Ucidere din culpă. Art.192 NCP. Decizia nr. 214/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 214/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 2702/308/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 214/A
Ședința publică din 18 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de părțile civile G. Ș., G. J. și G. A. (toți cu domiciliul în Iernut, ..21, jud.M.) și de către ..A.(cu sediul în Sibiu, ..5, Centru de Afaceri, corpul A, . sentinței penale nr. 50 din 27 februarie 2014 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul G. C. (fiul lui N. și Ionița, născut la 5.1.1976 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 3, CNP:_, cu reședința în ., nr.9, jud.Ilfov).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantului Ministerului Public, respectiv a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 13 iunie 2014 au fost depuse la dosar concluzii scrise de către partea responsabilă civilmente – asigurator ., prin domnul avocat C. D..
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 11 iunie 2014 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 18.06.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor căi de atac:
La data de 27 II. 2014, ca urmare a disjungerii laturii penale de cea civilă, în cauză văzându-l pe inculpatul G. C., Judecătoria Sighișoara pronunță sentința penală nr. 50, prin care a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile G. Ș., G. J. și G. A., și, în consecință:
În baza art.19,20 C.pr.pen., art.998 C.civ., a obligat inculpatul să plătească părților civile G. J. și G. A. sumele de câte 100.000 euro, cu titlu de daune morale, iar părții civile G. Ș. suma de 100.000 euro, daune morale și suma de_ lei daune materiale, respingând pentru rest acțiunea civilă a acestor părți civile. Au fost, de asemenea, admise acțiunile civile ale părților civile S. C. Județean de Urgență Tg.-M. și ., în contradictoriu cu același inculpat și același asigurator și, în temeiul art.19,20 C.pr.pen. și art.998 C.civ. a obligat același inculpat să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență Tg.-M. 6546,69 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale aferente, iar părții civile . suma de 530 lei daune materiale.
S-a constatat că asigurătorul . avea calitate de asigurator de răspundere civilă și l-a obligat la despăgubirile civile acordate de instanță părților civile, în limita contractului de asigurare. S-a constatat că prejudiciul produs părții civile G. M. a fost reparat integral și în temeiul art.274 al.1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond, pentru a pronunța această soluție a reținut că inculpatul G. C. a fost condamnat prin sentința penală nr. 311/26.11.2013, definitivă, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea, sub supraveghere, a executării, pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 al.2 și 5 Cp și 2 infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 al.1 și 3 Cp.
În considerentele sentinței penale menționate s-a reținut că, la 29.05.2010, orele 1333,inculpatul a circulat dinspre Tg. M., spre Sighișoara, la volanul autoutilitarei furgon de culoare albă, marca Iveco Daily, cu nr. de înmatriculare_, aparținând . SRL, din București și, în timpul deplasării, pe DN 13 E60, la poziția km 121+100 m, a adormit la volan și a intrat pe sensul opus de mers și, apoi, în parcarea amenajată, unde a accidentat mortal pe victimele G. Ș., în vârstă de 37 ani, G. V., în vârstă de 35 de ani și G. L., în vârstă de 10 luni, producându-și vătămarea corporală a părții vătămate G. M., în vârstă de 16 ani, care a necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și a părții vătămate G. Ș. jun., în vârstă de 19 ani, care a necesitat pentru vindecare 26-28 zile îngrijiri medicale.
În cauza penală s-au constituit părți civile G. Ș., G. M., G. J., G. A., . și S. C. Județean de Urgență Tg. M..
P. încheierea din 12 noiembrie 2013 s-a dispus disjungerea laturii civile și soluționarea ei separată, aceasta înregistrându-se sub nr. de dosar_, ca prezenta cauză.
Astfel, G. A., G. M., G. J. s-au constituit părți civile cu câte 400 000 euro, G. Ș. cu 400 000 euro daune morale și 12.930 lei despăgubiri civile.
S. C. Județean de Urgență Tg. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 6546,69 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare, pentru spitalizarea părților vătămate G. Ș. și G. M. (f.210 din Dos._ ), iar . s-a constituit, în cauză, parte civilă cu suma de 530 lei, reprezentând serviciile de transport al celor trei victime, la prosectura Spitalului municipal Sighișoara.
În ce o privea pe partea civilă G. M., în cursul procesului, aceasta a fost despăgubită de către asiguratorul ., cu suma de 12.000 lei, aceasta nemaiavând nici o pretenție de la inculpat sau asigurător (f.31 din dosar).
În ce privea pretențiile civile - despăgubiri materiale ale părții civile S. C. Județean de Urgență Tg.- M., acestea au fost justificate cu fișele de calcul al costului pentru spitalizare bolnavi( f.117-123 din Dos. nr._ atașat) și în temeiul art. 998,999 C.civ. (vechi) raportat la art. 19, 20 C.pr.pen și 313 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sanitar, inculpatul a fost obligat la plata acestei sume cu dobânzile legale aferente.
În același temei inculpatul a fost obligat și la 530 lei, reprezentând c/val transportului celor trei cadavre, ale victimelor accidentului de circulație, produs din culpa inculpatului, de către ., care le-a transportat la S. C. Sighișoara, partea civilă G. Ș. a suportat cheltuielile de înmormântare, constând în plata contravalorii sicrielor – 10 130 lei (f.29,30 din dosar) și a respetelor și serviciilor funerare – 2800 lei (f.39,40 din dosar), despăgubirile materiale de_ lei fiind justificate, în temeiul răspunderii delictuale reglementate la art. 998, 999 C.civ – raportat la art. 19,20 C.pr.pen.
În ceea ce privea alte despăgubiri materiale, pe care reprezentantul părții civile G. Ș., le-a formulat doar la acordarea cuvântului în dezbateri, acestea nu au putut fi acordate.
Referitor la despăgubirile morale, în opinia instanței, acestea cuveneau membrilor familiei victimelor, care au decedat în urma accidentului, produs din culpa inculpatului, însă într-un cuantum rezonabil.
S-a reținut a fi de necontestat că, prin pierderea părinților și a unui frate, ca și în ce o privea pe partea vătămată G. Ș., părțile civile au fost expuse unor reale suferințe psihice.
În lipsa unor criterii obiective care să permită instanței cuantificarea despăgubirilor morale, instanța a avut în vedere, la întinderea acestora, că părțile civile și-au pierdut, în aceeași împrejurare, ambii părinți și un frate mai mic.
În mod constant în practica judiciară s-a apreciat că despăgubirile acordate victimelor accidentelor de circulație au ca raport atenuarea suferințelor îndurate de acestea.
Stabilirea daunelor morale, precum și cuantumul acestora, constituia atributul exclusiv al judecătorului care, pe baza unor probe materiale, din lumea obiectivă ce circumstanțiau cazul în speță, producător de prejudiciu moral și având în vedere principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța trebuia să aibă în vedere, la stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, ca sumele de bani acordate să aibă efecte compensatorii, respectiv, asemenea sume nu trebuiau să constituie nici sancțiuni excesive, pentru autorii daunelor și, implicit, pentru societatea de asigurare, și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Având în vedere traumele psihice suferite de părțile civile, prin pierderea membrilor familiei (părinți, frate), dar analizând daunele morale și din punctul de vedere al îmbogățirii fără justă cauză, raportat și la numărul victimelor accidentului și la valoarea maximă a primei de asigurare, stabilită de Ordinul nr. 5/2010 al CSA, în vigoare la data producerii accidentului, care era de 2.500.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare, la data producerii accidentului, instanța a apreciat că despăgubirile morale de câte 100 000 euro pentru fiecare, din părțile civile G. Ș., G. J. și G. A. erau îndestulătoare pentru a compensa suferința psihică a fiecăruia dintre aceștia, acordându-le în aceste limite.
La data accidentului autoturismul condus de inculpat era asigurat de răspundere civilă la ., conform poliței de asigurare nr._ ./17/617/ HRO ( f.143 din dosarul nr._ atașat).
În temeiul art. 49, 50, 54, 55 din L. 136/1995 societatea de asigurare răspunde de daunele produse, prin accident în limita contractului de asigurare, asigurătorul fiind garantul plăților despăgubirilor civile, chiar dacă inculpatul era ținut să răspundă, în temeiul răspunderii civile delictuale, să repare prejudiciul produs părții civile.
Părțile civile aveau posibilitatea de a se îndestula direct, de la asigurător în aceste condiții, pentru daunele acordate în procesul penal.
În temeiul art. 274 al.1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Această soluție, a instanței de fond, înlăuntrul termenului reglementat de disp. art. 410 noul C.pr.pen., a fost atacată cu apel de:
a) Partea responsabilă civilmente S.C. C. Asig SA Sibiu, care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac și a desființării parțiale a hotărârii judecătorești criticate, să fie redus cuantumul daunelor morale acordate celor trei părți civile la câte 100.000 lei, să se ia act de faptul că prejudiciul cauzat părții civile G. M. a fost recuperat integral; să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea exercitată în cauză de ., să fie obligat, exclusiv, inculpatul la plata despăgubirilor către S. C. Județean de Urgență Tg. M.. În dezvoltarea motivelor de apel aceasta parte a învederat că:
Așa cum a rezultat din constituirile de părți civile, depuse la dosar de către părțile vătămate, acestea solicitau, fiecare, plata sumei de 400.000 euro, sume apreciate mai mult decât exagerate, fără a minimiza suferința pricinuită acestora, prin fapta inculpatului.
Referitor la cuantumul daunelor morale acordate părților civile, instanța de fond a admis, în parte, acțiunea civilă exercitată de către G. Ș., stabilind cuantumul daunelor morale la 100.000 euro și pe cele materiale 12.930 lei, admițând în parte și acțiunea civilă exercitată de către părțile civile G. J. și G. A., stabilind, pentru fiecare, suma de 100.000 euro, ca fiind necesară pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de către aceștia.
Legat de cuantumul daunelor materiale acordate în suma de 12.930 lei s-a solicitat reducerea acestora, întrucât în cadrul ședinței de judecată din 07.01.2014, apărătorul părții civile G. Ș. a arătat instanței de fond faptul că, daunele materiale solicitate erau în cuantum de 10.130 lei, suma care reprezenta cuantumul sicrielor, depunând astfel înscrisuri, numai că aceste înscrisuri erau emise în anul 2013, iar evenimentul nefericit a avut loc în anul 2010, astfel încât s-a considerat că aceste înscrisuri nu puteau fi avute în vedere, la stabilirea cuantumului daunelor materiale. Astfel, s-a cerut a se observa că factura fiscală depusă la dosar, a fost emisă în 01.XI.2013 – fiind achitată la aceeași dată, iar factura fiscală în valoare de 2.800 lei a fost emisă în 25.XI.2013, și aceasta fiind achitată la data emiterii, aceasta din urmă reprezentând servicii funerare la cimitir.
Mai mult decât atât, conform documentelor depuse la dosar, în dovedirea daunelor materiale s-a confirmat că aceste înscrisuri nu aveau nicio legătură cu cauză sau cu vreuna din părți, beneficiarul acestora fiind numitul K. A. (fără calitate în dosar).
În privința admiterii acțiunii civile a Spitalului C. de Urgență Târgu M. s-a susținut că obligația de plată a cheltuielilor medicale revenea autorului faptei ilicite, motiv pentru care se impunea exonerarea apelantei de la plata acestora.
În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri, pentru prejudiciile produsa, prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.
În mod constant, atât în practica judiciară, cât și în doctrină s-a statuat faptul că, unitatea ce a acordat îngrijiri medicale și asistență persoanei vătămate, nu face parte din categoria persoanelor păgubite prin accident.
De asemenea, trebuia observat că, potrivit art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată…”, astfel că nici societățile de asigurări nu erau incluse în categoria persoanelor,care, prin faptele lor, aduc prejudicii sau daune sănătății altei persoane și, prin urmare, nu puteau fi obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată.
P. dispozițiile legii se prevedea, expres dreptul furnizorilor de servicii medicale de a-și recupera, de la autorul accidentului, cheltuielile de spitalizare efectuate pentru serviciile medicale prestate victimei accidentului auto și nicidecum obligația asigurătorului de a achita aceste costuri.
În acest sens s-a cerut exonerarea apelantei de la obligarea plătii acestor sume, întrucât nu exista o bază legală în acest sens.
În privința admiterii acțiunii civile a . s-a considerat că obligația de plată a cheltuielilor revenea autorului faptei ilicite, motiv pentru care se impune exonerarea Subscrisei de la plata acestora.
Astfel, la dosarul cauzei există o adresă din partea acestei societăți, prin care se solicită sprijinul în vederea recuperării unor costuri, avute în data de 30.05.2010, cu toate că accidentul a avut loc în data de 29.05.2010, așa după cum rezultă din rechizitoriu. Mai mult decât atât, costurile reclamate de această societate nu erau probate cu documente justificative contabile.
Cu privire la plata cheltuielilor judiciare, s-a învederat faptul că, în conformitate cu Ordinul CSA nr. 5/2010, valabil la data accidentului, ordin de punere în aplicare a Legii 136/1995, la art. 15, pct.6, asigurătorii RCA nu acordă despăgubiri pentru „amenzile de orice fel și cheltuieli penale,la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor”.
b) Părțile civile G. Ș., G. J. și G. A. care, prin apărătorul lor ales au solicitat ca, în urma admiterii căii de atac astfel exercitate și a desființării parțiale a sentinței penale criticate, acțiunile civile inițial exercitate în cauză să le fie admise integral. S-a susținut că fiecare parte civilă apelantă a suferit efectiv, un însemnat prejudiciu moral, cauzat de decesul părinților și al fratelui lor de 10 ani, în urma accidentului rutier produs de inculpatul G. C..
Analizând apelurile astfel declarate, cu stricta respectare a disp. art. 412, 416-419 noul C.pr.pen. se constată că acestea au caracter nefondat, deoarece:
La prim grad jurisdicțional, acțiunile civile, exercitate în cauză de părțile, ce au încercat prejudicii materiale și morale, ca urmare a conduitei culpabile a inculpatului intimat G. C., au primit dezlegarea corectă și necesară. Celor trei părți civile apelante li s-a acordat o sumă corect determinată (ca și cuantum) cu titlu de despăgubiri morale (câte 100.000 euro), evaluându-se, în mod corect, trauma afectiv – emoțională înregistrată de fiecare dintre acestea, în urma nefericitului eveniment produs de inculpat. Se apreciază că suma acordată fiecărei părți civile de către instanța de fond este în măsură să acopere prejudiciul produs în urma decesului părinților și fratelui, în vârstă de 10 luni, al fiecăreia și să nu conducă la o injustă îmbogățire a acestora.
Legat de apelul părții responsabile civilmente . Sibiu, astfel cum s-a mai reținut, și acesta are caracter nefondat, deoarece:
- cuantumul daunelor morale, acordate fiecărei părți civile, nu este unul excesiv, dată fiind trauma psiho-emoțională încercată de fiecare dintre acestea, sprijinul material, moral și afectiv de care acestea au fost lipsite, na urmare a intervenirii decesului ambilor părinți și practica judiciară conturată în spețe similare ( se au aici în vedere dec. pen. nr. 254/R/2013 a Curții de Apel Cluj; dec. pen. 463/21 apr 2010 a Curții de Apel C., decizia Curții de Apel București nr. 1789/7 XII 2009, dec. penală nr. 70/16 XI 2009 a Tribunalului G., dec. pen nr. 605/A/10 XI 2009 a Trib. București), precum și disp. art. 1391Cod civil.
- prin hotărârea criticată s-a constatat recuperat prejudiciul produs părții civile G. M., aspect ce rezultă indubitabil din al VI-lea alineat al dispozitivului sentinței penale pronunțate;
- la prim grad jurisdicțional doar inculpatul G. C. a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare, o asemenea obligație nefiind instituită în sarcina acestei părți apelante;
- în mod corect și temeinic argumentat au fost admise acțiunile civile exercitate în cauza de . și S. C. Județean de Urgență Târgu M., deoarece inculpatul săvârșind evenimentul, pentru care se asigura-se la această instituție, automat deveneau incidente clauzele contractuale legate de despăgubirea persoanelor vătămate, prin producerea evenimentului asigurat. Cuantumul despăgubirilor materiale, acordate acestor două părți, a fost dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu luarea în considerare, de către judecătorul fondului nu doar a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 136/1995, dar și a prevederilor art. 1381, 2199 și urm. cod civil cu referire la art. 1166, 1173 și 1182 din aceeași lege organică.
Pe cale de consecință, în conformitate cu disp. art. 421 pct.1 lit. b C.pr.pen. vor fi respinse, ca nefondate, apelurile promovate de către părțile civile G. Ș., G. J., respectiv de către partea civilă G. A. prin curator K. M. și de către partea responsabilă civilmente ..A., împotriva sentinței penale nr. 50/27 februarie 2014 a Judecătoriei Sighișoara.
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 și 4 noul C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile promovate de către părțile civile G. Ș., G. J. (ambele cu domiciliul în Iernut, .. 21, județul M.) respectiv de către partea civilă G. A. prin curator K. M. (parte civilă cu domiciliul Iernut, .. 21, județul M.) și de către partea responsabilă civilmente ..A. (cu sediul în Sibiu, ..5, Centru de Afaceri, corpul A, . Sibiu) împotriva sentinței penale nr. 50/27 februarie 2014 a Judecătoriei Sighișoara.
Obligă fiecare parte apelantă să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale suma de 150 lei.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului, desemnat ca și curator în cauză pe seama părții civile G. A., se va avansa Baroului M. din fondul special al Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2014.
Președinte, Judecător,
M.-R. C. pentru I.-C. B.
fiind în concediu de odihnă
semnează președintele completului
M.-R. C.
Grefier,
pentru D. M.
fiind în concediu de odihnă
semnează prim grefierul
D. U.
Red. M.R.C./26.06.2014
Teh. P.K./01.07.2014/2 ex
Jud. fond P. C.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 446/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
