Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 749/2014. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 749/2014 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 22749/193/2013
Dosar nr._ plângere art. 2781 C.p.p
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.- SECȚIA PENALĂ
JUDEȚUL B.
Ședința publică din 17 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - M. M.
GREFIER – B. I.
Cu participarea doamnei procuror C. P. de la P. de pe lângă Judecătoria B.
SENTINȚA PENALĂ Nr. 749
La ordine pronunțarea asupra plângerii formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală de petenta F. L..
Dezbaterile în fond a cauzei au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2014 și apoi pentru data de astăzi, 17 martie 2014, când
J U D E C A T A
Prin plângerea introdusă la Judecătoria B. la data de 15 octombrie 2013 petenta F. L. a solicitat, în calitate de învinuită, în baza art.2781 din vechiul Cod de procedură penală, desființarea ordonanței nr.1747/ll/2 a prim procurorului și a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ dată de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr.4378/P/2011 și aplicarea unui avertisment.
În motivarea plângerii petenta susține că situația de fapt a fost reținută corect de procuror dar că a avut loc o greșită individualizare a sancțiunii care s-a realizat fără a se raporta la modul concret al comiterii faptei, persoana învinuitei și cuantumul relativ mic al prejudiciului. Petenta nu a contestat prin plângere soluția parchetului întemeiată pe prevederile art.18 ind.1 din Codul de procedură penală, recunoscându-și practic vinovăția, ci sancțiunea aplicată pe care a considerat-o necorespunzătoare gravității faptei și în raport de circumstanțele sale personale.
Investită cu soluționarea cauzei, instanța a dispus citarea petentei și atașarea dosarului de urmărire penală în care s-a adoptat soluția atacată.
În conformitate cu dispozițiile art.278 ind.1 alin.4 din Codul de procedură penală s-a dispus citarea la proces a părții vătămate C. M. M.. Aceasta s-a prezentat la proces și a depus la dosar înscrisuri, fotografii, pentru a dovedi vinovăția petentei în comiterea faptei de distrugere pentru care a fost cercetată.
În ce privește procedura de soluționare a plângerii, trebuie menționat că plângerea petentei F. L. este întemeiată pe dispozițiile art. 278 ind.1 din Codul de procedură penală, text de lege în vigoare la momentul promovării plângerii. Începând cu data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea 135/2010 privind Codul de procedură penală ce conține noi dispoziții referitoare la procedura de contestare a soluțiilor de netrimitere în judecată(art.340- art.341). Fiind vorba de o succesiune de legi intervenită în cursul procesului, până la pronunțarea unei soluții definitive cu privire la învinuirea formulată împotriva petentei - învinuite, se pune probleme stabilirii procedurii de soluționare a cauzei prin alegerea uneia din cele două reglementări legislative. În acest sens se fac precizări prin art.15 din Legea 255/2013, text ce prevede că „ plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege. ” Cum la data de 1 februarie 2014 - data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală - plângerea numitei F. L. se afla pe rolul instanței, aceasta va fi judecată potrivit regulilor prevăzute de vechiul cod respectiv art.278 ind.1 din Codul de procedură penală din 1969.
Din examinarea dosarului de urmărire penală instanța reține următoarele:
La data de 20 septembrie 2011 numita C. M. M. a formulat plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări față de numita F. L. sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 din vechiul Cod penal. Prin ordonanța din 21 decembrie 2011 P. de pe lângă Judecătoria B. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei sancțiuni administrative, conform art.11 pct.1 lit.b raportat la art.10 lit.b ind.1 din Codul de procedură penală apreciindu-se că fapta învinuitei nu prezintă pericolul social necesar pentru existența infracțiunii.
Soluția a fost infirmată de prim procuror care a dispus schimbarea temeiului juridic al soluției în art.10 lit. d din Codul de procedură penală, constatând că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
Prin sentința penală nr.2468/18.12.2012 a Judecătoriei B. a fost desființată ordonanța din 21 decembrie 2011 și s-a trimis cauza parchetului în vederea continuării cercetărilor față de numita F. L. sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere.
În fapt s-a reținut că părțile locuiesc în satul Cătămărăști- Deal, . B. și au locuințele învecinate. Între acestea au apărut neînțelegeri în urmă cu câțiva ani cauzate de modul de amplasare a gardului, numita F. L. susținând că familia C. a amplasat un stâlp pe proprietatea sa. Pe fondul stării conflictuale preexistente, la data de 18 septembrie 2011, în jurul orelor 11:00, învinuita a distrus cu o bărdiță mai multe plăci din piatră de pe stâlpul gardului ce împrejmuiește proprietatea părții vătămate C. M. M., cauzând un prejudiciu în valoare de 500 lei.
Organele de urmărire penală au reținut că învinuita se face vinovată de comiterea faptei descrise dar, ținând cont de împrejurările comiterii acesteia, de modul și mijloacele de săvârșire, persoana acuzatei care a recunoscut fapta și valoarea redusă a prejudiciului, sunt incidente dispozițiile art.18 ind.1 din Codul penal din 1968 și că prin fapta autoarei s-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală. Prin urmare, s-a dispus prin ordonanța din 26 iulie 2013 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei și aplicarea unei sancțiuni administrative constând în 350 lei amendă (conform art.11 pct.1 lit.b raportat la art.10 lit.b ind.1 din Codul de procedură penală).
Soluția a fost atacată de învinuită care, în baza art.278 din Codul de procedură penală, s-a adresat cu plângere prim procurorului parchetului. Prin ordonanța nr.1747/ll/2 din 24 septembrie 2013 acesta a respins ca nefondată plângerea constatând că procurorul de caz a reținut în mod corect situația de fapt și că soluția procurorului este legală și temeinică.
Situația de fapt prezentată și soluția adoptată au fost stabilite în baza unui probatoriu alcătuit din plângerea și declarațiile părții vătămate C. M. M., înscrisuri, declarațiile învinuitei, planșe fotografice, procese verbale întocmite de organele de poliție.
Din analiza dosarului de urmărire penală instanța reține vinovăția numitei F. L. în comiterea faptei ce i se impută și care constă în distrugerea unor plăci din piatră de pe stâlpul porții locuinței părții vătămate. Acuzata și-a recunoscut vinovăția prin plângerea formulată, fapta sa fiind comisă pe fondul neînțelegerilor dintre părți cu privire la amplasamentul acelui stâlp.
Situația de fapt prezentată de parchet a fost corect stabilită fiind fundamentată de probatoriul dosarului astfel că va fi reținută și de instanța de judecată. În ce privește încadrarea juridică a faptei, se constată că este corectă, fapta învinuitei constituind infracțiunea de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 din Codul penal.
Aprecierea parchetului referitoare la lipsa pericolului social a faptei este considerată de instanță ca fiind justificată raportat la împrejurările în care a fost săvârșită, contextul în care a acționat acuzata, valoarea pagubei produse, persoana învinuitei care nu are antecedente penale, a avut o conduită procesuală corectă.
Art.18 ind.1 din Codul penal din 1968 – text în baza căruia s-a adoptat soluția de netrimitere în judecată - prevede că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile sociale apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. A..2 al aceluiași articol enumeră criteriile în funcție de care organul judiciar stabilește în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni. Luând în considerare tocmai aceste criterii ce se referă la modul și mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care a fost săvârșită, persoana și conduita învinuitei, instanța consideră că fapta numitei F. L. este lipsită de importanță și că prezintă un grad redus de pericol social.
Față de toate acestea instanța consideră că pentru reeducarea infractoarei și îndreptarea sa comportamentală este suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative pecuniare, ce este de natură a-i atrage atenția asupra gravității și consecințelor faptei sale. În ce privește cuantumul amenzii administrative se apreciază că este corespunzător gravității faptei și că nu se impune reducerea ei sau înlocuirea cu altă sancțiune administrativă. Chiar dacă fapta acuzatei prezintă un pericol social redus, aceasta există și a avut drept consecință producerea unei pagube materiale. Atitudinea învinuitei care a înțeles să „rezolve” conflictul în acest mod trebuie sancționată pentru ca aceasta să înțeleagă pe viitor că trebuie să respecte dreptul de proprietate al celorlalți și să apeleze la mijloacele legale de soluționare a neînțelegerilor.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că soluția de netrimitere în judecată adoptată de către parchet în prezenta cauză este legală și temeinică și că nu se impune modificarea acesteia. În consecință, se va respinge plângerea promovată de petenta F. L., conform art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, și se va menține ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr.4378/P/2011 din 26 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. precum și ordonanța prim procurorului nr. 1747/ll/2 din 24 septembrie 2013.
Conform art.275 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea plângerii în sumă de 85 lei vor fi suportate de petentă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta F. L., domiciliată în satul Cătămărăști- Deal, . B., CNP_ .
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit.a din vechiul Cod de procedură penală menține ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr.4378/P/2011 din 26 iulie 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. privind pe petenta – învinuită și ordonanța prim procurorului nr. 1747/ll/2 din 24 septembrie 2013.
Obligă petenta F. L. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 85 lei, conform art.275 alin.2 din Codul de procedură penală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2014.
PreședinteGrefier - Plecat de la instanță
Semnează grefier șef
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
