Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 176/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 176/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 2493/289/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 176/A
Ședința publică din 22 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier R. A. I.
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Reghin și de către părțile civile Simineț M. prin mandatar Simineț M., (domiciliat în . Bradului, ., .), Siminet A. (domiciliat în . Bradului, nr.320. jud. M.), U. G.-E. (domiciliat în . Bradului, nr.320. jud. M.) și B. D.-R. prin reprezentant Simineț M. (domiciliat în ..272, jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 363 din 18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._, privind pe inculpatul T. G. (fiul lui G. și al lui P., născut la data de 05 august 1964, domiciliat în B., A. I. C., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror G. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 07 mai 2014, încheiere ce face parte din prezenta decizie, ocazie cu care a fost amânată pronunțarea la data de 22 mai 2014.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 26.03.2014 sub nr._ P. DE PE L. JUDECĂTORIA REGHIN și părțile civile SIMINEȚ M., SIMINEȚ A., U. G. E. și B. D. R. au declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 363/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin.
În motivarea recursului, P. de pe lângă Judecătoria Reghin susține că deși cuantumurile pedepselor stabilite inculpatului corect individualizate, modalitatea de executare a pedepsei rezultante prin suspendarea sub supraveghere nu este una temeinică și se solicită executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante.
Părțile civile au solicitat atât majorarea pedepselor stabilite de prima instanță, cât și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție.
În fața primei instanțe s-a urmat procedura simplificată instituită de disp. art. 3201 din vechiul C. pr. pen, regăsită în actuala reglementare la art. 375 C. pr. pen, iar inculpatul-intimat nu a dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
La termenul din 07.05.2014 s-a constatat că, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prezentul recurs aflat în curs de judecată la data intrării în vigoare a codului de procedură penală, declarat împotriva unei hotărâri pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de prezenta instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
S-au depus înscrisuri în circumstanțiere.
A fost asigurată asistența juridică prin apărători aleși.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
P. sentința penală nr. 363/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin s-au hotărât următoarele:
În temeiul art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, cu reținerea art. 3201, alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. G. - la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 Rep., cu reținerea art. 3201, alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. G. N. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea lucrătorilor de poliție.
S-a constatat că infracțiunile săvârșite de inculpat se aflau în concurs real și în temeiul art. 33 lit. a și art. 34 alin. 1, lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare stabilind o pedeapsă rezultantă finală de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 și art. 862 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
În temeiul art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, periodic, potrivit datelor care se vor fixa, la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;
b) să anunțe acest Serviciu, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
A fost desemnat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864, alin.1 și 2 Cod penal cu referire la art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul va săvârși din nou o infracțiune în cursul termenului de încercare de 6 ani.
În temeiul și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
S-a constatat că latura civilă a cauzei a fost disjunsă prin încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2013, formându-se un nou dosar pe rolul Judecătoriei Reghin cu nr._ .
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 20.04.2012 a rezultat că în data de 20.04.2012, în jurul orelor 22,02, ofițerul de serviciu din cadrul Poliției municipiului Reghin a fost sesizat în legătură cu un accident de circulație care a avut loc pe DN 15 E 578, în localitatea L. Bradului, în urma căruia a decedat o persoană, identificată ulterior ca fiind numitul SIMINEȚ DADIAN C., iar conducătorul autoturismului (inculpatul) a părăsit locul faptei. La fața locului, organele de poliție au descoperit două urme de frânare, telefonul mobil al victimei, fragmente din material din plastic de culoare neagră inscripționate din care unul inscripționat cu literele ,,IVE” s.a. În urma îmbinării fragmentelor din material din plastic a rezultat că marca posibilă a autovehicul implicat în accident, ar fi ,,IVECO”.
După constatările de la fața locului a fost întocmit procesul-verbal de cercetare la fața locului din data de 20.04.2012, precum și schița locului faptei și s-au efectuat fotografii judiciare materializate în planșa fotografică (f.18-47).
Din probele administrate în cursul urmăririi penale (raport de expertiză tehnică judiciară auto întocmită de dl. expert I. M. la data de 15.11.2012 și raport de expertiză tehnică judiciară auto întocmită de expert S. S. la data de 28.06.2013) a rezultat că inculpatul T. G. a condus autoutilitara marca Iveco cu nr. de înmatriculare_ pe DN 15, E 578 în localitatea L. Bradului, pe direcția Reghin-Toplița, pe timp de noapte cu viteză de 68 km/h, față de 50 km/h (limita legală în localitate) sau de 30 km/h, având în vedere trecerea pentru pietoni semnalizată și poziția victimei care se afla pe trecerea de pietoni. Coliziunea dintre autoutilitară și pieton a avut loc pe marcajul pietonal, punctul de impact fiind la o distanță de 1,1 m față de marginea din stânga a autoutilitarei sau la distanță de 2,4 m față de marginea din dreapta a carosabilului. Pietonul putea fi observat dacă inculpatul ar fi circulat cu viteza legală admisă, cu luminile în funcțiune, de la o distanță de cca. 30 m. Inculpatul putea să evite accidentul dacă circula cu viteza regulamentară și preventivă condițiilor de mediu și poziției pietonului pe carosabil. Inculpatul nu putea evita accidentul având în vedere viteza cu care a circulat și condițiile în care a circulat (f.223-254,255).
Din conținutul raportului de expertiză medico legală pe bază de acte nr. 430/17.02.2013 întocmit în cursul urmăririi penale a rezultat că . dublă de femur a victimei, localizată la nivelul 1/3 inferioare și superioare a femurului, s-a putut produce prin mecanismul de lovire a victimei cu un autovehicul în mișcare, posibil autoutilitara IVECO, cu bara de protecție față care corespunde ca și înălțime cu nivelul fracturilor de femur constatate, ținând cont de înălțimea victimei de 1,73 cm. Din adresa nr. 1137-240 din data de 02.07.2012 a I.M.L.-Tg-M. rezultă că moartea victimei a fost violentă, între leziunile traumatice suferite și decesul acesteia există raport de cauzalitate direct, leziunile traumatice s-au putut produce prin mecanismul de lovire-cădere, târâre-rostogolire în condițiile unui accident rutier. S-a stabilit că alcoolemia victimei în momentul decesului a fost de 1,400/00, iar alcooluria de 2,00 gr. 0/00.
În urma constatărilor de la fața locului ale organelor de poliție s-a stabilit prezența în zona adiacentă accidentului rutier a unei autoutilitare de culoare albă, care s-a considerat că e posibil să corespundă cu marca ,,IVECO” identificată ca urmare a îmbinării fragmentelor din plastic descoperite la locul accidentului. În continuare s-a procedat la identificarea și vizionarea imaginilor surprinse de camerele de luat vederi amplasate pe traseul mun. Reghin-mun. Toplița, Mociu-Reghin și mun. Bistrița-mun. Reghin, în vederea stabilirii traseului urmat de autoutilitara implicată în accident, a identificării acesteia precum și a conducătorului auto.
Conform procesului-verbal întocmit, autoutilitara în cauză a fost identificată în diferite locații pe DN 15, E576, precum și în localitatea Teaca, județul Bistrița-Năsăud, stabilindu-se traseul acesteia pe direcția Reghin înspre mun. Toplița. Pe înregistrările camerelor video din mun. Reghin a fost identificat și numărul de înmatriculare a autoutilitarei,_ . În urma verificărilor în baza de date s-a stabilit că autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ este marca ,,IVECO” tip DAILY 35S10, de culoare albă, aparținând părții responsabile civilmente .. Bacău, stabilindu-se că aceasta a fost condusă la data accidentului de inculpatul T. G..
Martorul R. T. primul conducător auto sosit la locul accidentului care a și sesizat producerea evenimentului la numărul de urgență ,,112”. Martorul a declarat că a circulat pe direcția dinspre mun. Reghin înspre mun. Toplița, iar la un moment dat, între orele 21,40-21,45, a ajuns între localitățile Sălard și L. Bradului, unde a oprit într-un popas. Martorul a mai declarat că, în timp ce stătea în popas înspre L. Bradului au trecut două autovehicule: mai întâi a trecut un autoturism marca Dacia L., apoi o autoutilitară, ambele de culoare albă. Martorul a mai menționat că din sens opus nu au circulat alte autovehicule.
Inculpatul T. G. a declarat cu ocazia audierii că s-a aflat în localitatea L. Bradului în jurul orelor 21:45-21:50, unde a întâlnit pe carosabil un obstacol. Inculpatul a arătat că nu și-a dat seama ce era acest obstacol, arătând că doar a observat pe carosabil pe sensul său de deplasare, înspre axul drumului ceva de culoare închisă, întins de-a ,,latul” drumului, crezând că este un animal sau un lemn. Peste acest obstacol inculpatul a declarat că a trecut, deși a frânat brusc, fără însă să-l poată evita, după care și-a continuat deplasarea fără să oprească, fără să se gândească că ar putea fi un om. Din declarațiile martorilor R. T. și R. G. rezultă că imediat după producerea accidentului la fața locului a ajuns martorul R. T., după care a ieșit din locuința sa și martora R. G., care a declarat că a auzit din casă o bubuitură.
Din conținutul raportului de expertiză medico legală pe bază de acte nr. 430/17.02.2013 a rezultat că întreaga gamă de leziuni traumatice descrise în raportul de autopsie efectuată victimei s-au putut produce prin mecanismul de lovire din poziție verticală a victimei, urmată de proiectare – târâre – rostogolire, posibil în condițiile unui accident rutier în calitate de pieton. Din conținutul raportului de expertiză menționat a rezultat că se exclude producerea leziunilor traumatice constatate în raportul de autopsie prin mecanismul de călcare-rostogolire, având în vedere tipul și greutatea autovehiculului implicat în accident, respectiv natura și localizarea leziunilor traumatice descrise, fiind exclusă implicarea unui alt autovehicul în accidentul rutier.
În faza de judecată, prezent fiind în fața instanței, inculpatul a arătat că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cea de ucidere din culpă și de părăsire a locului accidentului, solicitând să i se facă aplicarea prevederilor art. 3201, alin. 7 Cod procedură penală.
Coroborând declarațiile de recunoaștere ale inculpatului cu materialul probator administrat în cauză, instanța reține că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În drept, instanța a reținut că, fapta inculpatului T. G., care la data de 20.04.2012, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează conducerea autovehiculelor pe drumurile publice (respectiv a celor prevăzute de art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. referitor la comportamentul rutier, a dispozițiilor art. 48 alin. 1 din OUG.195/2002 rep., referitor la viteza de circulație care trebuie adaptată la condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, a dispozițiilor art. 49 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. referitoare la viteza admisă în localitate de 50 km/h, a dispozițiilor art. 123 alin. 1 lit. i din Hotărârea Guvernului nr. 1319/2006 - Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep., referitor la obligația conducătorului auto de a reduce viteza până la 30 km/h la trecerile de pietoni semnalizate), a cauzat din culpă decesul victimei Simineț Dadian C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal, cu reținerea art. 3201, alin. 7 Cod procedură penală.
Fapta inculpatului T. G., care la data de 20.04.2012, după ce a accidentat-o pe victima Simineț Dadian C., a părăsit locul accidentului fără încuviințarea lucrătorilor de poliție, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea lucrătorilor de poliție, faptă prevăzută de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., cu reținerea art. 3201, alin. 7 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepselor pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, instanța a ținut cont cu prioritate de prevederile art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, de care inculpatul a înțeles să se prevaleze și care instituie reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și, respectiv, reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Întrucât inculpatul a recunoscut în întregime învinuirile care i se aduc și a solicitat să i se facă aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală, instanța i-a aplicat acestuia beneficiile care decurg din cauza de atenuare a răspunderii penale menționată mai sus, astfel că pentru fapta de ucidere din culpă limitele de pedeapsă între care se va aplica pedeapsa vor fi situate între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni, iar pentru fapta de părăsire a locului accidentului, limitele de pedeapsă între care s-a aplicat pedeapsa au fost de asemenea situate între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni.
De asemenea, la stabilirea în concret a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 și art. 52 Cod penal, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile și de atitudinea procesuală a inculpatului, care în faza de judecată s-a prezentat în instanță și a recunoscut săvârșirea faptelor. Astfel, instanța a avut în vedere faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor, prezentându-se însă apoi în fața instanței și recunoscând săvârșirea acestora. Instanța a mai avut în vedere și pericolul social ridicat al faptelor săvârșite de inculpat, reținând că fapta de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție este cu atât mai gravă cu cât a fost săvârșită în modalitatea intenției directe, față de fapta de ucidere din culpă. Astfel, pedepsele aplicate inculpatului de instanță au fost mai mari decât limita minimă rezultată în urma reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de inculpat și consecințele nefaste ale acestora.
Instanța a reținut și gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpat, raportat la cauzele concrete ale producerii accidentului și la urmarea gravă care s-a produs.
În ceea ce privea solicitarea apărătorului inculpatului de a i se aplica inculpatului beneficiile prevederilor art. 74, lit. a și art. 76 Cod penal privind circumstanțele atenuante, respectiv buna conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptelor, instanța nu a putut-o primi, constatând că inculpatul într-adevăr nu avea antecedente penale, situație care reprezenta însă starea de normalitate, astfel că acest aspect nu putea fi avut în vedere de instanță ca circumstanță atenuantă facultativă, buna conduită a inculpatului înainte de comiterea faptelor presupunând o stare excepțională, în care inculpatul ar fi realizat acte sau fapte deosebite în folosul societății sau al unor grupuri sociale, de natură a atrage aprobarea, admirația ori respectul colectivității (ceea ce în speță instanța consideră că nu s-a probat). Instanța reține că nu pot fi aplicate nici prevederile art. 74, lit. b Cod penal, deoarece faptul că inculpatul a făcut plăți simbolice (în cuantum de 2.500 lei – către sora victimei) nu poate fi asimilată cu stăruința pentru înlăturarea rezultatului infracțiunii sau pentru repararea pagubei pricinuite prin faptele sale.
În consecință, având în vedere toate cele reținute anterior, pentru fapta de ucidere din culpă săvârșită de inculpat, instanța i-a aplicat acestuia pedeapsa de 3 ani închisoare, iar pentru fapta de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție instanța i-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare.
Având în vedere atitudinea de recunoaștere a săvârșirii faptelor de către inculpat din cursul cercetării judecătorești, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia și înscrisurile în probațiune referitoare la persoana inculpatului, instanța a considerat că scopul pedepsei a putut fi atins de această dată și prin executarea pedepsei sub supraveghere. Astfel, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, inculpatul s-a dovedit a fi un cetățean care anterior săvârșirii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar a respectat regulile de conviețuire socială și s-a integrat foarte bine în societate, fiind un cetățean care a desfășurat activități lucrative, fiind angajat în câmpul muncii încă din anul 1982 și până în prezent, iar după data săvârșirii faptelor a urmat și cursuri de recalificare profesională (respectiv agent de securitate - deoarece nu a mai putut desfășura activitatea de conducător auto), iar instanța a putut presupune că inculpatul nu va mai săvârși în viitor fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât prima faptă a fost săvârșită din culpă, iar cea de-a doua faptă a fost săvârșită din cauza impactului emoțional foarte mare produs de prima faptă, care nu scuză însă săvârșirea faptei de către inculpat. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere caracterizările referitoare la persoana inculpatului depuse la dosar (filele 355-369), inclusiv provenind de la preotul paroh și de la primarul orașului B., unde domiciliază inculpatul.
Astfel, având în vedere toate cele reținute mai sus, în ceea ce privea modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul pedepsei putea fi atins de această dată și fără executarea efectivă în regim de detenție.
Cu toate acestea, pentru a se asigura supravegherea comportamentului inculpatului și conștientizarea deplină de către acesta a necesității respectărilor normelor legale, în temeiul art.861 și art.862 Cod penal, instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare care a fost stabilit de instanță la 6 ani.
Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar le găsește nefondate pe cele declarate de părțile civile și fondat pe cel declarat de parchet, doar sub aspectul omisiunii deducerii din pedeapsa rezultantă a reținerii de 24 ore, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută de către prima instanță – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit judecătoria, respectiv la pronunțarea unei soluții de condamnare a inculpatului pentru fiecare dintre cele două fapte penale, la contopirea pedepselor și la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor în modalitatea descrisă, așa cum de altfel a și recunoscut în fața primei instanțe, prin declarația dată în baza art. 3201 C. pr. pen, care se coroborează cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
De altfel situația de fapt nici nu a fost contestată.
Criticile aduse de parchet și de părțile civile sunt nefondate, deoarece, așa cum rezultă din considerentele hotărârii, judecătorul fondului a făcut o justă apreciere și o corectă aplicare a disp. art. 72 din vechiul C. pen cu privire la operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor, prin stabilirea acestora între limitele reduse cu o treime, rezultate ca urmare a aplicării disp. 3201 alin. 7 din vechiul C. pr. pen, fără reținerea circumstanțelor atenuante.
Fiecare dintre cele două pedepse este de natură să ducă la atingerea scopului prev. de art. din vechiul 52 C. pen și nu se impune majorarea acestora și nici executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante.
În acord cu judecătorul fondului, chiar dacă nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante, avem în vedere vârsta inculpatului, comportamentul său și lipsa antecedentelor penale, statutul său social, respectiv angajat în câmpul muncii, persoana acestuia, așa cum rezultă din caracterizările și înscrisurile depuse în circumstanțiere, regretul manifestat pentru cele petrecute, prezența sa în fața autorităților și eforturile depuse pentru achitarea periodică a unor sume către părțile civile, inclusiv pe perioada judecării cauzei în apel (chiar dacă ele sunt considerate doar modice, în opinia părților civile).
Toate aceste criterii justifică atât cuantumul pedepselor stabilite de prima instanță, cât și modalitatea de executare dispusă prin suspendarea sub supraveghere.
Desigur că împrejurările legate de persoana inculpatului nu înlătură pericolul social concret al faptelor săvârșite, așa cum susține procurorul în motivele de apel, însă, la stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare, pe lângă natura și gravitatea rezultatului produs, trebuie să se țină seama și de persoana inculpatului.
Pornind de la aceste criterii, constatăm că pedepsele trebuie stabilite între limitele reduse cu o treime, adică între 1,4 și 4,8 ani închisoare. Ori, fiecare pedeapsă de 3 ani închisoare este stabilită aproximativ la jumătatea dintre minimul și maximul prevăzut de lege, astfel încât, față de împrejurările ce țin de persoana inculpatului, nu se impune nici majorarea pedepselor, așa cum au solicitat părțile civile și nici executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante, așa cum se solicită în ambele apeluri.
Cuantumul pedepselor și suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante, așa cum a dispus judecătorul fondului, reprezintă rezultatul unei juste aprecieri și a unei corecte aplicări a criteriilor prev. de art. 72 din vechiul C. pen, regăsite în art. 74 C. pen.
P. și părțile civile apelante nu au adus în fața instanței de apel și nici Curtea nu a constatat existența altor circumstanțe sau cauze de agravare a răspunderii penale.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, vom admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinței penale nr. 363/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen vom desființa parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 404 alin. 4 lit. a C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen vom deduce perioada reținerii de 24 ore din 26.04.2012, din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului T. G..
Vom menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, vom respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile SIMINEȚ M., SIMINEȚ A., U. G. E. și B. D. R. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, vom obliga părțile civile apelante la 200 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare câte 50 lei).
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen, admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva sentinței penale nr. 363/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria Reghin.
În temeiul art. 423 alin. 1 C. pr. pen desființează parțial sentința atacată și rejudecând cauza:
În baza art. 404 alin. 4 lit. a C. pr. pen rap. la art. 72 alin. 1 C. pen deduce perioada reținerii de 24 ore din 26.04.2012, din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță inculpatului T. G. - fiul lui G. și P., născut la data de 05.08.1964 în localitatea B., județul Bacău, cu domiciliul în ., ., ., cetățenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii postliceale, fără antecedente penale, având CNP:_.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată, care nu contravin prezentei decizii.
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondate apelurile declarate de părțile civile SIMINEȚ M. – prin mandatar Simineț M. – domiciliat în com. L. Bradului, ., . – domiciliat în L. Bradului, nr.320, jud. M., U. G. E. – domiciliată în L. Bradului, nr. 320, jud. M. și B. D. R. – prin reprezentant Simineț M. - domiciliată în D., nr. 272, jud. M., împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 275 alin. 2, 4 C. pr. pen, obligă părțile civile apelante la 200 lei cheltuieli judiciare parțiale în apel (fiecare câte 50 lei).
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, restul cheltuielilor judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2014.
Președinte Judecător
A. O. F. G.
Grefier
R. A. I.
Red.AO/23.05.2014
Thnred./CC/2 exp./ 29.05.2014
Jd.fd. A.H.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 91/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
