Dare de mită. Art. 255 C.p.. Decizia nr. 118/2014. Curtea de Apel PLOIEŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2014 pronunțată de Curtea de Apel PLOIEŞTI la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 6955/105/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
Decizia penală nr. 118
Ședința publică din data de 24 februarie 2014
Președinte - F. T.
Judecător - L. C.
Grefier – D. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror I. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul D. V. S., fiul lui E. S. și R., născut la data de 17 ianuarie 1991, domiciliat în București, sector 6, ., împotriva sentinței penale nr. 454 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, faptă din 01.05.2012, iar în baza art. 255 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 7 din Legea 78/2000, după schimbarea încadrării juridice conform art. 334 cod procedură penală din infracțiunea prev. de art. 255 alin.1 cod penal, infracțiunea de dare de mită, faptă din data de 01 mai 2012, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 862 cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani.
În temeiul disp. art.863 Cod penal pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si intoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 c.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 864 Cod penal combinat art. 83 cod penal privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 255 alin.4 Cod penal rap. la art. 254 alin.3 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 lei oferită și promisă agentului de poliție.
Prin aceeași sentință s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Blackberry 9800 model RDG71UW, IMEI_ de culoare neagră cu fața culisantă, ridicat de organele de poliție, acesta fiind obligat la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat, D. V. S. asistat de apărător ales M. Ș. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art.83 alin.1 lit. a) Noul Cod de procedură penală, instanța de control judiciar a adus la cunoștința apelantului - inculpat D. V. S., că are dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa, acesta precizând că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea o altă declarație, în fața instanței de apel.
Avocat M. Ș. apărător ales al apelantului – inculpat învederează instanței că nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților, în sensul că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată, iar în temeiul disp. art.420 alin.6 Noul Cod de procedură penală, acordă cuvântul părților pe apelul declarat în cauză.
Avocat M. Ș. apărător ales al apelantului – inculpat D. V. S. având cuvântul precizează că a declarat apel împotriva sentinței penale pronunțată de Tribunalul Prahova, pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie raportat la modul în care instanța de fond a apreciat probatoriul și a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză.
Instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea faptei prev. de art.255 al. l Cod penal cu aplicarea art.7 din legea 78/2000 și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, cu aplic.art.33 lit. a Cod penal constând în aceea că la data de 01.05.2012 în jurul orelor 14.00 a condus autoturismul Mercedes cu numărul de înmatriculare_ pe DN l pe raza orașului S. având dreptul de a conduce suspendat, fiind depistat în trafic de către un echipaj de politie format din agenții de politie C. D. și V. C. și pentru a nu întocmi actele de constatare a infracțiunii săvârșite mai întâi a oferit acestuia din urmă suma de 1000 lei, iar ulterior în aceiași zi, cu ocazia audierii la sediul Dispeceratului de Monitorizare a Traficului S. i-a promis suma de 2000 lei în același scop.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului privind infracțiunea prev. de art.255 alin. l Cod penal cu aplicarea art.7 din Legea 78/2000 cu motivarea că situația de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, rezultă fără putință de tăgadă din probele administrate în cauză, acestea coroborându-se în parte și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, reținută în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare.
Sub aspectul infracțiunii de dare de mită, se reține în rezoluția procurorului că inculpatul i-a oferit agentului de politie certificatul de înmatriculare în care se aflau bancnote de 100 și 50 lei/l000 lei și ulterior în aceiași zi în jurul orelor 19.00 - 19.40 cu ocazia întocmirii actelor de procedura i-a oferit 1500 lei.
Din probele administrate, respectiv declarațiile agenților C. D. și V. C., nu rezultă că inculpatul, în momentul în care agenții de politie făceau notițe în agenda, inculpatul a venit la portieră față dreaptă și prin geamul deschis i-a oferit o sumă de bani, întinzând mâna în care avea o sumă de bani prin geamul deschis.
Din denunțul formulat de agentul de politie V. la ora 14.05, rezultă faptul că „inculpatul mi-a întins certificatul de înmatriculare auto cu mai multe bancnote”.
Pe baza acestor probe nu se putea reține săvârșirea infracțiunii prin oferirea sumei de 1000 lei, deoarece oferirea trebuie să fie precisă și neechivocă, situație ce nu este probată în dosar, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost provocat tot timpul de către agentul de poliție V. C. care la un moment dat îl întreabă pe inculpat „cât îmi dai că mă feresc de colegi…”.
Dar instanța a preluat motivarea rechizitoriului care arată că pentru a nu se întocmi actele de constatare a infracțiunii săvârșite mai întâi i-a oferit suma de 1000 lei, iar ulterior la sediul Dispeceratului S. i-a promis 2000 lei în același scop.
Privind a doua modalitate prin care se pretinde ca s-a săvârșit infracțiunea,
respectiv promisiunea sumei de 2000 lei, nu există probe din care să rezulte acest
aspect, singura probă fiind înregistrarea ambientală din conținutul căreia urmează
să constatați caracterul provocator al discuției purtate între inculpat și agentul de
poliție, după aproape 7 ore de când inculpatul a fost ținut în cadrul dispeceratului
fără a se efectua nici-un alt demers legal privind pretinsa faptă săvârșită.
Ceea ce este cert rezultând din probele dosarului este ca la momentul când organul de urmărire penală a finalizat înregistrarea ambientală, asupra inculpatului nu s-a găsit nici o sumă de bani pentru a putea fi oferită agentului de politie.
Contradicțiile existente în probatoriul administrat conduce la concluzia că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în prezenta cauză, motiv pentru care, în ceea ce privește această infracțiune solicită aplicarea disp. art. 396 alin.5 rap. la art. 16 lit. c) Noul Cod de procedură penală și achitarea inculpatului, soluția găsindu-și corespondent atât în legislația actuală cât și în probele administrate în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că, criticile referitoare la existența infracțiunii de dare de mită sunt nefondate, situația de fapt și de drept reținută de instanța de fond fiind confirmată de probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești.
În aprecierea legii penale mai favorabile și a modificările legii intervenite, solicităm admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțându-se o nouă hotărâre să se dispună schimbarea încadrării juridice, conform art. 386 Noul Cod de procedură penală din art. 255 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 7 din legea nr. 78/2000, în art. 255 alin.1 Cod penal având în vedere modificarea art. 7 din Legea nr. 78/2000 conform art. 79 pct.4 și art. 247 din legea nr. 187/2012 și în baza dispozițiilor legale menționate, precum și în baza art. 335 alin.2 Noul Cod penal rap. la art. 5 Noul Cod penal să se reindividualizeze pedepsele pentru faptele deduse judecății.
În mecanismul de individualizare a pedepsei în sensul aplicării acesteia să se mențină disp. art. 34 Cod penal, precum și modalitatea de executare.
Apreciază că nu se justifică stabilirea pedepselor sub cuantumul stabilit de instanța de fond în raport de circumstanțele reale în care au fost comise faptele, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind deja atenuată răspunderea penală a inculpatului.
Apelantul – inculpat D. V. S. în ultimul cuvânt, conform art. 389 alin.1 Noul Cod de procedură penală învederează instanței că este de acord cu susținerile apărătorului său ales și regretă sincer cele întâmplate.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 454 din 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Prahova inculpatul D. V. S. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, în baza art. 86 alin.2 din OUG 195/2002 republicată, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are dreptul de a conduce suspendat, faptă din 01.05.2012, iar în baza art. 255 alin.1 cod penal cu aplicarea art. 7 din Legea 78/2000, după schimbarea încadrării juridice conform art. 334 cod procedură penală din infracțiunea prev. de art. 255 alin.1 cod penal, infracțiunea de dare de mită, faptă din data de 01 mai 2012, la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a), b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani calculat conform art. 862 cod penal și compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani.
În temeiul disp. art.863 Cod penal pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si intoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 359 c.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal combinat art. 83 cod penal privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
În temeiul art. 255 alin.4 Cod penal rap. la art. 254 alin.3 Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 lei oferită și promisă agentului de poliție.
Prin aceeași sentință s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Blackberry 9800 model RDG71UW, IMEI_ de culoare neagră cu fața culisantă, ridicat de organele de poliție, acesta fiind obligat la 900 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în data de 01.05.2012, în jurul orelor 14.00, inculpatul D. V. S. a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, pe DN 1, pe raza orașului S., fiind oprit în trafic de către un echipaj de poliție format din agenții de poliție C. D. și V. C. întrucât efectuase o manevră de depășire neregulamentară, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu și în zona de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă".
In urma verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul D. V. S. are dreptul de a conduce suspendat din data de 01.03.2012 până la data de 29.05.2012, aspect ce rezultă si din adresa nr. 7092/24.05.2012 a IPJ Prahova – Serviciul rutier (filele 74-77). Astfel, în data de 24.08.2010 acestuia i-a fost reținut permisul de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a mai conduce. Inculpatul a contestat măsura, plângerea contravențională formulată fiind respinsă de către Judecătoria B., hotărârea rămânând irevocabilă prin decizia civila nr. 3634/5 dec.2011 a Tribunalului București. În aceste condiții inculpatul avea obligația să depună permisul de conducere în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, însă inculpatul nu s-a conformat acestei obligații, astfel că s-a majorat perioada de suspendare cu 30 de zile și a fost stabilită cu începere de la 01.03.2012 până la data de 29.05.2012.
În momentul opririi în trafic a inculpatului în data de 1.05.2012, agentul de poliție V. C. - audiat în cauză ca martor - i-a adus la cunoștință acestuia că a săvârșit infracțiunea de conducere pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat și că se va întocmi dosar penal în acest sens, deplasându-se apoi la autospeciala de poliție unde se afla și colegul său C. D. - de asemenea, audiat în cauză ca martor, pentru a continua verificările și a-și nota rezultatele în agenda de lucru.
Inculpatul s-a apropiat de autospeciala în care se aflau cei doi agenți de poliție și i-a cerut numitului V. C. să nu întocmească actele de constatare a infracțiunii și să îl lase să plece, oferindu-i în același timp, în acest scop, suma de 1.000 de lei (după cum a rezultat în urma înregistrării în regim ambiental a discuțiilor dintre inculpat și agentul de poliție) formată din bancnote a câte 100 de lei.
Agentul de poliție V. C. a refuzat propunerea inculpatului cerându-i să se îndepărteze de autospecială și, văzând că acesta insistă, a intervenit și agentul de poliție C. D., cerându-i la rândul său inculpatului să se deplaseze la autoturismul său.
Imediat, față de fapta inculpatului, agentul de poliție V. C. a formulat denunț la P. de pe lângă Tribunalul Prahova, organizându-se moment operativ la sediul Dispeceratului de Monitorizare a Traficului S. cu înregistrarea în regim ambiental a discuțiilor purtate între denunțător și inculpat.
Astfel, prin ordonanța nr. 407/P/2012 din 01.05.2012 s-a dispus autorizarea cu titlu provizoriu a înregistrării de sunete și imagini în regim ambiental a discuțiilor ce au avut loc între denunțător și inculpat în data de 01.05.2012, în intervalul 18.00-21.00, procedându-se la echiparea denunțătorului cu tehnică audio disimulată specifică.
În urma discuțiilor pe care inculpatul le-a purtat cu denunțătorul a rezultat în mod cert că, imediat după depistarea sa în trafic, inculpatul i-a oferit agentului de poliție suma de 1.000 lei în schimbul neîntocmirii actelor de sesizare. Astfel, inculpatul îi confirmă agentului de poliție că îi oferise suma de 1.000 lei cu scopul de a nu întocmi actele de constatare a faptei „Zece milioane”, „pentru matale, nu m-ai văzut, nu te-am văzut”.
Mai mult, cu ocazia acestor discuții, inculpatul, față de refuzul inițial al agentului de poliție de a accepta oferta de bani, pentru a-1 convinge să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, îi promite de această dată, succesiv, sume de bani din ce în ce mai mari. Astfel, inculpatul i-a promis agentului de poliție mai întâi suma de 1.000 lei, apoi suma de 1.500 lei, iar în cele din urmă i-a promis acestuia suma de 2.000 lei - „îți dau zece milioane ... (neinteligibil), îți dau cinșpe ...numai să ... d-aci... (neinteligibil)”, „Douăzeci îți bag”, „împărți matale cu cine vrei, nu e bine așa?”
De asemenea, imediat după intervenția organelor judiciare, inculpatul, având telefonul mobil asupra sa, a încercat să inițieze apeluri telefonice sau mesaje, condiții în care s-a procedat la ridicarea telefonului mobil.
Efectuându-se percheziție în sistem informatic asupra telefonului mobil ridicat de la inculpat, s-a constatat că, imediat după intervenția echipei operative, acesta a transmis către o persoană rămasă neidentificată „C." mesajul „Au venit de la flagrant. Plecați toți! Acum”.
Agentul de poliție denunțător V. C. a fost audiat ca martor în cauză acesta arătând că în data de 01.05.2012, în jurul orelor 14.00 se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu împreună cu colegul său C. D., pe linia supravegherii și controlul traficului rutier pe raza orașului S..
La un moment dat a observat că autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ a efectuat o manevră de depășire neregulamentară și, procedând la oprirea în trafic și efectuarea controlului, a constatat că inculpatul D. V. S., conducătorul auto, are dreptul de a conduce suspendat. A adus la cunoștința inculpatului infracțiunea săvârșită și, la un moment dat, în timp ce se afla în autospeciala de poliție împreună cu colegul său, inculpatul s-a apropiat de portieră și, prin geamul deschis, a întins către el mâna în care ținea o suma de bani compusă din bancnote a cate 100 lei, propunându-i în schimb să nu întocmească actele de constatare. A refuzat propunerea inculpatului și i-a cerut acestuia să se îndepărteze de autospeciala, explicându-i că în acest fel își complică situația.
Față de insistențele inculpatului, a intervenit în discuție și agentul de poliție C. D., care, audiat ca martor, a declarat că în tot acest timp s-a aflat în autospecială și a auzit întreaga conversație astfel cum a fost arătată anterior. Acesta arată că, la rândul său, i-a solicitat inculpatului să se deplaseze la autoturismul său și să înceteze să mai ofere sume de bani.
Fiind audiat, inculpatul D. V. S. recunoaște comiterea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 OUG 195/2002 rep., arătând că avea cunoștință de faptul că are permisul de conducere suspendat însă precizează că a fost constrâns în acest sens prin aceea că numitului D. Yanik, cel care a condus autoturismul din mun. București, i s-a făcut rău, mai ales că în autoturism se mai afla și fiul său în vârstă de 3 ani și 6 luni.
Aceste aspecte sunt confirmate de numitul D. Yanik, audiat ca martor, acesta precizând că, într-adevăr, la momentul opririi în trafic de către echipajul de poliție, autoturismul era condus de inculpatul D. V. S., el fiind ocupantul banchetei față dreapta, împrejurare ce reiese și din cuprinsul procesului verbal de depistare în trafic întocmit în cauză.
În ce privește infracțiunea de dare de mită reținută în sarcina sa, în esență, inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, arătând că, într-adevăr, în timp ce se afla la sediul Dispeceratului de Monitorizare a Traficului S., i-a promis agentului de poliție o sumă de bani, dar, în realitate, nu intenționa să i-o remită, ci spera că, promițându-i bani, acesta ii va permite să plece și să revină a doua zi pentru audieri. De asemenea, inculpatul nu recunoaște că, fiind depistat în trafic conducând cu permisul de conducere suspendat, i-a oferit agentului de poliție vreo sumă de bani.
Deși inculpatul prin apărător arată că la dosar nu exista probe din care să rezulte că ar fi oferit agentului de poliție sau ar fi promis acestuia vreo sumă de bani, instanța va înlătura ca nesincere aceste susțineri întrucât oferirea ca de altfel si promisiunea de sume de bani rezultând atât din depozițiile denunțătorului V. C. cât si ale martorului C. D., ca de altfel și din înregistrările audio efectuate în mediu ambiental.
De asemenea, nu poate fi reținută nici apărarea inculpatului în sensul că am fi în prezenta unei acțiuni provocatoare din partea agentului de poliție, întrucât infracțiunea de dare de mită s-a consumat în momentul oferirii unei sume de bani lângă autospeciala poliției, în prezenta martorului C. D., iar atitudinea martorului denunțător care, ulterior formulării denunțului, a încercat, prin formularea unor întrebări explicite în cadrul convorbirilor purtate cu inculpatul, să sprijine din punct de vedere probatoriu denunțul făcut, nu are valoarea unei provocări, sancționabilă sub imperiul art. 68 alin.2. Cod procedură penală.
Ca atare, infracțiunea de dare de mită consumându-se la momentul oferirii de bani către lucrătorii de politie, toate evenimentele ulterioare acestui moment nu au făcut decât să confirme existența oferirii, adică a uneia din modalitățile de comitere a infracțiunii.
Situația de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, s-a apreciat că rezultă fără putință de tăgadă din probele administrate în cauză, acestea coroborându-se în parte și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat, reținută în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare.
În drept, fapta inculpatului D. V. S. care, în data de 01.05.2012, în jurul orelor 14.00, a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare B-l 17-YAN pe DN 1, pe raza orașului S. având dreptul de a conduce suspendat, fiind depistat în trafic de către un echipaj de poliție format din agenții de poliție C. D. și V. C. si, pentru a nu întocmi actele de constatare a infracțiunii săvârșite, mai întâi i-a oferit acestuia din urmă suma de 1.000 lei, iar, ulterior, în aceeași zi, cu ocazia audierilor la sediul Dispeceratului de Monitorizare a Traficului S., i-a promis suma de 2.000 lei în același scop, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de dare de mită și conducerea autoturismului pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat, fapte prevăzute de art. 255 al 1 Cp. si art. 86 al 2 OUG195/2002 rep. cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Conform art. 334 c.p.p. instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul D. V. S. din infracțiunea de dare de mită prev. si ped. de art. 255 alin.1. c.p. în infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255 alin.1. c.p., cu aplicarea art. 7 din Legea 78/2000, apreciind ca agentul de politie are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor si de constatare a infracțiunilor astfel cum prevede articolul 7 din legea sus-menționată.
În temeiul textelor de lege indicate, s-a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 c.p, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii acestora, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând săvârșirea infracțiunii de dare de mită.
Totodată la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului instanța de fond a avut în vedere si împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale.
În raport de criteriile aplicate instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător, apt să atingă scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile înainte de condamnarea sa definitivă pentru vreuna dintre ele, instanța de fond a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 33 lit. a c.p. privind concursul real de infracțiuni, urmând ca în baza art.34 lit. b c.p., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art.71 c.p. s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a și b c.p. cu excepția dreptului de a alege.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, s-a apreciat că scopul preventiv educativ si sancționator al pedepselor aplicate inculpatului D. V. S. poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia.
În raport de argumentele arătate mai sus, prima instanță în baza art. disp. art.86/1 alin.1 si 2 cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 862 cod penal și compus din durata pedepsei aplicată la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanță, de 2 ani.
Potrivit art.86 3cod penal pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere, respectiv: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Conform art. 359 c.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 864 Cod penal combinat art. 83 cod penal privind efectele revocării suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, precum și în caz de neîndeplinire cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
Potrivit art. 71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
Potrivit art. 255 alin.4 cod penal rap. la art. 254 alin.3 cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.000 lei oferită și promisă agentului de poliție V. C..
De asemenea s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca Blackberry 9800 model RDG71UW, IMEI_ de culoare neagră cu fața culisantă, ridicat de organele de poliție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D. V. S. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin primul motiv de apel inculpatul a criticat pedeapsa aplicată pentru infracțiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice având dreptul de a conduce suspendat, precizând că aceasta este mult prea aspră în raport cu circumstanțele reale în care s-a comis fapta, dar și în raport cu cele personale. A precizat inculpatul că a condus autoturismul pe o distanță destul de redusă și numai pentru că vărul său, șoferul din acel moment a avut probleme medicale. De asemenea a mai precizat că inculpatul a recunoscut comiterea acestei infracțiuni în modalitatea expusă în rechizitoriu.
În al doilea motiv de apel, inculpatul a criticat soluția instanței de fond, susținând că nu este vinovat pentru infracțiunea de dare de mită, deoarece nici un moment nu a încercat să-i ofere vreo sumă de bani agentului de poliție.
A precizat inculpatul, că în momentul în care a fost oprit în trafic nu a avut asupra sa nici o sumă de bani, situație în care, nu se poate susține că ar fi oferit sau ar fi dorit să ofere lucrătorului de poliție mită pentru a nu i se întocmi proces verbal referitor la infracțiunea expusă în paragraful anterior.
Referitor la procesele verbale de înregistrare a convorbirilor în mediul ambiental, arată inculpatul că, practic a fost provocat de către agentul de poliție, acesta adresându-i întrebarea „ Cât îmi dai că mă feresc de colegi…”. Elementele constitutive ale acestei infracțiuni ar fi fost îndeplinite numai în cazul în care inculpatul ar fi venit cu oferta de a da o sumă de bani lucrătorului de poliție, iar nu în situația expusă când subiectul pasiv al acestei infracțiuni a avut inițiativa, iar inculpatul nu a făcut decât să răspundă la întrebarea ce i-a fost pusă.
Examinând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât și sub toate aspectele conform art. 417 Cod procedură penală, instanța de control judiciar apreciază că această cale de atac este nefondată, așa cum se va arăta în continuare.
Așa cum se observă, apelul inculpatului are practic două motive distincte, prin care se critică individualizarea pedepsei aplicată pentru una dintre infracțiuni și reținerea vinovăției sale, referitor la cea de-a doua infracțiune pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce privește primul motiv de apel, așa cum se constată din probele administrate în cauză și însușite practic de către inculpat, acesta în data de 01.05.2012, în jurul orelor 14,00 a fost oprit în trafic pe raza orașului S. conducând autoturismul Mercedes cu număr de înmatriculare_, proprietatea inculpatului având dreptul de a conduce suspendat.
În contextul comiterii acestei fapte prevăzută de legea penală, instanța de control judiciar apreciază că, aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare care de altfel, ulterior după contopirea pedepsei aplicată pentru cealaltă infracțiune a fost suspendată sub supraveghere se circumscrie tuturor criteriilor prev. de art. 71 din vechiul cod penal și respectiv art. 74 din actualul cod penal, fiind în măsură să îl conștientizeze pe inculpat relativ la respectarea ordinii de drept și regulilor de conviețuire socială.
Circumstanțele sale personale vizând recunoașterea acestei infracțiuni, au fost avute în vedere în momentul în care pedeapsa a fost stabilită către minimul special prevăzut de textul de lege incriminator cât și în momentul în care executarea acesteia a fost suspendată sub supraveghere.
Inculpatul nu a recunoscut însă, comiterea infracțiunii de dare de mită, precizând că în momentul în care a fost oprit în trafic de către agenții de poliție Contantinescu D. și V. C. nu a oferit acestuia din urmă suma de 1000 lei.
Această apărare însă, este contrazisă prin declarațiile date în calitate de martor de către agentul de poliție V. C. (filele 56-58 dosar urmărire penală; 35-41 dosar fond) cât și de colegul acestuia C. D. ( filele 59,60 dosar urmărire penală; 42-46 dosar fond). Ultimul a declarat că în timpul cât s-a aflat în autoturismul de serviciu a auzit întreaga discuție dintre cei doi, respectiv când inculpatul a insistat să îi ofere lui V. C. diverse sume de bani începând cu suma de 1000 lei și până la suma de 2000 lei pentru a nu se întocmi actele legale prin care să se constate că inculpatul a condus autoturismul proprietate personală având acest drept suspendat.
Activitatea infracțională de dare de mită este confirmată și prin procesele verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiental (filele 17-21 dosar urmărire penală) ce au avut loc ulterior la Dispeceratul de monitorizare a traficului S.. Din cuprinsul acestor procese verbale rezultă că, inculpatul a reluat aceeași discuție cu lucrătorul de poliție V. C. precizând pentru început, că îi va da 1000 lei, sumă pe care a majorat-o până la 2000 lei și pe care o poate împărți cu cine dorește, pentru a nu înregistra faptul că a condus autoturismul pe drumurile publice având acest drept suspendat.
Această situație de fapt, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 din vechiul cod penal.
Având însă în vedere că art. 7 din Legea nr. 78/2000 a fost modificat începând cu data de 01.02.2014 prin dispozițiile art. 79 din legea nr. 187/2012, în sensul că face referire numai la faptele de luare de mită sau trafic de influență și nu și la infracțiunea de dare de mită cum era reglementat la momentul condamnării inculpatului prin sentința apelată, instanța de control judiciar în baza art. 5 din Cod penal va înlătura de la încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art. 255 alin.1 din vechiul Cod penal, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000.
În consecință, instanța de control judiciar, în baza art.386 din noul Cod de procedură penală rap. la art.5 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.7 din Legea nr.78/2000, faptă din 01.05.2012, în infracțiunea de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal.
Referitor la individualizarea pedepsei stabilită de instanța de fond pentru infracțiunea de dare de mită, de 2 ani închisoare a cărei executare a fost de asemenea suspendată sub supraveghere, instanța de control judiciar o apreciază ca fiind perfect adaptată criteriilor prev. de art. 72 din vechiul Cod penal și 74 din actualul Cod penal și are menirea să asigure în conștiința inculpatului formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Contopirea celor două pedepse stabilite inculpatului va fi efectuată în temeiul disp. art. 33 lit. a) și art. 33 lit. b) din vechiul Cod penal deoarece ambele infracțiuni au fost comise înainte de . noului cod penal, iar art. 10 din Legea nr. 187/2012 prevede că: „tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin pentru una din infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă…”.
Întrucât, în urma analizei din oficiu și a celorlalte aspecte ale sentinței apelate nu au fost descoperite elemente de nelegalitate sau netemeinicie, Curtea, în temeiul art. 421 pct.2 lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de inculpatul D. V. S., va desființa în parte în latură penală sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, faptă din 01.05.2012, și 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.7 din Legea nr.78/2000, faptă din 01.05.2012.
În baza art.386 din noul Cod de procedură penală rap. la art.5 din noul Cod penal, va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.7 din Legea nr.78/2000, faptă din 01.05.2012, în infracțiunea de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal, și menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit. b din vechiul Cod penal rap. la art.5 din noul Cod penal, va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal, și aplică inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Văzând și disp. art. 275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul D. V. S. fiul lui E. S. și R., născut la data de 17 ianuarie 1991, domiciliat în București, sector 6, ., împotriva sentinței penale nr.454/17.10.2013 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care o desființează în parte și pronunțând o nouă hotărâre:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, faptă din 01.05.2012, și 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.7 din Legea nr.78/2000, faptă din 01.05.2012.
În baza art.386 din noul Cod de procedură penală rap. la art.5 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.7 din Legea nr.78/2000, faptă din 01.05.2012, în infracțiunea de dare de mită, prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal, și menține pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din vechiul Cod penal rap. la art.5 din noul Cod penal, contopește pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.255 alin.1 din vechiul Cod penal, și aplică inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, va fi avansat din fondurile ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.02.2014.
Președinte, Judecător,
F. T. L. C.
Grefier
D. C.
Red. Tehnored.FT/DC
2 ex. 05.03.2014
d.f._ – Tribunalul Prahova
j.f. I. P. D.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 37/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 358/2014.... → |
|---|
