Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ - Sentințe și decizii penale / 2014

Decizia nr. 17/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 464/320/2010*

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU M.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr._

DECIZIA PENALĂ Nr. 17/R

Ședința publică din 10 Ianuarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. C. B.

Judecător M. R. C.

Judecător F. G.

Grefier G. C.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate, împotriva sentințelor penale nr. 296, 297 și 298 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.M., de către:

-P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M.,

- inculpatul S. A. V., fiul lui N. si Lucreția-S., născut la 10.12.1967 in ., CNP_, domiciliat in P.-N., ., .),

- inculpata A. E. (fiica lui C. si E., născuta la 14.06.1972 in loc Girov, jud. N., CNP_, domiciliată în P.-N., .. 40/12, jud. N.),

- partea civilă . Distributie SA (cu sediul in Târgu-M., Piata Trandafirilor, nr. 21, jud. M.)

- partea responsabilă civilmente M. P. N. – reprezentant prin primar, G. Ș. (cu sediul în P. N., . nr.6-8, jud.N.).

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror D. Z., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..

Procedură de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 decembrie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra căilor de atac promovate în cauză, la data de 23 decembrie 2013, 6 ianuarie 2014 și apoi pentru data de azi, respectiv 10 ianuarie 2014. Încheierile amintite fac parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 296 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.M., se dispune după cum urmează:

I. În temeiul art. 334 Cod de procedură penală, respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a 5 dintre faptele reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei Z. R., din 4 infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal si 1 infracțiune de neglijență in serviciu prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal (de încasare anticipata pe cale silita a impozitelor pe clădiri aferente trimestrelor III si IV ale anului 2005) cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, in 5 infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal, formulata de partea vătămată-civilă . Distributie.

Admite propunerea făcută din oficiu de instanță si schimbă încadrarea juridica a încadrării juridice a 5 dintre faptele reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei Z. R., din 4 infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal si 1 infracțiune de neglijență in serviciu prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal (de încasare anticipata pe cale silita a impozitelor pe clădiri aferente trimestrelor III si IV ale anului 2005) cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 6 acte materiale.

În temeiul art. 345 alin. 3 Cod de procedură penală, raportat la art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. j Cod de procedură penală, încetează procesul penal in privința inculpatei Z. R., fiica lui C. si P., născuta la 22.01.1957 in loc Ripiceni, jud. B., CNP_, domiciliata in P.-N., .. 2/4, jud. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 6 acte materiale.

II. În temeiul art. 334 Cod de procedură penală, respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei B. C. M., din 4 infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal si 1 infracțiune de neglijență in serviciu prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal (de încasare anticipata pe cale silita a impozitelor pe clădiri aferente trimestrelor III si IV ale anului 2005) cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, in 5 infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal, formulata de partea vătămată-civilă . Distribuție.

Admite propunerea făcută din oficiu de instanța si schimba încadrarea juridica a faptelor reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei B. C. M., in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 3 acte materiale.

În temeiul art. 345 alin. 3 Cod de procedură penală, raportat la art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. j Cod de procedură penală, încetează procesul penal in privința inculpatei B. C. M., fiica lui P. si M., născuta la 25.12.1968 în loc P.-N., jud. N., CNP_, domiciliata în P.-N., ./5, jud. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal –3 acte materiale.

III. În temeiul art. 334 Cod de procedură penală, respinge ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatului S. C., din 3 infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal și 1 infracțiune de neglijență in serviciu prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal (de încasare anticipata pe cale silita a impozitelor pe clădiri aferente trimestrelor III si IV ale anului 2005) cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, in 4 infracțiuni de neglijență în serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal, formulata de partea vătămată-civilă . Distribuție.

Admite propunerea făcută din oficiu de instanța si schimba încadrarea juridica a faptelor reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatului S. C., in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 3 acte materiale.

În temeiul art. 345 alin. 3 Cod de procedură penală, raportat la art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. j Cod de procedură penală, încetează procesul penal in privința inculpatului S. C., fiul lui G. si A., născut la 13.04.1974 in loc P.-N., jud. N., CNP_, domiciliat in P.-N., .. 16/14, jud. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 3 acte materiale.

IV. În temeiul art. 334 Cod de procedură penală, admite propunerea făcută din oficiu de instanța si schimba încadrarea juridica a faptelor reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatului S. A. V., din 3 infracțiuni de neglijență in serviciu, toate prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 2 acte materiale.

În temeiul art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. j Cod de procedură penală, respinge ca neîntemeiată propunerea de încetarea a procesului penal in privința inculpatului S. A. V., făcută din oficiu de instanță.

În temeiul art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, a art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si a art. 80 alin. 1,2 Cod penal, condamnă pe inculpatul S. A. V., fiul lui N. si Lucreția-S., născut la 10.12.1967 în ., CNP_, domiciliat in P.-N., ., ., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata asimilata infracțiunilor de corupție – 2 acte materiale.

În temeiul art. 71 Cod penal, interzice inculpatului S. A. V. drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la data rămânerii definitive pana la terminarea executării pedepsei, pana la grațierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, cu titlul de pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 81 Cod penal si art. 71 alin. 5 Cod penal, suspenda condiționat executarea pedepselor aplicate inculpatului S. A. V., respectiv pedeapsa principala si pedeapsa accesorie, pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, atrage atenția inculpatului S. A. V. ca săvârșirea din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în acest caz urmând să execute cu privare de libertate ambele pedepse cumulate aritmetic.

V. În temeiul art. 346 alin. 3 Cod de procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată și precizată de partea vătămată-civilă . Distribuție, cu sediul în Târgu-M., Piața Trandafirilor, nr. 21, jud. M., in contradictoriu cu partea responsabile civilmente, mun. P. N. și cu inculpații B. C. M., S. C. si Z. R., mai puțin în ce privește fapta de menținere a indisponibilizării sumei de 27.000.000 RON.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 14 alin. 3 lit. a, alin. 4 Cod de procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, raportat la art. 1003 Cod civil, admite în parte acțiunea părtii civile . Distribuție si obligă pe inculpatul S. A. V. în solidar cu partea responsabila civilmente mun. P. N., reprezentat prin Primar să achite părtii civile suma de 4.195.440,1433 RON reprezentând taxe si impozite încasate nelegal, plus dobânda legală la aceasta, începând cu data de 31.01.2006 si pană la data achitării integrale.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, din care suma de 450 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie către Baroul M..

În motivare, se arată că prin Ordonanța din 27.06.2006 pronunțată de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia N. Anticorupție, Serviciul Teritorial Targu-M. in dosarul nr.27/P/2006, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inculpaților Z. R., B. C., C. S. si a numitei M. F. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor in forma calificata asimilata infracțiunilor de corupție imputate acestora si totodată, a dispus declinarea competentei teritoriale către P. de pe lângă Judecătoria Tragu-M. pentru a cerceta infracțiunea de neglijență in serviciu constând în aceleași fapte.

Soluția de netrimitere în judecată a fost menținută prin sentința penală nr. 610/2008, pronunțată de Judecătoria Taâgu-M. in dosarul nr._, prin care a fost respinsa plângerea părtii vătămate formulata împotriva acesteia, soluție care a rămas irevocabila prin respingerea recursului aceleiași părti vătămate, prin decizia penală nr. 133/R/2009 a Tribunalului M..

Prin rezoluția din 14.08.2008, pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Tragu-M. in dosarul nr. 3865/P/2007, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de neglijență in serviciu împotriva făptuitorilor Z. R., B. C., C. S., A. E. si S. A. V. – pentru săvârșirea acelorași fapte care constituie obiectul sesizării instanței, imputate și încadrate identic.

Au fost reverificate înscrisurile administrate în fața DNA și s-a procedat la audierea învinuiților, care însă s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Urmărirea penală s-a finalizat cu pronunțarea Rezoluției din 27.05.2009, dosar nr. 3865/P/2007, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor 5 făptuitori in raport de acuzațiile de neglijență in serviciu care le-au fost aduse, in temeiul art. 10 alin.1 lit.d Cod de procedură penală, apreciindu-se fie că lipsește culpa, ca element subiectiv, fie că lipsește elementul material al laturii obiective în cazurile când, în dosare de executare silită concrete, instanțele judecătorești au stabilit ca acestea s-au desfășurat legal.

Soluția de netrimitere în judecată ante-menționată a fost menținută ierarhic de Primul-procuror prin Rezoluția din 21.12.2009, pronunțată in dosarul nr. 1881/II/2/2009.

Plângerea formulata de partea vătămata împotriva soluției de netrimitere in judecata a fost respinsa prin sentința penală nr. 627/2010 a Judecătoriei Targu-M. in dosarul nr._, soluție care a fost casata integral prin admiterea recursului aceleiași părti vătămate, prin decizia penală nr. 394/R/2011 a Tribunalului M., desființându-se actele procurorului și investind aceasta instanța.

Deoarece prin Ordonanța din 27.06.2006 a DNA s-a soluționat cauza formulată în temeiul inculpaților Z. R., B. C. si C. S. sub aspectul săvârșirii faptelor cu forma de vinovăție a intenției, deoarece în urma cercetării integrale a faptelor inclusiv sub aspectul săvârșirii acestora din culpa s-a apreciat ca faptele au fost săvârșite de inculpați intenționat, instanța apreciază că în privința acestor 3 inculpați exista autoritate de lucru judecat, care împiedică tragerea acestora la răspundere penală, motive pentru care propunerea instanței de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaților Z. R., B. C. si C. S. este întemeiată.

Și din altă perspectivă, tot a prevederilor și jurisprudenței europene, rezulta ca interpretarea instanței in privința existentei autorității de lucru judecat este obligatorie si că existența autorității de lucru judecat nu presupune, în mod necesar, existenta unei hotărâri judecătorești de condamnare sau de achitare.

Astfel, potrivit deciziei Curtea Europeana de Justiție a statuat in cauza C-491/2007 Turanski, ca principiul ne bis in idem (transpus in dreptul intern parțial, sub forma autorității de lucru judecat) este aplicabil în cazul în care, după examinarea pe fond a cauzei se dispune printr-o decizie judiciara încetarea urmăririi penale, chiar ., dacă soluția este definitivă, adică, dacă potrivit dreptului național aceasta stinge definitiv acțiunea penală și constituie un impediment în calea unei noi urmăriri penale.

Or, potrivit art. 278/1 alin. 11 Cod de procedură penală din dreptul național, începerea sau redeschiderea urmăririi penale pentru aceeași faptă, nu este posibilă, decât în urma descoperirii de fapte noi, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, în privința celor 3 inculpați.

În privința inculpatului S.-A. V. propunerea instanței de încetare a procesului penal pornit împotriva acestuia este neîntemeiată, deoarece situația este diferită, întrucât Ordonanta din 27.06.2006 a DNA si decizia penală nr. 133/R din 20.03.2009 a Tribunalului M. nu îl vizează.

Fapta inculpatului S.-A. V., care în exercițiul atribuțiilor de serviciu, împreună cu alți funcționari din cadrul DITL P. N., cu știință si, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 26.04._06, în mod repetat a întocmit acte de executare fiscală, deși executarea silită era suspendată judiciar, vătămând interesele legale ale părtii civile prin executarea acesteia pe cale silită, în mod nelegal și obținând pentru partea responsabila civilmente mun. P. N. un avantaj patrimonial necuvenit în sumă totală de 4.325.434,6233 RON procurată părții civile, constituie infracțiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal – 2 acte materiale.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs:

- P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M., care a invocat nelegalitatea sesizării primei instanțe ca urmare a omisiunii punerii în mișcare a acțiunii penale, și lipsa laturii obiective cu privire la infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul S. A. V.;

- inculpatul S. A. V., care a invocat nelegalitatea sesizării primei instanțe, nelegalitatea schimbării încadrării juridice a faptelor, și lipsa elementelor constitutive a infracțiunii reținute în sarcina sa.

- partea civilă . Distribuție, care a solicitat admiterea în întregime a pretențiilor civile.

- partea responsabilă civilmente M. P. N., care a criticat soluția în latura civilă, invocând autoritatea de lucru judecat și, în subsidiar, lipsa de interes a părții civile.

Prin sentința penală nr. 297 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.M., se dispune după cum urmează:

În temeiul art. 345 alin. 3 Cod de procedură penală, raportat la art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. g Cod de procedură penală, admite excepția prescripției răspunderii penale a inculpatei, formulata de Ministerul Public si de inculpata, personal și prin avocat si încetează procesul penal în privința inculpatei Z. R., fiica lui C. si P., născuta la 22.01.1957 in loc Ripiceni, jud. Botosani, CNP_, domiciliata in P.-N., .. 2/4, jud. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal, constând în fapta de menținere a indisponibilizării sumei de 27.000.000 RON.

În temeiul art. 13 Cod de procedură penală, respinge ca rămasă fără obiect cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei, din infracțiunea de neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal, in infracțiunea de neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1,2 Cod penal, formulata de partea vătămată-civilă . Distributie.

În temeiul art. 13 Cod de procedură penală, respinge ca ramase fără obiect propunerile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei din infracțiunea de neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal, in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 Cod de procedură penală, raportat la art. 246 Cod penal si de încetare a procesului penal, formulate de instanța din oficiu.

Respinge ca ramase fără obiect excepția autorității de lucru judecat si cererea de încetare a procesului penal in privința inculpatei Z. R., formulata de Ministerul Public, in temeiul art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit.j Cod de procedură penală.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, constata ca partea civilă . Distribuție, cu sediul in Târgu-M., Piata Trandafirilor, nr. 21, jud. M., nu s-a constituit parte civilă in procesul penal in ce privește fapta inculpatei Z. R. de menținere a indisponibilizării sumei de 27.000.000 RON.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În motivare, se arată că inculpata este trasa la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență in serviciu, prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1 Cod penal, constând in aceea ca inculpata, in calitate de director executiv al DITL P. N., a solicitat tardiv ridicarea indisponibilizării sumei de 27.000.000 RON blocata in conturile mai multor bănci la dispoziția angajatorului, respectiv la data de 01.06.2005, deși BCR Targu-M. îi comunicase încă din data de 27.05.2005 indisponibilizarea respectivei sume.

In drept, in privința presupusei infracțiuni de neglijență in serviciu, prevăzută de art. 249 alin.1 Cod penal si pedepsită cu închisoarea de la 1 luna la 2 ani sau amenda, instanța apreciază ca in raport de momentul săvârșirii acesteia, 01.06.2005, a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatei, în condițiile art. 124 Cod penal, raportat la art. 122 alin 1 lit. d Cod penal, termenul de prescripție speciala de 7 ani si 6 luni împlinindu-se în data 30.11.2012, în condițiile art. 154 Cod penal.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. și partea civilă, formulând solicitări similare ca în cazul primei sentințe.

Prin sentința penală nr. 298 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.M., se dispune după cum urmează:

In temeiul art. 345 alin. 3 Cod de procedură penală, raportat la art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit. g Cod de procedură penală, admite cererea formulata de inculpata, personal si prin avocat si încetează procesul penal in privința inculpatei A. E., fiica lui C. si E., născuta la 14.06.1972 in loc Girov, jud. N., CNP_, domiciliata in P.-N., .. 40/12, jud. N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal – constând in încasarea anticipata pe cale silita a impozitelor pe clădiri aferente trimestrelor III si IV ale anului 2005.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de schimbare a încadrării juridice reținuta prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei A. E., din infracțiunea de neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal, in infracțiunea de neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1,2 Cod penal, formulata de partea vătămată-civilă . Distributie.

Respinge ca rămase fără obiect propunerile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010 a Tribunalului M. in sarcina inculpatei A. E., din infracțiunea de neglijență in serviciu, prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal, in infracțiunea prevăzută si pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 246 Cod penal si respectiv de încetare a procesului penal, formulate de instanța din oficiu.

Respinge ca rămasă fără obiect excepția autorității de lucru judecat și cererea de încetare a procesului penal în privința inculpatei, formulata de Ministerul Public, in temeiul art.11 pct. 2 lit.b Cod de procedură penală, raportat la art.10 alin.1 lit.j Cod de procedură penală.

În temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, raportat la art. 14 alin. 3 lit.a și alin. 4 Cod de procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, raportat la art. 1003 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de partea vătămată-civilă . Distributie si obligă pe inculpata A. E., în solidar cu mun. P. N., să achite părții vătămată-civilă . Distributie, cu sediul in Targu-M., Piata Trandafirilor, nr. 21, jud. M., suma de 106.777,58 RON, reprezentând taxe si impozite încasate nelegal, plus dobânda legală, calculată la aceasta din 29.08.2006 până la data achitării integrale.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În motivare, se arată că inculpata A. E. a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență in serviciu, prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1 Cod penal, constând in aceea că, în calitate de referent superior al DITL din cadrul Consiliului Local P. N., în data de 08.08.2005, a întocmit din culpă, îndeplinindu-si defectuos îndatoririle de serviciu, somația de plata nr. 6834/E din 08.08.2005, încasându-se astfel silit in cursul lunii august 2005 impozite pe clădiri aferente trimestrelor III si IV ale anului 2005, în cuantum de 106.777,58 RON, care nu erau scadente la acea data.

În drept, în privința presupusei infracțiuni de neglijență in serviciu, prevăzută de art. 249 alin.1 Cod penal și pedepsită cu închisoarea de la 1 luna la 2 ani sau amenda, instanța apreciază că, în raport de momentul săvârșirii acesteia, 08.08.2005, a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatei A. E., in condițiile art. 124 Cod penal, raportat la art. 122 alin 1 lit d Cod penal, termenul de prescripție speciala de 7 ani si 6 luni împlinindu-se în data 07.02.2013, în condițiile art. 154 Cod penal.

Chiar dacă pe latură penală intervenirea prescripției răspunderii penale a împiedicat cercetarea situației de fapt, in temeiul art. 346 alin. 1 Cod de procedură penală, se impune cercetarea situației de fapt sub aspectul posibilei incidente a răspunderii civile a inculpatei.

Astfel, fapta imputată a fost stabilită cu ocazia inspecției fiscale constatată prin raportul nr._/D/04.07.2005 al DITL P. N., cf. filele 373-378 vol. I d.u.p. DNA, întocmit si semnat de referent A. E. si altă persoană si avizat de sef serviciu C. S. si sef serviciu contencios C. B..

Analizând starea de fapt în limita sesizării pe latura penală, prin antemenționatul raport a fost stabilită inclusiv suma totală de 213.595,48 RON reprezentând impozit pe clădiri, aferent anului 2005 (4 trimestre), plus accesorii de 5202,19 RON, calculate pana la 04.07.2005, pentru care s-a emis Decizia de impunere nr. 6482/E/05.07.2005, întocmită si semnata de referent A. E. si semnata de director executiv Z. R.

DITL P. N. a procedat la executarea silita a sumelor constatate de inspecția fiscala pentru care a fost emisa decizia de impunere ante-menționată, fiind emise in acest scop la data de 08.08.2005, titlul executoriu nr. 6834/E semnat de director executiv Z. R. si somația nr. 6834/E, semnata de executiv Z. R. si referent A. E., care a întocmit-o.

Ambele acte de executare antemenționate au fost emise pentru suma totala de 4.851.758,84 lei (mai mare decât cea stabilita prin decizie ca urmare a adăugării de accesorii calculate pana la 08.08.2005), incluzând sumele de 106.777,58 RON reprezentând debit impozite pe clădiri corespunzător trimestrelor III si IV 2005 si debitul de 3.238.528 RON reprezentând taxe lipsa folosință teren in perioada_05, plus accesorii de 1.269.543 RON, cf filele 392, 393 vol. I dos. DNA.

În perioada 26.08.2005 – 29.08.2006 a fost încasată de la debitoarea parte civilă suma totala de 4.851.758,84 lei, care include suma de 106.777,58 RON reprezentând debit impozite pe clădiri corespunzător trimestrelor III si IV 2005, in baza titlului executoriu si a somației nr. 6834/E/08.08.2005, prin poprirea conturilor părții civile de la mai multe bănci - f. 219, 220 si 257 vol.I d.u.p. DNA.

În spetă, fapta ilicită este reprezentată de întocmirea defectuoasa a somației de plata nr. 6834/E din 08.08.2005 de către inculpată, care a contribuit la executarea silită nelegală, în baza titlul executoriu nr. 6834/E/08.08.2005, caracterul ilicit al acestora rezultând din încălcarea prevederilor art. 255 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 in vigoare la respectivul moment, potrivit cărora impozitul pe clădiri se plătește anual, în patru rate egale, până la datele de 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie.

Posibilitatea achitării anticipate alin. 2 al aceluiași articol, cu acordarea unei bonificații debitorului, reprezintă o posibilitate acordata debitorului, care însă, nu poate fi convertită într-o obligație, în niciun caz executabilă silit.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. și partea civilă, formulând solicitări similare ca în cazul primei sentințe, precum și inculpata A. E., care a invocat nelegala sesizare a primei instanțe și în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii civile, întrucât fapta sa (emiterea unei somații) nu a fost ilicită și, oricum, nu a cauzat prin ea însăși vreun prejudiciu.

Recursurile declarate împotriva celor trei sentințe au fost conexate la termenul din 12 iunie 2013.

Analizând recursurile declarate, Curtea de Apel reține următoarele:

În ce privește legalitatea sesizării primei instanțe:

În speță, sesizarea primei instanțe s-a făcut prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2011 a Tribunalului N., care a dispus în baza dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c din Codul de procedură penală trimiterea la prima instanță spre judecare a cauzei vizând acuzațiile aduse inculpaților:

1. Z. R. sub aspectul comiterii a 6 infracțiuni de neglijență în serviciu, din care patru – prevăzute și pedepsite de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal iar două – prevăzute și pedepsite de art. 249 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.

2. B. C. M. sub aspectul comiterii a 5 infracțiuni de neglijență în serviciu, din care patru – prevăzute și pedepsite de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal și una – prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.

3. S. C. sub aspectul comiterii a 4 infracțiuni de neglijență în serviciu, din care trei – prevăzute și pedepsite de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal și una – prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.

4. A. E. sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu – prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1 din Codul penal.

5. S. A. V. sub aspectul comiterii a trei infracțiuni de neglijență în serviciu, toate - prevăzute și pedepsite de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.

P. și inculpații recurenți vor să se aplice acestei decizii grila de evaluare a legalității dedusă din dispozițiile art. 300 Cod pr. pen.

Curtea de Apel observă, mai întâi, că decizia este definitivă, ca urmare, în principiu, legalitatea și temeinicia ei nu mai pot fi atacate.

Reține că, chiar dacă acest principiu ar putea cunoaște excepții, aceasta nu înseamnă aplicarea tale quale a dezvoltărilor art. 300 Cod pr. pen. pe care doctrina și jurisprudența le-au făcut având în vedere sesizarea instanței prin rechizitoriu. Sesizarea instanței în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c din Codul de procedură penală este o instituție sui-generis. Ea trebuie să răspundă anumitor cerințe, dar acestea sunt cele deduse din chiar art. 278 ind. 1 Cod pr. pen., interpretat în lumina principiilor procesului echitabil, iar nu cele care rezultă din reglementarea specială a rechizitoriului. Din cuprinsul deciziei menționate rezultă în mod suficient, pentru ca dreptul la apărare să poată fi exercitat efectiv și cadrul procesual să fie neechivoc, acuzațiile aduse fiecărui inculpat. Dispoziția expresă de punere în mișcare a acțiunii penale nu este cerută nici de textul art. 278 ind. 1 Cod pr. pen. și nici de decizia în interesul legii nr. XV din 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceasta din urmă se limitează, doar, să arate că admiterea plângerii în conformitate cu art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. c Cod pr. pen. echivalează cu un act de inculpare, ceea ce determină incompatibilitatea judecătorului cu exercitarea în continuare a funcției de judecată.

În ce privește principiul ne bis in idem și autoritatea de lucru judecat a ordonanței din 27.06.2006 a DNA, menținută prin s.p. 610/2008 a Judecătoriei Tg. M., definitivă prin d.p. 133/R/2009 a Tribunalului M.:

Potrivit art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale:

1.Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat.

2. Dispozițiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

3. Nici o derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul art. 15 din Convenție.

Pentru comparație, potrivit art. 54 al Convenției din 19 iunie 1990 de implementare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, o persoană al cărei proces a primit o soluție definitivă într-unul dintre Statele Contractante nu mai poate fi urmărită în alt Stat Contractant pentru aceeași faptă, cu condiția ca, în cazul unei condamnări, pedeapsa să fi fost deja executată, să fie în curs de executare, sau să nu mai poată fi executată conform legislației statului în care a fost pronunțată hotărârea. Iar conform art. 50 al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea.

În aplicarea normelor comunitare, în cauza Miraglia, C-469/03, Curtea Europeană de Justiție a decis că art. 54 al Convenției de implementare a Acordului de la Schengen nu vizează numai hotărârile executorii ale instanțelor, ci și hotărârile executorii ale oricărei alte autorități, care este chemată să conlucreze la aplicarea legii penale naționale din oricare stat membru, și să soluționeze pe cale legală orice procedură penală, deci în special ale Ministerului Public.

În decizia din data de 11.02.2003 dată în dosarele conexate C-187/01 și C-385/01 (Gözütök/Brügge), Curtea Europeană de Justiție a decis că principiul non bis in idem este aplicabil în cazul proceselor a căror redeschidere este împiedicată, precum cele în care Ministerul Public dispune scoaterea de sub urmărire, fără intervenția vreunei instanțe, impunând acuzatului o . obligații, în special plata unei amenzi.

În cazul Zolotukhin c. Rusiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrunită în M. Cameră, precizează că interdicția dedusă din art. 4 al Protocolului nr. 7 își găsește aplicarea doar în situația în care în discuție este începerea unei noi urmăriri penale după ce primul proces a fost deja finalizat printr-o hotărâre care a intrat în puterea lucrului judecat. Din exprimarea Curții se înțelege că principiul nu este aplicabil în cazul soluțiilor de netrimitere în judecată care nu împiedică redeschiderea urmăririi, cu condiția să survină elemente probatorii suficiente.

În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, citând jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, reflectată în Cauza C-491/07 Turanský, a arătat că principiul non bis in idem nu este aplicabil unei decizii prin care, după examinarea pe fond a cauzei cu care este sesizat, un organ al unui stat contractant dispune încetarea urmăririi penale, într‑un stadiu prealabil punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane bănuite că ar fi comis o infracțiune, în cazul în care această decizie de încetare, potrivit dreptului național al acestui stat, nu stinge definitiv acțiunea penală și nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleași fapte, în acest stat. În consecință, instanța română nu poate dispune încetarea procesului penal, pentru existența autorității de lucru judecat, în aplicarea principiului non bis in idem, dacă procedură penală intentată împotriva inculpatului într-un stat membru al Uniunii Europene nu a fost închisă definitiv, potrivit dreptului național al acestui stat, ci numai provizoriu. (Secția penală, decizia nr. 162 din 23 ianuarie 2012).

Rezultă, așadar, că nu poate fi aplicat acest principiu decât în cazul unei hotărâri, aparținând unei instanțe de judecată sau chiar altui organ judiciar, care stinge definitiv acțiunea penală. Ordonanța DNA, menținută prin hotărârile judecătorești menționate, nu numai că nu stinge în mod definitiv acțiunea penală, ci dispune tragerea la răspundere penală a acuzaților pentru infracțiunea de neglijență în serviciu. Ca atare, în mod indiscutabil pentru această infracțiune nu este aplicabil principiul ne bis in idem, și nu se poate dispune încetarea procesului penal pentru autoritate de lucru judecat.

Discuția dacă este incident principiul autorității de lucru judecat în cazul schimbării încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de abuz în serviciu este mai mult teoretică în cauză, întrucât forma de vinovăție cu care inculpații au comis faptele este culpa, și nu intenția. Nu se poate reține reaua credință specifică infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât în speță ea ar presupune că inculpații au încălcat cu bună știință dispozițiile legale incidente în procedurile de executare silită deschise împotriva părții civile. Din nici o probă nu rezultă o asemenea rea credință. Curtea de Apel are în vedere și argumentul expus în rechizitoriul din dosarul nr. 209/P/2007 al DNA, care a sesizat Judecătoria P. N. în dosarul nr._ cu faptele săvârșite în cursul procedurilor de executare începând cu luna noiembrie 2006, că nu se poate reține reaua credință în stabilirea de taxe în sarcina E-On anterior acestei perioade, deoarece nu exista încă vreo hotărâre judecătorească definitivă care să constate acest caracter nelegal. Ca urmare, în prezentul dosar acuzațiile privesc, cu o aparentă excepție, doar nereguli procedurale în urmărirea acestor taxe. Considerentele asupra acestor acuzații sunt expuse ceva mai jos.

De aceea, instanța de recurs se mărginește să observe, asupra problemei expuse la începutul pasajului precedent, mai întâi că principiul autorității de lucru judecat poate fi recunoscut unei soluții pronunțate în temeiul art. 278 ind. 1 Cod pr. pen. doar ținând seama de modularea adusă principiului de dispozițiile alineatului 11. În al doilea rând, reține că prima instanță, deși a înțeles să facă aplicarea în cauză a principiului autorității de lucru judecat, nu a justificat în mod suficient atingerea adusă de ea însăși autorității de lucru judecat a sentinței penale nr. 610/2008 a Judecătoriei Tg. M., definitivă prin decizia penală nr. 133/R/2009 a Tribunalului M., în condițiile în care soluția Tribunalului se raportează în mod direct și necesar la cele două pasaje din finele considerentelor numitei decizii, în care se arată, în esență, că faptele inculpaților nu au fost comise cu intenție, ci din culpă.

Ca urmare, se impune în temeiul art. 334 Cod de procedură penală schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților din prevederile art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 248 ind.1 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, prevederi reținute de prima instanță, în prevederile 249 alin.1,2 Cod penal, respectiv art. 249 alin.1 Cod penal, așa cum au fost ele reținute în decizia penală nr. 394/R/10.11.2010, pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._, înlăturând dispozițiile primei instanțe de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

De asemenea, vor fi respinse ca neîntemeiate excepțiile invocate în primă instanță având ca finalitate încetarea procesului penal în conformitate cu art. 10 lit. j Cod pr. pen..

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel reține următoarele, cu privire la fiecare dintre punctele acuzării:

1.Privitor la executarea silită începută în urma raportului de inspecție fiscală din data de 6.09.2004 și deciziei de impunere din 8.10.2004, prin somația și titlul executor din data de 18.10.2004, este adevărat că partea civilă, care avea la acea dată denumirea ., a obținut suspendarea executării prin ordonanță președințială în data de 5.11.2004 și printr-o încheiere din data de 12.11.2004 a Judecătoriei Bacău, aceasta din urmă casată, de altfel, ulterior prin decizia civilă nr. 309/21.04.2005 a Tribunalului Bacău. Dar, prin sentința civilă nr. 8484/1.11.2004 a Judecătoriei Bacău s-a respins o altă cerere de suspendare a executării silite, ceea ce înseamnă, implicit, că s-a permis Consiliului local P. N. continuarea executării silite. Aceasta s-a realizat, în primul rând prin popririle din data de 5.11.2004. În concluzie, faptele comise cu ocazia acestei executări au fost autorizate de o instanță de judecată, ca atare nu sunt prevăzute de legea penală.

2.Prin s.c. nr. 146/25.04.2005, Curtea de Apel Tg. M. a dispus suspendarea executării silite începute în urma raportului de inspecție fiscală și deciziei de impunere din data de 18.02.2005, prin somația și titlul executoriu din 25.03.2005. Dar sentința dispune că suspendarea este incidentă până la soluționarea dosarului 1136/2005 al aceleiași instanțe, și trebuie citită în lumina dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, care prevedea că suspendarea se dispune până la pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ de către instanța de fond. În speță, instanța de fond, Curtea de Apel Tg. M., s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 158 din data de 23.05.2005, când a omis să dispună suspendarea pe mai departe a executării silite. În mod logic, la data pronunțării instanței de fond suspendarea executării silite înceta. O altă hotărâre de suspendare nu a fost obținută de partea civilă. Emiterea în aceeași zi a popririi, precum și actele de executare subsecvente din 5.07.2005, erau acte autorizate de legea contenciosului administrativ, și nu pot fi considerate fapte prevăzute de legea penală.

3. În datele de 4 și 5 iulie 2005 s-au emis un raport de inspecție fiscală și o decizie de impunere privitoare la suma de circa 4,7 milioane de lei, iar în datele de 8.08.2005 și 26.08.2005 s-au emis somație de plată, titlu executoriu și poprire. Cu privire la executarea silită a acestei sume nu s-a obținut, într-o primă fază, vreo hotărâre de suspendare. Ca urmare, în acest stadiu, din punct de vedere procedural, nu se poate reține vreo încălcare a legii.

Acuzația vizează o neregularitate de drept material, și anume dispunerea încasării anticipate a unei sume, de circa 106.000 lei, reprezentând impozit pentru trimestrele III și IV, deși acesta nu era scadent. Prima instanță consideră că această încasare anticipată este ilicită. Instanța de recurs constată, pe de o parte, că privitor la această sumă partea civilă nu a obținut vreo hotărâre de suspendare a executării silite, și consideră pe de altă parte că o apreciere precum cea a primei instanțe nu poate fi făcută independent de considerații asupra caracterului de plano legal sau nelegal al impozitului. Dacă prin ipoteză impozitul ar fi trebuit, totuși, conform legii plătit, atunci singura faptă prejudiciabilă care ar putea fi imputată inculpaților ar fi lipsirea de folosința sumei de bani a părții civile până la scadența obligației de plată a ei, faptă care nu este descrisă în actul de acuzare. Or, așa cum s-a arătat ceva mai sus, în prezenta cauză nu li se reține inculpaților vreo vină în însăși stabilirea obligației de plată a impozitelor în sarcina părții civile. Ca urmare, instanța de recurs nu reține o faptă prevăzută de legea penală constând în încasarea anticipată a impozitului în suma arătată și trece la analiza desfășurării ulterioare a procedurii de executare:

La data de 18.11.2005 s-au emis somație de plată și titlu executoriu pentru suma de circa 1,7 milioane de lei, parte a sumei de 4,7 milioane mai sus menționată. În dosarul_/2005, la data de 7.12.2005, Judecătoria P. N. a dispus suspendarea executării silite cu privire la acest titlu și această sumă. La data de 27.01.2006 s-au emis titlu executoriu și s-a înființat poprire cu privire la aceeași sumă, la care s-au adunat majorările calculate de la precedentul titlu, ajungându-se la suma de 1.816.952 lei, care a fost, în fapt, încasată din conturile părții civile. Modul acesta de a proceda este nelegal, așa cum a arătat în mod expres Judecătoria P. N. prin sentința civilă nr. 943/6.03.2006, prin care a anulat actele din 27.01.2006. Nelegalitatea rezultă atât din încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, cât și din nesocotirea autorității puterii judecătorești. Inculpații care au emis aceste acte sunt:

-Z. R., aceasta semnând titlul executoriu nr. 288/E din data de 27 ianuarie 2006 și adresele de înființare a popririi din data de 27 ianuarie 2007 privind suma de 1.816.952 lei.

-B. C. M., care a semnat titlul executoriu menționat.

-S. C., care a semnat același titlu executoriu.

-S. A. V., care a semnat adresele de înființare a popririi din data de 27 ianuarie 2006 privind suma de 1.816.952 lei.

În ce privește poziția psihică a inculpaților față de această nelegalitate, aceasta trebuie cercetată pe baza actelor și declarațiilor lor. Or, din nici unul dintre elementele dosarului nu reiese că inculpații au intenționat să încalce normele de procedură și dispozițiile instanței de judecată. Apărarea lor se bazează în esență pe împrejurarea că, în urma adăugării majorărilor de întârziere, suma din noul titlu nu mai coincidea cu cea din titlul executoriu a cărei executare fusese suspendată. Instanța de recurs consideră totuși că inculpații, cu toții activând într-un domeniu care presupune minime cunoștințe de specialitate, fie economică, fie juridică, și cu toții cunoscând istoria litigioasă dintre instituția la care activau și partea civilă, puteau și trebuiau să prevadă că noul titlu executoriu putea fi, în esență, același cu cel care fusese suspendat, și trebuiau să facă minime verificări înainte de trecerea la executarea silită. Nici susținerea inculpatului S. A. V., că nu avea putere de decizie nu poate fi primită, deoarece el avea calitatea de consilier juridic, și omisiunea lui de a face verificările și atenționările necesare (amintite și în declarația lui de la fila 435 din dosarul primei instanțe)a fost esențială în cauzarea prejudiciului. Invers, susținerea inculpatei Z. R. că s-a încredințat în verificările făcute de subordonați este ineficientă, fiindcă inculpata, din poziția ei de conducere, era prima care putea prevedea că noul titlu putea cuprinde sumele din titlul a cărei executare fusese suspendată, și putea face verificările necesare. Instanța reține aceleași elemente în cazul inculpatului S. C., care avea posibilități și responsabilități similare, din poziția de șef serviciu contabilitate. În altă ordine de idei, susținerea că semnarea de către el a actelor nu a contribuit la producerea prejudiciului este lipsită de logică, atât timp cât tot inculpatul admite că în fapt a participat la încasarea nelegală a sumei (f. 437 din dosarul primei instanțe). Apărarea dedusă de inculpata B. C. din aceea că Judecătoria Tg. M. nu a anulat și somația și titlul executoriu anterioare este neconcludentă, pe de o parte fiindcă producerea pagubei s-a făcut în urma actelor emise în 27.01.2006 și pe de alta pentru că, în final, prin sentința civilă nr. 160/2010 a Curții de Apel Tg. M., prin dispozițiile care nu au fost casate prin decizia nr. 5916/7.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-au anulat toate actele menționate la acest punct. Susținerea că nu verifica dacă titlurile executorii noi conțin sume din titlurile vechi poate fi reală, dar nu contrazice caracterul culpabil al acestei omisiuni.

Ca atare, trebuie să li se rețină tuturor inculpaților încălcarea din neglijență a dispozițiilor legale prin emiterea actelor procesual fiscale din data de 27.01.2006, având ca rezultat încasarea pe nedrept a sumei de 1.816.952 lei. Fapta lor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei aplicabile inculpaților pentru această faptă, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, între care, pe de o parte valoarea ridicată a prejudiciului cauzat, pe de alta timpul îndelungat scurs de la data faptei, precum și contribuția concretă a inculpaților, în sensul că, din funcția deținută, de director, deduce un rol mai important al inculpatei Z. R. decât cel al celorlalți inculpați, care erau subordonați.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, precum și timpul scurs de la data faptelor, instanța apreciază că este oportună suspendarea executării pedepselor aplicate, cu avertismentul asupra revocării suspendării executării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare.

4.Faptele de la acest punct sunt similare celor de la punctul precedent în măsura în care, din nou, după suspendarea provizorie a executării silite, prin încheierea din data de 8.03.2006 a Judecătoriei P. N., care privea raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere din 26.01.2006, referitoare la suma de circa 5 milioane de lei, la data de 14.04.2006 s-au emis titlu executoriu și somație de plată pentru suma de circa 5,9 milioane de lei, care includea suma de 5 milioane mai sus menționată. Diferența esențială constă în aceea că nu s-a trecut la încasarea efectivă a sumei decât în data de 8.05.2006, după ce, în data de 4.05.2006, printr-o încheiere pronunțată în dosarul 3734/2006, Judecătoria P. N. a respins cererea de suspendare a executării silite a acestui din urmă titlu executoriu. Respingerea s-a făcut dintr-un considerent pur formal – partea civilă și-a întemeiat cererea pe un articol din Codul de procedură civilă, art. 403 alin. 4, inaplicabil în cazul procedurii contenciosului administrativ. Nu mai puțin, totuși, soluția a existat, și ea însemna că Direcția de taxe și Impozite a obținut câștig de cauză în litigiul privind suspendarea, cu alte cuvinte putea continua executarea silită. În acest caz, actele emise în cursul executării silite nu sunt prevăzute de legea penală.

În concluzie, cu excepția infracțiunii descrise la punctul 3, mai sus, faptele imputate inculpaților nu sunt prevăzute de legea penală fiindcă au fost autorizate după caz, potrivit celor de mai sus, de lege sau de instanța de judecată, fiind aplicabile față de ele dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr. pen., care impun achitarea, și dispozițiile art. 346 alin. 4 Cod pr. pen., care impun lăsarea nesoluționată a cererii de despăgubiri izvorâtă din aceste fapte.

Inculpații Z. R., B. C. M., S. C. și S. A. V. vor fi obligați în baza art. 14, 346 Cod pr. pen., în solidar, conform art. 1003 din Codul civil din 1864, în vigoare la data faptelor, să plătească părții civile suma de 1.816.952 lei, cu dobânda legală calculată de la data de 31 ianuarie 2006 până la data plății efective. Obligația de plată a dobânzii legale (și nu a majorărilor fiscale) este aplicabilă față de inculpați în măsura în care ei sunt obligați la despăgubiri în baza răspunderii civile delictuale, iar nu potrivit legii fiscale.

Potrivit art. 1000 alin. 3 din Codul civil din 1864 ar trebui angajată răspunderea solidară a comitentului, M. P. N.. Obligarea lui este însă împiedicată de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 160/2010 a Curții de Apel Tg. M., care deja a obligat partea responsabilă civilmente, între altele, și a acestei sume, prin dispozițiile care nu au fost casate prin decizia nr. 5916/7.12.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secția de contencios administrativ și fiscal (f. 756 și urm. din dosarul primei instanțe). Totuși, întrucât este vorba despre aceeași obligație, în măsura în care partea civilă își satisface pretențiile din patrimoniul părții responsabile civilmente, sumele primite vor trebui scăzute din cele cu privire la care se poate îndrepta contra inculpaților.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel va admite, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursurile declarate împotriva sentințelor penale nr. 296 și 298 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.M., de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M., inculpatul S. A. V., inculpata A. E., partea civilă . Distribuție și partea responsabilă civilmente M. P. N. – reprezentat prin primar, G. Ș., va casa parțial sentințele menționate și în rejudecare va dispune conform celor de mai sus.

Va menține restul dispozițiilor sentințelor menționate.

Va respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M. și partea civilă . Distribuție împotriva sentinței penale nr. 297/11 aprilie 2013 a Judecătoriei Tg.M., în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

În baza art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală va obliga partea civilă . Distribuție să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, urmând ca restul cheltuielilor cu acest titlu să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, recursurile declarate împotriva sentințelor penale nr. 296 și 298 din 11 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Tg.M., de către P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M., inculpatul S. A. V. (fiul lui N. si Lucreția-S., născut la 10.12.1967 in ., CNP_, domiciliat in P.-N., ., .), inculpata A. E. (fiica lui C. si E., născută la 14.06.1972 în loc Girov, jud. N., CNP_, domiciliată în P.-N., .. 40/12, jud. N.), partea civilă . Distributie (cu sediul in Târgu-M., Piața Trandafirilor, nr. 21, jud. M.) și partea responsabilă civilmente M. P. N. – reprezentat prin primar, G. Ș. (cu sediul în P. N., . nr.6-8, jud.N.).

Casează parțial sentințele menționate și rejudecă în limitele de mai jos cauza:

În temeiul art. 334 Cod de procedură penală schimbă încadrarea juridică a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților din prevederile art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. la art. 248 ind.1 Cod penal, raportat la art. 246 Cod penal, prevederi reținute în sentințele atacate, în prevederile 249 alin.1,2 Cod penal, respectiv art. 249 alin.1 Cod penal, așa cum au fost ele reținute în decizia penală nr. 394/R/10.11.2010, pronuntată de Tribunalul M. în dosarul nr._, înlăturând dispozițiile primei instanțe de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate în primă instanță având ca finalitate încetarea procesului penal în conformitate cu art. 10 lit. j Cod pr. pen..

Condamnă pe inculpata Z. R. (fiica lui C. și P., născută la data de 22 ianuarie 1957 în loc. Ripiceni, jud. B., CNP:_, domiciliată în P. N., ..2/4, jud.N.) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal - fapta referitoare la titlul executoriu nr. 288/E din data de 27 ianuarie 2006 și adresele de înființare a popririi din data de 27 ianuarie 2007 privind suma de 1.816.952 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr. pen. achită pe aceeași inculpată pentru săvârșirea celorlalte trei infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal si infracțiunii de neglijență in serviciu prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal menționate în s.p. 296/11.04.2013 a Judecătoriei Tg. M., întrucât faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală.

Condamnă pe inculpata B. C. M. (fiica lui P. și M., născută la data de 25 decembrie 1968 în loc. P. N., jud.N., CNP:_, domiciliată în P.-N., . .) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal - fapta referitoare la titlul executoriu nr. 288/E din data de 27 ianuarie 2006 privind suma de 1.816.952 lei.

Condamnă pe inculpatul S. C. (fiul lui G. și A., născut la data de 13 aprilie 1974 în loc.P.-N., jud.N., CNP:_, domiciliat în mun.P.-N., ..16 .) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal - fapta referitoare la titlul executoriu nr. 288/E din data de 27 ianuarie 2006 privind suma de 1.816.952 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr. pen. achită pe același inculpat pentru săvârșirea celorlalte două infracțiuni de neglijență in serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal si infracțiunii de neglijență in serviciu prevăzută si pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal menționate în s.p. 296/11.04.2013 a Judecătoriei Tg. M., întrucât faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală.

Condamnă pe inculpatul S. A. V. (fiul lui N. si Lucreția-S., născut la 10.12.1967 in ., CNP_, domiciliat in P.-N., ., .) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. 1 și 2 din Codul penal - fapta referitoare la adresele de înființare a popririi din data de 27 ianuarie 2006 privind suma de 1.816.952 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr. pen. achită pe același inculpat pentru săvârșirea celeorlalte două infracțiuni de neglijență în serviciu prevăzute si pedepsite de art. 249 alin.1,2 Cod penal pentru care s-a dispus față de el începerea judecății prin decizia penală nr. 394/R/10.11.2010, pronuntată de Tribunalul M., întrucât faptele săvârșite nu sunt prevăzute de legea penală.

În temeiul art. 71 Cod penal, interzice inculpaților Z. R., B. C. M., S. C. și S. A. V. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepselor închisorii aplicate.

În temeiul art. 81 Cod penal, 82 Cod penal si art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților Z. R., B. C. M., S. C. și S. A. V. pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni în cazul inculpatei Z. R. și unor termene de încercare de 4 ani în cazul inculpaților B. C. M., S. C. și S. A. V..

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, atrage atentia inculpaților asupra revocării suspendării executării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni sau neexecutării obligațiilor civile în termenul de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod pr. pen. achită pe inculpata A. E. (fiica lui C. si E., născută la 14.06.1972 în loc Girov, jud. N., CNP_, domiciliată în P.-N., .. 40/12, jud. N.) sub aspectul săvârșirii infracțiunii neglijență în serviciu, prevăzută și pedepsită de art. 249 alin.1 Cod penal, menționată în s.p. 298/11.04.2013 a Judecătoriei Tg. M., întrucât fapta săvârșită nu e prevăzută de legea penală.

În baza art. 14, 346 Cod pr. pen. obligă pe inculpații Z. R., B. C. M., S. C. și S. A. V., în solidar, să plătească părții civile suma de 1.816.952 lei, cu dobânda legală calculată de la data de 31 ianuarie 2006 până la data plății efective, sumă din care se va scădea orice sumă restituită părții civile de partea responsabilă civilmente M. P. N. din sumele încasate în baza titlului executoriu nr. 288/E din data de 27 ianuarie 2006.

Respinge, în baza autorității de lucru judecat, cererea de obligare a părții responsabile civilmente la plata acelorași sume.

Lasă nesoluționată în rest acțiunea civilă, în conformitate cu art. 346 alin. 4 Cod pr. pen..

În temeiul art. 191 alin. 1, 2 și art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală obligă pe inculpații Z. R., B. C. M. și S. A. V. să plătească fiecare, statului, câte o sumă de 450 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, pe inculpatul S. C. să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Menține restul dispozițiilor sentințelor menționate.

Respinge ca neîntemeiate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Târgu-M. și partea civilă . Distributie (cu sediul in Târgu-M., Piata Trandafirilor, nr. 21, jud. M.) împotriva sentinței penale nr. 297/11 aprilie 2013 a Judecătoriei Tg.M., în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.

În baza art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală obligă partea civilă . Distribuție să plătească statului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, urmând ca restul cheltuielilor cu acest titlu să rămână în sarcina statului, iar din totalul cheltuielilor judiciare suma de 100 de lei, reprezentând parte din onorariul avocatului din oficiu al inculpatei Z. R., se va avansa Baroului M. din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10.01.2014.

Președinte,

I. C. B.

Judecător Judecător

M. R. C. F. G.

Grefier,

G. C.

Red.Tehnr.I.B./03.02.2014

Listat: Cs.G./2 ex./04.02.2014

Jud.fond: D. D.P.

← Distrugerea şi semnalizarea falsă. Art. 276 C.p.. Decizia nr....		Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel... →

Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ