Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 3480/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3480/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 27054/193/2013
Dosar nr._ art.193 Cod penal
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 16 decembrie 2014
Instanța constituita din:
Președinte – M. M.
Grefier – O. S.
cu participarea doamnei procuror P. C. ce reprezintă P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 3480
La ordine pronunțarea asupra acțiunii penale privind pe inculpatul C. N., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, parte vătămată fiind B. I..
Dezbaterile în fond a cauzei au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. din data de 28 noiembrie 2013 întocmit în dosarul nr. 2196/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. N. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul /1969, constând în aceea că la data de 26 aprilie 2013 a lovit cu o coadă de topor și cu picioarele, peste corp și membre persoana vătămată B. I., cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 11 - 12 zile de îngrijiri medicale.
S-a stabilit prin rechizitoriu că inculpatul la data de 26 aprilie 2013, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului proprietate personală pe raza orașului Flămânzi, județul B., numitul B. I. l-a întâlnit pe C. R. I., fiul inculpatului C. N. cu care a avut o discuție în legătură cu un incident anterior. Partea vătămată și-a continuat deplasarea iar la un moment dat, pe DJ 282 D, autoturismul său a fost ajuns din urmă de o autoutilitară care i-a blocat drumul determinându-l să oprească. Din autovehicul a coborât inculpatul având în mână o coadă de topor din textolit și fiul acestuia C. R. I.. Cei doi s-au îndreptat către B. I. care între timp coborâse din autoturism, iar inculpatul, i-a adresat injurii persoanei vătămate după care a lovit-o cu coada de topor peste membrele superioare și spate. C. R. I. l-a împins pe B. I. în șanțul de pe marginea drumului. Partea vătămată a reușit să se ridice moment în care a fost trasă de mână pe la spate de martorul M. C., persoană care coborâse între timp din autoutilitara inculpatului. În urma acțiunii martorului partea vătămată a căzut din nou în șanț unde a fost lovită peste corp de inculpat, cu coada de topor.
În urma intervenției martorului M. D. D. (persoană care împreună cu G. C. se aflau în autoturismul condus de B. I.) inculpatul și-a încetat ., împreună cu fiul său s-a urcat în autoutilitară și au plecat de la fața locului.
Partea vătămată s-a urcat și ea în autoturism și și-a continuat deplasarea iar pentru că se simțea rău, a doua zi s-a prezenta la Spitalul județean B. pentru acordarea îngrijirilor medicale. La data de 29 aprilie 2013, victima a fost examinată de medicii legiști iar prin certificatul medico legal nr. 410/D/8.05.2013 emis de SML B. s-a concluzionat că B. I. a prezentat traumatism toracic cu fracturi arc costal IX stâng și că leziunile suferite de acesta au fost produse prin lovire cu corp dur alungit. Pot data din 26 aprilie 2013, și au necesitate pentru vindecare 11 – 12 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale persoana vătămată nu a precizat pretențiile financiare pe care le formulează în cauză declarând că va face acest lucru în fața instanței de judecată.
Inculpatul C. N. a negat comiterea infracțiunii susținând că partea vătămată s-a împiedicat și a căzut în șanț împrejurare în care a suferit leziunile constatate de medicul legist.
Vinovăția inculpatului a fost stabilită de parchet în baza unui material probator alcătuit din: plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor G. C., M. D. D., M. C., certificatul medico-legal emis părții vătămate.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. la data de 6 decembrie 2013, stabilindu-se primul termen de judecată la 7 februarie 2014. la acest termen, instanța a procedat în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 255/2013 la trimiterea dosarului judecătorului de cameră preliminară în vederea verificării legalității sesizării instanței și a legalității administrării probatoriului în faza de urmărire penală, avându-se în vedere că la data intrării în vigoare a noilor dispoziții penale, în cauză nu era începută cercetarea judecătorească.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la data de 4 aprilie 2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, legalitatea sesizării instanței cu privire la rechizitoriul nr. 2196/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. prin care a fost trimis în judecată numitul C. N. și în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală a dispus începerea judecății.
În cursul judecății au fost audiați partea vătămată B. I., inculpatul și martorii propuși de parchet și de părți.
Numitul B. I. a fost audiat de instanță la termenul din 23 septembrie 2014, ocazie cu care a declarat că își menține plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului și că dorește obligarea acestuia la plata de despăgubiri în sumă totală de 13.000 lei din care 3000 lei reprezintă cheltuielile efectuate pentru tratarea leziunilor cauzate de inculpat iar diferența daune morale.
În dovedirea pretențiilor formulate partea civilă a solicitat proba cu martorii M. G. și P. D. și a depus la dosar înscrisuri.
Pretenții financiare a formulat în cauză și S. județean de Ambulanță B., unitate care a solicitat plata sumei de 355 lei reprezentând contravaloarea transportului și asistenței medicale acordate numitului B. I. la data de 27 aprilie 2013 (conform cererii de la fila 21 dosar).
Inculpatul C. N. a fost audiat de instanța de judecată la termenul din 19 iunie 2014, când a negat săvârșirea vreunui act de violență împotriva persoanei vătămate. A susținut inculpatul că la data de 26 aprilie 2013 fiul său a fost înjurat și amenințat de persoana vătămată, incident care l-a determinat pe inculpat să urmărească mașina condusă de B. I. pentru a-i cere explicații acestuia cu privire la atitudinea manifestată față de băiatul său. A mai arătat inculpatul că B. I. a coborât din mașină și datorită stării de ebrietate în care se afla s-a împiedicat și a căzut în șanț. A mai arătat acuzatul că în acea împrejurare nu s-au exercitat acte de agresiune fizică sau verbală iar el nu a făcut decât să discute cu martorul M. D., ce se afla în autovehiculul condus de persoana vătămată.
În dovedire afirmațiilor sale, inculpatul a solicitat și instanța a admis administrarea probei cu martorii M. C. și C. R.- I..
Din examinarea probelor administrate în cauză instanța constată că inculpatul C. N. se face vinovat de comiterea faptei ce i se reține în sarcină și care constă în exercitarea de acte de violențe împotriva persoanei vătămate B. I., cu consecința producerii unei leziuni traumatice vindecabile în 11 – 12 zile îngrijiri medicale.
Varianta prezentată de inculpat este infirmată de probele administrate în cauză astfel că nu poate fi reținută de instanța de judecată. Nesinceritatea acuzatului rezultă și din faptul că declarațiile sale sunt contrazise de depozițiile martorilor oculari și conțin contradicții și în raport de cele declarate de fiul său. Declarațiile numiților C. N. și R. -I. sunt contradictorii cu privire la modul în care persoana vătămată a ajuns în șanțul de la marginea drumului. În timp ce C. N. a susținut că B. I. a căzut în șanț datorită stării de ebrietate în care se afla, imediat ce a coborât din mașină, fiul său C. R.-I. a declarat că el l-a împins pe B. I. atunci când acesta s-a îndreptat către el cu intenția de a-l lovi.
În contradicție cu afirmațiile celor doi, martorii M. D. și G. C. au arătat că inculpatul și fiul acestuia au lovit persoana vătămată inclusiv după ce victima a căzut în șanțul de pe marginea drumului. Declarațiile acestora se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate dar și cu concluziile certificatului medico legal potrivit căruia leziunile traumatice constatate pe corpul lui B. I. de medicul legist în urma examinării victimei au fost produse prin lovire cu corp dur, alungit.
Față de toate acestea, instanța reține că inculpatul C. N. este cel care prin actele de violență exercitate asupra persoanei vătămate a produs leziunile menționate în actul medico legal cu consecințele arătate.
Inculpatul a acționat cu intenție, aspect ce rezultă din modalitatea în care a procedat și din contextul în care a fost comisă fapta. Așa cum au arătat și martorii oculari, inculpatul a urmărit mașina condusă de persoana vătămată și a oprit-o în trafic cu intenția de a „lămuri” incidentul care avusese loc în aceeași zi între B. I. și fiul său. Inculkpatul a coborât din autoutilitara cu care se deplasase având în mână o coadă de topor, intenția sa de a agresa victima, fiind evidentă.
În drept, fapta inculpatului C. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe ce este prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal/1969.
Prin actul de inculpare a fost stabilită această încadrare juridică în raport de legea în vigoare la data săvârșirii faptei. La data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal ce conține noi dispoziții incriminatorii și aduce modificări și în ce privește infracțiunea de lovire, succesiunea de legi penale impunând examinarea comparativă a normelor penale și aplicarea legii favorabile inculpatului.
Art.5 din Codul penal prevede că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În noua reglementare penală infracțiunea pentru care este trimis în judecată inculpatul se regăsește în art.193 alin.2 ce incriminează fapta unei persoane prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, pedeapsa prevăzută fiind închisoare de la 6 luni la 5 ani sau amendă. Examinând comparativ regimul sancționator prevăzut de cele legi penale succesive în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe se constată o înăsprire a acestuia în noua reglementare, prin majorarea limitelor de pedeapsă de la 3 luni limita minimă prevăzută de vechiul Cod penal și de la 2 ani limita maximă din vechea reglementare. Față de acest aspect dar și față de situația personală a inculpatului instanța constată că legea favorabilă a acestuia este cea în vigoare de la data comiterii infracțiunii. Ca atare nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, menținându-se încadrarea stabilită prin rechizitoriu cu precizarea că noua reglementare infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul, se regăsește în art. 193 alin. 2 din Codul penal în vigoare.
La stabilirea pedepsei ce va fi aplicată infractorului se au în vedere criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal/1969 referitoare la circumstanțele comiterii infracțiunii și circumstanțele personale ale autorului. În concret, instanța va ține seama la individualizarea pedepsei de gravitatea faptei săvârșite de C. N., de consecințele acesteia concretizate în numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor suferite de victimă, împrejurările în care au fost exercitate actele de violență respectiv de atitudinea persoanei vătămate care a fost pașnică și nu a avut un rol provocator.
În ce privește pe inculpat, instanța reține că este infractor primar, neavând antecedente penale, este absolvent a 10 clase, se ocupă cu agricultura, este căsătorit. Acesta a avut o atitudine nesinceră pe parcursul întregului proces penal, negând în mod constatat săvârșirea faptei ce i se reține în sarcină.
Raportat la comportamentul preinfracțional corect al inculpatului și la celelalte criterii de individualizare enunțate mai sus, instanța consideră că scopul coercitiv al pedepsei și funcția de reeducare a acesteia se pot realiza și fără ca autorul infracțiunii să fie supus unui regim privativ de libertate. Inculpatul C. N. nu este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă iar fapta din prezentul dosar a fost comisă pe fondul unui incident derulat în aceeași zi între fiul său și persoana vătămată. În consecință instanța îi va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea situată la limita minimă prevăzută de lege și a cărei executare va fi suspendată condiționat.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 81 din Codul penal/1969 instanța va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni ce constituie termen de încercare potrivit art. 82 din același cod.
În temeiul art. 71 din Codul penal/1969 raportat la art.12 din Lg. 187/2012, față de gravitatea faptei comise și de circumstanțele personale ale autorului, instanța va interzice inculpatului, pe durata executării închisorii, drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din vechiul Cod penal, iar în temeiul alin. 5 al aceluiași articol va suspenda executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Inculpatul C. N. va fi avertizat asupra consecințelor nerespectării termenului de încercare prin săvârșirea unei noi infracțiuni dar și asupra consecințelor neachitării despăgubirilor ce vor fi stabilite în sarcina sa prin prezenta hotărâre până la expirarea termenului de încercare, consecințe prevăzute de art. 83 și art. 84 din vechiul Cod penal.
Sub aspect civil, se reține de către instanță că victima infracțiunii, B. I. s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 13.000 lei incluzând daune morale de 10.000 lei și daune materiale în cuantum de 3000 lei. Partea civilă a susținut că a efectuat cheltuieli cu spitalizarea, cu procurarea medicamentelor, asigurarea unei alimentații speciale dar și cu plata unor oameni ce i-au lucrat în gospodărie în perioada în care s-a aflat în imposibilitatea de a munci datorită leziunilor suferite.
În dovedirea acestor pretenții s-a propus administrarea probei cu înscrisuri și martori.
Din declarațiile martorilor M. G. și P. D. rezultă că persoana vătămată B. I. nu a putut munci în propria gospodărie o perioadă de 18 – 20 zile, timp în care activitățile gospodărești au fost desfășurate de cele două persoane menționate. Martorii P. și M. au desfășurat lucrări agricole pe terenul persoanei vătămate, lucrând la vie, la cosit, transportat fânul și efectuând lucrări de prașilă. Martorii s-au înțeles cu persoana vătămată să fie plătiți potrivit prețurilor stabilite pe piața muncii, ziua de muncă în mediul rural fiind plătită cu sume cuprinse între 30 și 45 lei. Datorită lipsei resurselor financiare cei doi martori nu încasaseră banii cuveniți pentru muncile prestate până la data audierii de instanță, plățile urmând a fi efectuate ulterior. Potrivit declarațiilor martorilor numitul M. G. a efectuat diverse lucrări agricole și în gospodăria persoanei vătămate timp de 18 zile iar P. D. timp de 20 zile.
Coroborând declarațiile celor doi martori cu certificatul medico legal emis persoanei vătămate, din care rezultă că aceasta a suferit fracturi costale, leziuni ce l-au împiedicat să muncească o perioadă de 20 zile, instanța va acorda victimei B. I. daune materiale în sumă de 1520 lei reprezentând costurile impuse de plata celor două persoane ce i-au efectuat lucrări agricole și i-au muncit în gospodărie, ziua de muncă fiind plătită cu 40 lei. În ce privește celelalte cheltuieli pretinse de partea civilă B. I. ocazionate de procurarea medicamentației a hranei speciale și cheltuieli de spitalizare instanța constată că nu au fost dovedite, din probatoriul administrat în cauză nerezultând că victima ar fi efectuat asemenea cheltuieli și care este cuantumul acestora.
În consecință, se va admite în parte cererea părții civile B. I. de acordare a daunelor materiale și în baza art. 25 Cod pr. penală raportat la art. 1357 cod civil instanța îl va obliga pe inculpatul C. N. la plata sumei de 1520 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă menționată.
La această sumă se va adăuga și cea de 3000 lei reprezentând daune morale pentru suferința cauzată părții civile prin agresiunile exercitate de inculpat. Cuantumul daunelor morale este apreciat de instanță în raport de gravitatea leziunilor suferite de victimă, de perioada necesară pentru refacerea stării de sănătate a acesteia, de contextul în care a fost agresată partea civilă și nu în ultimul rând comportamentul acesteia pe parcursul derulării conflictului. Așa cum s-a menționat, numitul B. I. a fost lovit în plină zi pe stradă, în prezența altor persoane cu o coadă de topor, actele de violență vizând atât corpul părții civile cât și membrele. Urmare a acțiunii violente a inculpatului, B. I. a fost lipsit o perioadă de timp de posibilitatea de a munci și de a se întreține singur și a avut de suferit atât din punct de vedere fizic dar și psihic. Repararea suferințelor sale se poate face doar prin acordarea unei compensații financiare care în speță va fi de 3000 lei. Suma pretinsă de partea civilă de 10.000 lei este considerată prea mare raportat la consecințele infracțiunii reținută în sarcina inculpatului și la gravitatea infracțiunii.
În baza acelorași texte de lege instanța va dispune obligarea inculpatului C. N. la plata de daune morale către B. I. în cuantumul precizat mai sus.
În cursul judecății s-a formulat cerere de constituire de parte civilă de către S. județean de Ambulanță B., unitate care a asigurat transportul victimei la spital. În baza art.313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății combinat cu prevederile art.25 din Codul de procedură penală, instanța va obliga pe inculpat să achite unității menționate cheltuielile impuse de transportul persoanei vătămate cu ambulanța la spital și asigurarea asistenței medicale, cheltuieli care sunt în sumă de 355 lei.
În baza art.276 alin.1,2 din Codul de procedură penală inculpatul C. N. va plăti părții civile B. I. cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei constând în onorariul avocatului ce l-a reprezentat în cursul judecății.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală inculpatul datorează statului cheltuielile efectuate în cursul procesului care sunt în cuantum de 175 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Condamnă pe inculpatul C. N. ( fiul lui V. și R., născut la 21.11.1969, domiciliat în satul Câmpeni, ., studii- 10 clase, cetățean român, muncitor la .. Flămânzi, jud. B., căsătorit, CNP_, fără antecedente penale) pentru comiterea infracțiunii de lovire prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art.5 din Codul penal la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.
În temeiul art. 81 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 2 ani și 3 luni, ce constituie termen de încercare potrivit art.82 din Codul penal din 1969.
În baza art.71 alin.1,2 din Codul penal din 1969 aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a doua, lit.b din Codul penal anterior iar în temeiul alin.5 al aceluiași articol suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării termenului de încercare prin comiterea unei alte infracțiuni și a consecințelor neachitării despăgubirilor stabilite în sarcina sa prin prezenta sentință până la expirarea termenului de încercare.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de B. I., domiciliat în ., județul B., CNP_, și obligă inculpatul să-i achite despăgubiri în sumă de 4520 lei din care 3000 lei reprezintă daune morale.
Obligă inculpatul să achite părții civile S. Județean de Ambulanță B. suma de 355 lei reprezentând contravaloare transport și asistență medicală acordată victimei.
În baza art.276 alin.1,2 din Codul de procedură penală obligă pe inculpatul C. N. să achite părții civile B. I. cheltuieli judiciare în sumă de 500 lei.
În temeiul art.274 din Codul de procedură penală obligă inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 175 lei.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2014.
Președinte,Grefier,
Red./MM
Tehnr.OS/17.06.2015
Ex.2
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Sentința nr. 1143/2014.... → |
|---|
