Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 8/2014. Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2014 pronunțată de Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 2/43/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU M.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ Nr. 8
Ședința publică din 06 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. G.
Grefier G. C.
Cu participarea Ministerului Public reprezentat prin doamna procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M.
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul C. C. P. Ț. BUCOVINA (cu sediul în Rădăuț, . nr.97/A, jud.Suceava), prin reprezentant legal R. M., împotriva rezoluțiilor din 8 noiembrie 2013 și nr.275/II/2013 din 6 Decembrie 2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M., date în dosarul nr. 172/P/2013, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarele C. D., M. V. și M. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților și lipsa reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror R. G., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, la data pronunțării, concluzii scrise formulate de petentul C. C. P. Ț. Bucovina, prin reprezentant legal, președinte -R. M..
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 24 februarie 2014, - încheiere, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, - prin care s-a dispus amânarea pronunțării asupra plângerii formulate în cauză, pentru data de azi, respectiv 6 martie 2014.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii de față:
Prin rezoluția din 08.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.-M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ce privește săvârșirea de către făptuitoarele C. D., M. V., procurori desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara și M. L., judecător funcționând în cadrul Judecătoriei Sighișoara a infracțiunilor prev. de art. 246, 264 și 323 Cod penal.
Persoana vătămată a susținut că modul în care a fost soluționat, de către procurorul C. D., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, dosarul cu nr. 813/P/2011, precum și modul în care au fost soluționate plângerile împotriva acestei soluții de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara și de către judecătorul de la Judecătoria Sighișoara reprezintă dovada unei „înțelegeri infracționale” între organele judiciare penale și numitul B. A. „baron local” care ar avea influență asupra acestor organe.
Persoana vătămată a mai susținut că nu a fost audiat de procuror, ci numai de organele de cercetare penală, că i-au fost respinse cereri în probațiune de către judecătorul care a soluționat plângerea împotriva soluției procurorului și că organele judiciare menționate mai sus au urmărit doar protejarea numitului B. A..
În vederea soluționării plângerii de către parchet, a fost audiat reprezentantul persoanei vătămate și au fost verificate dosarele nr. 813/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara (întocmindu-se în acest sens un proces-verbal), precum și dosarul nr._ al Judecătoriei Sighișoara, atașându-se la dosar copii ale înscrisurilor relevante.
Având în vedere aceste înscrisuri s-a reținut de către P. că la 30.09.2011 în dosarul nr. 813/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e) Cp., ca urmare a sesizării persoanei vătămate cu privire la sustragerea de către numitul B. A. a unui vehicul (rulotă din lemn tip căruță) aparținând persoanei vătămate. Potrivit reprezentantului acestei persoane, bunul respectiv a fost adus la Sighișoara cu ocazia desfășurării festivalului medieval din vara anului 2010. După încheierea manifestațiilor artistice vehiculul a fost parcat în curtea primăriei Sighișoara, urmând ca deplasarea acestuia să se realizeze ulterior. Reprezentantul persoanei vătămate a constatat ulterior, la sfârșitul lunii august că bunul nu se mai afla în curtea acestei instituții. In luna mai 2011 reprezentantul persoanei vătămate a aflat că bunul se afla în curtea hotelului „Korona” din Sighișoara, hotel aparținând numitului B. A..
Prin Rezoluția nr. 813/P/2011 din 2.10.2012, în urma analizării probelor aflate la dosar procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuitului reținând, în principiu, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat deoarece învinuitul a transportat rulota la solicitarea primăriei Sighișoara, care, la momentul respectiv exercita posesia de fapt a acestui bun. Nu s-a putut reține nici întrunirea condițiilor referitoare la scopul urmărit, și anume de însușire pe nedrept a unui bun sustras de vreme ce învinuitul a avut reprezentarea faptului că bunul a intrat, după finalizarea festivalului medieval în proprietatea Asociației Turistice Sighișoara. Nu s-a putut reține, de asemenea nici întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin Ordonanța nr. 283/II/2/2012 din 12.11.2012 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara.
Împotriva soluției procurorului s-a formulat plângere la Judecătoria Sighișoara, înregistrată cu nr._ . La termenul de la 17.01.2013 instanța a admis cererea în probațiune formulată de petentă, depunându-se la dosar actele constitutive ale Asociației Turistice Sighișoara. Prin sentința penală nr. 41/2013 din 13.02.2013 instanța a respins ca nefondată plângerea persoanei vătămate menținând soluțiile dispuse prin Rezoluția nr. 813/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara și Ordonanța nr. 283/II/2/2012 din 12.11.2012 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara.
Cât privește susținerile persoanei vătămate legate de omisiunea audierii sale în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 813/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara și de respingerea cererilor în probațiune formulate în fața judecătorului investit cu soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului s-a reținut că persoana vătămată a fost audiată de organele de cercetare penală în cursul urmăririi penale (și anterior, cu ocazia efectuării de acte premergătoare) iar susținerile persoanei vătămate au fost analizate de procuror în cuprinsul Rezoluției din 2.10.2012. Au fost audiați, în cursul urmăririi penale, numeroși martori, în vederea soluționării cauzei, ținându-se seama de cererile în probațiune formulate de persoana vătămată.
In cursul soluționării de către instanță a plângerii împotriva rezoluției, respectiv ordonanței procurorului, a fost admisă cererea în probațiune formulată de reprezentantul persoanei vătămate, în condițiile în care, potrivit art. 2781 alin. 7 Cod procedură penală în cursul acestei proceduri nu se pot administra alte probe (noi) decât înscrisurile prezentate de părți.
Nu a fost reținută, în urma verificării dosarelor cu nr. 813/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara și_ al Judecătoriei Sighișoara, existența vreunui indiciu cu privire la încălcarea normelor procesual-penale prin care să fi fost vătămat vreun interes legitim al persoanei vătămate.
S-a reținut că articolele 278 și 2781 Cod procedură penală reglementează căile de atac pe care le poate formula persoana nemulțumită de soluția de netrimitere în judecată a procurorului: plângere la conducătorul parchetului iar în cazul respingerii acesteia plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
In speță, s-a apreciat că toate căile de atac împotriva soluției procurorului au fost parcurse, Sentința penală nr. 41/2013 din 13.02.2013 a Judecătoriei Sighișoara fiind definitivă.
S-a mai reținut că prin formularea unei plângeri împotriva magistraților care au dispus respectiv pronunțat sus-menționatele soluții nu se poate, în nici un caz, provoca o nouă analiză a argumentelor de fapt și de drept care au condus la emiterea soluțiilor sus-menționate, aceste aspecte putându-se evoca numai într-o cale de atac reglementată de lege.
Cât privește cele imputate de persoana vătămată celor trei magistrați, în sensul că l-ar fi favorizat pe infractorul B. A., s-a reținut că acest aspect constituie o deducție a reprezentantului persoanei vătămate din dispunerea respectiv pronunțarea unor soluții care l-au nemulțumit, aceste susțineri necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă.
Împotriva acestei rezoluții s-a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția din 06.12.2013 a respins plângerea ca nefondată.
S-a reținut că atribuțiile magistraților (judecători și procurori) sunt prevăzute în legile justiției (nr.303/2004 și 304/2004) și detaliate, în ceea ce privește procesul penal, în Codul de procedură penală.
S-a mai reținut în prezenta cauză, petentul nu precizează care anume din atribuțiile expres reglementate de lege au fost încălcate de procurori și judecători, ci își exprimă nemulțumirea față de soluțiile date în dosarul nr.813/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.M. - de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului cercetat și de respingere a plângerii împotriva acestei soluții și implicit de menținere a ei, iar din această nemulțumire derivă presupunerea petentului că magistrații l-ar fi favorizat pe învinuit scos de sub urmărire penală.
S-a mai reținut că, critica soluțiilor din dosarul nr.813/P/2011 nu poate forma obiectul prezentei cauze, în acel dosar soluția dobândind autoritate de lucru judecată.
Se reține că, referitor la modul în care și-au exercitat procurorii și judecătorul atribuțiile de serviciu în soluționarea dosarului nr.813/P/2011, că în considerentele rezoluției din dosarul nr.172/P/2013, sunt expuse, conform exigențelor art.203 alin.1 Cod procedură penală, temeiurile de fapt și de drept pentru care activitatea profesională a celor trei magistrați nu se circumscrie faptelor penale.
Analizând plângerea formulată de C. C. P. Ț. Bucovina, depusă în fața instanței, se constată că nemulțumirea vizează, așa cum a reținut și parchetul, modalitatea în care s-a soluționat de către procurorii C. D., M. V. și de judecătorul M. L. dosarul penal nr.813/P/2011, susținându-se că prin soluțiile pronunțate în acel dosar a fost favorizat numitul B. A., cercetat în acel dosar pentru infracțiunea prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e Cod procedură penală.
Astfel, se invocă faptul că petentul nu a fost audiat la parchet, că nu le-a fost luată în considerare solicitarea vizând depunerea la dosar a dovezii înregistrării în evidențele contabile ale Asociației Turistice Sighișoara a bunului furat, astfel că instanța a ignorat dreptul constituțional la proprietate.
Curtea constată că, practic petentul dorește să obțină o nouă soluție în dosarul nr.813/P/2011, fiind nemulțumit de argumentele procurorilor și ale judecătorului, care au dus la acea soluție, de scoatere de sub urmărire penală a numitului B. A..
Ori, acest lucru nu este posibil, prin formularea unor astfel de plângeri, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a dovedit că procurorii C. D., M. V. și judecătorul M. L. și-au încălcat vreuna din atribuțiile de serviciu, atunci când au instrumentat acel dosar, prevăzute în Legile nr.303 și 304 din 2004 sau în Codul penal și de procedură penală.
Faptul că petentului i s-au respins o parte din cererile formulate, nu duce automat la existența vreunui abuz din partea procurorului sau judecătorului, atât procurorul cât și judecătorul având posibilitatea legală de a respinge cererile părților.
Ca urmare, plângerea formulată este nefondată astfel că urmează să fie respinsă ca atare, conform art.278 alin.8 lit.a din vechiul Cod de procedură penală.
Văzând și disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală, petenta va fi obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul C. C. P. Ț. BUCOVINA (cu sediul în Rădăuț, . nr.97/A, jud.Suceava), împotriva rezoluției din 8 noiembrie 2013, pronunțată de Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu-M., în dosarul nr. 172/P/2013, rezoluție menținută prin rezoluția din 6 decembrie 2013 a aceluiași P..
Obligă petentul la 100 lei cheltuieli judiciare la stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 6 Martie 2014.
Președinte
F. G.
Grefier
G. C.
Red.FlG/06.03.2014
Thnred./CC/2 exp./07.03.2014
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 180/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
