Vătămare corporală din culpă. Art.196 NCP. Decizia nr. 368/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 12742/320/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 368/A
Ședința publică din 19 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-R. C.
Judecător I.-C. B.
Grefier D. M.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de către partea civilă P. F. (domiciliat în com. Gh. D., ., județul M.) și de către partea responsabilă . REASIGURARE SA (cu sediul în Voluntari,, .. 10, Global City Business Park, județul Ilfov) împotriva sentinței penale nr. 156 din 7 februarie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților precum și a reprezentantului Ministerului Public, respectiv a domnului procuror D. Z. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că la data de 17 noiembrie 2014, au fost depuse la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise de către partea civilă apelantă P. F..
Mersul dezbaterilor și cuvântul părților asupra fondului cauzei sunt cuprinse în încheierea de ședință din 10 noiembrie 2014 când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi, 19 noiembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra prezentelor apeluri:
La data de 01.02.a.c. Judecătoria Tg.M. a pronunța sentința penală nr.156 prin care în temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art.19 Cod de procedura penala, raportat la art. 999 din Codul civil din 1864, a admis in parte acțiunea civila formulata si precizata de partea civila P. F., și l-a obligat pe inculpatul S. P.-A., la plata sumei de 1800 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civila P. F..
In temeiul art. 2224 Cod civil, raportat la art. 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995, a constatat calitatea de asigurator a . SA, pe care a obligat-o către partea civila P. F., la plata despăgubirilor materiale in suma de 5700 lei, precum si la plata daunelor morale in suma de 10.000 Euro, in echivalent lei.
In temeiul art. art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art.19 Cod de procedura penala, raportat la art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civila formulata de partea civila S. C. Județean de Urgență Targu-M. și l-a obligat pe inculpat sa plătească acesteia suma de 5351,16 lei, plus dobânzi legale aferente acesteia de la data avansării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penala, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in cauza, in cuantum total de 60 lei.
Instanța de prim grad, la adoptarea acestei soluții, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M. din data de 17.05.2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. – P. A., sub aspectul savarsirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, constând in aceea că, în data de 27.05.2010, în jurul orelor 10:30, în timp ce conducea autoturismul marca Renault, cu nr. de înmatriculare_, pe . Tg. M., ajungând la intersecția cu . (fosta Bulgarilor), a efectuat un viraj, la stânga în scopul de a intra pe aceasta, deși accesul era interzis tuturor autovehiculelor și a produs un accident rutier, intrând în coliziune cu motocicleta Husqvarna, înmatriculată sub nr._, condusă de partea vătămată P. F., căruia i-a cauzat leziuni care au necesitat pentru vindecare 70 - 80 de zile de îngrijire medicală.
Cauza a fost soluționată prin sentința penala nr. 1331/20.12.2013, rămasă definitivă prin nerecurare, prin care inculpatul a fost condamnat, pe calea procedurii simplificate de judecata, la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal
Anterior apelării la procedura simplificată, au fost disjunse acțiunile civile formulate de părțile civile P. F., respectiv S. C. Județean de Urgență din Targu-M., având ca obiect plata sumei de 5351,16 lei, plus dobânzi legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare, împotriva inculpatului si a asigurătorului autoturismului acestuia, persoana responsabilă civilmente . SA.
Partea civila P. F. s-a constituit, ca atare in procesul penal, in faza de urmărire penala si si-a precizat acțiunea in instanță, pentru sumele de 41.000 euro despăgubiri materiale, rezultând din contractul de colaborare nr. 21/17.02.2010, încheiat cu ., 5700 lei despăgubiri materiale, rezultând din cheltuielile medicale si 10.000 Euro daune morale.
In instanța, a depus înscrisuri relevante, pe latura civila, respectiv contractul de colaborare nr. 21/17.02.2010, încheiat de aceasta si ., importator oficial in Romania de motociclete Husqvarna; contract de sponsorizare nr. 2/03.03.2008, încheiat de partea civila in calitate de reprezentant al Asociatiei Club Sportiv PF Racing din Tirimia si .; calendarul competițional al Federației Romane de Motociclism corespunzător anului 2010; palmaresul părții civile, multiplu campion național de motociclism, certificat de concediu medical, facturi si chitanțe, privind cheltuielile medicale, adeverința nr. 89/25.11.2013 si înscrisuri anexate privind clasarea acestuia in cadrul campionatelor naționale de motociclism enduro-cross, internaționale de motocros, sau altor manifestări sportive de gen, eliberate acestuia de Federația R. de Motociclism, precum si un pliant publicitar din 2009 al mărcii de motociclete Husqvarna, realizat de partea civila.
De asemenea, ulterior disjungerii a fost audiata martora S. C. G..
S. C. Județean de Urgenta din Targu-M. s-a constituit parte civila si a depus înscrisuri in probațiune in faza de urmărire penală.
Analizând probele administrate in cauza in lumina actelor si lucrărilor dosarului in privința laturii civile a procesului penal, instanța a reținut următoarele:
In fapt, ambele părți civile s-au constituit, ca atare, in procesul penal in termen si condiții legale, iar hotărârea de prima instanța a rămas definitiva, pe latura penala, prin nerecurare.
In drept, potrivit art. 19 Cod de procedura penala, pentru ca inculpatul să răspundă civil in procesul penal era necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții, prevăzute de art. 1357 Cod civil: existența unei fapte ilicite a inculpatului, constituita de infracțiunea cercetata in procesul penal; existenta prejudiciului suferit de persoana vatamata ca urmare a savarsirii de către inculpat a faptei ilicite; existența unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; existența vinovăției inculpatului, care a cauzat prejudiciul; existența manifestării de voință a părții vătămate de a fi despăgubită.
Potrivit art. 1381 Cod civil, dreptul la reparație, exista din ziua cauzării prejudiciului iar potrivit art. 1390 din același act normativ, despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptățiți, potrivit legii, la întreținere din partea celui decedat.
De asemenea, prin Legea privind asigurările si reasigurările nr. 136/1995, interpretată corespunzător recursului in interesul legii, admis prin decizia nr. 1/2005 a ICCJ, s-a stabilit un nou participant in procesul penal, asigurătorul de răspundere civilă, care, in urma succesiunii legilor de procedura penala, in timp, a devenit parte responsabilă civilmente, in conformitate cu art. 86 din Legea nr. 135/2010
Potrivit art. 49 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, in vigoare la momentul producerii accidentului, publicat in MO nr. 344/2010, erau enumerate despăgubirile ce se puteau acorda de asigurator, in caz de vătămare corporală, dintre care relevante erau cele privind venitul mediu lunar net nerealizat din alte activități, decât cele de salariat, respectiv cu tratamentul, spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, care nu erau suportate din fondurile de asigurări sociale, in ambele cazuri dacă erau probate cu documente justificative.
Potrivit art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective urmau a fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
In concret, întrucât hotărârea de prima instanța a rămas definitiva, pe latura penala, prin nerecurare, exista autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei si a persoanei care a săvârșit-o, in condițiile art. 28 alin.1 Cod de procedura penala.
Prejudiciul era constituit din despăgubirile materiale, constând in cheltuielile prilejuite de accident cu medicamentele, aparatura de protezare, expertiza suportata de partea civila si daunele morale.
In privința despăgubirilor materiale, rezultând din contractul de colaborare nr. 21/17.02.2010 încheiat cu ., potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011, se reclama suma de 10.000 Euro, care i-ar fi revenit părții civile, prin simpla participare, la toate competițiile din anul 2010, suma de 30.000 Euro, care i-ar fi revenit daca ar fi câștigat toate etapele si ar fi devenit campion național, suma de 1.000 euro care i-ar fi fost imputabila pentru rezilierea contractului, independent de culpa
Deoarece legea aplicabila faptei ilicite delictual era vechiul Cod civil, infracțiunea fiind savarsita anterior intrării in vigoare a legii nr. 287/2009, rezulta ca prevederile acesteia, privind obligația de reparație a pierderii șansei de a obține un avantaj, nu îi erau aplicabile.
Astfel, indiferent de palmaresul de altfel impresionant al părții civile, aceasta avea numai posibilitatea participării, la toate etapele si șansa câștigării titlului.
Niciuna dintre acestea nu erau certe, or aceasta era o cerința esențială a prejudiciului pe vechiul Cod civil, de a fi cert si nu numai eventual.
In același sens, deși, in mod evident, contractul de colaborare nu a mai putut continua in cursul anului 2010, nu rezulta ca acesta a fost reziliat juridic si clauza penala de 1.000 Euro a fost solicitata inculpatului, așadar acest prejudiciu chiar daca ar fi cert prin dovedirea rezilierii, ar fi trebuit probata si plata clauzei penale, pentru a deveni actual.
In privința cuantumului prejudiciului suferita de partea civila persoana fizica, cheltuielile prilejuite de accident cu medicamentele, expertiza, aparatura de protezare etc, au fost dovedite cu înscrisuri de aceasta, pentru suma solicitata, de 5700 lei, așadar se datora acesteia si incumba asiguratorului.
In aceeași categorie si suplimentar, a probat cu martora S. cheltuielile efectuate pentru terapia cu oxigen, in suma de 1000 lei si transportul cu taxiul, in vederea fizioterapiei, in suma totala de 800 lei, așadar se datora acesteia si aceasta incumba inculpatului.
In privința daunelor morale, fata de perioada îndelungată necesara restabilirii sănătății, de suferințele fizice si psihice, determinate de întreruperea activității competiționale a unui sportiv de top, instanța a prezumat rezonabil ca partea civilă - persoana fizica a suferit un prejudiciu moral, in urma savarsirii infracțiunii si ca acesta era in cuantum de 10.000 Euro, solicitați de partea civila, care se datora acesteia si incumba asiguratorului.
Raportul de cauzalitate rezulta din circumstanțele săvârșirii faptei, inculpatul fiind condamnat penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
Vinovăția inculpatului, sub aspect civil putea fi dedusă a fortiori, odată ce a fost stabilita sub aspect penal, pentru aceeași fapta.
In privința gradului de vinovăție, nu se putea reține o culpă concurentă în sarcina părții civile, întrucât acesta nu putea și nici nu trebuia să prevadă că un autoturism, din sens opus, urma să efectueze o manevră interzisă și astfel nu putea anticipa că, din sens opus, un conducător auto avea să efectueze virajul spre stânga.
In privința furnizorului de servicii medicaleS. C. Județean de Urgenta Targu-M., din probele administrate rezulta ca acesta a acordat asistenta medicala părții civile, in urma accidentului provocat de inculpat prin savarsirea infracțiunii.
De asemenea fapta ilicita, existenta daunelor aduse sănătății persoanei vatamate, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si daune, ca si prejudiciul constând in cheltuieli de spitalizare, au fost probate primele pe latura penala, prejudiciul, de partea civila cu înscrisuri – fisa de spitalizare, necontestata in cauza.
Ținând cont ca dreptul furnizorului de servicii medicale,la reparație, rezulta din prevederi legale exprese, reiese că erau îndeplinite toate condițiile prevăzute de acestea, pentru ca inculpatul sa răspundă civil, față de partea civila S. C. Județean de Urgenta Targu-M., in limita sumei de 5351,16 lei, plus dobânzile legale aferente acesteia de la data avansării, reprezentând cheltuieli de spitalizare, deoarece aceste sume erau suportate din fondurile de asigurări sociale si nu revin asiguratorului.
Pentru toate aceste motive instanța, in temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art.19 Cod de procedura penala, raportat la art. 999 din Codul civil din 1864, va admite in parte acțiunea civila formulata si precizata de partea civila P. F. și l-a obligat pe inculpatul S. P.-A., la plata sumei de 1800 lei, reprezentând despăgubiri materiale, către partea civila P. F..
In temeiul art. 2224 Cod civil, raportat la art. 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995, a constatat calitatea de asigurator a . SA, pe care a obligat-o către partea civila P. F., la plata despăgubirilor materiale in suma de 5700 lei, precum si la plata daunelor morale in suma de 10.000 Euro, in echivalent lei.
In temeiul art. art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art.19 Cod de procedura penala, raportat la art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civila formulată de partea civila S. C. Județean de Urgenta Targu-M. si l-a obligat pe inculpat sa plătească acesteia suma de 5351,16 lei, plus dobânzi legale aferente acesteia de la data avansării, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penala, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat in cauza, in cuantum total de 60 lei.
Această soluție a instanței de fond, în termen legal, a fost atacată cu apel de către:
Partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA, care a solicitat ca, în urma admiterii acestei căi de atac, reformându-se hotărârea judecătorească vizată, să fie lăsată nesoluționată, conform disp.art.25 alin.5 din noul Cod de procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă P. F.. S-a invederat că, prin sentința penala nr. 327 din 27.02.2014, inculpatului S. - P. A. i-a fost admisă cererea formulată si s-a constatat de către Judecătoria Târgu-M., ca infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin 2 si 4 din Codul penal din 1969, pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penala nr. 1331 din 20.12.2013 a Judecătoriei Targu-M., a fost dezincriminată.
In aceste condiții, în baza art. 4 Cod penal, s-a constatat că executarea pedepsei pronunțate în baza legii vechi, precum si toate celelalte consecințe ale hotărârii judecătorești privitoare la această faptă înceta, prin . noului Cod penal.
In aceste împrejurări nu mai exista nici un temei legal, pentru ca instanța penală să mai examineze in fond condițiile angajării răspunderii civile, delictuale, a inculpatului, acest demers fiind de competența instanței civile.
In aceste condiții, având in vedere faptul că, pe durata proceduri desfășurate in prezenta cauză, după pronunțarea sentinței de condamnare, a intrat in vigoare nr. 286/2009 privind Codul penal, legea penală nouă nu mai incrimina vătămarea corporală, din culpă, care a avut ca urmare leziuni corporale, care au necesitat pentru vindecare un număr de cel mult 90 de zile de îngrijiri medicale, precum si faptul ca potrivit sentinței nr._14 a Judecătoriei Targu-M. s-a constatat că infracțiunea de vătămare corporală din culpă, reținută in sarcina inculpatului S., a fost dezincriminată, la acest moment se impunea având in vedere prevederile art. 25 alin 5 Cod penal, să fie lăsată nesoluționată acțiunea civila exercitată in procesul penal de către partea civila P. F..
Partea civilă P. F. care a cerut ca, în urma admiterii apelului său, reformându-se parțial sentința penală criticată, să-i fie admisă integral acțiunea civilă, astfel cum a fost ea precizată. În dezvoltarea motivelor de apel formulate, această parte a invederat că:
Prin sentința atacata, instanța a admis, in parte, acțiunea civilă formulată si precizată de ea, în sensul că a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.800 ron cu titlu de despăgubiri materiale, iar pe asigurătorul . SA, la despăgubirilor materiale in suma de 5.700 ron si daune morale in suma de 10.000 de euro.
Instanța a respins pretențiile civile în cuantum de 51.000 euro reprezentând: 10.000 + 30.000 euro - prejudiciul material suferit ca urmare a pierderii unei șanse, a folosului material nerealizat, prin imposibilitatea executării contractului de prestări servicii încheiat de el cu . si suma de 1.000 euro, reprezentând suma pe care el trebuia să o achite conform clauzei, stipulate la art. 6 din contractul de colaborare nr. 21/17.02.2010 încheiat cu ..
Hotărârea pronunțată de instanță era, în parte, netemeinică și nelegală.
In ceea ce privea prejudiciul stabilit de instanță, s-a susținut că, în mod greșit, instanța a respins cererea de reparare a prejudiciului suferit prin pierderea unei șanse, deoarece trebuia analizat corespunzător contractul de colaborare nr. 21/17.02.2010 depus in probațiune.
Potrivit clauzelor contractului, prin simplul fapt al participării la concurs, purtând echipamentul si motoul inscripționat Husqvarna, urma să fie remunerat, indiferent de rezultatul obținut la concursuri cu suma de 10.000 Euro. Acesta pentru că era foarte cunoscut sportiv, multiplu campion național si multiplu campion european, la motociclism. Echipamentul său de concurs a fost inscripționat, semnele distinctive ale unui cunoscut producător de motociclete: Husqvarna. Ca urmare a faptei săvârșite de inculpat, nu a putut executa contractul, așa încât nu a fost remunerat cu suma de 10.000 euro, a pierdut câștigul de 10.000 euro.
In ceea ce privea suma de 30.000 Euro trebuiau avute în vedere următoarele:
- clauzele contractului de colaborare nr. 21/17.02.2010, ce prevedeau ca el să fie remunerat cu sume cuprinse intre 1.000 si 3000 euro, pentru fiecare etapă de concurs câștigată: pentru clasarea pe locul I urma să primească suma de 3.000 euro/ etapă, pentru clasarea pe locul II, suma de 2.000 Euro/etapă si pentru clasarea pe locul III suma de 1.000 euro/etapă. Așa cum a rezultat din înscrisul, depus in probațiune, respectiv adresa nr. 89/25.11 2013 a Federației Romane de motociclism, concursul național de motociclism din 2010 cuprindea 10 etape. Trebuiau analizate înscrisurile depuse în probațiune, înscrisuri extrase de pe site-ul FRM, precum si înscrisurile furnizate de FRM, din care rezulta că, în ultimii ani, înaintea accidentului, partea vătămată, fără nicio excepție, a câștigat toate concursurile naționale de motociclism - toate etapele. Trebuia avută în vedere adresa nr.89/25.11.2013, a Federației Romane de Motociclism, din care rezulta că matematic, partea vătămată avea toate șansele să redevină campion național și în anul 2010. Din ansamblul înscrisurilor depuse in probațiune, reieșeau rezultatele sportive ale părții vătămate, din ultimii ani și se putea concluziona că datorită faptei săvârșită de inculpat, partea vătămată, in anul 2010, a pierdut șansa de a câștiga suma de 30.000 euro. Adică suma cu care ar fi fost remunerată de beneficiarul Motoplus Paneuro, dacă ar fi câștigat, așa cum a făcut in ultimii ani, toate etapele concursului național de motociclism;
- doctrina si practica judiciară, in mod constant, au statuat ca „pierderea unei șanse” reprezintă un prejudiciu. Noul Cod Civil, la art. 1384 alin 4 a consacrat legislativ, in mod expres, prejudiciul cauzat prin pierderea unei șanse. Acest prejudiciu „pierdea unei șanse" este definit de literatura juridică ca fiind pierderea posibilității, a șansei părții vătămate de a realiza un câștig;
- trebuia reținut că șansa părții vătămate de a realiza un câștig (suma de 30.000 euro) era reală, fapt reieșit din înscrisurile depuse in probațiune, din care răzbăteau, rezultatele sportive ale părții vătămate, din ultimi ani, precum si adresa nr. 89/25.11.2013 a FRM, din care rezulta ca aceasta avea, matematic, toate șansele sa câștige titlul național si in anul 2010;
- „șansa" părți vătămate de a realiza un câștig (suma de 30.000 euro) era serioasă;
- din declarația martorului audiat, in fata instanței rezulta seriozitatea, perseverenta, dedicația si motivația cu care partea vătămată practica sportul de performanță încă din copilărie, precum si rezultatele sale sportive.
Dacă nu ar fi fost accidentată de inculpat, in condiții obișnuite, putea să realizeze venituri in temeiul acestui contract. Prin neexecutarea din partea sa a contractului, a fost lipsit de câștiguri.
Cu privire la suma de 1.000 euro solicitată tot cu titlu de pagubă materială, trebuiau a fi analizate clauzele contractului de colaborare, cu Motoplus Paneuro si trebuia reținută clauza, înserată la art. 6 alin. 1, potrivit cu care, in cazul in care una dintre părți nu își îndeplinea obligațiile asumate prin contract, acesta se reziliază, iar partea vătămată are dreptul la despăgubiri, în valoare de 10% din valoarea inițială a contractului. In aceasta ordine de idei, trebuia constatat că valoarea inițială a contractului a fost stabilită la suma de 10.000 euro, deci rezilierea contractului a avut loc datorită neexecutării contractului de către apelantă și că între clauzele contractului nu există prevederea că neexecutarea trebuia să fie culpabilă. Sigur că nu era culpa sa, că nu putut executa contractul, însă, indiferent dacă avea sau nu vreo culpă, era obligată, potrivit clauzelor contractului, să plătească suma de 1.000 Euro către beneficiarul Motoplus Paneuro.
Analizând apelurile astfel declarate în cauză, cu stricta respectare a preved.art.412, 416-419 Cod procedură penală și pe baza atentei studieri a aspectelor arătate în concluziile expuse de părți, se concluzionează că acestea au caracter nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
La data de 20.12.2013, Judecătoria Tg.M. prin sentința penală nr.1331 l-a condamnat, pe inculpatul S. P. A., la pedeapsa de 3 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării ei, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă incriminată de disp.art.184 alin.2 și 4 din vechiul Cod penal. Prin sentința penală nr.1331/2013 a Judecătoriei Tg.M. s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei și această sentința penală din 20.12.2013 a instanței anterior menționate a rămas definitivă prin nerecurare. Ulterior, după . noului Cod penal, inculpatul (ce avea acum statut de persoană condamnată), S. P. A. a formulat o cerere, prin care a solicitat Judecătoria Tg.M., să aplice în cauza sa legea penală mai favorabilă, cerere ce a format obiectul dosarului nr._ și care a fost soluționată la data de 27.02.2014, prin pronunțarea sentinței penale nr.327 de către instanța investită cu soluționarea respectivei.
Deși în apelul părții responsabile civilmente . SA s-a invocat faptul că acțiunea civilă exercitată în cauză de către partea civilă P. F., trebuia lăsată nesoluționată, potrivit disp.art.25 alin.5 noul Cod de procedură penală, ca urmare a efectelor produse prin pronunțarea sentinței penale nr.327/2014 a Judecătoriei Tg.M., un asemenea punct de vedere este lipsit de fundament, cât timp prin respectiva hotărâre judecătorească s-a statuat că inculpatul nu se mai situează în sfera ilicitului penal, dar conduita sa culpabil delictuală exista, generând efectele pecuniare, corect determinate, de instanța de fond a pronunțat sentința penală nr.156/07.02.2014. La 27.02.2014 Judecătoria Tg.M., pronunțând sentința penală nr.327, a constatat că fapta pentru care inculpatul S. P. A. fusese condamnat, în 20.12.2013, era dezincriminată, dar acest lucru nu echivala cu exonerarea inculpatului de răspunderea delictuală, ca urmare a intervenirii concursului de legi penale în timp. Instanța de fond, a constatat că fapta inițială de vătămare corporală din culpă, nu mai era incriminată de noile dispoziții de drept substanțial, dar o asemenea reținere nu atrage în planul civil al cauzei aplicarea disp.art.25 alin.5 Cod procedură penală nou, cât timp nu s-a pronunțat în cauză achitarea inculpatului. Aplicarea disp.art.25 alin.5 din noul Cod de procedură penală este strict dependența de art.397 alin.5 din aceeași lege organică, și, astfel cum s-a mai reținut, pe latură civilă a cauzei angajarea răspunderii pecuniare a inculpatului și, implicit a părți responsabilă civilmente, având temei delictual, se impune a opera.
De altfel este de remarcat faptul că prin apelul exercitat împotriva sentinței penale nr.156/07.02.2014 a Judecătoriei Tg.M., partea responsabilă civilmente a avut o poziție clară doar cu privire la acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă P. F., în contextul în care fapta, exclusiv culpabilă, a inculpatului intimat a generat pagube și celei de-a doua părți civile – S. C. Județean de Urgență Tg.M..
Referitor la apelul promovat, în cauză de către partea civilă P. F., Paneuro SRL a intervenit rezilierea contractului de colaborare nr.21/2010 și că, urmare a acestui fapt, apelanta i-a achitat sponsorului său, conform preved.art.6 din acest contract de colaborare suma de 1000 euro. Partea civilă apelantă nu a dovedit, cu înscrisuri, plata acestei sume de bani către ., iar, la pronunțarea sentințe penale criticate, în mod corect s-a reținut că nu i se poate acorda această sumă de bani, cât timp apelanta (căreia îi revenea sarcina probei) nu a dovedit că această sumă cerută are caracter cert și actual. Legat de suma de bani de 50.000 euro, solicitată a-i fi acordată, tot cu titlu de despăgubiri materiale și care reieșea din imposibilitatea executării obligațiilor, ce și le asumase, prin încheierea cu . a contractului de colaborare, se constată că și acest petit a primit cuvenita dezlegare la prim grad jurisdicțional, cât timp răspunderea civilă delictuală a inculpatului este guvernată de vechiul Cod civil, lege organică în vigoare la momentul producerii delictului și cât timp nu a fost demonstrat caracterul cert al posibilității părții civile de a participa și de a câștiga, un loc pe podiumul, la evenimentele competiționale organizate în domeniul motociclismului la nivel național.
Se apreciază că, la prim grad jurisdicțional, interpretându-se just preved.art.998, 999 din vechiul Cod civil, s-a determinat un corect cuantum al despăgubirilor materiale și morale, pe care este îndreptățită a le primi această parte apelantă de la inculpat și de la partea responsabilă civilmente, sumele acordate asigurând repararea integrală și efectivă a prejudiciului material și moral, încercate de aceasta și evitând îmbogățirea ei fără justă cauză.
Se reține că, prin hotărârea judecătorească apelată s-a dat o corectă dezlegare a celor două acțiuni civile exercitate în cauză, dispozițiile legale, riguros aplicate în speță asigurând deplina acoperire a prejudiciilor materiale și morale produse prin fapta culpabilă a inculpatului S. P. A.. Argumentele faptice și juridice reținute în motivarea hotărârii judecătorești criticate sunt pertinente și au condus la adoptarea în cauză a unei soluții legale și temeinice la adăpost de orice critică.
Pentru considerentele anterior expuse, urmează ca, în conformitate cu disp.art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală să fie respinse, ca nefondate, apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 156/7 februarie 2014 a Judecătoriei Târgu M. de către partea civilă P. F. și partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA București.
Văzând și disp.art.275 alin.2 și 4 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile promovate împotriva sentinței penale nr. 156/7 februarie 2014 a Judecătoriei Târgu M. de către:
-Partea civilă P. F. (domiciliat în com. Gh. D., ., județul M.);
-Partea responsabilă civilmente . REASIGURARE SA (cu sediul în Voluntari, .. 10, Global City Business Park, județul Ilfov).
Obligă fiecare parte apelantă, să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, suma de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2014.
Președinte Judecător
M.-R. C. I.-C. B.
Grefier
D. M.
Red.MRC/09.12.2014
Thnred./CC/2 exp./19.12.2014
Jd.fd. P.D.D.
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 56/2014. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 343/2014.... → |
|---|
