Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 1764/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1764/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 27086/193/2013
Dosar nr._ art.335 alin.2, art.337, art 272 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
-Secția penală-
Ședința publică din data de 26 mai 2014
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – B. I.
cu participarea procurorului C. P. de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ NR. 1764
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul A. A. P. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de „ refuz a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei” faptă prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din O.U.G. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat prevăzută și pedepsită de art.86 alin.2 din O.U.G. 195/2002 și „sfidarea organelor judiciare” prev. de art 272 ind. 1 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art. 37 lit. a din Codul penal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 22 mai 2014 și apoi pentru data de astăzi, când:
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. întocmit în dosarul nr. 5825/P/2013 la data de 6 decembrie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului A. A. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de „ refuz a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei” faptă prevăzută și pedepsită de art.87 alin.5 din O.U.G. 195/2002, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are permisul de conducere anulat prevăzută și pedepsită de art.86 alin.2 din O.U.G. 195/2002 și „sfidarea organelor judiciare” prev. de art 272 ind. 1 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art. 37 lit. a din Codul penal.
Din expunerea actului de sesizare rezultă că faptele reținut în sarcina inculpatului au fost comise în următoarele împrejurări:
La data de 14.11.2013, în jurul orei 04l0, în timp ce efectua serviciul de patrulare, pe D.N. 29 B în localitatea Cătămărăști Deal, un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului B. - Secția nr. I Poliția Rurală, a oprit pe drumul sătesc D.S. 293 ce se intersectează cu locuința numitului C. C. autoturismul marca „Mercedes ML", cu nr. de înmatriculare_ . Autoturismul se deplasa către municipiul B. și era condus de către inculpatul A. A. P., proprietarul autoturismului în cauză, iar pe bancheta din față dreapta se afla unchiul său, martorul H. Ș..
Întrucât emana halenă alcoolică și avea un comportament specific persoanelor aflate în stare de ebrietate, i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest, ocazie cu care a refuzat acest lucru. În aceste condiții, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean B. pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. La unitatea medicală, unde a fost prezentat la orele 04:22 inculpatul a devenit recalcitrant, refuzând să se supună recoltării probelor de sânge, aspect menționat de medicul de gardă pe "Fișa de prezentare". Mai mult, inculpatul a avut o conduită necorespunzătoare față de agentul de poliție S. G. P., proferând injurii și amenințări cu moartea la adresa acestuia: „prostule, tu chiar nu înțelegi, am probleme mari și mă bagi în pușcărie, dar după ce ies, chiar dacă fac 2-3 ani, te omor, îți iau gâtul!!", „bă dacă-ți dau acum una, bucăți te fac, te împrăștii pe jos!!", „o să am grijă de tine", te voi lăsa pe drum !!", „tacipapagalule!!"
După punerea în mișcare a acțiunii penale în cauză, inculpatul a declarat că a urcat la volanul autoturismului, după ce a consumat băuturi alcoolice, dar că a condus pe o distanță de aproximativ 100 de metri, autoturismul fiind condus anterior de către unchiul său H. Ș.. Inculpatul a recunoscut că a refuzat să fie testat cu aparatul alcooltest, tară un motiv anume și, de asemenea, a refuzat să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei pe motiv că suferă de hemofilie și hepatită cronică.Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a depus la dosar prin intermediul fratelui, numitul A. M., o copie a certificatului medical nr._ din 03.12.1996 emis de spitalul M. Iași, din care rezultă că inculpatul a fost diagnosticat cu hepatită cronică persistentă și hemofilie.
Față de apărările formulate de inculpat, s-au solicitat lămuriri de către organele de urmărire penală Compartimentului de Hematologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Mavromati B..
Medicul hematolog dr. I. D. a precizat prin adresa din data de 05.12.2013, că A. A. P. nu figurează în evidența serviciului Hematologie B. cu diagnosticul de hemofilie și nici nu beneficiază de medicamentație specifică, acordată prin Programul Național de Hemofilie, Thalasemie și alte Boli Rare. S-a mai menționat de către medicul specialist că „diagnosticul de Hemofilie IMPUNE recoltarea de probe biologice D. prin puncție venoasă, deci recoltarea de sânge venos pentru stabilirea alcoolemiei este corectă și NU reprezintă nici un pericol pentru pacientul cu un asemenea diagnostic".
Față de precizările cadrului medical parchetul a considerat că apărările inculpatului nu pot fi acceptate, o asemenea afecțiune neînlăturându-i obligația legală de a se supune recoltării probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. În consecință, a reținut vinovăția acestuia în comiterea faptelor pentru care a fost cercetat.
Activitatea infracțională a inculpatului a fost stabilită de parchet în baza unui probatoriu alcătuit din: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarații inculpat;declarație parte vătămată;fișă de examinare;declarații de martori;proces verbal de examinare și planșă foto, adresa nr._ din 25.11.2013 emisă de C.A.S. B.; adresa Compartimentului de Hematologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Mavromati" B. din data de 05.12.2013;adresa nr. F 409/A/773 din 16.12.2013 emisă de Spitalul Clinic M. de Urgenta „Dr. I. Czihac" - Iași; adresa nr._/06.12.2013 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. S." Iași și adresa nr._ din 14.11.2013 emisă de .>
Inculpatul A. A. P. a fost cercetat în stare de arest preventiv, prin încheierea nr. 86 din_ Judecătoria B. dispunând, în temeiul art.1491 raportat la art. 148 lit.d și f din vechiul Cod de procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 14 noiembrie 2013 până la data de 12 decembrie 2013 inclusiv (mandat nr. 62 din aceeași dată). S-a reținut că în cauză există indicii temeinice că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a constata că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, acesta suferind mai multe condamnări în special pentru infracțiuni la regimul rutier și că activitatea infracțională a inculpatului nu se reduce doar la faptele din prezenta cauză, acesta fiind cercetat în prezent pentru comiterea infracțiunilor prev. de art 321 alin. 1 din Codul penal și art 86 alin. 1 din OUG 195/2002 în dosarul nr._/193/2013 al Judecătoriei B..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 6 decembrie 2013 sub nr._ . Prin încheierea nr.96 din 9 decembrie 2013 Judecătoria B., în temeiul art. 300 ind.1 raportat la art.148 lit. d, f din Codul de procedură penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, urmând ca în termen de 60 zile și să se procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii.
La data de 17 decembrie 2013 inculpatul a formulat cerere de liberare sub control judiciar iar prin încheierea de ședință din 18.12.2013 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. A. P..
Ulterior, la data de 30.01.2014 inculpatul a formulat o nouă cerere de liberare sub control judiciar întemeiată pe prevederile art. 160 ind. 2 din Codul de procedură penală. Prin încheierea de ședință din aceiași dată instanța a admis în principiu cererea de liberare provizorie, constând că sunt îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală, iar pe fond a respins ca neîntemeiată cerere de liberare sub control judiciar. La aceeași dată instanța, în temeiul art.300 ind.2 raportat la art.160 ind.b alin.3 din Codul de procedură penală, art.148 lit.f din Codul de procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului A. A. P. urmând ca în termen de 60 zile să se procedeze la verificarea legalității și temeiniciei măsurii.
La data de 10 februarie 2014 acuzatul s-a adresat Judecătoriei B. cu o cerere de înlocuire a arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, cerere întemeiată pe dispozițiile art.242 din Codul de procedură penală. Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului, soluția fiind menținută și de Tribunalul B..
Prin încheierea din 26.02.2014 instanța a admis cererea formulată de inculpatul A. A. P. și în temeiul art. 242 alin. 2, art. 348 Cod procedură penală rap. la art. 223, 218 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea nr.86 /14.11.2013 a Judecătoriei B. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu .
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește situat în .. E. Jud. B., fără permisiunea instanței de judecată.
În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe durata arestului la domiciliu, s-au stabilit în sarcina inculpatului o . obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu partea civilă S. G. P. sau membrii de familie ai acestuia, cu martorii C. C-tin A. și H. Ș. P.;
Conform art. 221 alin. 5 din Codul de procedură penală s-a stabilit că inculpatul poate părăsi imobilul în care locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.
S-a apreciat de către instanță că sunt îndeplinite cerințele art 242 alin. 2 din Codul de procedură penală respectiv se poate dispune înlocuirea arestului preventiv cu o măsură preventivă mai puțin severă care să asigure buna desfășurare a procesului penal . În acest sens au fost avute în vedere stadiul dosarului, atitudinea procesuală a inculpatului care a fost una adecvată și faptul că din datele dosarului nu rezultă indicii că inculpatul ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze în vreun fel administrarea probelor.
Prin încheierea din 8 aprilie 2014 s-a dispus în baza art 362 alin. 2 rap. La art 208 alin. 2 C.p.p. menținerea măsurii arestului la domiciliu luată față de inculpat prin încheierea din 26.02.2014.
Legal investită cu soluționarea cauzei instanța a dispus citarea părților. În cursul judecății inculpatul a fost asistat de avocat ales L. D..
A. A. P. nu a acceptat să dea declarație în fața instanței, prevalându-se de dreptul la tăcere. Acesta a afirmat doar că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală. Inculpatul a solicitat ca judecarea dosarului să se facă în baza procedurii simplificate prev de art 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală ( text în vigoare la data formulării cererii) . După ce a fost pusă în discuția părților, cererea inculpatului a fost respinsă de instanța de judecată care a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 320 ind. 1 din Codul de procedură penală. Una din condițiile cerute de acest text de lege se referea la recunoașterea faptelor de către autor în modalitatea în care sunt prezentate în actul de trimitere în judecată. În raport de declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală ( pe care și le-a menținut în cursul judecății ) s-a constatat că în realitate A. A. P. contestă comiterea infracțiunii prev de art 87 alin. 5 din OUG 195/2002.
În apărare, inculpatul a solicitat audierea martorilor din lucrări, proba cu înscrisuri și proba cu expertiză medico- legală prin care să se stabilească dacă acesta suferă sau nu de hemofilie. Instanța de judecată a admis probele cu martori și probele testimoniale însă a respins cererea de administrare a probei cu expertiză, pe care nu a considerat_o concludentă cauzei. S-a avut în vedere probatoriul deja administrat respectiv înscrisurile medicale depuse la dosar de inculpat care confirmă că acesta suferă de afecțiunea menționată.
La termenul din 30.01.2014 a fost audiată partea vătămată S. G. P. care s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 20.000 lei pretinsă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit prin comiterea faptei de către inculpat. A susținut partea civilă că a fost marcată de acele evenimente in care a fost implicat inculpatul A. fiindu-i afectate participarea la viața socială, profesională și de familie având în vedere cuvintele insultătoare și amenințătoare ce i-au fost adresate de acuzat. Cu ocazia audierii partea civilă a relatat împrejurările în care a fost oprit ăn trafic autoturismul condus de inculpat precum și circumstanțele în care acesta a refuzat recoltarea probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. În dovedirea pretențiilor formulate partea civilă a solicitat audierea unui martor, probă la care a renunțat ulterior.
La cercetarea judecătorească s-a procedat la audierea martorilor propuși de parchet C. C-tin A., H. S. P. și B. I..
Din examinarea materialului probator aflat la dosar instanța reține ca fiind dovedită situația de fapt prezentată de parchet în actul de trimitere în judecată. Se constată astfel că în noaptea de 13/14 .11.2013 inculpatul A. A. P. a condus pe drumurile publice de pe raza loc Cătămărăști Deal, .. B., autoturismul proprietate personală deși nu avea dreptul de a conduce autovehicule întrucât permisul de conducere îi fusese anulat. Activitatea desfășurată de inculpat este confirmată de partea vătămată S. G. P., de procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile martorului H. Ș. P., pasager în autoturismul inculpatului.
Identificat de organele de poliție inculpatul a oprit autoturismul, a acceptat să fie legitimat iar atunci cînd i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest, a refuzat acest lucru. A. A. P. a acceptat să fie condus la Spitalul Județean B. pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei însă, aici acuzatul s-a manifestat recalcitrant în raport cu lucrătorul de poliție și a refuzat recoltarea probelor de sânge. Din probatoriul dosarului rezultă că în camera de gardă inculpatul s-a manifestat agresiv verbal doar față de partea vătămată căreia i-a adresat cuvinte jignitoare și amenințătoare, având o atitudine pașnică în raporturile cu personalul medical al unității. Atitudinea sa recalcitrantă a fost generată de nemulțumirea inculpatului că lucrătorul de poliție care l-a depistat în trafic nu a vrut să-l ierte, acuzatul știind că prin faptele sale comite o infracțiune și că riscă o pedeapsă privativă de libertate . După ce, mai întîi, A. A. P. a încercat să obțină indulgența al polițistului și să ajungă la o înțelegere cu acesta, enervat de refuzul lui S. G. P., și-a schimbat atitudinea față de el, devenind tot mai recalcitrant.
Martorul B. I., asistent în cadrul UPU B., a confirmat faptul că inculpatul a avut o atitudine agitată și violentă la spital față de lucrătorul de poliție care îl însoțea și, fără a invoca vreun motiv de natură medicală, nu a fost de acord cu recoltarea probelor biologice de sânge. Aceste susțineri sunt confirmate și de martorul C. A. C. care a asistat la refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice la spital și a precizat că inculpatul A. A. P. a refuzat recoltarea probelor de sânge, devenind agitat, adresându-i agentului de poliție care îl însoțea la spital cuvinte și expresii jignitoare. Aceeași situație de fapt este prezentată și de martorul H. Ș. P. care a declarat că inculpatul a refuzat testarea alcoolscopică la momentul depistării în trafic, martorul neavând cunoștință de cele întîmplate la secția de gardă a Spitalului Județean B..
Inculpatul a recunoscut cu ocazia audierilor că a condus autoturismul proprietate personală pe raza loc. Cătămărăști Deal, invocând insă împrejurarea că a parcurs o distanță scurtă de circa 100 metri, mașina fiind condusă anterior de unchiul său, H. Ș.. Pentru existența faptei penale nu are relevanță distanța parcursă de inculpat, legiuitorul incriminând simpla activitate de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană al cărui permis de conducere este anulat. Din adresa nr ._ /14.11.2013 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise conducere și înmatricularea vehiculelor B. rezultă că inculpatul ave ala data de 14.11.2013 permisul de conducere anulat.
Fapta inculpatului de a fi condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală în împrejurările relatate anterior constituie infracțiunea prev. de art 337 din codul penal și anume refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei. Infracțiunea există atât sub aspectul laturii obiective fiind îndeplinite toate cerințele referitoare la calitatea inculpatului, acțiunea acestuia și locul unde s-a efectuat conducerea autoturismului, cât și sub aspect subiectiv, autorul acționând cu intenție. A. A. P. a cunoscut faptul că nu avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, aspect ce rezultă din chiar atitudinea adoptată de acesta imediat după identificarea în trafic de către organele de poliție.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care instanța o reține în sarcina inculpatului se impun a fi efectuate o . precizări. La data săvârșirii faptei, acțiunea inculpatului era incriminată de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, text de lege care a fost abrogate prin . data de 1.02.2014 a Lg 286 /2009 privind codul penal. Infracțiunea se regăsește în actuala reglementare în disp. art 335 din Codul penal, conținutul constitutiv al infracțiunii fiind același. Reprezentantul parchetului a considerat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de codul penal, apreciind că vechile dispoziții în vigoare la data săvârșirii infracțiunii sunt favorabile inculpatului și se impun a fi menținute .
Având în vedere succesiunea de legi penale intervenită d e la momentul săvârșirii infracțiunii instanța este chemată a face aplicarea disp. legale ce sunt favorabile acuzatului, conform prev. art 5 din Codul penal. A.. 1 al acestui text de lege prevede că în cazul în care de la comiterea infracțiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speța de față, la aprecierea legii mai favorabile instanța are în vedere ansamblul dispozițiilor penale aplicabile și nu numai textele de lege ce incriminează penal faptele comise de inculpate, dispoziții care prin aplicarea lor pot crea inculpatului o situație mai grea sau mai ușoară. Deși în cazul infracțiunii prev de art 86 alin. 2 din OG 195/2002 limitele de pedeapsă nu au suferit modificări, în raport de celelalte instituții aplicabile în cauză, respectiv concursul de infracțiuni și starea de recidivă, precum și în raport de faptele ce i se rețin în sarcină, favorabilă inculpatului este noua lege penală. De aceea, instanța consideră necesară schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev de art 86 alin. 2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit a din Codul penal în infracțiunea prev de art. 335 alin. 2 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 din Codul penal.
Prin rechizitoriu numitul A. A. P. a fost acuzat și de comiterea infracțiunii de refuz al conductorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vedere stabilirii alcoolemiei prev de art 87 alin. 5 din OUG 195/2002. În ce privește această infracțiune, inculpatul a negat-o susținând că refuzul său de a i se recolta probe de sânge a fost justificat de existența acelei afecțiuni medicale care nu permiteau recoltarea probelor de sânge. În susținerea afirmațiilor sale inculpatul a depus la dosar un certificat medical eliberat în anul 1996 din care a rezultat că acesta suferă de hemofilie.
Deși probatoriul dosarului confirmă existența afecțiunii medicale instanța consideră că aceasta nu înlătură răspunderea penală a inculpatului și că refuzul lui de a se supune solicitării lucrătorului de poliție nu este justificată. Se constată în primul rând că la spital, unde inculpatul a fost prezentat pentru recoltarea sângelui acesta nu a invocat nici un motiv de natură medicală care să nu-i permită recoltarea probelor de sânge . Nici medicul de gardă ( care a consemnat în fișa de examinare doar refuzul pacientului recalcitrant de a i se recolta sânge si de a semna actele medicale) nici partea vătămată S. G. P. și nici unul din martorii prezenți în acel moment în secția d e gardă a spitalului nu a confirmat susținerile inculpatului. Din probatoriu rezultă că acesta refuzat pur și simplu să i se recolteze probe de sânge, atitudine determinată probabil de faptul că anterior deplasării cu autoturismul consumase băuturi alcoolice. Inculpatul știa că refuzul său constituie infracțiune, știa care sunt consecințele acestui refuz și nu era pentru prima dată când refuza recoltarea probelor biologice, condamnările anterioare suferite de acesta vizând și această infracțiune.
În ce privește riscul pe care l-ar fi prezentat pentru starea de sănătate a inculpatului recoltarea sângelui, rezultă din actele medicale depuse la dosar că nu exista, aspect cunoscut și de inculpat. Potrivit adresei Compartimentului de Hematologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Mavromati" B. din data de 05.12.2013, numitul A. nu figurează în evidențele serviciului de hematologie B. cu diagnosticul de hemofilie și nu beneficiază de medicamentație specifică. S- a mai arătat de medicul specialist că acest diagnostic impune recoltarea probelor biologice doar prin puncție venoasă, astfel că recoltarea sângelui pentru stabilirea alcoolemiei nu reprezintă nici un pericol care are un asemenea diagnostic. Dacă inculpatul ar fi considerat că există riscuri pentru sănătatea sa ar fi trebuit să precizeze medicului de gardă că are o asemenea afecțiune, lucru pe care nu l-a făcut însă așa cum rezultă din probatoriul dosarului. Invocarea acestuia diagnostic s-a realizat doar în cursul cercetărilor penale făcând parte din strategia de apărare a inculpatului. De altfel, nu este pentru prima dată când A. A. P. susține în fața organelor judiciare că hemofilia d e care suferă nu permite recoltarea probelor de sânge, aceeași apărare fiind formulată de acesta și cu ocazia soluționării dosarului nr._ al Judecătoriei B., doar a finalizat cu pronunțarea unei sentințe de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev de art 87 alin. 5 din OUG 195/2002 la 1 an închisoare cu suspendarea executării. ( sentința penală 2224/23.09,2008 modificată prin decizia 167 /29.04.2009 a Curții de Apel Suceava- filele 84- 91 dosar urmărire penală). În atare situație se constată că la momentul săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză inculpatul avea reprezentarea consecințelor pe care le are refuzul său de a i se recolta probe de sânge și a acționat cu intenție.
În consecință instanța va înlătura apărările inculpatului și va costat că refuzul acestuia de a i se recolta probe de sânge în vedere stabilirii alcoolemiei nu este justificat. Fapta inculpatului constituie infracțiune și este incriminată de disp. art 337 din Codul penal.
Încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a fost art 87 alin. 5 din OUG 195/2002, text de lege în vigoare la data săvârșirii infracțiunii. Instanța consideră că se impune schimbarea încadrării juridice în dispozițiile noul cod penal întrucât legislația penală actuală este favorabilă inculpatului, pentru motivele deja arătate. În aplicarea disp. art 5 din codul penal se constată că în raprot de faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul, de regimul sancționator al recidivei și al concursului de infracțiunii precum și de limitele de pedeapsă prev de legile succesive pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia favorabile sunt disp. noului cod penal comparativ cu prevederile OUG 195/2002. Se are în vedere în acest sens și decizia nr. 5 /2014 a ÎCCJ care a decis că în aplicarea art. 5 din Codul penal se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile și că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Aceeași opinie a fost exprimată și de Curtea Constituțională are prin decizia nr 265 din 6 mai 2014 a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de ÎCCJ l a stabilit că disp. art 5 din Codul penal sunt neconstituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. Judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă cu faptele specifice cauzei pentru a stabili care ar trebuie să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie legea nouă. După stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în lumina faptelor cauzei acesta trebuie să aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă .
În cazul inculpatului A. A. P. noile dispoziții penale sunt favorabile luând în considerare însăți infracțiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată . Alături de cele două infracțiuni la regimul anterior analizate anterior parchetul a reținut vinovăția inculpatului și în comiterea infracțiunii de sfidare a organelor judiciare prev. de rt 272 ind. 1 din Codul penal din 1969 .Infracțiunea constă în aceea că în noaptea de 13/14 .11.2013, fiind surprins de partea vătămată S. G. P. conducând autoturismul proprietate personală pe drumurile publice, deși permisul de conducere fusese anulat și deși anterior consumase băuturi alcoolice, i-a adresat lucrătorului de poliție injurii, cuvinte jignitoare și amenințătoare. Reprezentantul parchetului a solicitat în cursul judecății schimbarea încadrării juridice a faptei infracțiunea de ultraj prev de art. 257 alin. 1 și 4 din actualul cod penal. Deși fapta inculpatului de a fi adresat cuvinte jignitoare polițistului este dovedită cu întreg probatoriul administrat în cauză se constată că nu mai este incriminată de actuala legislație penală, în noul cod neregăsindu-se infracțiunea de sfidare a organelor judiciare. Potrivit art 272 ind. 1 din codul penal din 1969 constituie infracțiune „ întrebuințarea de cuvinte insultătoare ori gesturi obscene sau amenințătoare la adresa integrității fizice unui judecător, a unui procuror sau a unui organe d e cercetare penală de către o persoană care participă sau asistă la o procedură care se desfășoară în fața instanței sau a organului de urmărire penală” pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcției. Niciuna din modalitățile de comitere a infracțiunii nu se regăsește în disp. art 257 alin. 1 și 4 din Codul penal care incriminează ultrajul . Potrivit alin. 1 al acestui text de lege ultrajul constă în amenințarea săvârșită în mod nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omoruri săvârșite împotriva unui funcționar public ce îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. A.. 1 al art 257 prevede limite de pedeapsă majorate cu jumătate în cazul în care faptele enumerate anterior sunt comise asupra unui polițist sau jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor deserviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții. În ce privește subiectul pasiv al infracțiunii se constată că numitul S. G. P. îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru existența infracțiunii,. Instanța consideră însă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj sub aspectul laturii obiective. Din probele administrate în cauză rezultă că numitul A. A. P. a adresat lucrătorului de poliție cuvinte jignitoare și amenințătoare în contextual în care a fost surprins de acesta încălcând normele ce reglementează circulația pe drumurile publice. Inculpatul a adresat și amenințări polițistului care însă prin natura și modul în care au fost exercitate nu întrunesc elementele obiective al infracțiunii de ultraj. Cele amenințări au constat în producerea unui rău polițistului dacă inculpatul va ajunge la închisoare și tăierea capului. Aptitudinea acestora de a produce o stare de temere părții vătămate trebuie raportată la calitatea acestuia, la contextual în care au fost exprimate acele amenințări și la modalitatea în care au fost adresate victimei. Așa cu rezultă din declarațiile părților implicate în incident și a martorilor oculari A. A. P. i-a vorbit urât polițistului în contextual în care acesta nu a înțeles să îl ierte și nu a fost mai receptiv la sugestia inculpatului de a omite constatarea vreunei fapte de natură penală. Știind care sunt consecințele acțiunii sale de a conduce autoturismul pe drumurile publice în împrejurările relatate deja, atunci când a fost surprins de organele de poliție, acuzatul a urmărit “ să ajungă la pace” cu polițistul iar refuzul acestuia l-a enervat și a determinat declanșarea violențelor verbale . Inculpatul l-a jignit pe polițist făcându-l în mai multe feluri și a încercat ca prin atitudinea sa agresivă să-l determine pe acesta să renunțe la constatarea faptelor penale.
Raportat la împrejurările comiterii faptei reținută în sarcina inculpatului A. A. P. se apreciază de către instanță că gesturile și cuvintele proferate de acesta la adresa lucrătorului de poliție nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj prev. de art 257 alin. 1 din Codul penal și constituie infracțiunea de sfidare a organelor judiciare, infracțiune care a fost dezincriminată prin . data de 1.02.2014 a Lg 286/2009 privind codul penal. Prin urmare instanța va face aplicarea disp. art 16 alin. 1 lit, b din C.p.p. și va dispune achitarea numitului A. A. P. sub aspectul comiterii infracțiunii prev de art 272 ind. 1 din Codul penal din 1969, constatând că acesastă faptă a fost dezincriminată.
În concluzie, în sarcina inculpatului se vor reține doare cel două infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice: infracțiunile prev de art 335 din Codul penal și art 337 din codul penal.
Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurata în cadrului termenului de încercare de 4 ani și 6 luni în raport de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere stabilită prin sentința penală nr.2985/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr.648/27.06.2011 a Curții de Apel Suceava. Prin această sentință inculpatul a fost condamnat definitiv pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere. Întrucât hotărârea de condamnare a rămas definitivă la 27 iunie 2011, dată de la care începe să curgă termenul de încercare de 4 ani și 6 luni și cum faptele din prezenta cauză datează din 14.11.2013 se constată că până la data săvârșirii noilor infracțiuni termenul de încercare nu se împlinise. În această situație infracțiunile din prezentul dosar au fost comise în stare de recidivă, așa cum este reglementată în prezent de art 41 alin. 1 din Codul penal. La momentul trimiterii în judecată a inculpatului sa reținut recidiva postcondamnatorie așa cum era prev de art 37 li.t a din vechiul cod penal . În noul cod penal recidiva există în situația în care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an și pînă la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul comite din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 1 an sau mai mare. Se observă că noua reglementare nu mai face distincție în raport de stadiul executării pedepsei anterioare, reținând doar condiția existenței unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă mai mare de 1 an. Și în cazul inculpatului A. A. P. sunt îndeplinite condițiile cumulative cerute de art 41 alin. 1 Cod penal, acesta fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare față d e care nu a intervenit reabilitarea. De aceea, instanța va reține în cauză disp. textului menționat, la stabilirea pedepselor având în vedere și prev. art 43 alin. 1 din codul penal referitoare la regimul sancționator al recidivei.
La stabilirea pedepselor ce se vor aplica numitului A. A. P. pentru infracțiunile comise instanța are în vedere criteriile prev de art 74 din codul penal legate de împrejurările comiterii faptelor, modul de acțiune al inculpatului, gravitatea faptelor și consecințele acestora, starea de pericol creată pentru ordinea publică, contextul în care autorul a săvârșit faptele, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului. Așa cum s-a mai precizat numitul A. A. P. nu este la primul contract cu legea penală, acesta dând dovadă de persistență în săvârșirea faptelor la regimul circulației pe drumurile publice. În disprețul legii, inculpatul nu a înțeles să se conformeze ordinii de drept și, deși consumase băuturi alcoolice și avea permisul anulat s-a urcat din nou la volan și a condus un autoturism pe drumurile publice. Din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la 3 luni închisoare prin sentința penală 745/2007 a Judecătoriei B., la 1 an închisoare prin sentința 2224/23.09.2008 a aceleiași instanțe și la 2 ani închisoare prin sentința 1762/1.07.2011 a Judecătoriei G.. Prin sentința 2985/21.12.2010 a Judecătoriei B. inculpatului i s-a aplicat o nouă pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare avându-se în vedere și pedepsele anterioare stabilite prin sentințele penale 745 /2007 și 2224 /2008, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere pe timp de 4 ani și 6 luni. În condițiile în care activitatea infracțională a inculpatului din prezentul dosar s-a derulat în cursul termenului de încercare stabilit prin sentința menționată sunt aplicabile în cauză prev. art 96 alin. 4 din codul penal.
Raportat la această situație și la ansamblul criteriilor de individualizare referitoare atât la circumstanțele personale ale inculpatului cât și la circumstanțele comiterii faptelor, instanța constată că pentru realizarea scopului și funcției pedepsei se impune aplicarea unor pedepse privative de libertate. În consecință, A. A. P. va fi condamnat la pedepsele de 6 luni închisoare ( pentru infracțiunea prev de art 335 alin. 2 din Codul penal) și 1 an închisoare ( pentru infracțiunea prev de art 337 din Codul penal).
Cele două infracțiuni au fost săvârșite prin acțiuni distincte mai înainte ca autorul să fie condamnate definitiv pentru vreuna din ele. În această situație există concurs real de infracțiuni conform art 38 alin.1 din Codul penal ceea ce atrage aplicabilitatea disp. art. 39 alin. 1 din codul penal . În baza acestui txt de lege se va dispune contopirea celor 2 pedepse aplicate în pedeapsa ce mai grea de 1 an închisoare la care se va adăuga u spor de 1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare, pedeapsa pe care o va executa inculpatul fiind de 1 an și 2 luni închisoare.
Întrucât infracțiunile au fost comise înainte de expirarea termenului de încercare d 4 ni și 6 luni stabilit prin sentința penală 2985 din 21.12.2010 a Judecătoriei B. instanța va dispune în baza art. 96 alin. 4 din Codul penal revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin sentința menționată, pedeapsă ce va fi adiționată la rezultanta de 1 an și 2 luni închisoare. Prin urmare inculpatul va avea de executata o pedeapsă totală de 2 ani și 8 luni închisoare. Cu privire la aplicabilitatea disp. art. 96 alin. 4 din Codul penal instanța reține că legea 187/2012 ce conține dispoziții tranzitorii referitoare la aplicarea legilor penale succesive nu face referire la măsura suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza codului penal din 1969. Art. 16 alin. 1 din Lg 187/2012 precizează doar că măsura suspendării sub supraveghere aplicată în baza vechiului cod penal se menține și după . codului penal pînă la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărîrea de condamnare. Legiutorul nu mai face referire insă care este regimul suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei sub aspectul revocării sau anulării acesteia, așa cum face referire în cazul suspendări condiționate. În lipsa unei reglementări exprese, instanța va face aplicarea disp. noului cod penal considerată lege penală favorabilă inculpatului.
În temeiul art.67 alin.1 din Codul penal cu referire la art.12 alin.1 din Legea 187/2012, constatând că actualul cod penal reprezintă o lege favorabilă în cauză, instanța va face aplicarea dispozițiilor acestuia cu privire la pedepsele complementare și accesorii. În consecință, va aplica inculpatului A. A. P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g din Codul penal pe o durată de 2 ani, interzicându-i acestuia dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule. La stabilirea acestei pedepse se au în vedere natura infracțiunilor comise de inculpat, persistența acestuia în săvârșirea faptelor la regimul circulației pe drumurile publice, starea de recidivă a inculpatului.
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal cu referire la art.12 alin.1 din Legea 187/2012 se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g din Codul penal, așa cum au fost enumerate anterior.
În cauză subzistă măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpat de Judecătoria B. prin încheierea din 26.02.2014 măsură ce a fost menținută prin încheierea din 8.04.2014. Potrivit relațiilor comunicate de Birul Supraveghere judiciare B. au fost efectuate verificări zilnice la domiciliul inculpatului, ocazie cu care sa constatat că acesta respectă măsura dispusă de instanța de judecată.
Potrivit art .399 din Codul de procedură penală instanța are obligația ca prin hotărâre să se pronunțe asupra măsurilor preventive dispuse pa parcursul procesului penal cu privire la inculpat. Având în vedere pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre care este o pedeapsă privativă de libertate, starea de recidivă a inculpatului, atitudinea procesuală adoptată de acesta, persistența manifestată și concretizată în existența unor condamnări anterioare dar si a altor cauze în care inculpatul este cercetat în prezente se apreciază că este necesară menținerea măsurii preventive a arestului la domiciliu până la rămânerea definitivă a hotărârii. Menținerea măsurii este impusă și de necesitatea finalizării cauzei și a realizării scopului urmărit prin dispunerea ei respectiv înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. De menționat că măsura nu poate depăși durata maximă de 60 de zile prevăzută de lege, termen la împlinirea căruia acesta încetează de drept.
În baza art.72 din Codul penal instanța va scade din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada în care acesta a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 14 noiembrie 2013 până la 28 februarie 2014 și perioada în care față de inculpat s-a luat măsura arestului la domiciliu de la 28 februarie 2014 la zi.
Referitor la acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. G. P. având ca obiect plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale instanța constată că infracțiunea cauzatoare de prejudiciu și anume sfidarea organelor judiciare, reținută inițial în sarcina inculpatului, a fost dezincriminată situație ce determină aplicarea disp. art 25 alin. 5 C.p.p. Potrivit acestui text de lege în caz de achitare a inculpatului în baza art 16 alin. 1 lit. b teza 1 ( fapta nu este prev. de legea penală) instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. Prin urmare, acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă S. G. P. va fi lăsată nesoluționată, titularul acțiunii având posibilitatea de a se adresa instanței civile pentru repararea prejudiciului suferit.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în sumă de 300 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art.272 ind.1 din Codul penal din 1969 în infracțiunea de ultraj prevăzută de art.257 alin.1,4 din Codul penal.
În temeiul art.386 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul A. A. P. ( fiul lui A. și T., născut la data de 21.09.1974 în .. B., cu domiciliul în satul Cucorăni, .. B., CNP_, posesor al CI . nr._) după cum urmează:
- din infracțiunea prevăzută de art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.335 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal;
- din infracțiunea prevăzută de art.87 alin.5 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.337 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal.
În temeiul art.396 alin.5 din Codul de procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală dispune achitarea inculpatului A. A. P. sub aspectul comiterii infracțiunii de sfidare a organelor judiciare prevăzută de art.272 ind.1 din Codul penal din 1969 întrucât fapta a fost dezincriminată.
Condamnă pe inculpatul A. A. P. pentru comiterea infracțiunilor de:
- conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată prevăzută de art.335 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal, art.5 din Codul penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare;
- refuzul conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută de art. 337 din Codul penal cu aplicarea art.41 alin.1 din Codul penal, art.5 din Codul penal, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art.38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni (reprezentând o treime din pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință) astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
Constată că infracțiunile din prezenta cauză au fost comise în cursul termenului de încercare de 4 ani și 6 luni în raport de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere stabilită prin sentința penală nr.2983/21.12.2010 pronunțată de Judecătoria B., definitivă prin decizia penală nr.648/27.06.2011 a Curții de Apel Suceava.
În temeiul art.96 alin.4 din Codul penal revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința menționată anterior, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de cea de 1 an și 2 luni stabilită prin prezenta sentință, pedeapsa finală fiind de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art.67 alin.1 din Codul penal cu referire la art.12 alin.1 din Legea 187/2012, aplică inculpatului A. A. P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g din Codul penal pe o durată de 2 ani, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce vehicule.
În temeiul art.65 alin.1 din Codul penal cu referire la art.12 alin.1 din Legea 187/2012 interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b și g din Codul penal, așa cum au fost enumerate anterior.
În temeiul art.399 din Codul de procedură penală menține măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpat prin încheierea din 26.02.2014 a Judecătoriei B. (măsură ce subzistă până la rămânerea definitivă a cauzei dar nu mai mult de 60 zile).
În baza art.72 din Codul penal scade din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului perioada în care acesta a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 14 noiembrie 2013 până la 28 februarie 2014 și perioada în care față de inculpat s-a luat măsura arestului la domiciliu de la 28 februarie 2014 la zi.
În conformitate cu dispozițiile art.25 alin.5 din Codul de procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. G. P. având ca obiect plata sumei de 20.000 lei cu titlul de daune morale.
În baza art.274 alin.1 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Onorariul avocatului din oficiu din cursul urmăririi penale în sumă de 200 lei se va vira Baroului B. din fondurile Ministerului Justiției (av. H. M.- delegație nr.2735/2013).
Executorie în ce privește dispoziția referitoare la măsura preventivă, conform art.399 alin.4 din Codul de procedură penală.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2014.
Președinte Grefier
Red. M.M
Tehnored. I.B./3 ex./20.06.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
