Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 3033/96/2010*
ROMÂNIA
C. DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr.278/A
Ședința publică din 25 septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. O.
Judecător F. G.
Grefier R. A. I.
Pe rol pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Miercurea C., împotriva sentinței penale nr. 1255/17.09.2013, pronunțată de către Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2014, ocazie cu care a fost amânată pronunțată pentru data de 18 septembrie 2014 iar apoi pentru azi, 25 septembrie 2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.
C. DE APEL
Deliberând asupra prezentului apel:
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg-M. la data de 13.12.2013 sub nr._ P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA C. a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 1255/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În motivarea recursului, procurorul susține că instanța de fond nu a ținut seama de probele administrate în faza de urmărire penală, pronunțând soluția de achitare a inculpaților exclusiv pe baza probelor administrate în cursul judecății. S-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în privința inculpatului M. C. din infracțiunea de vătămare corporală în infracțiunea de tâlhărie și condamnarea celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ca urmare a reținerii situației de fapt descrisă în rechizitoriu.
La termenul din 26.02.2014 s-a constatat că, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, prezentul recurs aflat în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarat împotriva unei hotărâri pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluționează de prezenta instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
S-a asigurat asistența juridică prin apărător ales, respectiv desemnat din oficiu.
Inculpații nu au dorit să facă noi declarații în fața instanței de apel.
Au fost invocate și puse în discuția părților schimbări ale încadrării juridice a faptelor, ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen.
Au fost audiați/reaudiați martori (filele 102 și 115).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
P. sentința penală nr. 1255/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C., s-au hotărât următoarele:
A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații C. I. T. și P. I. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod pr. pen. au fost achitați inculpații:
-C. I. T., fiul lui I. și A., născut la data de 03.05.1945 în mun. Lugoj, jud. T., domiciliat în mun. Lugoj, ., ., cetățean român, studii 4 clase, serviciul militar nesatisfăcut, 2 copii majori, cu antecedente penale, și
-P. I. (fost C.), - fiul lui I.-T. și V., născut la data de 18.02.1975 în mun. Lugoj, jud. T., domiciliat în mun. Lugoj, . B., nr.46, jud. T., cetățean român, studii 4 clase, serviciul militar nesatisfăcut, un copil minor, fără ocupație, fără antecedente penale, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal.
În baza art.334 Cod pr. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M. C. din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.c și alin.2 ind.1 lit.a Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod pr. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M. C., fiul lui C. și M., născut la data de 16.06.1973 în satul Borlova, .. C.-S., domiciliat în mun. Lugoj, ., cetățean român, serviciul militar nesatisfăcut, studii școala profesională, muncitor zilier, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art.181 Cod penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
S-a constatat că moștenitoarea părții civile H. I., soția supraviețuitoare H. S., cu domiciliul în com. Darova, ., jud. T., nu a formulat pretenții civile față de inculpați.
S-a constatat că S. de Ambulanță a Județului T., cu sediul în mun. Timișoara, ..5, jud. T., și S. C. Municipal de Urgență Timișoara, cu sediul în mun. Timișoara, .-3, jud. T., introduși în cauză în calitate de părți civile, nu au formulat pretenții civile față de inculpați.
În baza art.192 alin.3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Conform celor reținute în rechizitoriul întocmit în cauză, în prima parte a zilei de 11.05.2000 partea vătămată, avocatul H. I., s-a aflat în interes profesional la Judecătoria Lugoj, fiind însoțit de martorul Molcuți C., angajatul său. Ulterior partea vătămată urma să se deplaseze la Judecătoria Târgu J. pentru a se prezenta în dosarul nr.3632/2000 al acestei instanțe cu termen de judecată la data de 12 mai 2000. În același loc a apărut și grupul alcătuit din inculpații din cauză. Dintre aceștia, inculpatul C. I.-T. și-a manifestat aversiunea față de partea vătămată care a declarat organelor de cercetare că i s-ar fi adresat cu cuvintele "ți-am zis eu că tot o să te omor".
Martorul Molcuți C. a confirmat acest incident prin declarația dată în faza de urmărire penală.
Ulterior, partea vătămată și martorul B. P. s-au deplasat cu autovehiculul proprietatea avocatului la . pentru a lăsa mașina în reparație. Martorul T. C. a declarat organelor de cercetare că imediat după plecare de la instanță l-a văzut pe inculpatul C. I.-T., care a exclamat "După el!" și a plecat însoțit de ceilalți inculpați.
Aceștia au trecut pe la același atelier auto, unde l-au întrebat pe R. A.-C. dacă partea vătămată a fost acolo.
Martorul B. P. s-a oprit la locuința sa, iar partea vătămată și martorul Molcuți C. și-au continuat drumul. La un moment dat, aflându-se pe . apropierea intersecției acesteia cu . doi au sesizat zgomotul unei mașini din spate și sunetul produs la închiderea unei portiere, după care au fost depășiți de mașina cu inculpați, din care, în dreptul lor, inculpatul C. 1on-T., a făcut către avocat un semn amenințător cu pumnul. Imediat, în continuare mașina condusă de C. I.-T. a oprit după colț, iar din spate, H. I. și Molcuți C. au fost atacați cu o bâtă de către inculpatul M. C., care coborâse din mașină puțin anterior. Acesta a direcționat prima lovitură asupra lui H. I., însă acesta a reușit să interpună servieta diplomat care, din cauza loviturii s-a deschis împrăștiindu-se pe jos actele și ștampila avocatului, precum și banii pe care acesta îi avea în geantă într-o legătură care s-a desfăcut. A doua lovitură a fost parată de H. I. cu mâna stângă primind impactul în antebraț. Apoi M. C. l-a lovit la picioare pe Molcuți C., care a căzut. De după colțul străzii au venit C. I.-T. și C. I., care au început să-l lovească amândoi pe H. I. cu bâte pe spate. M. C. l-a mai lovit pe H. I. în partea din față a corpului. H. I. a căzut, moment în care C. I.-T., C. I. și M. C. au început să ia banii împrăștiați pe jos, cu toate că au fost atenționați de Molcuți C. să nu-i ia și că reprezintă încasările avocatului pe care el trebuia să le depună. Apoi M. C. a luat din nou bâta pentru a-l lovi pe H. I., care a reușit să-l apuce momentan de gât și de bâtă, însă M. C. s-a smuls și l-a lovit pe H. I. cu bâta peste picioare în spate, după care a fugit. C. I.-T. și C. I. au fugit și ei către mașina lor plecând împreună și cu numiții N. P. și N. E..
Între timp, martorul Molcuți C. s-a refugiat într-o curte, unde a rugat să se dea telefon la salvare. La sosirea mașinii salvării a mai fost găsit numai Molcuți C., deoarece partea vătămată H. I. a fost ajutat de niște minori să-și strângă lucrurile căzute pe jos, mai puțin suma de banii alegată (20.000.000 lei) și ceasul de mână marca "SEIKO" căzut și acesta pe jos în timpul agresiunii, despre care partea vătămată a declarat că valora 4.000.000 lei (vechi), după care s-a deplasat la Poliția Municipiului Lugoj și, în continuare, la S. C. Municipal Timișoara, Secția Clinicile Noi, unde a primit îngrijiri medicale (i s-a pus mâna stângă în aparat gipsat) și a refuzat internarea.
Pe seama părții vătămate H. I. s-a eliberat certificatul medico-legal nr.689/C/12.05.2000 în care s-a concluzionat că necesită 40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor, printre care . mâinii stângi.
Starea de fapt astfel descrisă a rezultat în primul rând din declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați.
La data judecării cauzei de către Judecătoria Miercurea C., partea vătămată era decedat, iar moștenitorii acestuia au comunicat la dosar înscrisuri prin care au declarat că nu au acceptat moștenirea lăsată de partea vătămată, nu au nici o pretenție de la inculpați, neconstituindu-se părți civile în cauză.
Cu ocazia reaudierii sale în prezentul dosar, inculpatul C. I. T. a declarat că își menține declarațiile date anterior, nu se considera vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, menționând că a mai fost cercetat pentru comiterea acelorași fapte dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva sa.
Martorul Svoren I., fiind audiat de instanță, a declarat că a văzut când inculpații, înarmați cu bâte, l-au bătut pe partea vătămată. Mai știe că părții vătămate i-a fost ruptă mâna și că i-a căzut servieta diplomat din mână, s-a deschis și au căzut din ea niște dosare. Nu știe ce s-a întâmplat ulterior deoarece a plecat de frică să nu fie și el bătut.
Martorul R. A. C., în declarația dată în fața instanței, a relatat aspecte auzite de la alte persoane cu privire la incident, printre care și de la martorul Svoren I.. Acesta i-ar fi spus că anumite persoane despre care nu știe cine sunt, l-au bătut pe partea vătămată, căruia i-au spart servieta diplomat în care avea bani și acte. I s-a mai spus de către martorul Svoren I. că una din persoanele care l-au bătut pe partea vătămată i-a luat acestuia bani din cei căzuți pe jos.
Martorul T. C. a declarat instanței că la data incidentului era clientul părții vătămate. În acea dimineață partea vătămată i-a dat 200 de lei ca să meargă cu mașina la service. Martorul a dedus astfel că partea vătămată nu avea bani la el în acel moment. A doua zi martorul s-a întâlnit cu partea vătămată în fața tribunalului și acesta avea mâna în ghips, spunându-i că i-a fost aplicat aparatul gipsat la Timișoara. Ulterior, după vreo lună stând de vorbă cu partea vătămată acesta i-a spus că de fapt nu i s-a pus mâna în ghips la Lugoj deoarece medicii au spus că nu are mâna ruptă și atunci a rezolvat să îi fie pusă mâna în ghips la Timișoara. Partea vătămată i-a spus că totuși a fost lovit cu o bâtă peste mână astfel că s-au împrăștiat actele din servită, dar martorul nu mai ține minte numele persoanei care l-ar fi lovit. Tot partea vătămată i-a spus că în servietă nu a avut decât dosarele. Martorul a mai declarat că, fiind concitadin cu alți martori în cauză, a mai discutat în timp cu aceștia și a ajuns la concluzia că au dat declarații în favoarea părții vătămate la rugămintea acestuia.
Martorul Molcuți C. a declarat în fața instanței că la data de 11.05.2000 era angajat al părții vătămate, conducând mașina acestuia. În ziua incidentului l-a luat pe partea vătămată de la Judecătoria Lugoj cu mașina proprietatea lui pentru a o duce la un service din Lugoj. A lăsat mașina la service si au continuat drumul împreună pe jos. Pe o anumită stradă pe partea vătămată l-a atacat o persoană care ulterior a aflat că se numește M. C.. Martorul l-a făcut atent pe partea vătămată că persoana respectivă vrea să îl lovească cu o bâtă în cap. Atunci partea vătămată a ridicat servieta și lovitura inculpatului a fost parată de geanta diplomat. G. s-a deschis și a căzut pe jos, s-au împrăștiat acte pe jos. Martorul a precizat în declarația sa că în servieta diplomat a părții vătămate nu erau bani. Inculpatul l-a mai lovit cu acea bâta pe partea vătămată peste mâini și peste spate. Martorul a intrat într-o curte din apropiere și a strigat după ajutor, iar un bărbat a ieșit din casa respectivă a dat telefon și a venit salvarea. Când a venit salvarea martorul a ieșit în stradă dar partea vătămată nu mai era la locul faptei. Martorul a precizat că inculpatul M. C. l-a atacat singur pe partea vătămată și nu a văzut ca acesta să fi luat vreun obiect din geanta căzută sau din obiectele împrăștiate. A doua zi partea vătămată a venit la martor și avea mâna în ghips și vânătăi pe spate. Partea vătămată i-a mai spus că după agresiune niște copii l-au ajutat să-și adune lucrurile și a plecat pe jos la un alt client care l-a dus la spital la Timișoara. Pe inculpatul C. I. T. îl cunoaște din cadrul procesului dar nu crede că a fost implicat în incident. Pe inculpatul P. I. nu îl cunoaște. Martorul a declarat că și el a fost lovit peste genunchi când a strigat după ajutor, după care a fugit. Martorul a mai declarat că partea vătămată a avut o înțelegere cu clientul său C. C. pentru a-l implica pe C. T. ca participant la agresiune și că ar fi luat 20 de milioane de lei vechi din geanta părții vătămate în momentul agresiunii. Martorul a declarat că nu au fost alți martori la agresarea părții vătămate în afară de el. Despre martorul Svoren I. martorul a afirmat că acesta a fost clientul părții vătămate, iar acesta i-a dat de băut martorului pentru a afirma că a fost de față la agresarea sa. Martorul a mai declarat că partea vătămată a mai dat de băut și martorului R. A., care îi repara mașina părții vătămate, pentru ca acesta să afirme că a trecut pe la locul incidentului cu bicicleta, dar acest fapt nu este adevărat.
Martorul C. C. a declarat instanței că el știe că alte persoane și nu inculpații l-au bătut pe partea vătămată. De asemenea, a afirmat că partea vătămată i-a indicat ce să declare cu ocazia audierii sale de către organele de cercetare.
Martorul M. I. a declarat instanței că în anul 2000, din ordinul IGPR și IPJ T. s-a efectuat un recensământ al etniei rome în județul T.. El a participat la recensământul din municipiul Lugoj împreună cu șeful Biroul Investigații Criminale C. M.. Au fost ajutați de liderul romilor B. I.. Acesta în jurul orei 12.00 a fost chemat la poliție pentru unele probleme personale și a fost înlocuit de inculpatul C. I. T.. Împreună cu acesta a continuat activitatea până la ora 16.00, după care inculpatul C. a plecat la domiciliu. A doua zi a auzit că a fost o altercație între romi și partea vătămată.
În cauză au mai fost audiați martorii G. L. și Jakab M. G., care nu au relatat aspecte relevante în cauză, și care au declarat că își mențin declarațiile date anterior.
S-a renunțat la audierea martorilor B. Dezso, M. I. și C. M.. Deoarece martorul C. I. nu a putut fi audiat, fiind plecat din țară, s-a dat citire declarației acestuia aflată în dosarul de urmărire penală.
S-a observat că singurul dintre martorii audiați care a confirmat participarea inculpaților C. I. T. și P. I. la comiterea faptei, a fost Svoren I.. Declarația acestuia a fost însă pusă sub semnul întrebării prin declarația martorului Molcuți C. care a declarat instanței că Svoren I. a fost clientul părții vătămate, iar acesta i-a dat de băut martorului pentru a afirma că a fost de față la agresarea sa.
Cu privirea la motivul pentru care inițial martorii au făcut declarații acuzatoare la adresa inculpaților, martorul T. C. a declarat instanței din discuțiile pe care le-a avut cu aceștia a ajuns la concluzia că au dat declarații în favoarea părții vătămate la rugămintea acestuia.
De asemenea, martorul M. I. a declarat că inculpatul C. I. T. l-a însoțit cu ocazia unui recensământ în preziua incidentului între orele 12.00-16.00.
Martorul Molcuți C., persoană care a văzut nemijlocit evenimentul, fost angajat al părții vătămate, a declarat că nu îl cunoștea pe inculpatul P. I. și nu credea că inculpatul C. I. T. a participat la incident. Martorul a mai precizat că inculpatul M. C. l-a atacat singur pe partea vătămată și nu a văzut ca acesta să fi luat vreun obiect din geanta căzută sau din obiectele împrăștiate iar partea vătămată nu avea bani în servieta căzută pe jos.
Față de aspectele menționate mai sus, ce au rezultat din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, s-a constatat că există un dubiu, rezonabil, cu privire la participarea inculpaților C. I. T. și P. I. la comiterea faptei.
Singurul inculpat cu privire la care a rezultat că l-ar fi agresat pe partea vătămată conform plângerii penale formulate, este inculpatul M. C., comiterea faptei de către acesta fiind confirmată de martorul Molcuți C..
S-a mai constatat că din probele administrate nu a rezultat că partea vătămată ar fi avut bani în servieta care a fost lovită de inculpat și s-a deschis căzând pe jos. Acest aspect a rezultat din declarațiile martorilor Molcuți C. și T. C.. De asemenea, martorul Molcuți C. a precizat în declarația sa că inculpatul M. C. nu a luat vreun obiect din geanta căzută sau din obiectele împrăștiate.
Față de aceste considerente, cu privire la inculpații C. I. T. și P. I. era aplicabil principiul, in dubio pro reo, prin probele administrate nefiind dovedită cu certitudine participarea acestora la agresarea părții vătămate. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, nu se putea afirma că acești doi inculpați au comis infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată sau că au participat în vreun fel la incidentul în care a fost implicat partea vătămată.
Nedovedindu-se participarea celor doi inculpați la incident, nu se putea pune problema schimbării încadrării juridice a faptei pentru care au fost trimiși în judecată, deoarece fapta, orice încadrare juridică i s-ar da, nu putea fi pusă pe seama acestora.
Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 417 și urm. C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută – pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal – hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la achitarea celor doi inculpați și la încetarea procesului penal în cazul celui de-al treilea inculpat.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar, consideră că din conținutul materialului probator administrat, nu rezultă mai presus de orice dubiu faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea faptei penale, în modalitatea descrisă, iar în privința săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, s-a împlinit termenul special de prescripție al răspunderii penale.
P. susține că din probele administrate reiese clar că între partea vătămată H. C. și C. C., exista o stare conflictuală de mai mulți ani. Această stare s-a extins și asupra inculpaților C. I. T. și P. I. și a culminat cu . din data de 11.05.2000, la care au fost prezente mai multe persoane din grupul inculpaților, (față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, întrucât nu au participat efectiv la comiterea faptei).
În motivele de apel se mai arată că, deși martorii și-au schimbat declarațiile, nu era obligatorie însușirea explicațiilor pe care aceștia le-au dat pentru acest comportament. Astfel, trebuia să se fi avut în vedere faptul că, de la comiterea faptei s-au scurs 13 ani, în acest timp starea de sănătate a părții vătămate s-a deteriorat și nu a mai avut venituri a și decedat și poate fi avută în vedere ipoteza conform căreia martorii oculari (unii dintre ei apropiați ai părții vătămate – avocat) să-și fi orientat interesele în altă direcție, sau, pur și simplu să le fie teamă să mai declare adevărul.
Nu vom primi aceste critici, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.
Subliniem încă de la început faptul că, deși martorii și-au schimbat declarațiile date în fața judecătorului de prim grad și în fața instanței de apel față de cele date la urmărirea penală, aceste din urmă declarații vor fi reținute de instanță, respectiv cele date la Judecătoria Miercurea C. și la C. de Apel Târgu-M., urmând a fi înlăturate declarațiile invocate de parchet în susținerea apelului declarat, deoarece martorii au dat inclusiv explicații pe deplin credibile (și care se coroborează între ele) cu privire la adevăratul motiv pentru care au declarat diferit în cursul urmăririi penale.
Reținem mai întâi atitudinea oscilantă a însăși persoanei vătămate (fostă parte vătămată) – în prezent decedată, care, după depunerea plângerii, a dat o declarație notarială (fila 485), în cuprinsul căreia precizează că nu mai are nicio pretenție, de nicio natură față de inculpați. La 21.10.2004 (fila 486) aceasta solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de vătămare corporală în privința inculpaților C. și P., susținând că din cauza stresului a făcut confuzii asupra luării banilor, asupra persoanei celor doi inculpați, cu care de altfel s-ar fi împăcat.
Apoi, prin Rezoluția din 10.06.2009 (Dos. nr. 184/P/2009), P. de pe lângă Tribunalul Harghita a dispus neînceperea urmăririi penale față de C. C., Molcuți C. și T. C. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, pentru declarațiile date la P. de pe lângă Tribunalul Timișoara și P. M. Teritorial București în 2000, 2001 și 2002 întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, iar pentru declarațiile date ca martori în 2005, 2006 și 2007, la Tribunalul Harghita de către C. C., Molcuți C., C. T. și T. C., instigare la mărturie mincinoasă a lui C. I. T., s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală, faptei lipsindu-i unul din elementele de existență ale infracțiunii. Practic s-a confirmat că declarațiile din 2000, 2001, 2002 au fost mincinoase, iar declarațiile din 2005, 2006, 2007 au fost cele corespunzătoare adevărului, deci reflectă întru-totul starea de fapt.
Reanalizând declarațiile martorilor, reținem că martorul T. C., contabilul persoanei vătămate, a susținut că partea vătămată nu avea bani la ea, chiar partea vătămată i-a declarat că avea numai dosare, că partea vătămată a înscenat totul împotriva inculpaților („ulterior, după vreo lună, fiind la un pahar cu partea vătămată aceasta mi-a spus ca nu i s-a pus mâna în ghips la Lugoj, că nu era ruptă și de aceea a mers la Timișoara”, „tot partea vătămată mi-a spus că avea numai dosare”). In declarația din 11 decembrie 2006, martorul a arătat: „această tâlhărie nu a existat, H. nu avea bani".(f. 247, f.82, 11.12.2006)
Martorul C. C. a arătat că el nu a știut decât că partea vătămată a fost bătută, dar de alte două persoane decât inculpații, care erau români și clienți ai avocatului. „Partea vătămată mi-a indicat să răspund afirmativ la întrebările procurorului despre inculpați”. Și-a menținut declarația dată la Tribunalul Harghita la 21 august 2007, din care a rezultat înscenarea realizată de comun acord cu partea vătămată care i-a cerut să susțină că partea vătămată avea 2000 lei la el deși nu era adevărat.(f.419, f.490, f.86).
Martorul C. T. (f.296) a relatat despre înscenarea pusă la cale de partea vătămată. A declarat că partea vătămată a spus că nu a avut bani la el la data faptei.
C. C. (f. 483), în declarație autentificată în fața notarului, a susținut cele arătate de ceilalți martori de mai sus. (soț și fiu)
Martorul M. I., a confirmat prezența inculpatului C. T. la recensământ, de asemenea și martorii M. I., C. M., Bologh Deszo. In acest sens a se vedea și adresa eliberată de B. I.. (f. 487)
Martorii G. L. (f. 357), I. M. (f. 351), P. C., au confirmat că inculpatul P. I. la data și ora faptei era la un eveniment de familie.
Chiar și martorul Szvorean I., despre care martorul Molcuți C. spunea deschis că nu a fost la fața locului, ci doar că a fost „îndrumat” de partea vătămată, audiat de instanță, vorbea numai de dosare nu și de bani.
La toate acestea se adaugă declarația martorului Molcuți C., reaudiat în mod nemijlocit de instanța de apel, care arată că își menține declarația dată în fața primei instanțe, aflată la fila 127 din dosarul de fond.
Precizează în mod expres că partea vătămată „…a fost lovită de o singură persoană, respectiv de inculpatul M. C.…”, iar „inculpații P. și C. nu au fost prezenți în momentul incidentului”.
În calitatea sa de „secretar al avocatului”, martorul declară că acesta „…avea diplomatul cu acte, însă bani nu avea la el.”
Față de toate probele administrate în dosar, rezultă cu valoare de adevăr că la data de 11 mai 2000, partea vătămată a fost lovită numai de inculpatul M. C., (declară singurul martor ocular M. C.) faptă ce constituia în sarcina acestuia infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de articolul 181 alin. 1 Cod penal. Nu a fost nicio sumă de bani la fața locului. De asemenea inculpații C. T. și P. I. nu au fost la fața locului și prin nicio probă nu s-a dovedit contrariul.
Nefiind prezenți la fața locului, soluția de achitare a celor doi inculpați, pronunțată de prima instanță, este una temeinică și legală, urmând a fi menținută. Pentru aceleași considerente, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor nici în infracțiunea de tâlhărie prevăzută de noul C. pen și nici în cea de vătămare corporală.
În privința inculpatului M., s-a dovedit pe de o parte că acesta a fost singurul care i-a aplicat lovituri persoanei vătămate, că în afară de inculpat, de persoana vătămată și de secretarul acestuia – martorul Molcuți, nimeni nu a mai fost prezent la fața locului, iar, pe de altă parte, nu s-a dovedit că inculpatul i-ar fi luat banii persoanei vătămate, de vreme ce însuși secretarul acesteia – martorul Molcuți – precizează în mod expres că în diplomat nu erau bani.
Pentru aceste considerente, încadrarea juridică a faptei este cea de vătămare corporală și nu cea de tâlhărie. Indiferent cum am calcula termenul special al prescripției răspunderii penale (odată și jumătate potrivit legii vechi sau de două ori potrivit legii noi), acesta s-a împlinit, iar în lipsa unei cereri de continuare a procesului penal din partea inculpatului, soluția de încetare a procesului penal, pronunțată de judecătorul fondului, este una temeinică și legală.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA C. împotriva sentinței penale nr. 1255/17.09.2014 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. este nefondat, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, urmează a fi respins.
Pornind de la soluția ce urmează să fie pronunțată în cauză, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, în baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pe seama inculpatului M. C. va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen, respinge ca nefondat apelul declarat de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA MIERCUREA C. împotriva sentinței penale nr. 1255/17.09.2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C..
În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2014.
Președinte Judecător
A. O. pt. F. G. lipsă din instanță, semnează, președintele completului
A. O.
Grefier
R. A. I.
Red.AO/26.09.2014
Thnred./CC/2 exp./29.09.2014
Jd.fd. A.D.R.
| ← Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 17/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 173/2014.... → |
|---|
