Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 55/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 9301/320/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 55/R
Ședința publică din 23 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C. U.
Judecător A. O.
Judecător M. V.
Grefier G. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Tg.M. împotriva sentinței penale nr.1219 din 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ș. C. V. din cadrul P. de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale părților au fost consemnate în încheierea din 8 ianuarie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 ianuarie 2014.Încheierea amintită face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentului recurs:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 18.12.2013 sub nr._ P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU-M. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1219/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..
În motivarea recursului, P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M. susține că instanța de fond în mod greșit a admis excepția de necompetență materială și a dispus restituirea cauzei la procuror și solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor și trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu-M. pentru continuarea judecății.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător desemnat din oficiu.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 1219/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M., s-au hotărât următoarele:
În baza art. 39 alin. 1 din C.pr.pen. a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Târgu M. invocată din oficiu.
În baza art. 332 alin. 1 și 2 din C.pr.pen. s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpata P. A. M., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 2151 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, la P. de pe lângă Tribunalul M..
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 332 alin. 3 din C.pr.pen. a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
La termenul de judecată din data de 22.10.2013, inculpata P. A. M. a arătat că recunoaște fără rezerve faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că dorește să-i fie aplicate prevederile art. 3201 Cod procedură penală și că este de acord ca această cauză să fie soluționată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. La același termen instanța a constatat că prezenta cauză se va judeca potrivit art. 3201 Cod procedură penală, astfel încât nu vor fi administrate alte probe și a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice, din infracțiunilededelapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată descrise în actul de sesizare al instanței, respectiv fapte prev. de art. 2151 al.1 și al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunile deînșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 2151 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, reținând că:
- fapta inculpatei P. A. M. de a se înrola fără drept, după accesarea sistemului informatic al C. B. SA, pe conturile clienților K. I. V., N. Jakab B., Naznan I., Sagyebo A., I. L., R. I., Gall Mihaly C., T. E., Fogarasi Geza, Vitus E., I. I., F. Irma și Szigeti A., aflați în portofoliul deținut în calitate de ofițer servicii clienți, ca și împuternicit și de a retrage bani din conturile sau depozitele acestora, în perioada 05.05._13, prezentându-se în acest sens la sucursala C. Tg. M. și inducând în eroare reprezentanții băncii cărora le-a prezentat o situație neadevărată, respectiv că ar avea dreptul de a retrage sume de bani din conturile clienților, aceste acțiuni având drept urmare cauzarea unui prejudiciu în valoare totală de 206.230,01 lei în dauna persoanelor vătămate menționate și a C. B. SA, (sumă care reprezenta retragerile efectuate de inculpată din conturile acestor persoane vătămate, la care s-au adăugat comisioanele aferente fiecărei retrageri, precum și veniturile nerealizate de bancă – suma de 6.624,57 lei, în cazul lichidării depozitelor persoanelor vătămate I. L. și R. I.), faptă prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din C.pen., cu aplicarea art. 41, alin. 2 din C.pen. (41 acte materiale);
- faptele inculpatei P. A. M., care în calitate de angajată a C. B. SA și-a însușit din conturile persoanelor vătămate K. I. V. și N. Jakab B. suma de 10.845,00 lei prin efectuarea a 15 retrageri, în perioada 25.02._10, toate fără acordul persoanelor vătămate, semnând în fals ordinele de retragere în numele titularilor de cont sau într-un caz în numele martorului K. Domokos, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41, alin. 2 din C.pen (15 acte materiale) și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41, alin. 2 din C.pen. (15 acte materiale).
În temeiul art. 334 Cod procedură penală instanța a adus la cunoștința inculpatei că are dreptul de a solicita lăsarea cauzei mai la urmă sau acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării față de punerea în discuție din oficiu a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, iar apărătorul inculpatei, avocatul din oficiu, Varo M., a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
La termenul de judecată din data de 26.11.2013 instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice, așa cum s-a menționat în încheierea de ședință din data de 22.10.2013, cu o completare în ceea ce privește cuantumul prejudiciului reținut pentru infracțiunea de înșelăciune, respectiv adăugarea la suma de 206.230,01 lei a sumei de 7881,19 lei, reprezentând dobânda aferentă depozitelor menționate la punctele 8 și 9 din Rechizitoriu, privind pe I. L. și R. I..
La acest termen, după formularea concluziilor de către inculpată și reprezentanta parchetului, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P. A. M. din infracțiunilededelapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată descrise în actul de sesizare al instanței, respectiv fapte prev. de art. 2151 al.1 și al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunile deînșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 2151 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Conform dispozițiilor art. 27, pct. 1, lit. a din C.pr.pen., Tribunalul era competent să judece în primă instanță infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215, alin. 5 din C.pen. Astfel, raportat la noua încadrare juridică, în baza art. 39 alin. 1 din C.pr.pen., s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Târgu M. invocată din oficiu.
Conform art. 332 alin. 1 și 2 din C.pr.pen. „când se constată înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268, alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare. Instanța se desesizează și restituie cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător”.
Instanța a constatat că în prezenta cauză urmărirea penală a fost efectuată de P. de pe lângă Judecătoria Tg-M., care nu este competent material față de noua încadrare juridică. La termenul de judecată din data de 22.10.2013, inculpata P. A. M. a arătat că recunoaște fără rezerve faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că dorește să-i fie aplicate prevederile art. 3201 Cod procedură penală și că este de acord ca această cauză să fie soluționată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. La același termen instanța a constatat că prezenta cauză se va judeca potrivit art. 3201 Cod procedură penală, astfel încât nu vor fi administrate alte probe. Înainte de începerea dezbaterilor instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice, iar la termenul de judecată din data de 26.11.2013 a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei P. A. M. din infracțiunilededelapidare, înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată descrise în actul de sesizare al instanței, respectiv fapte prev. de art. 2151 al.1 și al.2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2 și 3 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 2151 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Instanța a considerat că nu se impunea declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M., așa cum a solicitat reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-M.. Într-adevăr, în situația în care schimbarea încadrării juridice se dispune în urma cercetării judecătorești, iar competența ar aparține altui organ de cercetare penală, cercetarea judecătorească efectuată de o instanță independentă și imparțială, cu respectarea exigențelor de publicitate și contradictorialitate, ar acoperi nulitatea urmării penale efectuată de un organ necompetent. Or, în prezenta cauză, instanța nu a efectuat o astfel de cercetare, având în vedere faptul că a constatat că se judecă potrivit procedurii simplificare, neprocedând la readministrarea probatoriului. D. urmare, singura soluție care se impunea era aceea de restituire a cauzei la organul de urmărire penală competent a efectua cercetările, raportat la noua încadrare juridică, respectiv P. de pe lângă Tribunalul M..
Examinând recursul promovat de P., din prisma dispozițiilor art. 3856 alin. 3, art. 3859 alin. 1 pct. 172 rap. la art. 52 și art. 62-68 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 39 alin. 1 C. pr. pen, excepția de necompetență materială poate fi ridicată în tot cursul procesului penal, până la pronunțarea hotărârii definitive.
Observăm că prima instanță a invocat această excepție, iar prin hotărârea atacată, excepția a fost admisă.
Odată admisă o asemenea excepție, instanța nu mai putea dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în baza art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen, ci trebuia să facă aplicarea disp. art. 41 alin. 1 C. pr. pen privind declinarea competenței și trimiterea dosarului instanței de judecată arătată ca fiind competentă.
Acest lucru rezultă pe de o parte din caracterul imperativ al disp. art. 42 alin. 1 C. pr. pen, care nu lasă la aprecierea instanței dacă va trimite sau nu dosarul instanței competente, după ce a admis excepția de necompetență materială.
Pe de altă parte, art. 43 alin. 6 C. pr. pen permite instanței care își declină competența doar să ia măsurile și să efectueze “actele ce reclamă urgență” (spre exemplu, măsurile preventive).
Ori, restituirea cauzei la procuror potrivit art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen, după ce a în prealabil a fost admisă excepția de necompetență materială, nu constituie o măsură sau un act “ce reclamă urgență” în sensul art. 43 alin. 6 C. pr. pen.
Pentru aceste considerente, restituirea cauzei la procuror după ce a fost admisă excepția de necompetență materială, apare ca fiind o dispoziție lovită de nulitate și va fi înlăturată, cauza fiind rejudecată în baza art. 38515 lit. d C. pr. pen.
În privința criticilor aduse prin recurs asupra competenței materiale, așa cum s-a reținut, prima instanță s-a limitat în a admite excepția de necompetență materială, în baza art. 39 alin. 1 C. pr. pen, fără să arate care ar fi instanța competentă și fără să decline cauza în favoarea respectivei instanțe.
Această dispoziție de admitere a excepției de necompetență materială nu poate fi analizată în prezenta cale de atac, deoarece hotărârea prin care se dispune asupra unei excepții de necompetență materială nu are prevăzută o asemenea cale de atac.
Mai mult, potrivit disp. art. 42 alin. 4 C. pr. pen, nici hotărârea de declinarea a competenței nu este supusă apelului sau recursului.
Abia în momentul ivirii conflictului pozitiv sau negativ de competență, instanța superioară este chemată să soluționeze acest conflict, potrivit disp. art. 43 C. pr. pen.
Ori, în prezenta cauză, încă nu este ivit un conflict negativ de competență, deoarece prima instanță doar a admis excepția de necompetență materială, fără să arate care ar fi instanța competentă, fără să-și decline competența și să trimită cauza respectivei instanțe și fără să existe o a doua instanță care să se fi declarat necompetentă material.
Pentru aceste considerente, ținând seama de cadrul procesual cu care este investită, respectiv recursul declarat de procuror, Curtea nu poate analiza dispoziția primei instanțe prin care a fost admisă excepția de necompetență materială și câtă vreme nu este ivit un conflict de competență, care poate fi soluționat doar prin regulatorul de competență, potrivit art. 43 C. pr. pen.
Soluția care se impune este aceea a trimiterii cauzei Judecătoriei Târgu-M. pentru continuarea judecății, în baza art. 38515 lit. c C. pr. pen, urmând a fi aplicate dispozițiile procesuale ce decurg din admiterea unei excepții de necompetență materială.
Pornind de la această soluție, nu vom mai analiza criticile aduse de parchet privind pretinsa contradicție logico-juridică între dispozițiile procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. pr. pen și cele de restituire a cauzei la procuror prev. de art. 332 C. pr. pen, nici cele privind îndeplinirea sau nu a cerințelor art. 332 alin. 1, 2 C. pr. pen și nici cele privind încadrarea juridică a faptelor.
Însă toate aceste motive de recurs vor fi avute în vedere de instanțe în continuarea procesului penal.
Față de cele reținute, urmează ca, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d C. pr. pen, să admitem recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU-M. împotriva sentinței penale nr. 1219/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..
Vom casa parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza:
Vom înlătura din sentința atacată dispozițiile de restituire a cauzei la P. de pe lângă Tribunalul M. privind pe inculpata P. A. M., cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, art. 2151 alin. 1 C. pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen și art. 290 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
Vom trimite cauza Judecătoriei Târgu-M. pentru continuarea judecății.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c, d C. pr. pen, admite recursul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA TÂRGU-M. împotriva sentinței penale nr. 1219/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M..
Casează parțial sentința penală atacată și rejudecând cauza:
Înlătură din sentința atacată dispozițiile de restituire a cauzei la P. de pe lângă Tribunalul M. privind pe inculpata P. A. M. (fiica lui M. și A., născut la 21 noiembrie 1965, domiciliată în municipiul Tg.M., ./9, jud.M.) cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 C. pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen, art. 2151 alin. 1 C. pen cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen și art. 290 C. pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.
Trimite cauza Judecătoriei Târgu-M. pentru continuarea judecății.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2014.
Președinte Judecători
D. C. UrsulescuAurel O.
M. V.
Grefier
G. C.
Red.AO/24.01.2014
Thnred.CC/2 exp./28.01.2014
Jd.fd. S.R.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 430/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 90/2014.... → |
|---|
