Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 70/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 3026/96/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 70 /A
Ședința publică din 20 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător dr. M. V.
Grefier A. P.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de P. de pe lângă Tribunalul Harghita, împotriva sentinței penale nr. 500 din 18 noiembrie 2013 a Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr._, privindu-l pe inculpatul intimat P. M. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constantă lipsa părților și a reprezentantei Ministerului Public doamna procuror V. O. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 martie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 20 martie 2014.
CURTEA,
Asupra căii de atac de față,
1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ /23 ianuarie 2014, P. de pe lângă Tribunalul Harghita a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 500/18 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ .
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, recursul este considerat apel, urmând să fie tratat ca atare.
În motivarea căii de atac, procurorul contestă legalitatea sentinței Tribunalului Harghita, criticând atât omisiunea primei instanțe de a aplica, în urma contopirii post judicium a pedepselor principale, și pedeapsa complementară, cât și aplicarea unei tehnici greșite de contopire care a avut drept consecință omisiunea anulării unui mandat de executare.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr._ al Tribunalului Harghita, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse la dosarul instanței de apel, a susținerilor și concluziilor reprezentantului Ministerului Public și ale avocatului intimatului, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se rețin următoarele:
2. Prezentarea hotărârii atacate. Prin sentința penală nr. 500/18 noiembrie 2013, Tribunalul Harghita:
-în temeiul art. 449 C.p.p. a admis cererea de contopire formulată de petentul condamnat P. M. M. și, în consecință:
-a constatat că faptele săvârșite la datele de 31.08.2004, 09.09.2004, 15.12.2004, 24.12.2004, 16.01.2005, pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 578/S/18.11.2009 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 826/R/03.03.2011 a ICCJ, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare sunt concurente cu faptele săvârșite la 14.10.2004, pentru care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 672/16.11.2010 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 25.05.2011 prin nerecurarea deciziei penale nr. 106/2011 a Tribunalului Sibiu.
-în baza art. 449 Cpp a descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 578/S/18.11.2009 a Tribunalului B., definitivă prin Decizia penală nr. 826/R/03.03.2011 a ICCJ și a repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 4 pedepse a câte 4 ani închisoare, 2 ani închisoare, 10 ani închisoare, 5 ani închisoare, înlăturând temporar sporul de 1 an închisoare.
-în baza art. 36 al. 1 Cp rap. la art. 33 lit. a, 34 lit. b Cp a contopit pedepsele de mai sus cu cea de 5 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 672/16.11.2010 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 25.05.2011 prin nerecurarea deciziei penale nr. 106/2011 a Tribunalului Sibiu, și a aplicatpedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care a adăugat sporul temporar înlăturat de 1 an, petentul urmând să execute în final 11 ani închisoare.
-în baza art. 35 al. 4 Cp a menținut măsura de siguranță a confiscării dispuse prin Sentința penală nr.672/16.11.2010 a Judecătoriei Sibiu.
-în baza art. 36 al. 3 Cp a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv de la 14.10.2004 la 12.11.2004, de la 18.01.2005 la 14.11.2006, de la 20.05.2008 la 12.09.2008 și de la 07.04.2009 la zi.
-a anulat mandatele de executare ale pedepsei emise anterior și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei.
-a făcut aplicarea prevederilor art. 192 alin. 3 Cpp.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin cererea sa, petentul condamnat P. M. M., deținut în Penitenciarul Miercurea C., a solicitat contopirea pedepselor pe care le execută.
În probațiune instanța a dispus atașarea cazierului judiciar al petentului, a situației sale juridice, a sentințelor penale nr. 170/S/20.06.2013 și nr. 578/S/18.11.2009 ale Tribunalului B., precum și sentința penală nr. 672/16.11.2010 a Judecătoriei Sibiu.
Analizând sentințele penale atașate la dosar, instanța a constatat că faptele săvârșite la datele de 31.08.2004, 09.09.2004, 15.12.2004, 24.12.2004, 16.01.2005, pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 578/S/18.11.2009 a Tribunalului B., definitivă prin decizia penală nr. 826/R/03.03.2011 a ICCJ, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare sunt concurente cu faptele săvârșite la 14.10.2004, pentru care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 672/16.11.2010 a Judecătoriei Sibiu, definitivă la data de 25.05.2011 prin nerecurarea deciziei penale nr. 106/2011 a Tribunalului Sibiu.
3. Considerentele instanței de apel. Apelul procurorului decalrat împotriva sentinței penale nr. 500/18 noiembrie 2013 a Tribunalului Harghita este fondat, iar aspectele pe care le vom expune în continuare determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării în parte a hotărârii penale apelate și rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:
După pronunțarea hotărârii penale apelate, la data de 31 ianuarie 2014, în privința petentului P. M. M., Tribunalul Harghita a fost sesizat de către Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Penitenciarul Miercurea C.. Procedând la soluționarea acestei sesizări, prin sentința penală nr. 43/1 februarie 2014 a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 93/CU/14 februarie 2014 a Curții de Apel Tg.-M., în aplicarea art. 6 C. pen., pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat d-l P. M. M. a fost redusă la 5 ani închisoare. Totodată, prin aceeași sentință penală, pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel cum a fost redusă, a fost contopită cu patru pedepse de câte 4 ani închisoare, cu pedepsele de 2 ani închisoare și 5 ani închisoare (stabilite prin sentința penală nr. 587/S/18 noiembrie 2009 a Tribunalului B.), precum și cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 672/16 noiembrie 2010 a Judecătoriei Sibiu, aplicându-se pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. S-au dedus perioadele deja executate, au fost anulate vechile mandate de executare a pedepsei, s-a dispus ca pedeapsa complementară neexecutată să se execute în conținutul prevăzut de art. 66 alin. 1 lit. a și b C. pen. și s-a menținut măsura de siguranță a confiscării speciale.
În același timp, s-a constatat că pedeapsa principală a fost executată integral, dispunându-se punerea de îndată în libertate a persoanei condamnate, dispoziție care a fost execută la 1 februarie 2014.
Astfel, până la soluționarea prezentului apel, prin hotărâre definitivă, Tribunalul Harghita a realizat deja modificarea post judicium a pedepselor care i-au fost stabilite și aplicate d-lui P. M. M. prin sentințele penale nr. 587/S/18 noiembrie 2009 a Tribunalului B. și nr. 672/16 noiembrie 2010 a Judecătoriei Sibiu, chestiune care a constituit practic obiectul cererii aceluiași petent adresate Tribunalului Harghita în 21 august 2013. Prin aceeași sentință nr. 43/1 februarie 2014, au fost corectate și chestiunile invocate de procuror cu prilejul formulării prezentului apel.
În aceste împrejurări, cererea de modificarea pedepselor formulată de petent a devenit lipsită de obiect, urmând ca în rejudecare să fie respinsă ca atare.
În același timp, pentru că, la momentul soluționării în prim grad a cererii petentului, această cerere era fondată, nu am identificat nicio culpă procesuală a d-lui P. M. M. în fața primei instanțe, astfel încât vom menține dispoziția Tribunalului Harghita vizând lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judicaire avansate de stat în primă instanță.
4. Cheltuielile judiciare. Având în vedere soluția principală adusă apelului, potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimat, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În conformitate cu art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. P.., admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței penale nr. 500/18 noiembrie 2013 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._ și, în consecință:
Desființează în parte hotărârea penală atacată, rejudecând cauza în limitele de mai jos:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea petentului P. M. M. (dom. în Râșnov, .. 14, jud. B.) de modificare a pedepselor.
Menține dispoziția din sentința penală apelată privind lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat în prim grad.
Potrivit art. 275 alin. 3 C. pr. P.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2014.
Președinte, Judecător,
D. C. U. dr. M. V.
Grefier,
A. P.
Red./thred.M.V./20.03.2014/3ex.
Jud.fond. A. C.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 75/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 176/2014.... → |
|---|
