254 alin.1 Cod penal și la articolul 65 alineatele 1-3 Cod penal, s-a aplicat acestuia, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 litera a teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ) și lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.288 alin.2 Cod penal și la art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 alin.1 lit. a Cod penal, inculpatul G. M. a mai fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art.17 alin.1 lit.c din Legea nr.78/2000 raportat la art.291 alin.1 din Codul Penal și la art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 alineatul 1 litera a Cod penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În conformitate cu disp. art.17 alin.1 lit.d din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, respectiv la art.248¹ din același cod, cu referire la art.18 alin.1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea articolului 33 alineatul 1 litera a Cod penal și a articolului 41 alineatul 2 din același cod inculpatul G. M. a mai fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Potrivit art.17 alin.1 lit. d din Legea nr.78/2000 raportat la articolul 248 ¹ Cod penal și la articolul 65 alineatele 1-3 din același cod, s-a aplicat inculpatului G. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani.

Au fost contopite pedepsele principale stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și în baza art.34 alin.1 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului G. M. pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, iar în baza art.35 alin.3 Cod penal s-a aplicat aceluiași inculpat alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul 1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 2 ani și care se va executa potrivit dispozițiilor art.66 Cod penal.

În baza art.71 alineatele 1-3 Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alineatul 1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

Prin aceeași sentință în baza art.288 aliniatul 2 Cod penal cu aplicarea articolului 320¹ alin.7 Cod procedură penală și a articolului 33 alineatul 1 litera a Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. M., la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art.26 Cod penal raportat la articolul 291 Cod penal, cu referire și la articolul 27 din același cod, cu aplicarea articolului 320¹ alin.7 Cod de procedură penală și a articolului 33 alineatul 1 litera a Cod penal, a mai fost condamnat inculpatul P. M., fiul lui A. și al lui D., născut la 07 Septembrie 1976, domiciliat în com. Produlești, ., județ Dâmbovița, la pedeapsa de 2 luni închisoare.

Potrivit art.26 Cod penal raportat la articolele 248, respectiv 248¹ din Cod penal, cu referire la art.27 din același cod, cu aplicarea articolului 320¹ alin.7 Cod procedură penală și a art.33 alineatul 1 litera a Cod penal și a articolului 41 alineatul 2 Cod penal, a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art.26 Cod penal raportat la articolele 248 și 248¹ Cod penal, cu aplicarea art.65 alin.1-3 din același cod, s-a aplicat inculpatului P. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alineatul 1 litera a teza a II-a din Codul Penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 1 an și 6 luni.

Au fost contopite pedepsele principale stabilite în raport de fiecare dintre infracțiunile concurente și în baza art.34 alineatul 1 litera b Cod penal, s-a aplicat inculpatului P. M. pedeapsa închisorii cea mai grea, anume 3 ani și 4 luni închisoare, iar în baza art.35 alineatul 1 Cod penal, s-a aplicat aceluiași inculpat, alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alineatul 1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 1 an și 6 luni, care s-a dispus a se executa potrivit disp. art.66 Cod penal.

În baza art.71 alineatele 1-3 Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, s-a aplicat inculpatului P. M. și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alineatul 1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

De asemenea, în baza art.26 Cod penal raportat la articolul 6 din Legea nr.78/2000 și la art.254 alineatul 1 Cod penal, cu referire la art.27 Cod penal, cu aplicarea articolului 320¹ alin.7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul O. A., fiul lui G. și al lui I., născut la 06 Martie 1956, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița, la pedeapsa de 2) ani închisoare.

În baza art.26 Cod penal raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 și la art.254 alineatul 1 Cod penal cu aplicarea art.65 alineatele 1-3 Cod penal, s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alineatul 1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 1 an.

Conform art.71 alineatele 1-3 Cod penal, s-a mai aplicat inculpatului O. A. pe durata executării pedepsei principale și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alineatul 1 litera a teza a II-a Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și litera b Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).

În temeiul disp. art.348 alin.1 Cod procedură penală, s-a desființat înscrisul reprezentat de H.C.L. nr.15/26.06.2009.

În baza art.346 alin.1 Codul procedură penală raportat la articolele 14 și 15 din același cod, a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea civilă – unitatea administrativ teritorială – . și pe cale de consecință au fost obligați inculpații P. M. și G. M., în solidar, la plata sumei de 900.000 lei reprezentând plăți efectuate în baza contractului de asociere în participațiune înregistrat sub nr.1836/21.09.2009 către S.C. Blitz Lighting Company S.R.L., conform ordinelor de plată numerele: 110 din 26 februarie 2010; 10 din 22 martie 2010; 243 din 21aprilie 2010; 253 din 14 mai 2010; 250 din 09 iunie 2010; 290 din 09 iulie 2010; 400 din 10 august 2010; 364 din 10septembrie 2010; 408 din 12 octombrie 2010; 466 din 02 decembrie 2010; 85 din 03 martie 2011.

Potrivit art.357 alineatul 2 lit. c Cod procedură penală, a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în faza urmăririi penale asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților G. M. și P. M..

S-a respins solicitarea denunțătorului D. M. D., având ca obiect restituirea sumei de 45.000 lei.

A fost de asemenea respinsă cererea formulată de către același denunțător având ca obiect instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului G. M..

În baza art.19 din Legea nr.78/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 5000 lei de la inculpatul G. M..

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești nr.21/P/2012 emis la 2.07.2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr._ la data de 5.07.2012, a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților G. M., P. M. și O. A., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr.78/2000 rap. la art. 254 alin.1 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită prev. de art. 17 lit.c din Legea nr.78/2000 rap. la art. 288 alin.2 Cod penal; uz de fals în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită prev. de art. 17 lit.c rap. la art. 291 Cod penal și abuz în serviciu împotriva intereselor publice în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită prev. de art.17 lit. d din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal și 248¹ Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (cazul inculpatului G. M.), P. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.2 Cod penal, complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 Cod penal și complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 26 rap. la art.248 Cod penal și 248/1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 alin.1 lit. a Cod penal și O. A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 Cod penal.

Astfel, în privința inculpatului G. M. s-a reținut că în calitate de primar al comunei Produlești, județul Dâmbovița, în cursul lunii septembrie 2009, a pretins martorului denunțător D. M. D., suma de 140.000 lei pentru a încheia și executa în condiții favorabile societății administrate de denunțător, contractul de asociere în participațiune privind extinderea și modernizarea iluminatului public în . care a primit în vara anului 2010, de la denunțător o tranșă de 5.000 lei, iar la data de 17.01.2012, prin intermediul inculpatului O. A., o altă tranșă de 50.000 lei.

Tot în sarcina aceluiași inculpat s-a reținut că în aceeași calitate (primar), în septembrie 2009, fiind în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, a falsificat cu ajutorul inculpatului P. M., un înscris intitulat „Hotărârea nr.15/26.06.2009” reprezentând o hotărâre a Consiliului Local Produlești, în scopul creării unei aparențe de legalitate a activității infracționale, folosind acest înscris în scopul încheierii contractului de asociere în participațiune nr.1836/21.09.2009 cu . S.R.L., iar ulterior, fără a avea un mandat legal din partea consiliului, a încheiat acest contract în baza căruia primăria a efectuat un număr de 11 plăți către societatea respectivă, în perioada 2010-2011, în cuantum de 900.000 lei, fără ca lucrările să fie executate.

În privința inculpatului P. M., s-a reținut că, în calitate de secretar al Primăriei Produlești, în cursul lunii septembrie 2009, în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, a întocmit în mod fals împreună cu inculpatul G. M., înscrisul intitulat „Hotărârea nr. 15 din 26 septembrie 2009”, reprezentând o hotărâre a Consiliului Local Produlești, în scopul creării unei aparențe de legalitate activității infracționale, încredințând acest înscris inculpatului G. M. care l-a folosit în scopul încheierii contractului de asociere în participațiune nr.1836 din 21 septembrie 2009 cu . S.R.L.

Tot în sarcina acestui inculpat s-a mai reținut că în aceeași calitate și în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, prin falsificarea hotărârii, a furnizat un suport cu aparență de legalitate, fapt ce a permis inculpatului G. M. să încheie contractul de asociere în participațiune, fără a avea un mandat legal din partea Consiliului, contract în baza căruia a efectuat plăți către societate în perioada 2010-2011, în cuantum de 900.000 lei, fără a fi efectuate lucrările contractate.

În privința inculpatului O. A. s-a reținut că în luna septembrie 2011, a acceptat cu știință să intermedieze luarea de mită de către inculpatul G. M., afirmând că este persoana în care acesta din urmă are încredere, pentru a considera executat contractul de asociere în participațiune dintre Consiliul Local Produlești și . S.R.L nr.1836 din 21 septembrie 2009, iar la data de 17 ianuarie 2012 a primit în locuința sa de la denunțător suma de 50.000 lei în vederea remiterii acesteia inculpatului G. M., conform înțelegerii anterioare dintre aceștia.

Existența faptelor și a vinovăției celor 3 inculpați au fost reținute, în faza urmăririi penale, în baza următorului material probatoriu: denunțul și declarațiile denunțătorului; procesul - verbal din 15.01.2012 de constatare a actelor premergătoare; declarațiile inculpatului G. M.; procesul - verbal de confruntare . nr._ din 23.02.2012 dintre G. M. și D. M.-D.; declarațiile inculpatului O. A.; declarațiile inculpatului P. M.; procesul-verbal din 16.01.2012 de consemnare a seriilor bancnotelor ce au compus suma de 50.000 lei; planșa fotografică a Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 privind marcarea criminalistică a bancnotelor în cupiură de 200 lei și 100 lei; procesul-verbal de constatare a infracțiunii de flagrant din 17.01.2012; planșa fotografică a Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 având ca obiect aspecte de la constatarea infracțiunii flagrante; procesul - verbal de efectuare a percheziției domiciliare din 17.01.2012; procesul - verbal al Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 din 15.01.2012 de înregistrare ambientală audio – video a dialogului purtat de către denunțătorul D. M.-D. cu O. A., în incinta Hotelului Valahia din Târgoviște; procesul - verbal al Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 din 16.01.2012 de redare rezumativă a dialogului purtat de către denunțătorul D. M.-D. cu O. A.; planșa fotografică a Serviciului Tehnic nr. 36/II-1/2012 având ca obiect coala de hârtie format A4, ce conține înscrisul executat olograf de către denunțătorul D. M.-D.; procesul – verbal din 12.01.2012 al Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 de redare în formă scrisă a conținutului dialogului purtat la 10.01.2012 între denunțătorul D. M.-D. și O. A.; ordonanța nr. 21/P/2012 din 15.01.2012 de autorizare provizorie a interceptării, înregistrării și localizării convorbirilor și comunicărilor efectuate de la și către posturile telefonice utilizate de G. M., O. A. și D. M.-D.; procesul – verbal din 16.01.2012 al Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 de redare în formă scrisă a dialogului purtat de denunțătorul D. M.-D. cu O. A.; procesul – verbal nr. 36/II-1/2012 din 17.01.2012 al Serviciului tehnic de efectuarea unei înregistrări ambientale audio-video între denunțătorul D. M.-D. și O. A.; procesul – verbal nr. 36/II-1/2012 din 18.01.2012 al Serviciului tehnic de redare în formă scrisă a dialogului purtat de denunțătorul D. M.-D. cu numitul O. A.; planșa fotografică a Serviciului tehnic nr. 36/II-1/2012 privind aspecte din timpul întâlnirii denunțătorului D. M.-D. cu O. A.; procesul - verbal nr. 36/II-1/2012 din 25.01.2012 al Serviciului tehnic de redare în formă scrisă a patru convorbiri telefonice; redarea ședinței extraordinare din 25.06.2009; hotărârea privind rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al Consiliului Local al . 2009; proiectul de hotărâre privind rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al Consiliului Local al . 2009;convocarea din 22.06.2009 emisă de Primarul .; copia Dispoziției privind convocarea Consiliului local al . extraordinară; hotărârea nr. 15/26.06.2009 a Consiliului local al .;contractul de asociere în participațiune nr. 1836/21.09.2009; factura . SRL . nr. 0281 din 03.11.2009 emisă de către Consiliul local . SRL nr. FA_ din 30.11.2009 emisă de către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 110 din 26.02.2010, emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 301 din 22.02.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 10 din 22.03.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL ._ din 05.03.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; factura . SRL . nr. 0281 din 03.11.2009 emisă către Consiliul Local . plată nr. 243 din 21.04.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL;factura . SRL . nr. 315 din 21.04.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 253 din 14.05.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 0352 din 05.05.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 250 din 09.06.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 322 din 22.06.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public in Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 290 din 09.07.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 363 din 02.07.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 400 din 10.08.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 325 din 02.08.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 364 din 10.09.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 0369 din 08.09.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 408 din 12.10.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL;factura . SRL . nr. 347 din 26.10.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 466 din 02.12.2010 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 376 din 02.12.2010 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; ordinul de plată nr. 85 din 03.03.2011 emis de Primăria Produlești către . SRL; factura . SRL . nr. 385 din 17.02.2011 emisă către Primăria Produlești; situația de lucrări privind modernizarea, eficientizarea iluminatului public Com. Produlești a . SRL către Primăria Produlești; copia sentinței civile nr. 1315 din 19.06.2008 a Judecătoriei Găești, jud. Dâmbovița în dosar nr._ ; copia Dispoziției privind numirea domnului P. M. în funcția publică de conducere vacantă de secretar al . perioadă determinată de 1 an;copie Registru de intrare Primăria Produlești; copie Registru de hotărâri Primăria Produlești; declarațiile martorilor I. N.; R. C.; V. M. ; V. F.; R. I., M. M., A. I., A. C., D. N., V. Steluța, S. D., G. G., C. I., Ratea N., R. G., C. L. – M., G. A., V. O. – S.; procesul-verbal nr. 21/P/2012 al D. - Secția a II-a din 02.02.2012 privind listingul convorbirilor telefonice din data de 17.01.2012, purtate de V. O.-S.; declarațiile martorilor N. A., Ț. A., A. R. I. N.; factura . nr. 0781 din 03.11.2009 a . SRL către Consiliul local Produlești; copia Anexei nr. 1 la Hotărârea nr. 22/2010 privind repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată și a cotei de 22% din impozitul pe venit, pe anul 2009; raportul de expertiză tehnică-judiciară electroenergetica; copia rechizitoriului nr. 152/P/2011 din 12 martie 2012 al D.N.A. - Secția de combatere a corupției; copia rechizitoriului nr. 174/P/2011 din 16 iunie 2011 al D.N.A. - Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reținut că prin adresa nr.10/18.06.2012 . constituit parte civilă cu suma de 900.000 lei, reprezentând prejudiciu creat prin săvârșirea infracțiunilor ca urmare a încheierii contractului de asociere în participațiune și efectuarea plăților de către inculpatul G. M., fără ca lucrările să fi fost executate.

Referitor la persoanele inculpaților, prin același act de sesizare, s-a arătat că niciunul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, recunoscând comiterea faptelor, cu excepția inculpatului G. M. care a negat infracțiunea de luare de mită, cercetarea acestora realizându-se cu aceștia în stare de libertate.

După sesizarea instanței, au fost dispuse măsuri în vederea respectării dispozițiilor art. 171 alin.3 Cod proc. penală, privitoare la asistența juridică a inculpaților, obligatorie în cauză.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 25.09.2012, termen la care inculpații au avut asigurată asistența juridică, a fost dispusă după punerea în prealabil în discuție, conceptarea și citarea în calitate de parte civilă a Comunei Produlești prin reprezentantul legal al acesteia, respectiv viceprimarul, potrivit disp. art. 57 alin.2 din Legea nr. 215/2001, constatând că inculpatul G. M. care ar avea calitatea de reprezentant legal este și inculpat, fiind astfel în prezența unei contrarietăți de interese, măsură dispusă prin încheierea pronunțată la termenul din 22.10.2012.

În dispunerea conceptării și citării în cauză în calitate de parte civilă a Primăriei Produlești, a fost avut în vedere înscrisul existent la fila 329 din volumul 3 al dosarului de urmărire penală, reprezentat de o adresă de constituire de parte civilă cu suma de 900.000 lei.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 23.11.2012, după respingerea cererilor de amânare formulate de către denunțător (motivația respingerii având la bază lipsa de dovezi care să confirme susținerile din cererea formulată în scris), respectiv de apărătorii inculpatului G. M. (s-a apreciat că lipsa inculpatului la acel termen nu justifică amânarea cauzei, atâta vreme cât apărătorii aleși ai acestuia au adus la cunoștință faptul că acesta nu formulează cerere de aplicare a dispozițiilor art. 320¹ Cod proc. penală, înțelegând ca judecata, în ceea ce îl privește, să se desfășoare potrivit disp. art.322 și următoarele Cod proc. penală), a fost verificată în condițiile art. 300 alin.1 Cod proc. penală, regularitatea actului de sesizare a instanței, constatându-se că rechizitoriul îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de disp. art. 263 și 264 Cod proc. penală, nefiind aplicabile prevederile art.300 alin.2 Cod proc. penală, apreciindu-se că aspectul invocat de către apărătorii aleși ai inculpatului G. M. privitor la neindividualizarea, pentru fiecare inculpat, a prejudiciului, excede verificărilor care se efectuează în condițiile art. 300 alin.1 Cod proc. penală.

În continuare, la același termen, după ce s-a luat act, în condițiile art. 320 Cod proc. penală de constituirea de parte civilă realizată în faza urmăririi penale, s-a procedat la aducerea la cunoștința inculpaților P. M. și O. A. (inculpați care la termenele anterioare au precizat că înțeleg să formuleze în cauză cereri în sensul aplicării dispozițiilor art. 320¹ Cod proc. penală), a dispozițiilor art.3201 Cod proc. penală și a condițiilor în care aceste dispoziții devin aplicabile, aceștia menționându-și pozițiile exprimate anterior, declarând că formulează cerere în sensul aplicării acestor dispoziții legale.

În conformitate cu prevederile art.320¹ alin.3 Cod proc. penală, s-a procedat la ascultarea celor 2 inculpați, care au recunoscut faptele așa cum au fost acestea descrise în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata, în ceea ce îi privește, să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe însușite.

După punerea în discuție a cererilor, în conformitate cu dispozițiile art.320¹ alin.4 Cod proc. penală a fost dispusă încuviințarea acestora.

Cu privire la cererea având ca obiect disjungerea cauzei în raport de cei 2 inculpați (O. A. și P. M.), cerere formulată de inculpatul O. A., prin cei 2 mandatari avocați, la un termen anterior (cel din 22.10.2013 când a formulat cerere de aplicare a dispozițiilor art.320¹ Cod proc. penală în privința căreia a fost dispusă prorogarea punerii în discuție), după punerea în discuție, s-a dispus respingerea acesteia, apreciindu-se că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 38 Cod proc. penală, între infracțiunile ce constituie obiectul sesizării existând o strânsă interdependență.

La propunerea inculpaților O. A. și P. M. a fost încuviințată proba cu înscrisuri în circumstanțiere, probă apreciată ca fiind legală în raport de disp. art. 320 indice 1 alin.1 rap. la art. 67 Cod proc. penală, luându-se act în privința inculpatului O. A. că înscrisurile de care înțelege să se folosească în circumstanțiere se regăsesc în dosarul de urmărire penală, iar în privința inculpatului P. M. că înscrisurile au fost depuse la termenul din 22.10.2012.

Ulterior dispunerii acestor măsuri în cadrul ședinței publice de la termenul din 20.12.2012, s-a declarat, în privința inculpatului G. M., începută cercetarea judecătorească, procedându-se în conformitate cu disp. art.323 Cod proc. penală, la ascultarea inculpatului, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 alin.2 Cod proc. penală, acesta consimțind să fie ascultat.

Fiind ascultat, inculpatul G. M. și-a menținut declarațiile date în faza urmăririi penale, recunoscând infracțiunile de fals, uz de fals și abuz în serviciu și negând comiterea infracțiunii de luare de mită.

Cu privire la acuzațiile aduse, a susținut că este primar în . 2000, iar în anul 2008, după realegerea acestuia, a depus cerere la Consiliul Județean Dâmbovița, în vederea primirii de fonduri pentru una sau mai multe din investițiile pentru care se alocau astfel de fonduri (creare de baze sportive, modernizare cămin cultural, încălzire și lucrări la biserici și asfaltare de drumuri), cerere care însă nu i-a fost aprobată, fiind anunțat în cursul anului 2009 că, primăria va primi fonduri pentru extinderea și modernizarea iluminatului public în comună.

A arătat inculpatul că la data de 25.06.2009 a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Local, pe ordinea de zi aflându-se mai multe probleme, ocazie cu care a adus la cunoștința consilierilor că primăria urmează să beneficieze de fonduri pentru extinderea și modernizarea iluminatului public în comună. A precizat că în cursul lunii septembrie a anului 2009, Consiliul Județean Dâmbovița l-a încunoștințat că lucrarea de extindere și modernizare a iluminatului public a fost dată . S.R.L cu care ulterior a încheiat contractul de asociere în participațiune, formularul de hotărâre și formularul de contract primindu-le de la R. A., după primirea acestor formulare, formularul pentru hotărâre înmânându-l inculpatului P. M. pentru completare, semnând acea hotărâre, deși nu avea o astfel de calitate, susținând că în prealabil l-a contactat pe R. C. (cel care avea dreptul să semneze), iar acesta i-a comunicat că poate semna.

Inculpatul a mai susținut că după întocmirea acestei hotărâri, a încheiat contractul cu . S.R.L în luna ianuarie 2010, fiindu-i alocată de Consiliul Județean Dâmbovița suma de 900.000 lei, lucrările stabilite potrivit contractului, începând în lunile februarie, martie 2010, lunar, pe baza situației scriptice prezentată de societate, virând în contul acesteia sumele de bani din facturi, confirmând, că nu a verificat în teren niciodată dacă lucrările din devizele întocmite de societate, au fost și executate.

Cu privire la denunțătorul D. M. D., a arătat că nu i-a cerut acestuia nicio sumă de bani, nefiind prezent la momentul încheierii contractului, întâlnirile dintre aceștia având loc atunci când se întârzia virarea banilor în contul societății, denunțătorul solicitându-i să întocmească procesul-verbal de recepție finală și să-i vireze și ultima tranșă, fapt cu care nu a fost de acord, refuz în urma căruia a fost sunat de mai multe ori de denunțător, în cursul lunii septembrie 2011 acesta deplasându-se la primărie însoțit de inculpatul O. A., acesta din urmă cerându-i să rezolve problema.

A mai susținut că de la această dată și până în ianuarie 2012 nu a mai fost căutat de denunțător, la data de 17.02.2012 sunând-o pe soția inculpatului O. A. care lucra în cadrul Consiliului Județean Dâmbovița pentru a-i solicita numărul de telefon al inculpatului, stabilind cu acesta o întâlnire în municipiul Târgoviște, discutând atunci cu privire la recomandarea unui specialist care să facă un studiu de fezabilitate cu privire la un contract pe care îl încheiase cu o societate pentru o lucrare de asfaltare și pentru care în cursul anului 2012 primise fonduri de la Consiliul Județean.

A arătat inculpatul că la acea dată inculpatul O. A. i-a prezentat un bilet spunându-i că provine de la D. M. D., pe care l-a luat, cerându-i inculpatului O. A. să îi spună denunțătorului să nu îl mai caute până la finalizarea lucrării.

Același inculpat a mai precizat că în intervalul 10-15.01.2012 a fost sunat de mai multe ori de către denunțător, iar de către inculpatul O. A. doar o singură dată, convorbirea referindu-se la deplasarea acestui inculpat împreună cu specialistul în fezabilitate și denunțătorul, la sediul primăriei.

În cadrul aceleiași ședințe publice, la propunerea reprezentantului Ministerului Public și a apărătorului inculpatului G. M., a fost încuviințată solicitarea privind citarea martorilor din acte.

Din partea inculpatului G. M., prin apărător, au fost solicitate în suplimentare, proba cu expertiză, specialitatea electroenergetică, propunând drept obiective: identificarea lucrărilor care au fost executate în baza contractului nr.1836/21.09.2009; stabilirea contravalorii lucrărilor cuprinse în situațiile de lucrări prezentate de . SRL; stabilirea lucrărilor efectuate din contract și precizarea contravalorii acestora, stabilirea sumei care a fost achitată din valoarea contractului și a contravalorii lucrărilor efectiv executate.

Din partea aceluiași apărător a fost solicitată o confruntare între inculpatul G. M. și denunțător, pe de o parte, și între același inculpat și inculpatul O. A., pe de altă parte, iar în circumstanțiere proba cu înscrisuri și un martor.

Cu privire la confruntarea între inculpatul G. M. și denunțătorul D. M. D., constatându-se că o astfel de confruntare s-a realizat și în faza de urmărire penală (fila 52 și următoarele vol.II), la acel moment inculpatul beneficiind de asistența juridică a unuia dintre avocații care îi asigură asistența și în cursul judecății și că până în prezent nu a fost ascultat denunțătorul, pentru a se putea verifica dacă prin declarația nou dată prezintă și alte împrejurări care să conducă la necesitatea efectuării unei confruntări suplimentare între cei doi, s-a apreciat că, la acel moment, confruntarea nu se impune.

În privința confruntării între inculpatul G. M. și O. A., a fost prorogată pronunțarea, după administrarea probelor încuviințate (audierea martorilor din lucrări).

Referitor la proba cu o nouă expertiză, specialitatea electroenergetică, constatându-se că obiectivele solicitate sunt identice cu cele care au fost stabilite în condițiile art.120 Cod procedură penală, în faza urmăririi penale, avându-se în vedere și obiecțiunile formulate la acel moment de inculpatul G. M., apărările formulate de acest inculpat în cadrul declarației dată în faza cercetării judecătorești, s-a apreciat că în cauză se impune în prealabil chemarea expertului care a efectuat acea expertiză pentru a da explicații verbale, prorogându-se pronunțarea asupra pertinenței efectuării unei noi expertize, după ascultarea expertului.

În privința probelor solicitate în circumstanțiere de către același inculpat (înscrisuri și un martor), acestea au fost apreciate ca fiind legale cauzei, potrivit art.67 Cod procedură penală, dispunându-se încuviințarea acestora.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 18.01.2013, au fost ascultați în condițiile art.327 Cod procedură penală, martorii din lucrări : I. N., Ț. A., V. O. S., N. A., G. A., C. L. M. și R. G..

Martorul I. N., a arătat că în calitatea pe care o avea în acel moment (director tehnic în cadrul . SRL), a luat cunoștință de contractul încheiat între această societate și Primăria Produlești, contract ce a avut ca obiect – lucrări de modernizare, eficientizare și extindere a iluminatului public, în realizarea acestui contract, primăria urmând să obțină o finanțare de la Consiliul Județean.

A arătat martorul că a fost împuternicit să efectueze un studiu de fezabilitate cu privire la posibilitatea efectuării lucrărilor, stabilind, în urma acestui studiu, că valoarea contractului este de 1.100.000 lei.

Același martor a arătat că deși nu a constatat în mod nemijlocit care au fost lucrările executate din contract, totuși în opinia acestuia apreciază că din aceste lucrări s-a executat un procent de 20 – 30 %, afirmație care a avut la bază numărul lucrătorilor trimiși și materialele care au fost spuse la dispoziție.

În continuare a precizat martorul că după încheierea contractului, societatea a emis o factură în valoare de 1.000.000 lei și că în baza acestei facturi Primăria Produlești a efectuat plăți prin ordine de plată, plăți care au început să fie făcute după începerea lucrărilor asumate prin contract.

A mai precizat că în cursul anului 2010 a fost încheiat un proces verbal de recepție parțială a lucrărilor si ca în luna mai 2011, dată la care a plecat din societate, lucrările nu erau finalizate, iar primăria nu efectuase întreaga plată. Același martor a arătat că nu l-a auzit niciodată pe inculpatul G. M. cerându-i bani denunțătorului, însă în schimb l-a auzit pe acesta din urmă când spunea că are de dat mai multe sume de bani primarului din Produlești.

A confirmat faptul că l-a însoțit pe denunțător la domiciliul inculpatului G. M. și că pe drum, denunțătorul i-a arătat suma de 5000 lei despre care a afirmat că urmează să o dea inculpatului G. M. pentru a primi în continuare sumele de bani pentru executarea lucrărilor din contract. A mai precizat martorul că l-a auzit de mai multe ori pe denunțător că inculpatul G. M. i-a cerut cu mai multe ocazii sume de bani, tocmai pentru a primi plata pentru lucrarea asumată, însă nu a fost niciodată prezent când s-au realizat astfel de solicitări. De asemenea, a mai arătat că l-a văzut pe inculpatul G. M. de doua ori la sediul societății, deplasarea acestuia fiind realizată în scopul de a insista ca denunțătorul să trimită oameni pentru a fi executate lucrările din contract, lucrare, care în opinia acestuia, nu a fost executată din vina denunțătorului care a mai încheiat astfel de contracte la inițiativa președintelui Consiliului Județean, la acea vreme și cu alte comune: Valea L., Vișinești, Tărtășești.

Cu privire la cele întâmplate la domiciliul inculpatului G. M., atunci când l-a însoțit pe denunțător, a mai arătat că nu a asistat la discuțiile purtate între cei doi, denunțătorul cerându-i să se retragă la mașină, neputând confirma dacă denunțătorul i-a înmânat inculpatului G. M., la acel moment, acel plic cu bani pe care îl văzuse în posesia acestuia (a denunțătorului).

Martorul Ț. A. a arătat că pe data de 16 sau 17.01.2012 a fost contactat de mai mulți reprezentanți ai presei locale și centrale care se interesau de situația primarilor din Văcărești și Produlești, rugând-o pe martora V. O. să îl contacteze pe inculpatul G. M. și să îi ceară să se prezinte la Târgoviște, purtând cu acesta o discuție în cadrul căreia i-a confirmat că nu are nicio problemă cu justiția, spunându-i în legătură cu contractul încheiat cu societatea administrată de denunțător că a fost încheiat în mod legal.

Martora V. O. S. a precizat, că la acea dată martorul Ț. i-a solicitat să îl contacteze pe inculpatul G. M., solicitare căreia i-a dat curs, inculpatul prezentându-se la acea dată la sediul Cabinetului de senator al martorului Ț., aici purtând o discuție care a durat maxim 5 – 10 minute. A mai arătat martora că în aceiași seară, a fost sunată de inculpatul G. M. care i-a precizat că a fost condus la sediul Direcției Naționale Anticorupție.

Martora N. A., a precizat că la acea dată era consilier, desfășurându-și activitatea în cadrul Biroului parlamentar al deputatului P.S.D. – I. S., fiind sunată de inculpatul G. M. care i-a spus că a fost sunat de martora V. pentru a se prezenta la martorul Ț., întrebând-o dacă, cunoaște motivul chemării, răspunsul acesteia fiind unul negativ, sfătuindu-l pe inculpat să dea curs solicitării.

Martora G. A., a precizat că la acea dată lucra în calitate de agent agricol în cadrul Primăriei Produlești și că inculpatul G. M. i-a cerut să sune la Comisia Județeană de fond funciar pentru o programare, punându-i la dispoziție telefonul mobil al acesteia de pe care a sunat la o doamnă – O.. A mai arătat martora că tot de pe telefonul acesteia, inculpatul G. M. a purtat o discuție și cu un domn – O., căruia îi spunea că nu dorește să se întâlnească cu persoana menționată de interlocutor, care era denunțătorul.

Martora C. L. M. a arătat că, în calitate de contabil, a efectuat către . SRL, un număr de 4 plăți în baza situațiilor de lucrări și facturilor care i-au fost puse la dispoziție, prima plată efectuând-o în septembrie 2010, iar ultima în martie 2011.

Martorul R. G. a arătat că în acea perioadă lucra în calitate de contabil la Primăria Produlești și a efectuat mai multe plăți către . SRL, în baza facturilor care i-au fost puse la dispoziție.

Din partea denunțătorului D. M. D. s-a depus la dosar o cerere prin care a solicitat restituirea sumei de 45.000 lei, sumă pe care a înmânat-o inculpatului G. M. și instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor acestuia până la concurența acestei sume.

Fiind ascultat în cadrul ședinței publice de la termenul din 19.02.2013, a declarat că în cursul anului 2009, la solicitarea lui R. A., consilier în cadrul Consiliului Județean Dâmbovița, a încheiat un contract de asociere în participațiune cu Primăria Produlești, contract care a avut ca obiect modernizarea iluminatului public în comună, contract care a fost încheiat de martorul I. N.. În continuare a precizat că la solicitarea inculpatului G. M., s-a deplasat la sediul Primăriei Produlești unde a avut o discuție cu acesta și în cadrul căreia i-a spus că nu este nevoie să execute lucrările din contract, cerându-i în schimb suma de 200.000 lei pentru a considera executate acele lucrări, sumă din care i-a remis aproximativ 45.000 lei în mai multe tranșe, prima plată în valoare de 5.000 lei realizând-o la sfârșitul anului 2009, începutului anului 2010, când însoțit de martorul I. N. s-a deplasat la domiciliul inculpatului.

A mai susținut denunțătorul că după primirea celei de-a doua plăți de la primărie, a mers din nou la domiciliul inculpatului G. M. unde i-a înmânat suma de 20.000 lei fără a fi însoțit de cineva, o altă tranșă de 6.000 lei înmânându-i-o inculpatului prin intermediul unei contabile, precizând că pentru a primi și celelalte plăți de la primărie și pentru a încheia procesul verbal de recepție finală, inculpatul i-a mai pretins suma de 140.000 lei. După cele întâmplate cu primarul din Tărtășești, inculpatul G. M. i-a cerut să nu îi mai dea acești bani direct și nici să nu mai vorbească la telefon, propunându-i ca banii să-i fie dați, prin intermediul inculpatului O. A. pe care îl considera om de încredere.

Cu privire la acest din urmă inculpat a precizat că s-a întâlnit cu acesta și i-a cerut să numai comunice cu inculpatul prin telefon ci să îi scrise un bilet prin care să îi spună când îi dă suma de 140.000 lei, bilet pe care l-a scris și pe care i l-a înmânat acestui inculpat în holul Hotelului Valahia, fiind asigurat de acest inculpat că inculpatul G. M. va încheia și procesul verbal de recepție a lucrărilor.

În continuare a declarat denunțătorul că în vederea încheierii acestui proces verbal de recepție, a stabilit cu inculpatul O. A. să se deplaseze la domiciliul acestuia pentru a-i duce suma de 50.000 lei pe care urma să i-o dea inculpatului G. M., fapt care s-a și întâmplat, contactându-l în acest sens pe inculpatul O. A., la domiciliul căruia s-a deplasat, lăsându-i suma de 50.000 lei, inculpatul O. A. spunându-i că a doua zi va merge la inculpatul G. M. pentru a-i înmâna această sumă, urmând să fie încheiat și procesul verbal de recepție finală a lucrărilor, lucrări din care nu s-a executat nimic, fiind făcut doar un studiu de fezabilitate.

A mai susținut denunțătorul că sumele de bani date inițial inculpatului G. M. au fost ale acestuia ( denunțătorului), numai suma de 50.000 lei i-a fost pusă la dispoziție de reprezentanții D.N.A., contractul încheindu-l la inițiativa unor persoane din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița.

Cu privire la lucrările din contract a arătat că deși nu se ocupa de partea tehnică a lucrărilor, totuși întrucât aprovizionarea cu materialele necesare se realiza numai cu acordul său, nesemnând nicio dovadă în acest sens, este cert că nu s-a executat nicio lucrare, susținând că pentru a plăti sumele de bani, asupra sa au fost exercitate presiuni de către inculpatul G. M., care îl căuta destul de des dar și prin intermediul inculpatului O. A., cu care discuta fie întâlnindu-se, fie telefonic, neputând confirma dacă acestui inculpat îi revenea ceva din aceste sume de bani, inculpat care știa în ce condiții lucrările din contract erau considerate finalizate.

A mai arătat denunțătorul că la momentul când au avut loc întâlnirile de la parchet, din holul Hotelului Valahia și de la domiciliul inculpatului O. A., avea asupra acestuia aparatură de înregistrare audio-video, denunțul fiind deja formulat.

La același termen de judecată au fost audiați martorii din lucrări: D. N., V. Steluța, S. D., G. G., C. O. și Rațea N..

Martorul D. N. și-a menținut declarația dată în faza urmăririi penale, precizând că în toamna anului 2009 a observat că a fost realizată o modernizare a iluminatului public, fiind montate lămpi și cabluri, sesizând prezența a două sau trei mașini care se ocupau cu montatul lămpilor.

Martorii V. Steluța, S. D., G. G., C. O. și Rațea N., și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, precizând că au constatat o îmbunătățire a iluminatului public din localitate, prin montarea de lămpi.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 19.03.2013, au fost ascultați martorii din lucrări, A. I., M. M., R. I., V. F., A. G. R., V. M. și R. C..

Martorul A. I. a precizat că în perioada 2009 – 2010 a sesizat o îmbunătățire a iluminatului public din localitate prin montarea de lămpi economice, lucrare realizată de către . SRL.

Martorul M. M., a precizat că în cursul anului 2009 era consilier local, iar în cadrul ședințelor care aveau loc s-a ridicat problema iluminatului public din localitate care era inexistent, primind asigurări din partea inculpatului G. M. că va face demersuri pentru rezolvarea unor astfel de situații, constatând, începând cu anul 2010, o îmbunătățire a iluminatului public prin montarea de lămpi, în prezent sistemul de iluminat public funcționând la capacitate normală.

Martorul R. I., a precizat că începând cu luna iulie a anului 2009 a sesizat, montarea unor lămpi pe stâlpii de iluminat, neputând face nicio precizare cu privire la executantul lucrărilor.

Martorul V. F. a precizat că începând cu anul 2010 a sesizat o îmbunătățire a iluminatului public în localitate fiind montate lămpi și becuri.

Martorul A. G. R. a susținut că nu cunoaște niciun aspect legat de încheierea contractului dintre . SRL și Primăria Produlești, pe inculpatul G. M. cunoscându-l în anul 2009, iar pe denunțător în anul 2010, neputându-și explica afirmațiile realizate de cei doi la adresa acestuia.

Martorul V. M. a precizat că într-una dintre ședințele de consiliu, inculpatul G. M. a adus la cunoștința consilierilor că urmează să fie efectuate lucrări de iluminat public în urma primirii unei finanțări, sesizând ulterior, începând cu anul 2010, o îmbunătățire a iluminatului public prin montarea de becuri economice, lucrare finalizată în anul 2011.

Martorul R. C. a precizat că într-una dintre ședințele de consiliu a fost pusă în discuție modernizarea și extinderea iluminatului public în localitate, ocazie cu care inculpatul G. M. a adus la cunoștință numele administratorului societății care urma să efectueze acea lucrare și care urma să primească finanțări.

A mai arătat martorul că începând cu anul 2010, a constatat o îmbunătățire a sistemului de iluminat, fiind montate întrerupătoare cu stingere și aprindere automată, becuri economice, lucrări finalizate în anul 2011.

Același martor a mai precizat că a fost sunat de inculpatul G. M. și întrebat dacă poate să semneze în locul acestuia, răspunsul fiind acela că „dacă este spre binele comunei poate să facă orice”.

În cadrul ședinței publice de la termenul din 22.04.2013, s-a procedat la ascultarea expertului tehnic judiciar care a efectuat expertiza în faza de urmărire penală, care a precizat următoarele:

În legătură cu modalitatea de efectuare a fazei de teren, a susținut că a convocat părțile, deplasându-se la sediul primăriei, unde s-a întâlnit cu inculpații G. M. și P. M., solicitând punerea la dispoziție a documentației tehnice în baza căreia au fost realizate lucrările, aducându-i-se la cunoștință că o astfel de documentație nu există, împrejurare față de care împreună cu părțile s-a deplasat în teren pentru a verifica dacă lucrările stipulate în contract au fost puse în practică, constatând că obiectivul nr.2 din contract nu a fost realizat, nesesizând corpuri de iluminat (vapori de sodiu) așa cum se stipula în contract ci corpuri cu o vechime de 5-7 ani, în locul lămpilor cu vapori de sodiu fiind montate becuri fluorescente.

În legătură cu primul obiectiv din contract, a arătat că nu a constatat modernizarea niciunui punct de aprindere, singurul astfel de punct constatându-l la sediul primăriei care prezenta însă echipamente deteriorate (urme de incendiu), inculpatul G. M. confirmând că este singurul punct de aprindere modernizat, modernizare însă care nu corespundea obiectivului din contract.

A mai arătat expertul că în lipsa unei documentații tehnice, la efectuarea expertizei a avut în vedere normativele tehnice în materie, la nivelul Autorității Naționale de Reglementare existând regulamente clare și obligatorii.

Totodată, expertul a precizat că la data efectuării fazei de teren, sistemul de iluminat era funcțional, funcționa de aproximativ 10 ani, însă nu prezenta nicio modernizare, acestea fiind explicațiile concluziilor din raportul de expertiză, susținând că a avut în vedere și situațiile de lucrări puse la dispoziție și devizele de ofertă, verificând dacă în teren se regăsesc materialele menționate, verificările realizându-se pe toate străzile în care apăreau ca fiind efectuate lucrări, respectiv pe străzile: Valea Târgului, Armenești, Sorești, Poieniței dar și într-un . nu a putut-o preciza, întreaga fază de teren durând 6 ore, verificarea realizându-se pentru 15 km din rețeaua de iluminat, având la dispoziție și 2 procese verbale de recepție parțială.

La același termen de judecată a fost repusă în discuție solicitarea inculpatului G. M., prin apărători, constând în efectuarea unei noi expertize, apreciindu-se că față de relatările făcute de expert, nu sunt incidente dispozițiile art.125 Cod procedură penală, pentru a dispune efectuarea unei noi expertize, dispunându-se respingerea unei astfel de probe.

Totodată, având în vedere dispozițiile din încheierea de ședință de la termenul din 18.01.2013 privitoare la confruntarea dintre inculpatul G. M. și denunțător, respectiv inculpatul O. A., s-a dispus respingerea solicitării având ca obiect confruntarea între inculpatul G. M. și denunțător, nefiind relatate împrejurări noi în declarația dată de denunțător în cadrul cercetării judecătorești.

Cu privire la confruntarea între inculpatul G. M. și inculpatul O. A., s-a apreciat utilă cauzei, dispunându-se încuviințarea acesteia, confruntare realizată în condițiile art.80 Cod procedură penală, răspunsurile fiind consemnate în cadrul procesului verbal întocmit la termenul din 20.09.2013, termen la care a fost reiterată de către inculpatul G. M., prin apărători, solicitarea constând în realizarea unei confruntări între acest inculpat și denunțător, instanța păstrându-și dispozițiile date prin încheierea de la termenul din 22.04.2013, aducându-se ca argument în plus faptul că la data când a fost ascultat denunțătorul, au fost prezenți ambii apărători ai inculpatului G. M., aceștia având posibilitatea să adreseze în mod nemijlocit întrebări denunțătorului.

La același termen de judecată, s-a procedat la luarea unui supliment de declarație inculpatului G. M., acesta precizând că în cursul anului 2009 a îndeplinit funcția de contabil martorul R. G., iar din luna septembrie 2010 și până în prezent martora C. L. M., supliment apreciat util față de susținerile pe care denunțătorul le-a realizat în cadrul declarației date în cursul judecății și privitoare la faptul că una din tranșele de bani i-au fost înmânate contabilei primăriei si care a fost audiată în cauză.

În vederea administrării probelor în circumstanțiere încuviințate la propunerea inculpatului G. M., cauza a fost amânată la termenele din 18.10.2013, respectiv la cel din 18.11.2013, fiind depuse la dosar mai multe înscrisuri constând în caracterizări și înscrisuri medicale.

La termenul din 18.11.2013, după respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de către unul dintre apărătorii inculpatului G. M., respingere motivată pe faptul că la acel termen inculpatul a avut asigurată asistența juridică de către unul din avocați, s-a procedat la audierea martorului C. N., încuviințat în circumstanțiere la propunerea inculpatului G. M. și P. M..

Cu privire la inculpatul G. M. a precizat că îl cunoaște de foarte mult timp, este o persoană respectuoasă, are familie, 2 copii, fiind un bun edil.

Cu privire la inculpatul P. M. a arătat că este o persoană cu un comportament civilizat, este căsătorit și are 2 copii.

La același termen de judecată, în conformitate cu disp. art.339 Cod procedură penală a fost declarată ca fiind terminată cercetarea judecătorească, acordându-se cuvântul în dezbateri, fiind dispusă amânarea pronunțării pentru a da posibilitatea celui de-al doilea apărător ales al inculpatului G. M., lipsă la dezbateri, să depună concluzii scrise, precum și în vederea deliberării.

La dosar din partea inculpaților au fost depuse concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut ca situație de fapt că, între Consiliul Local al comunei Produlești reprezentată de inculpatul G. M., primar (validarea într-o astfel de funcție realizându-se prin Sentința Civilă nr.1315/19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ ) și . SRL, reprezentată prin D. M. D., în calitate de administrator, s-a încheiat contractul de asociere în participațiune, înregistrat în evidențele Primăriei Produlești, sub numărul 1836/21.09.2009, obiectul acestui contract constituindu-l modernizarea, eficientizarea și extinderea iluminatului public în localitatea Produlești, județul Dâmbovița.

Potrivit art. II pct.5 din contract, obiectul modernizării îl constituia corpurile de iluminat propriu zise cu cârje și extinderea rețelelor de iluminat public, fără includerea stâlpilor de susținere, obiectivele fiind: modernizarea a 5 puncte de aprindere; montarea de corpuri de iluminat de 70 W sodium ( 680 bucăți) și darea în folosință și exploatare a sistemului de iluminat stradal modernizat.

Potrivit art. III pct.2 din contract, executarea lucrărilor stipulate trebuia să înceapă în termen de 25 de zile de la semnarea contractului și să se finalizeze într-un termen de maxim 6 luni de la începerea lucrărilor.

Contractul astfel încheiat a fost semnat din partea Primăriei Produlești de către inculpatul G. M. (primar al localității), iar din partea . SRL, de către martorul I. N..

Cu privire la împrejurările în care s-a ajuns la încheierea acestui contract se reține că în cursul anului 2009, martorul A. G. R. și care la acel moment îndeplinea în cadrul Consiliului Județean Dâmbovița funcția de Șef Serviciu Cooperare – Coordonare Autorități Locale, i-a adus la cunoștința denunțătorului D. M. D., reprezentantul legal al . SRL, că Primăria Produlești, urmează să îi atribuie o lucrare de prestări de servicii privind modernizarea iluminatului public în localitate.

S-a mai reținut că la baza încheierii acestui contract de asociere în participațiune a stat Hotărârea nr.15/26.06.2009 a Consiliului Local al comunei Produlești, conform căreia, Consiliul Local, hotăra asocierea în participațiune cu . SRL, în vederea realizării în comun a modernizării eficientizării, extinderii iluminatului public și executarea iluminatului ornamental de sărbători în localitate Produlești, stabilindu-se potrivit art.3 din hotărâre, că în vederea realizării asociațiunii, consiliul local va fi reprezentant de inculpatul G. M., care va semna toate documentele în numele și pentru consiliul local.

Cu privire la împrejurările în care a fost emisă această hotărâre, se reține că, pentru a face posibilă încheierea contractului de asociere în participațiune (condițiile de încheiere ale acestui contract fiind stabilite în urma discuțiilor ce au avut loc la sediul Primăriei Produlești între inculpatul G. M. și denunțător, imediat după ce acesta din urmă a fost încunoștințat de martorul A. G. R. despre primirea contractului, discuții potrivit cărora executantul, în speță societatea administrată de denunțător, nu trebuia să execute nicio lucrare din cele asumate, în schimbul acestui fapt, denunțătorului pretinzându-i-se de către inculpatul G. M. o sumă de bani, convenindu-se de asemenea, ca după efectuarea ultimelor plăți să se încheie un proces verbal de recepție finală a lucrării), inculpatul G. M. i-a înmânat inculpatului P. M. care la acel moment îndeplinea funcția publică de secretat al comunei Produlești (numirea fiind făcută prin dispoziția nr.269/12.09.2008 a primarului, în speță inculpatul G. M.), un model de exemplar de hotărâre a Consiliului Local privind asocierea în participațiune cu . SRL (model primit de acesta, potrivit propriei declarații de la martorul A. G. R.), solicitându-i să completeze spațiile libere și să o semneze pentru legalitate.

La rândul acestuia inculpatul P. M. a completat acest înscris, pe care l-a contrasemnat pentru legalitate alături de inculpatul G. M., datându-l cu nr.15/26.06.2009, fără a o înregistra în registrul de hotărâri al consiliului local, registru în care apare înregistrată cu nr.15, o altă hotărâre a consiliului local, datată 25.06.2009, și care se referă la rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli al consiliului local pe anul 2009, hotărâre adoptată cu respectarea dispozițiilor art.37 alin.7 lit. a din Legea nr.215/2001 republicată, respectiv în cadrul unei ședințe extraordinare de consiliu local din data de 25.05.2009 și care potrivit documentației existentă la sediul primăriei, a fost singura ședință din luna iunie 2009, încredințându-i acest înscris inculpatului G. M..

Prin întocmirea acestei hotărâri, în condițiile mai sus arătate, inculpatul G. M., s-a împuternicit singur, să reprezinte interesele comunei Produlești, în relația cu societatea administrată de denunțător, semnând acest înscris (fapt confirmat de acesta), fiind încălcate astfel prevederile art.47 din Legea nr.215/2001 dar și de cele ale art.36 alin.7 lit. a și art.45 alin.2 lit. f din același cod normativ.

Pe lângă faptul că la încheierea acestui contract s-a folosit această hotărâre care este un fals (consemnările realizate în cuprinsul acesteia necorespunzând realității), nu a avut la bază o ofertă tehnică de specialitate, situație recunoscută de altfel de inculpatul G. M..

În privința derulării contractului de asociere în participațiune încheiat în condițiile mai sus arătate, s-a mai reținut că prin Hotărârea nr.22/10.02.2010 Consiliul Județean Dâmbovița a alocat Primăriei Produlești, potrivit Anexei nr.1 la Hotărârea nr.22/2010, suma de 980.000 lei cu destinațiile - 900.000 lei – iluminat și 80.000 lei – diverse – alte obiective de investiții.

S-a mai reținut că, după încheierea contractului fără a avea la bază procesele verbale de recepție a lucrărilor executate, în perioada 2010 – 2011, Primăria Produlești a efectuat plăți către societatea administrată de denunțător, în sumă totală de 900.000 lei, deși nu au fost executate lucrările asumate prin contract, sumele plătite fiind: 283.000 lei prin ordinul de plată nr.110/26.02.2010 în baza facturii nr. BLZ 301/22.02.2010, 120.000 lei prin ordinul de plată nr.10/22.03.2010 în baza facturii nr. FA_/5.03.2010; 63.000 lei prin ordinul de plată nr.243/21.04.2010 în baza facturii nr. BLZ 315/21.04.2010; 60.000 lei prin O.P. nr.253/14.05.2010 în baza facturii nr. BLZ 352/5.05.2010; 53.000 lei prin OP nr.250/9.06.2010 în baza facturii nr. BLZ 322/22.06.2010; OP nr.290/9.07.2010 pentru suma de 50.000 lei, în baza facturii nr. BLZ 363/2.07.2010; 60.000 lei conform OP nr.400/10.08.2010 care a avut la bază factura nr. BLZ 325/2.08.2010; 60.000 lei în baza OP nr.364/10.09.2010 care a avut în vedere factura nr. BLZ 369/8.09.2010; 60.000 lei în baza OP nr.408/12.10.2010 care a avut în vedere factura nr.347/26.10.2010; 42.000 lei conform OP nr.466/2.12.2010 care a avut în vedere factura nr. BLZ 376/2.12.2010 și 50.000 lei conform OP nr.85/3.03.2011 în baza facturii nr. BLZ 385/17.02.2011, o parte din aceste sume fiind virate în contul societății chiar mai înainte de emiterea facturilor, situațiile de lucrări întocmite de . SRL fiind însușite de primărie, prin semnătura inculpatului G. M., deși aceste lucrări nu erau executate efectiv.

Așa cum s-a reținut, conform discuțiilor care au avut loc la sediul primăriei între inculpatul G. M. și denunțătorul D. M. D., încheierea contractului de asociere în participațiune a fost condiționată de plata unei sume de bani de către denunțător, inculpatului G. M., în aceste condiții societatea administrată de denunțător neefectuând nicio lucrare din cele stipulate în contract, la final urmând a se încheiat procesul verbal de recepție finală a lucrărilor, aceasta de fapt fiind și înțelegerea pe care martorul A. G., la rândul acestuia inculpat în dosarul nr._ pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, a avut-o cu inculpatul G. M. în privința încheierii contractului.

După încheierea acestui contract, în vara anului 2010, denunțătorul D. M. D., i-a dat inculpatului G. M., suma de 5.000 lei, în acest sens deplasându-se la domiciliul inculpatului, însoțit fiind de martorul I. N. care la rândul acestuia a confirmat această deplasare făcută împreună cu denunțătorul precum și faptul că la acea dată a observat în posesia denunțătorului un plic în care se aflau bani și despre care i s-a spus că urmează să fie dați inculpatului G. M..

Pentru suma de bani ce urma să îi mai fie dată de către denunțător (140.000 lei), acesta, a fost contactat în luna septembrie 2011 de către inculpatul O. A., care a fost recomandat ca fiind „om de încredere al inculpatului G. M.”, tot în cursul acelei luni, cei doi deplasându-se la sediul Primăriei Produlești, stabilind ca suma de bani pe care trebuia să o mai dea denunțătorul inculpatului G. M., să fie dată prin intermediul acestui inculpat (O. A.).

În acest sens, la data de 10.01.2012, s-a întâlnit cu inculpatul O. A. pe raza Municipiului Târgoviște, acesta din urmă cerându-i denunțătorului să scrie pe un bilet ceea ce voia să îi comunice inculpatului G. M. cu privire la suma de 140.000 lei.

Conformându-se acestei solicitări, denunțătorul a scris un bilet prin care solicita inculpatului G. M. să îl amâne cu plata sumei de 140.000 lei, întrucât la acel moment nu avea disponibilă decât suma de 50.000 lei, bilet pe care denunțătorul l-a depus la organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție la data de 15.01.2012, între cei doi – denunțător și inculpatul O. A. purtându-se o convorbire telefonică, stabilind o întâlnire în incinta Hotelului „Valahia” și anume în holul restaurantului, aici denunțătorul înmânându-i inculpatului O. A. acel bilet prin care denunțătorul îi aducea la cunoștința inculpatului G. M., că poate să îi dea prin intermediul inculpatului O. A., doar suma de 50.000 lei.

La o dată ulterioară, respectiv la data de 17.01.2012, inculpatul G. M., a contactat-o pe soția inculpatului O. A., cerându-i numărul de telefon al acestui inculpat, după care folosind telefonul mobil al martorei G. A., l-a sunat pe acest inculpat, stabilind să se întâlnească în cursul aceleiași zile pe raza municipiului Târgoviște, în aceiași zi, inculpatul G. M. deplasându-se la locuința lui O. A. situată în localitatea Valea Voievozilor, ocazie cu care acesta din urmă i-a înmânat biletul dat de denunțător, stabilind să se întâlnească după ce va intra în posesia banilor de la denunțător.

La data de 17.01.2012, denunțătorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului O. A., având asupra acestuia un plic în care se afla suma de 50.000 lei pusă la dispoziție de D.N.A., între cei doi purtându-se un dialog, după ce în prealabil inculpatul O. A. i-a cerut să lase telefoanele mobile pe o masă din hol, invitându-l într-­o cameră în care funcționa un televizor al cărui volum a fost dat la maxim, dialog în cadrul căruia denunțătorul i-a spus că i-a adus pentru inculpatului G. M. suma de 50.000 lei și întrebându-l despre recepția finală, acesta (inculpatul O. A.) i-a confirmat că o să fie făcută de către inculpatul G. M., urmând ca a doua zi să se întâlnească, cu acesta la primărie, în timp ce se purtau discuțiile, realizându-se flagrantul (în prealabil plicul conținând bani fiind pus pe o masă), iar întrebat fiind despre proveniența sumei găsită în plic, inculpatul O. A. a recunoscut că a fost primită de la denunțător pentru a i-o remite inculpatului G. M., pentru ca acesta să garanteze efectuarea ultimilor plăți și să facă recepția unor lucrări care nu fuseseră realizate.

Această situație de fapt descrisă a fost reținută în baza întregului material probatoriu administrat în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești reprezentant de denunțul și declarațiile denunțătorului D. M. D., declarațiile membrilor Consiliului Local Produlești, audiați în calitate de martori (V. M., V. F., R. I., M. M., A. I., A. C., D. N., V. Steluța, S. D., G. G., C. I., Ratea N. și R. C. - toți aceștia confirmând că au fost convocați la data de 25.06.2009 într-o ședință extraordinară care însă a avut pe ordinea de zi propunerea privind rectificarea bugetară și nicidecum încheierea unui contract de asociere în participațiune cu . SRL, aspectele aduse la cunoștință la sfârșitul ședinței de către inculpatul G. M. în sensul că se oferise o „firmă” din Târgoviște să execute iluminatul public nefiind dezbătute pentru că nu se aflau pe ordinea de zi, nefiind supus votului niciun proiect de hotărâre privind o astfel de asociere); înscrisul existent la filele 214 – 215 vol. II dosar urmărire penală în care este redată ședința din 25.06.2009; declarația martorului I. N.; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate autorizat în cauză; procesele verbale de redare a discuțiilor în mediul ambiental între denunțător și inculpatul O. A.; raportul de constatare întocmit la data de 5.06.2012 de C. C. cu privire la contractarea, executarea și decontarea în perioada 2010-2011 a lucrărilor de modernizare a iluminatului public stradal din localitatea Produlești; facturile, ordinele de plată și situațiile de lucrări existente în vol.II al dosarului de urmărire penală 234 – 269; expertiza tehnică judiciară electroenergetică întocmită de către expertul tehnic dr. ing. N. C. C. completată cu declarația dată de către aceasta în cursul cercetării judecătorești și prin care se confirmă că lucrările menționate în situațiile de lucrări depuse pentru decontare de către . SRL nu au fost efectuate, valoarea lucrărilor executate fiind 0, în urma verificărilor efectuate la fața locului, în lipsa unei documentații tehnice care să fi stat la baza încheierii și executării contractului, verificări efectuate de altfel în prezența inculpaților G. M. și P. M., identificându-se corpuri de iluminat cu o vechime mai mare de 10 ani, fără aparataj, fără brățări de fixare per stâlp, becurile fiind unele economice fluorescente net inferioare lămpilor cu vapori de sodiu de înaltă presiune, nefiind modernizat nici un punct de aprindere, cel de la primărie prezentând urme de incendiu; procesul verbal de constatare a flagrantului însoțit de planșele fotografice; înscrisul existent la fila 138 din volumul II al dosarului de urmărire penală reprezentând fotocopia înscrisului remis de denunțător, inculpatului O. A.; declarațiile inculpaților O. A., P. M. și G. M. care au recunoscut săvârșirea faptelor, mai puțin infracțiunea de luare de mită (cazul inculpatului G. M.).

În privința apărărilor formulate de către inculpatul G. M. privitoare la faptul că lucrările din contractul de asociere în participațiune au fost executate, în mare parte, s-a constatat că acestea sunt contrazise de raportul de expertiză tehnico-judiciară întocmit în faza urmăririi penale.

Chiar dacă o parte din martorii din lucrări au susținut că au sesizat în cursul anului 2010 o îmbunătățire a sistemului de iluminat public prin montarea de becuri, lămpi, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză, caracteristicile acestora erau net inferioare celor prevăzute prin contract și care au fost trecute în situațiile de lucrări.

În ceea ce privește apărările formulate sub aspectul uneia dintre infracțiunile pentru care a fost dispusă trimiterea în judecată (luarea de mită), nici acestea nu au putut fi primite, probele administrate confirmând vinovăția sa, în acest sens fiind avute în vedere pe lângă denunțul și declarațiile denunțătorului D. M. D., declarațiile inculpatului O. A., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceștia, procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpatul G. M. și martora N. A. pe care a contactat-o imediat ce a fost sunat de către martora V. O. și i-a fost solicitat să se prezinte de urgență la sediul cabinetului senatorului A. Ț.; procesul verbal de organizare a flagrantului la domiciliul inculpatului O. A., declarația martorului I. N..

Faptul că suma primită de către inculpatul O. A. de la denunțător, pentru inculpatul G. M., nu avea destinația pretinsă de inculpat, a rezultat și din modul în care a fost acceptată (aducere acesteia la domiciliul inculpatului O. A. care urma ca a doua zi să meargă la sediul primăriei pentru a i-o remite).

Răsturnată fiind prezumția de nevinovăție reglementată prin disp. art.66 Cod procedură penală, prin probe certe de vinovăție (inculpatul G. M. nereușind să probeze în condițiile art.66 alin.2 Cod procedură penală, lipsa lor de temeinicie, ceilalți 2 inculpați recunoscând în integralitate faptele reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare a instanței, formulând cereri de aplicare a procedurii simplificate a judecății), s-a angajat răspunderea penală a inculpaților pentru faptele comise și care în drept s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și pedepsite de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 Cod penal – luare de mită, fals material în înscrisuri oficiale în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită (art.17 lit. c din Legea nr.78/2000 rap. la art.288 alin.2 Cod penal); uz de fals în legătură directă cu infracțiunea de luare de mită (art.17 lit. d din Legea nr.78/2000 rap. la art.291 Cod penal în legătură cu infracțiunea de luare de mită (art.17 lit. d din Legea nr.78/2000) si abuz in serviciu prevăzută de art. 17 alin.1 lit. d din Legea nr.78/2000 raportat la art.248 Cod penal, respectiv la art.248/1 din același cod . Este cazul inculpatului G. M. în privința căruia activitatea infracțională s-a analizat în ansamblul acesteia. Astfel pentru a lua mită, a falsificat o hotărâre a Consiliului Local, după care a încheiat un contract în condiții defavorabile comunei Produlești, condiționând încheierea contractului de plata unor sume de bani.

S-a apreciat că faptele săvârșite de inculpatul P. M. care de altfel au fost recunoscute în procedura prevăzută de art.320 ind.1 Cod procedură penală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la uz de fals și la abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art.288 alin.2 Cod penal, art.26 rap. la art.291 Cod penal și art.26 Cod penal rap. la art.248 și 248 ind.1 Cod penal.

Totodată, s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul O. A., de asemenea recunoscută în procedura prevăzută de art.320 ind.1 Cod procedură penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, prevăzută și pedepsită de art.26 Cod penal rap. la art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 alin.1 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere în conformitate cu disp. art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal, astfel cum au fost reduse în conformitate cu disp. art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală în cazul inculpatului P. M. și O. A. (în cazul inculpatului G. M. aplicarea acestor dispoziții legale nefiind posibilă în prezența unei recunoașteri parțiale a faptelor, acestea fiind considerentele pentru care cererea formulată in acest sens in cadrul concluziilor scrise a fost respinsă), gradul de pericol social concret al unor astfel de infracțiuni, urmările acestora, împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală.

În privința gradului de pericol social concret al faptelor prima instanță a apreciat că este unul ridicat și rezultă din modalitățile de săvârșire a faptelor, urmările acestora, funcția deținută la momentul săvârșirii faptelor (cazul inc. P. M. și G. M.), relațiile sociale încălcate prin comiterea acestora, prin activitatea infracțională periclitându-se grav relațiile de serviciu, de probitate morală a instituției pe care o reprezentau (cazul inculpaților P. M. și G. M.).

Deși lipsa antecedentelor penale ale inculpaților, faptul că anterior comiterii faptelor se bucurau de o reputație exemplară, aspecte ce rezultă din proba cu înscrisuri administrată dar și din proba testimonială (cazul tuturor celor 3 inculpați), deși nu li s-a dat eficiență ca circumstanțe atenuante judiciare în sensul disp. art.74 alin.1 lit. a Cod penal (în cazul unor astfel de situații profitându-se de aceste realități), totuși de aceste împrejurări s-a ținut seama în cadrul criteriilor generale de individualizare prevăzute în art.72 Cod penal, fiind împrejurări care atenuează răspunderea penală și au fost avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor.

Ținând seama de aceste criterii a căror analiză trebuie să fie cumulativă, acestea interacționându-se reciproc, neputându-se da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea inculpaților, s-a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, atât cel sancționator cât și cel de reeducare, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre miniul special prevăzut de lege pentru astfel de infracțiuni (minimul redus cu 1/3 - cazul inculpatului P. M. și O. A. și minimul prevăzut de lege – cazul inculpatului G. M.).

S-a reținut în cazul infracțiunii de abuz în serviciu și complicitate la o astfel de infracțiune (cazul inculpaților P. M. și G. M.) și disp. art.41 alin.2 Cod penal, îndeplinite fiind condițiile de la infracțiunea continuată.

Totodată, tot în privința inculpaților P. M. și G. M., au fost reținute și dispozițiile art.33 alin.1 lit. a Cod penal care reglementează concursul de infracțiuni și s-a făcut aplicarea disp. art.34 alin.1 lit. b Cod penal privitoare la aplicarea pedepsei în cazul unui astfel de concurs.

În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate, s-a apreciat că aceasta trebuie să fie în rezonanță cu percepția asupra faptelor săvârșite de inculpați, numai aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție fiind aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art.52 Cod penal, nejustificându-se aplicarea disp. art.81 Cod penal sau 86 ind.1 Cod penal, atât pedeapsa cât și modalitatea de executare a acesteia având menirea de a preveni săvârșirea de infracțiuni, funcția de exemplaritate contribuind cel mai mult la acest scop.

Totodată, îndeplinite fiind condițiile prevăzute în art.65 Cod penal în privința a două dintre infracțiunile pentru care a fost dispusă condamnarea inculpaților (cea prev. de art.6 din Legea nr.78/2000 rap. la art.254 Cod penal și cea prev. de art.17 alin.1 lit.d din Lege anr.78/2000 rap. la art.248 și 248 ind.1 Cod penal, respectiv art.26 Cod penal rap. la art.248 și 248 ind.1 Cod penal), s-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pedeapsă care s-a aplicat alături de pedeapsa principală și care s-a dispus a se executa în condițiile art.66 Cod penal.

Aplicabile în cauză au fost și disp. art. 71 alin.2 Cod penal, privitoare la pedepsele accesorii, aplicându-se inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alinj.1 lit.a teza a II-a și b Cod penal.

S-a apreciat că în cazul inculpaților P. M. și G. M. nu se impune aplicarea pedepsei complementare, respectiv accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. c Cod penal, având în vedere că inculpaților le-au fost interzise exercitarea drepturilor cuprinse în art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și b Cod penal,creându-se astfel imposibilitatea pentru aceștia de a mai ocupa funcția de primar, respectiv de secretar, realizându-se astfel cadrul juridic pentru a anula orice posibilitate ca inculpații să mai ocupe funcții de natura celor în exercitarea căror s-au aflat la momentul săvârșirii faptelor.

Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a reținut că în faza urmăririi penale, . constitut parte civilă cu suma de 900.000 lei reprezentând plățile efectuate în baza contractului de asociere în participațiune, calitatea de parte civilă a comunei în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice fiind una legală.

Îndeplinite fiind condițiile răspunderii civile delictuale s-a admis acțiunea formulată și pe cale de consecință s-a dispus obligarea, în solidar, a coinculpaților P. M. și G. M. la plata sumei de 900.000 lei (sumă virată în contul . SRL), s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit în faza urmăririi penale asupra bunurilor mobile și imobile ale celor doi inculpați.

Totodată, s-a dispus desființarea înscrisului falsificat, reprezentat de Hotărârea nr.15/26.06.2009.

Cu privire la cererea formulată de către denunțător privind restituirea sumei de 45.000 lei, s-a apreciat în raport de Decizia nr. LIX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, că o astfel de solicitare nu poate fi primită, potrivit acestei decizii stabilindu-se că dispozițiile art.255 alin.3 și 5 Cod penal sunt aplicabile numai infracțiunilor încadrate exclusiv conform art.255 Cod penal, nefiind aplicabile dispozițiile legii speciale, respectiv ale art.6 ind.1 alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000 pe de o parte, iar pe de altă parte disp. art.6 ind.1 alin.2 și 4 din Legea nr.78/2000, sunt aplicabile numai infracțiunilor din legea specială, ceea ce nu este cazul în speță, unde trimiterea în judecată s-a realizat pentru infracțiunea prev. de art.254 alin.1 Cod penal și nu pentru cea prev. de art.6 ind.1 din Legea nr.78/2000.

Pe cale de consecință, a fost respinsă și solicitarea aceluiași denunțător privind instituirea măsurilor asigurătorii.

Reținându-se că inculpatul G. M. a primit de la denunțător, cu titlu de mită suma de 5.000 lei, excepție făcând suma de 50.000 lei care a fost pusă la dispoziția denunțătorului de D.N.A., s-a dispus în conformitate cu disp. art.19 din Legea nr.78/2000 confiscarea acestei sume de la inculpat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri inculpații G. M., P. M., O. A. și denunțătorul D. M. D..

În motivarea apelului, apărătorul inculpatul G. M. critică hotărârea primei instanțe, în primul rând, pentru nereținerea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală în vigoare la momentul judecății în fond și adoptării soluției, argumentând că, deși s-a pus în discuție la începutul cercetării judecătorești aceste dispoziții legale, el nu se afla efectiv în sala de judecată ci pe holul instituției, întrucât i se făcuse rău și ieșise în acele momente din sala de judecată.

Mai susține apărătorul inculpatului că acesta a recunoscut două din cele trei infracțiuni reținute în sarcina sa, negând numai infracțiunea de luare de mită.

Prima instanță avea obligația de a-i aduce la cunoștință inculpatului drepturile procesuale și de a pronunța o încheiere intermediară, așa cum a procedat în cazul celorlalți inculpați, prin care se admitea ori nu cererea procedurii simplificate.

Susține apărătorul inculpatului că față de acesta sunt aplicabile dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală, deoarece textul nu precizează că este necesar a fi recunoscut rechizitoriul în totalitate ci numai faptele în mod necondiționat.

După opinia apărătorul inculpatului prima instanță ar fi trebuit să aplice dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală în privința faptelor recunoscute de inculpat și să continue judecata față de celelalte fapte nerecunoscute, așa cum s-a întâmplat în practica judiciară a altor instanțe.

Totodată, se mai arată că neprocedând la a se da citire actului de sesizare, situație ce atrage nulitatea absolută, se solicită instanței de apel reaudierea inculpatului și analizarea condițiilor de aplicare a procedurii simplificate prev. de art. 396 alin. 10 raportat la art. 374 Cod procedură penală în vigoare.

În motivele scrise de apel inculpatul, inculpatul mai critică sentința pe motiv de nelegalitate în sensul că nu s-a analizat și motivat probele administrate, hotărârea bazându-se în mare parte pe preluări din rechizitoriu.

O altă critică a inculpatului se referă la individualizarea pedepsei aplicate, printr-o schimbare a încadrării juridice în textele prevăzute de Noul Cod penal, unde limitele de pedeapsă sunt mult mai reduse, în special pentru infracțiunea de abuz în serviciu, minimul special al acesteia fiind de 2 ani închisoare și nu de 5 ani ca în vechiul Cod penal.

În final, se solicită de apelantul-inculpat schimbarea încadrării juridice în textele prevăzute de Noul Cod penal, reindividualizarea pedepselor în raport atât de noile limite de pedeapsă cât și de limitele reduse cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, precum și aplicarea unei modalități de executare neprivativă de libertate, cum este cea prevăzută de art. 91 Cod penal, întrucât inculpatul este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine sinceră și a încheiat un acord de mediere cu partea civilă pentru acoperirea prejudiciului.

Inculpatul O. A. solicită, în esență, prin apărătorul ales, în primul rând, constatarea unui aspect de incompatibilitate, pe motiv că judecătorul fondului trebuia să dispună disjungerea cauzei față de inculpatul ce nu a uzat de procedura simplificată, întrucât, în situația dată recunoașterea făcută de inculpatul O. A. îngreunează apărarea celuilalt inculpat.

În al doilea rând se solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la luare de mită, pentru care a fost condamnat de prima instanță, în infracțiunea de complicitate la dare de mită.

Susține apărătorul inculpatului O. A. că faptele descrise în actul de sesizare și recunoscute de acesta conduc mai degrabă la conturarea complicității la dare de mită. Inculpatul a recunoscut faptele prezentate ca dare de mită, dar a fost condamnat pentru luare de mită, adică pentru o faptă nerecunoscută de el.

Recunoașterea inculpatului s-a referit la faptele descrise în rechizitoriu nu și la încadrarea juridică a acestora, încadrare ce poate fi schimbată de prima instanță și în procedura simplificată.

Din descrierea situației de fapt reiese că inculpatul O. A. a acceptat, la insistențele denunțătorului D. M. D., să transmită unele mesaje și o sumă de bani presupusului mituit G. M.. Deci convenția a fost încheiată între denunțător și inculpatul O. A., iar nu între acesta și inculpatul G. M.. Elocvent în acest sens este faptul că, complicele O. A. a acceptat ca mituitorul denunțător să vină în casa sa și să lase un plic cu bani pentru cel mituit (G. M.), ceea ce înseamnă că l-a ajutat pe cel care dă mită și nu invers.

Mai arată apărătorul inculpatului O. A. că însăși comportamentul denunțătorului mituitor a fost unul ocult și fraudulos pentru că urmărea ca prin mituire să obțină sume de bani pentru lucrări ce nu le efectua în realitate, astfel că inculpatul a acționat la insistențele și în interesul acestui denunțător.

Se relevă de apărătorul inculpatului aspecte ce țin de seriozitatea denunțătorului și a modului în care dorea să obțină sume de bani în mod ilicit (neefectuând lucrări) și prin corupere.

De asemenea, se invocă de apelantul-inculpat acreditarea ideii că acesta și-a recunoscut participarea la întâmplările prezentate ca dare de mită fără să urmărească semnificația penală a recunoașterii în totalitate a faptelor din rechizitoriu, unde se descrie o activitate de complicitate la luare de mită.

Se solicită instanței de apel să țină seama de circumstanțele personale ale inculpatului, că a urmat o carieră profesională în serviciul ordinii de drept fără abateri, are copii cu rezultate excelente în același domeniu și pe cale de consecință se justifică o pedeapsă cu suspendarea executării.

Apelantul-inculpat P. M. critică, prin apărătorul ales, sentința primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei și al modalității de executare, susținând că acesta, ca angajat al primăriei, la solicitarea primarului a completat o hotărâre a Consiliului local, pe baza căreia s-a încheiat un contract de iluminare publică.

Se arată de apărătorul inculpatului că acesta nu a încasat nici un ban și nici nu a avut vreun beneficiu și nici în evenimentele ulterioare în legătură cu respectivul contract.

Susține apărarea că legea mai favorabilă este legea nouă, întrucât are limitele de pedeapsă mai reduse, chiar și din punct de vedere al sporului de o treime pentru concursului de infracțiuni.

Ar trebui să se aibe în vedere și cele menționate în referatul de evaluare, în sensul că inculpatul are un comportament civilizat în familie și societate, are doi copii din care unul bolnav de epilepsie, iar soția bolnavă de cancer. Totodată, potrivit relațiilor de la postul de poliție al comunei de domiciliu reiese că nu a avut conflicte cu alte persoane și nu este cunoscut cu antecedente penale.

În concluzie, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice, reducerea pedepsei și cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel denunțătorul D. M. D., criticând-o (în cererea depusă ulterior la dosar – fila 119) sub aspectul nelegalității, în sensul că prima instanță nu a dispus restituirea sumei de 45.000 lei dată de el inculpatului G. M..

Totodată, apelantul-denunțător mai solicită instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului G. M..

Examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar și din oficiu, conform art. 417 Cod procedură penală, Curtea va constata următoarele:

În legătură cu critica ce vizează un aspect de procedură respectiv de incompatibilitate al judecătorului fondului și care trebuie analizat cu prioritate față de criticile asupra fondului, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât nici o dispoziție legală nu prevede incompatibilitatea ca judecătorul fondului să soluționeze deodată acțiunea penală față de toți inculpați, indiferent că unii au solicitat aplicarea procedurii simplificate, recunoscând săvârșirea faptelor. Din contră, ar fi mai judicios soluționarea cauzei în mod unitar și prin aceeași hotărâre, decât disjungerea cu privire la inculpații ce nu au recunoscut faptele și nu au uzat de procedura simplificată ( deși textul legal permite acest lucru), deoarece nu ar mai exista suspiciunea existenței unei păreri a aceluiași judecător, datorită adoptării unei anumite soluții anterioare față de inculpații ce au solicitat aplicarea procedurii simplificate.

Revenind la situația de fapt, Curtea constată că în fața primei instanțe inculpații O. A. și P. M. au solicitat în mod expres aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320¹ Cod procedură penală anterior, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și nesolicitând administrarea altor probe.

Inculpatul-apelant G. M. a solicitat instanței de apel aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală anterior cu motivarea că prima instanță greșit nu a reținut în favoarea lui aceste dispoziții legale. De altfel, în calea de atac inculpatul nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță, nuanțând însă – așa cum s-a evocat în motivarea apelului – că s-a comis o eroare în momentul punerii în discuție a procedurii simplificate, critică asupra căreia vom reveni în cele ce urmează.

În situația în care inculpatul solicită aplicarea procedurii simplificate, instanța de fond are obligația conform disp. art. 320¹ alin. 4 Cod procedură penală anterior (sub imperiul căreia s-a judecat cauza) să verifice și să analizeze dacă la dosarul de urmărire penală există probe suficiente și concludente din care să rezulte fără orice urmă de îndoială că inculpatul a săvârșit fapta, iar aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii imputate, întrucât, instanța nu poate reține o altă situație de fapt decât cea descrisă în actul de sesizare, în cazul în care admite cererea.

Din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut, în esență, că în anul 2009 între Primăria comunei Produlești, reprezentată de primarul G. M. și . SRL, a fost încheiat un contract de asociere în participațiune, având ca obiect modernizarea și extinderea iluminatului public în localitate.

În vederea încheierii acestui contract s-a adoptat o hotărâre de Consiliul Local (Hot. nr. 15/2009), prin care se hotăra asocierea în participațiune cu societatea menționată anterior, având loc, la inițiativa numitului A. G. P. (șef al Serviciului de Cooperare – Coordonare Autorități Locale din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița și inculpat într-o altă cauză, conform mențiunilor din rechizitoriu), discuții între inculpatul G. M., în calitate de primar și denunțătorul D. M. D. pentru a se da o aparență de legalitate încheierii respectivului contract.

De asemenea, s-a reținut de instanța de fond că inculpatul G. M. i-a înmânat inculpatului P. M., secretar al primăriei, un model de hotărâre de consiliu local privind asocierea în participațiune cu . SRL (modelul primit de primar de la martorul A. G. P.), solicitându-i să completeze spațiile libere și să o semneze pentru legalitate.

În acest sens, inculpatul P. M. a completat înscrisul, l-a semnat împreună cu inculpatul G. M., dându-i și număr de înregistrare (nr. 15/26.06.2009), dar fără a-l înregistra în registrul de hotărâri al Consiliului Local. De menționat că sub acest număr și dată figura o altă hotărâre de consiliu local ce privește rectificarea bugetului unității administrativ teritoriale.

Prin această hotărâre de consiliu local, întocmită în condițiile menționate, inculpatul G. M. s-a împuternicit să reprezinte interesele comunei în relația cu societatea administrată de denunțătorul D. M. D., semnând contractul cu această firmă.

Un alt aspect esențial reținut în considerentele hotărârii atacate este acela că inculpatul G. M. a fost încunoștințat de primirea contractului cu firma denunțătorului, de către martorul A. G. P., după care denunțătorul a discutat direct cu inculpatul G. M., la sediul Primăriei Produlești, despre condițiile derulării contractului, în sensul că societatea nu trebuia să execute efectiv lucrarea convenită, dar pentru efectuarea plăților, denunțătorul trebuia să remită o sumă de bani și apoi să se încheie un proces verbal de recepție finală a lucrărilor.

Prin Hotărârea nr. 22/10.02.2010 a Consiliului Județean Dâmbovița s-a alocat Primăriei comunei Produlești suma de 900.000 lei pentru iluminat și 80.000 lei pentru diverse.

În perioada 2010 - 2011 Primăria comunei Produlești a efectuat mai multe plăți către firma denunțătorului, totalizând suma de 900.000 lei, deși lucrările la care aceasta se angajase nu fuseseră efectuate, dispozițiile de plată fiind semnat de inculpatul G. M..

Așa cum a fost înțelegerea anterioară încheierii contractului, în cursul anului 2010, denunțătorul D. M. D. i-a remis inculpatului G. M. suma de 5000 lei la sediul primăriei, deplasându-se în acest sens împreună cu martorul I. N..

Totuși, înțelegerea între cei doi (denunțător - mituitor) a fost ca denunțătorul să-i mai remită inculpatului G. M. suma de 140.000 lei, astfel că, în luna septembrie 2011, primul a fost contactat de inculpatul O. A., în calitate de persoană de încredere al inculpatului G. M., care a stabilit ca suma de bani să-i fie remisă prin intermediul acestui inculpat-complice.

În demersul întreprins de intermediarul inculpat O. A. a avut loc, în luna ianuarie 2012, o întâlnire cu denunțătorul, ocazie cu care acesta din urmă a scris un bilet pentru inculpatul G. M., în care îi solicita amânarea plății pentru că nu avea disponibil decât suma de 50.000 lei, bilet pe care l-a înmânat inculpatului O. A. în holul restaurantului hotelului Valahia din Târgoviște. Ulterior, inculpatul O. A. s-a întâlnit cu inculpatul G. M., căruia i-a înmânat biletul primit de la denunțătorul D. M. D., convenind să se întâlnească după primirea banilor de la acesta.

La data de 17.01.2012 mituitorul denunțător s-a deplasat la domiciliul inculpatului O. A., având asupra sa un plic în care se afla suma de 50.000 lei, pusă la dispoziție de către organul de urmărire penală (D.N.A.).

Această locație a fost supravegheată și înregistrată de organele de urmărire penală pentru stabilirea infracțiunii flagrante.

La . O. A. i-a cerut denunțătorului să lase telefonul mobil pe o masă din hol, după care, împreună s-au deplasat într-o altă cameră de zi, unde se afla un televizor. Inculpatul O. A. a dat volumul sonor al televizorului către maxim, după care a discutat cu denunțătorul, ocazie cu care acesta i-a spus că a adus suma de 50.000 lei pentru inculpatul G. M. și l-a întrebat despre recepția finală, la care i s-a răspuns de complice că a doua zi se va deplasa la sediul primăriei pentru a discuta cu primarul.

Între timp plicul cu suma de bani a fost lăsat de către denunțător, la indicațiile inculpatului O. A., pe o masă din respectiva cameră, așa cum rezultă din declarațiile celor doi și procesul-verbal de efectuare a flagrantului întocmit de organele de urmărire penală.

Așa cum s-a arătat, inculpații O. A. și P. M. au recunoscut în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, iar acestea au suport probator în dosarul de urmărire penală, așa cum s-a consemnat de prima instanță în considerentele sentinței atacate (fila 21), fiind superfluă reluarea lor în condițiile în care nici un apelant nu le contestă.

De altfel și inculpatul G. M. a recunoscut în fața primei instanțe săvârșirea faptelor de fals, uz de fals cu privire la hotărârea de consiliu local ce a stat la baza contractului cu firma denunțătorului, cât și efectuarea plăților către aceasta, deși știa că nu fuseseră efectuate nici un fel de lucrări de execuție stabilite prin contract.

Inculpatul-apelant G. M. nu a negat în fața instanței de apel săvârșirea faptei de primire a sumei de bani și înțelegerii cu denunțătorul pentru a i se remite ulterior și suma de 140.000 lei, susținând și solicitând însă aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală anterior, cu motivarea că în momentul în care prima instanță a pus în discuție această procedură simplificată i s-a făcut rău și a ieșit afară din sala de judecată, după care nu a mai fost întrebat în această privință.

Se poate lesne observa că inculpatul G. M. (față de care prima instanță nu a reținut dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală anterior) nu contestă săvârșirea faptei de primire a sumei de bani și înțelegerea pentru remiterea ulterioară a diferenței convenite cu denunțătorul (în total 140.000 lei). De altfel, probele administrate de organele de urmărire penală și de prima instanță în legătură cu acest apelant converg indubitabil către săvârșirea faptei imputate și încadrate ca infracțiune de luare de mită.

În analizarea criticii inculpatului G. M. privind greșita nereținere a dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală de către prima instanță, Curtea constată că acest motiv de apel nu poate fi primit.

Se observă de instanța de control judiciar că la prima instanță, la termenul din 23.11.2012, inculpații O. A. și P. M., în prezența apărătorilor aleși, au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320¹ Cod procedură penală, în timp ce apărătorii aleși ai inculpatului G. M., în lipsa acestuia, au solicitat judecarea conform procedurii de drept comun.

Chiar și în această situație, la termenul următor, inculpatul G. M., în prezența apărătorilor aleși, nu a solicitat (personal ori prin avocat) aplicarea procedurii simplificate, așa cum prevedeau dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală anterior, caz în care, prima instanță putea dispune admiterea cererii, ținând seama că la termenul anterior el a plecat din sala de judecată pe motive medicale.

Totuși, la termenul de judecată din 20.12.2012, asistat de apărătorii aleși, inculpatul G. M. a dat o declarație detaliată cu privire la acuzațiile aduse prin actul de sesizare și în care a precizat că recunoaște o parte din faptele reținute în rechizitoriu, așa cum a declarat și în cursul urmăririi penale, respectiv faptele de falsificare și folosire a înscrisului falsificat, precum și infracțiunea de abuz în serviciu.

În aceeași declarație inculpatul a menționat expres că nu recunoaște săvârșirea faptei considerată de organele de urmărire penală ca infracțiune de luare de mită (fila 75 dosar instanță).

Conform dispozițiilor art. 320¹ alin. 2 Cod procedură penală anterior, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea altor probe (…).

Din interpretarea literală și istorico-teleologică a textului rezultă în mod neechivoc că aplicarea procedurii simplificate este condiționată de recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în rechizitoriu. O recunoaștere parțială a faptelor nu poate conduce la admiterea cererii, întrucât s-ar eluda scopul procedurii urgente, fiind necesar a fi administrate probe în legătură cu faptele nerecunoscute, ceea ce înseamnă aplicarea procedurii de drept comun pentru o parte din faptele imputate și indirect prelungirea cursului procesului, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

În această situație s-a aflat și apelantul-inculpat G. M., care a recunoscut numai o parte din faptele imputate prin actul de sesizare, așa cum reiese din declarația dată în fața instanței.

În practica judiciară cât și în literatura de specialitate s-a îmbrățișat această interpretare a dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală anterior în ceea ce privește recunoașterea parțială a faptelor reținute în actul de sesizare.

Mai constată instanța de apel că la termenul la care inculpatul G. M. a fost audiat de prima instanță, apărătorii aleși ai acestuia au solicitat administrarea probelor din acte, expertize, etc., precum și o confruntare cu denunțătorul, dar și cu inculpatul O. A..

Or, în aceste condiții, Curtea constată că în mod corect prima instanță nu a reținut față de inculpatul G. M. dispozițiile art. 320¹ Cod procedură penală anterior.

Un alt argument, dar nu cel din urmă, este acela că inculpatul-apelant nu a solicitat în mod expres primei instanțe aplicarea procedurii simplificate astfel că întreg eșafodajul criticilor aduse în acest sens hotărârii atacate este neîntemeiat.

Nici măcar cu ocazia dezbaterilor judiciare, apelantul-inculpat nu a solicitat reținerea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală, fiind evident că acesta nu a dorit să uzeze de această procedură.

Susținerea apelantului-inculpat G. M., prin apărător ales, că instanța de apel îi poate aplica cauza de reducere a pedepsei prevăzute de art. 320¹ Cod procedură penală nu poate fi primită, întrucât aceste dispoziții legale nu pot fi aplicate direct în faza apelului, dacă nu s-a solicitat primei instanțe ori, deși s-a solicitat, aceasta în mod greșit nu le-a reținut.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de către inculpații-apelanți, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente.

Faptele comise de inculpatul O. A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 din Codul penal anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la inculpatul O. A., acesta a criticat în apel această încadrare juridică, susținând că el se face vinovat de complicitate la dare de mită cu argumentul că a recunoscut faptele prezentate ca dare de mită și că l-a ajutat pe denunțător să dea mită, cu acesta având relații anterioare de colaborare și la insistențele lui a acceptat să primească bani pentru inculpatul G. M..

Curtea observă în primul rând că argumentul referitor la recunoașterea faptelor imputate prin rechizitoriu ca dare de mită nu poate rezista la o analiză a datelor cauzei. Astfel, prin actul de sesizare inculpatul O. A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită, reținându-se, în esență, că a acceptat să intermedieze luarea de mită de către inculpatul G. M., afirmând că este persoana în care acesta are încredere și a primit efectiv un plic de bani, la locuința sa din partea denunțătorului, în vederea remiterii către primar (pag. 58-59 din rechizitoriu, secțiunea „ în drept”).

În prezența apărătorului ales, inculpatul O. A. a recunoscut faptele așa cum au fost descrise în actul de sesizare.

Este adevărat că în procedura simplificată instanța de judecată poate dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor în cazul în care se impune acest lucru, motivul principal fiind acela că inculpatul recunoaște faptele, iar nu și încadrarea juridică a acestora. Acesta este și argumentul apărării, dar i se dă o nuanțare canalizată spre și pentru a se constata că inculpatul ar fi fost în eroare cu privire la ce faptă recunoaște.

Or, din actul de sesizare rezultă în mod neechivoc că apelantul este acuzat de intermedierea luării de mită de către primar și că această faptă constituie infracțiunea de complicitate la infracțiunea de luare de mită, iar nu complicitate la dare de mită.

Inculpatul-apelant O. A. cunoștea acuzațiile ce i se aduc de anchetatori și le-a recunoscut așa cum au fost descrise de aceștia.

A veni în fața instanței de apel și a afirma că de fapt a recunoscut faptele de dare de mită și de care nu era acuzat reprezintă în opinia Curții o afirmație tendențioasă.

Mai degrabă critica se referea numai la aspectul că faptele, așa cum sunt prezentate de procuror și recunoscute de inculpat, constituie infracțiunea de complicitate la dare de mită, așa cum a și susținut apărătorul inculpatului în subsidiarul acestui motiv de apel.

Din probele administrate în cauză rezultă în mod elocvent că activitatea inculpatului O. A. a constat în ajutorul pe care i l-a dat inculpatului G. M. în vederea primirii mitei, acesta din urmă apelând la serviciile lui pentru ca, la rândul său, să ia legătura cu denunțătorul.

De asemenea, inculpatul G. M. i-a solicitat denunțătorului ca toate convorbirile telefonice și remiterile de bani să aibă loc prin intermediul inculpatului O. A..

Or, în atare condiții nu se poate susține de inculpatul O. A. că nu a făcut altceva decât să-l ajute pe denunțător, din contră, cu ajutorul său inculpatul G. M. a stabilit primirea sumelor de bani cu titlu de mită.

O asemenea activitate de ajutor dat autorului infracțiunii de luare de mită reprezintă o activitate de complicitate la această infracțiune, chiar dacă, implicit prin această acțiune, este ajutat și mituitorul prin înlesnirea remiterii banilor către cel mituit.

În concluzie, fapta inculpatului O. A. a fost corect încadrată juridic de prima instanță.

Totodată faptele comise de către inculpatul G. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de luare de mită, abuz în serviciu, fals intelectual în înscrisuri oficiale și uz de fals, iar cele comise de inculpatul P. M. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual în înscrisuri oficiale, complicitate la infracțiunea de fals și la abuz în serviciu, așa cum a reținut prima instanță la momentul judecății și adoptării hotărârii.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile prev. de art. 5 NCP, ținând seama că infracțiunile au fost comise anterior intrării în vigoare a Codului penal, Curtea va constatat că aceasta se impune și se justifică în cazul inculpaților G. M. și P. M..

Inculpații G. M. și P. M. au fost condamnați de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, respectiv complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 și art. 248¹ Cod penal anterior cu aplic. art. 17 lit. d din Legea nr. 78/2000, fals intelectual în înscrisuri oficiale, uz de fals, prev. de art. 288 alin. 2 și art. 291 Cod penal anterior, cu aplic. art. 17 alin. 1 lit. c și art. 18 din Legea nr. 78/2000., precum și luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal anterior cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei, prima instanță s-a orientat către un minim special prevăzut de infracțiunile respective. Totuși, infracțiunea ce a atras pedeapsa cea mai gravă – chiar dacă la minimul special prevăzut de lege – este cea de abuz în serviciu în formă calificată și continuată prev. de art. 248-248¹ Cod penal anterior și art. 41 alin. 2 din același cod, cu aplic. art. 17 alin. 1 lit. d din Legea nr. 78/2000 pentru inculpatul G. M..

Conform dispozițiilor art. 248¹ Cod penal anterior dacă infracțiunile prev. de art. 246 – 248 au avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Dispozițiile art. 18 din Legea nr. 78/2000, în vigoare la momentul adoptării sentinței, prevedea că infracțiunea prev. de art. 17 lit. a – d¹ se sancționează cu pedeapsa prevăzută în Codul penal pentru aceste infracțiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

Deci limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată erau de la 5 la 17 ani închisoare.

Prin Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a noului Cod penal au fost abrogate dispozițiile art. 17 și 18 din Legea nr. 78/2000.

Totodată, infracțiunea de abuz în serviciu a fost releuată în dispozițiile art. 297 din Noul Cod penal, fiind sancționată cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani închisoare și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, iar varianta calificată s-a prevăzut în art. 309 Cod penal, text intitulat marginal „faptele care au produs consecințe deosebit de grave”.

Conform art. 309 din Noul Cod penal, dacă faptele prev. de art. 297 (… ) au produs consecințe deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

Totodată, în art. 183 din Noul Cod penal s-a stabilit că „prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei”.

În speța de față inculpaților G. M. și P. M. li s-a reținut în cazul infracțiunii de abuz în serviciu în forma calificată un prejudiciu de 900.000 lei, ceea ce reprezenta consecințe deosebit de grave conform art. 146 din Codul penal anterior, care prevedea condiția unei pagube mai mari de 200.000 lei.

Din cele ce preced se poate lesne observa că faptele comise de inculpații G. M. și P. M. și care au fost considerate ca abuz în serviciu în formă calificată nu mai reprezintă în Noul Cod penal decât forma simplă a infracțiunii și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, ceea ce constituie, în opinia Curții, legea penală mai favorabilă acestora, dacă avem în vedere că prima instanță a aplicat câte o pedeapsă la minimul special prevăzut de lege (cu aplicarea art. 320¹ Cod procedură penală în cazul inculpatului P. M.).

Având în vedere aceste aspecte, Curtea va analiza în continuare dacă, în concret, prin aplicarea dispozițiilor art. 5 Cod penal, așa cum a fost interpretat conform Deciziei nr. 265/06.05._ a Curții Constituționale, celor doi inculpați le sunt mai favorabile dispozițiile legii noi.

În acest sens urmează a se lua în considerare că inculpaților - apelanți nu li se poate agrava situația conform disp. art. 418 Cod procedură penală (neexistând un apel al unei părți adverse cu excepția denunțătorului ce vizează însă alte aspecte). Totodată, aplicarea legii mai favorabile este indisolubil legată de individualizarea pedepsei efectuate de prima instanță, întrucât pedepsele aplicate celor doi apelanți au fost la minimul special prevăzut pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Astfel, se poate observa că pentru infracțiunea prevăzută de Codul penal anterior, pedepsele aplicate sunt și în limitele prevăzute de Noul Cod penal, dar, aceleași date și împrejurări ale procesului de individualizare de care prima instanță a ținut seama trebuie avute în vedere și de instanța de apel, care va stabili pedepsele în funcție de noile limite speciale ale pedepselor pentru infracțiunile prevăzute de Noul Cod penal, întrucât numai în acest fel se poate ajunge la concluzia aplicării sau nu a legii penale mai favorabile.

Prin stabilirea unor pedepse la minimul special prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile reținute de prima instanță și prin aplicarea dispozițiilor legale privind contopirea pedepselor (art. 39 Cod penal), Curtea va constata că, în concret, pedepsele rezultante sunt mai reduse decât cele aplicate în baza vechiului cod penal.

În aceste condiții, în baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal, instanța de apel va schimba încadrarea juridică, din infracțiunile de luare de mită, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și abuz în serviciu în forma calificată prev. de dispozițiile Codului penal din 1969, în baza cărora a fost condamnat inculpatul G. M., în infracțiunile din Noul Cod penal – așa cum s-a evocat mai sus - și-l va condamna pe inculpat astfel:

- pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 Cod penal cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 la o pedeapsă de 3 ani închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 1 an închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal;

- pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 Cod penal la o pedeapsă de 3 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va aplica inculpatului G. M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (din 3 ani și 3 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și o lună închisoare.

Se poate constata că prin aplicarea unor pedepse la minimul special prevăzut de legea nouă, inculpatul va avea de executat în final o pedeapsă mai mică decât pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță în baza legii vechi.

Referitor la pedepsele complementare acestea se vor aplica conform dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, în temeiul legii identificată ca lege mai favorabilă, respectiv Noul Cod penal.

În ceea ce-l privește pe inculpatul P. M. de asemenea, instanța de apel va schimba încadrarea juridică din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la uz de fals și complicitate la abuz în serviciu în formă calificată prev. de Codul penal anterior și în baza căruia a fost condamnat, în infracțiunile corespondente prevăzute de Noul Cod penal și-l va condamna pe acesta cu reținerea și a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, astfel:

- pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 8 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal;

- pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 48 rap. la art. 323 Cod penal, la o pedeapsă de 2 luni închisoare;

- pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu prev. de art. 48 rap. la art. 297 cu aplic. art. 35 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.

Contopind aceste pedepse conform dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va rezulta o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse (din 10 luni închisoare),în final o pedeapsă de 1 an, 7 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 Cod penal va aplica celor doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe o durată de 2 ani pentru inculpatul G. M. și de 1 an și 6 luni pentru inculpatul P. M..

Va aplica inculpaților disp. art. 65 rap. la art. 66 lit. a și b Cod penal ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce-l privește pe inculpatul O. A., instanța de apel apreciază că față de acesta nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de complicitate la luare de mită prevăzută de Noul Cod penal, întrucât pedeapsa aplicată de prima instanță (și corect individualizată în opinia Curții) este la minimul special prev. de art. 254 din Codul penal anterior, limita minimă prevăzută și de dispozițiile art. 289 din Noul Cod penal, astfel că nu se poate afirma că noua lege este mai favorabilă.

În legătură cu critica apelanților inculpați privind reindividualizarea modalității de executare a pedepselor aplicate, în sensul aplicării unor modalități de suspendare și neexecutare efectivă a pedepselor, Curtea consideră, așa cum a stabilit și prima instanță, că nu se justifică o altă modalitate de executare a pedepsei închisorii decât cea efectivă.

În argumentarea acestei opinii, instanța de apel are în vedere, pe linia aspectelor evocate de prima instanță în cuprinsul sentinței atacate, că prin întreaga activitate infracțională pusă la cale de către cei trei inculpați-apelanți, s-a cauzat atât un prejudiciu efectiv în dauna bugetului unității administrativ-teritoriale, cât și un pericol social infabil și negativ pentru relațiile sociale referitoare la exercitarea unei funcții publice în condiții de probitate morală.

De asemenea, cei doi inculpați care se aflau în serviciul primăriei, din care unul în calitate de primar ales de către comunitatea locală, au înșelat încrederea acordată de cetățenii pe care-i reprezenta și pe care i-a convins să-l aleagă în funcția respectivă, tocmai prin crearea imaginii că reprezintă o persoană integră, cu înclinații și dorință de a face lucruri benefice pentru localitate. Din contră, prin activitatea sa primarul liber ales nu doar că ar fi greșit în exercitarea mandatului ci, prin manopere frauduloase a pus la cale o activitate ilicită, tocmai pentru cheltuirea banului public în scopul îmbogățirii personale dar și a altor persoane beneficiare de contracte cu primăria.

Or, asemenea activități infracționale trebuie pedepsite pe măsură, în caz contrar s-ar putea generaliza ideea că organele judiciare, nu numai că nu au o practică judiciară unitară, dar mai ales că nu pot combate și suprima eficient asemenea infractori față de care s-a răsturnat prezumția de nevinovăție.

Mai trebuie avut în vedere că atât prejudiciul cauzat bugetului local (900.000 lei), cât și obiectul mitei solicitate de primar (140.000 lei) sunt elemente ce evidențiază pentru inculpații angajați ai primăriei un grad ridicat de periculozitate. Faptul că sume considerabile de bani sunt dirijate către scopuri personale în dauna comunității locale, decelează imoralitatea unor persoane atunci când ajung în anumite funcții publice.

Chiar și față de inculpatul O. A. se impune executarea efectivă a pedepsei de 2 ani închisoare. Deși apărătorii săi au încercat să convingă instanțele de judecată că acesta reprezintă o persoană cu o moralitate și un comportament bun în societate, dar și cu o pregătire profesională în beneficiul statului, prin modul în care a acționat în calitate de intermediar al inculpatului G. M., reiese că el nu a folosit cunoștințele profesionale în scopuri licite ci, pentru a îngreuna descoperirea activității infracționale.

În aceste condiții, Curtea consideră că nu se justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei închisorii.

Referitor la apelul denunțătorului D. M. D. (și care ar putea fi considerat titular al căii de atac conform disp. art. 409 lit. f Cod procedură penală), Curtea constată, nu numai că acesta este nefondat, dar are și un scop tendențios.

Astfel, apelantul-denunțător solicită prin apelul declarat restituirea sumei de bani (fila 119 dosar apel) ce a înmânat-o inculpatului O. A. în locuința acestuia și apoi ridicată de organele de urmărire penală.

Din datele dosarului și cuprinsul rechizitoriului rezultă că suma de 50.000 lei a fost pusă la dispoziția denunțătorului de către D. pentru organizarea flagrantului.

După constatarea infracțiunii flagrante, în mod logic și justificat, organele de urmărire penală au intrat în posesia respectivei sume de bani.

A formula apel împotriva sentinței prin care și prima instanța a respins aceeași solicitare, denotă o acțiune cu rea credință a denunțătorului, întrucât nu este logic posibil să intri în posesia unei sume de bani ce nu-ți aparține, prin încercarea de a induce în eroare organele judiciare, banii fiind puși la dispoziție de procurorul anchetator.

Un motiv acestui apel ar putea fi argumentarea primei instanțe cu privire la cererea denunțătorului de restituire a sumei de 45.000 lei, unde s-a motivat conform Deciziei nr. LIX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, dar care nu este incidentă în cauza de față.

În concluzie, apelul denunțătorului D. M. D. apare ca nefondat și va fi respins ca atare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că între partea civilă (reprezentată de viceprimar prin împuternicire dată de Consiliul Local – Hotărârea nr. 22/28.05.2014) și inculpați s-a încheiat un acord de mediere privind repararea prejudiciului la care au fost obligați inculpații G. M. și P. M. către partea civilă (fila 95 dosar apel).

În aceste condiții, conform disp. art. 23 Cod procedură penală, instanța de apel va lua act de încheierea acordului de mediere (contract de mediere nr. 004/2.06.2014 întocmit de SCPM Vaseliu Latis și Asociații), modificând sentința în acest sens.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile inculpaților G. M. și P. M. și va desființa, în parte, în latură penală și civilă sentința atacată și rejudecând:

I. 1.În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

2. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. 2 Cod penal anterior și art. 18 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

3. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 Cod penal anterior și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de uz de fals prev. de art. 323 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

4. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba prev. de art. 17 alin. 1 lit. d din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ și art.248 Cod penal anterior și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va aplica inculpatului G. M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (din 3 ani și 3 luni închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și o lună închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

II. 1. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 2 Cod penal anterior cu aplic. art. 320¹ Cod procedură penală anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul P. M., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

2. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică din infracțiunile de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 Cod penal anterior raportat la art. 291 Cod penal anterior cu aplic. art. 320¹ Cod procedură penală anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul P. M., în infracțiunea de complicitate la uz de fals, prev. de art. 48 raportat la art. 323 Cod penal, cu aplic art.396 alin. 10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

3. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal va schimba încadrarea juridică din infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 248 și 248¹ Cod penal anterior și art. 27 și art. 41 alin.2 Cod penal anterior și art. 320¹ Cod procedură penală, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul P. M., în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 Cod penal raportat la art. 297 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia îl va condamna pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va aplica inculpatului P. M. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (din 10 luni închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an, 7 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an și 6 luni.

Va aplica inculpatului disp. art. 65 rap. la art. 66 lit. a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

Va înlătura disp. art. 346 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 14 și 15 Cod procedură penală privind obligarea inculpaților G. M. și P. M., în solidar, la plata despăgubirilor civile către ..

În baza art.23 C.p.p. va lua act că între partea civilă și inculpații G. M. și P. M. a intervenit un acordul de mediere, conform contractului cu nr.004/02.06.2014.

Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Totodată, va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul O. A. și denunțătorul D. M. D. împotriva aceleiași sentințe.

Va obliga pe apelantul inculpat O. A. și pe apelantul denunțător D. M. D. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Va dispune plata sumei de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru cei trei apelanți inculpați, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului P..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de inculpații G. M., fiul lui I. și al lui A., născut la 26 Iunie 1949, domiciliat în com. Produlești, ., județ Dâmbovița și P. M., fiul lui A. și al lui D., născut la 07 Septembrie 1976, domiciliat în com. Produlești, ., județ Dâmbovița, împotriva sentinței penale nr.616 din 4 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Desființează, în parte, în latură penală și civilă sentința atacată și rejudecând:

I. 1.În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. 1 Cod penal anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 289 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

2. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 288 alin. 2 Cod penal anterior și art. 18 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare și 2 ani interzicea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

3. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 17 alin. 1 lit. c din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 Cod penal anterior și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de uz de fals prev. de art. 323 Cod penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

4. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 17 alin. 1 lit. d din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248¹ și art.248 Cod penal anterior și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul G. M., în infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 Cod penal cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal aplică inculpatului G. M. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (din 3 ani și 3 luni închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și o lună închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

II. 1. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 2 Cod penal anterior cu aplic. art. 320¹ Cod procedură penală anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul P. M., în infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

2. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 Cod penal anterior raportat la art. 291 Cod penal anterior cu aplic. art. 320¹ Cod procedură penală anterior, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul P. M., în infracțiunea de complicitate la uz de fals, prev. de art. 48 raportat la art. 323 Cod penal, cu aplic art.396 alin. 10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

3. În baza art. 386 Cod procedură penală și art. 5 Cod penal schimbă încadrarea juridică din infracțiunile de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 248 și 248¹ Cod penal anterior și art. 27 și art. 41 alin.2 Cod penal anterior și art. 320¹ Cod procedură penală, pentru care a fost condamnat de prima instanță inculpatul P. M., în infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 Cod penal raportat la art. 297 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare și 1 an și 6 luni interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal aplică inculpatului P. M. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (din 10 luni închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an, 7 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a și b Cod penal pe o durată de 1 an și 6 luni.

Aplică inculpatului disp. art. 65 rap. la art. 66 lit. a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.

Înlătură disp. art. 346 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 14 și 15 Cod procedură penală privind obligarea inculpaților G. M. și P. M., în solidar, la plata despăgubirilor civile către ..

În baza art.23 C.p.p. ia act că între partea civilă și inculpații G. M. și P. M. a intervenit un acordul de mediere, conform contractului cu nr.004/02.06.2014.

Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul O. A., fiul lui G. și al lui I., născut la 06 Martie 1956, domiciliat în ., ., județ Dâmbovița și denunțătorul D. M. D., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 46, județ Dâmbovița, împotriva aceleiași sentințe.

Obligă pe apelantul inculpat O. A. și pe apelantul denunțător D. M. D. la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Dispune plata sumei de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru cei trei apelanți inculpați, din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului P..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 octombrie 2014.

Președinte, Judecător,

P. M. F. C. R.

Grefier,

G. D.

Red. P.M.F.

Tehnored. G.D.

9ex./ 10.11.2014

Dosar fond nr._ Trib. Dâmbovița

Judec. fond S. N.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3113/2006

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1003/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI