Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 29/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 8718/117/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA PENALĂ NR. 29/2014
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2014
Instanța compusă din:
Președinte: L.-Anișoara C.
Grefier: A. B.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei penale privind pe petenții C. M. D. și C. M., cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului data de 23.05.2013 dată în dosarul nr. 1356/P/2011 (art. 278 ind. 1 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror D. M. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2014, care fac parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea la data de 16 ianuarie 2014 și apoi la data de 23 ianuarie 2014 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin plângerea împotriva rezoluției procurorului ierarhic superior emisă la data de 23.07.2013 sub nr. 575/II/2/2013, de către prim procurorul de la Tribunalul Cluj prin care s-a respins plângerea împotriva rezoluției procurorului de caz emisă la data de 23.05.2013, în dosarul nr. 1356/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M. T. Ș., O. C. și B. T., pentru săvârșirea infracțiunilor de omor prev. de art. 174 din Codul Penal din 1969 și respectiv determinarea sau înlesnirea sinuciderii prev. de art. 179 din Codul Penal din 1969, și înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 05.07.2013, sub număr unic de dosar_, petenții C. M. și C. M. au solicitat admiterea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și a rezoluției prim procurorului, desființarea acestor rezoluții și restituirea dosarului la procuror în vederea reluării cercetărilor în cauză.
În motivarea plângerii petenții au arătat că la data de 23 decembrie 2011, în jurul orei 21:30, lucrători de poliție din cadrul Poliției Mun. Cluj-N. au fost sesizați de către M. T. Ș. cu privire la faptul că C. V., fiul petenților, s-ar fi aruncat de la balconul apartamentului nr. 6 de pe . Cluj-N.. Din cercetări a rezultat faptul că la 23.12.2011, C. V. împreună cu M. T. Ș. s-au deplasat la locuința lui B. T. și împreună cu O. C., toți patru ar fi rămas în locuința ocupată cu chirie de către B. T., până în jurul orelor 21:30, când C. V. s-ar fi aruncat de la balconul acestei locuințe.
Petenții arată că toată cercetarea penală a fost deficitară, fiind efectuată superficial și lacunar, și că organele de cercetare penală au pornit de la o premisă eronată, ce a sinuciderii fiului petenților, astfel că nu au luat în calcul alte variante de lucru. În plus din actele efectuate în cauză rezultă o . contradicții care nu au fost elucidate de către organele de anchetă, astfel că se impune reluarea cercetărilor și începerea urmăririi penale.
Din actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin rezoluția din 18.06.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emisă în dosarul de urmărire penală nr. 1356/P/2011, a fost confirmată propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală în cauza privind moartea suspectă a numitului C. Vald, conform art. 10 lit. b din Codul de Procedură Penală din 1968, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei rezoluții au formulat plângere la prim procurorul ierarhic superior petenții C. M. și C. M., părinții persoanei decedate C. V., plângere ce a fost admisă prin ordonanța procurorului ierarhic superior, din data de 30.07.2012, sub nr. 569/II/2/2012, și a fost infirmată rezoluția nr. 1356/P/2011 din 18.06.2012 a Parchetului de pe lângă Tf și s-a dispus trimiterea cauzei la IPJ Cluj pentru continuarea cercetărilor cu privire la moartea suspectă anumitului C. V..
Prin rezoluția din data de 25.05.2013 emisă înregistrată în dosarul nr. 1356/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 179 C. pen., respectiv art. 174 (și art. 175 lit. a și d) C. pen. împotriva numiților M. T.-Ș., B. T. Și O. C., precum și împotriva A.N.
Și împotriva acestei rezoluții petenții au formulat plângere care a fost însă respinsă prin rezoluția prim procurorului de la Tribunalul Cluj din data de 23.07.2013, emisă sub nr. 575/II/2/2013.
În cuprinsul acestei rezoluții s-a reținut că prin referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, din 30 aprilie 2013, organul de cercetare a propus procurorului neînceperea urmăririi penale în cauza privind moartea numitului C. V..
Această propunere a fost confirmată prin rezoluția procurorului de caz, care, și-a însușit considerentele organelor de cercetare penală și a emis și propria argumentație pentru adoptarea unei atare soluții procedurale.
Așa fiind s-a reținut că, după infirmarea soluției procesuale inițiale, s-a analizat utilitatea solicitării de a se realiza o expertiză medico-legală asupra cadavrului numitului C. V., cu intenția de a se efectua din nou examinări medico-legale necesare care ar fi putut să confirme sau să infirme dacă la data decesului victimei aceasta avea în organism „urme” de alcool sau droguri. Pentru că în acest scop era necesară exhumarea cadavrului, s-a procedat, până a se lua această decizie, la consultarea I.M.L. Cluj-N. cu privire la existența obiectivă a posibilității de a se putea face asemenea constatări medico-legale după timpul scurs de la deces. Dată fiind opinia acestui institut, organul de urmărire penală a putut să aprecieze că administrarea acestui mijloc de probă nou - expertiza medico-legală - nu poate produce probe care nu erau deja documentate în speță cu privire la împrejurările de fapt anterioare și / sau concomitente producerii evenimentului cercetat.
Față de toate aceste argumente, cercetarea penală efectuată în cazul morții violente a numitului C. V. duce la concluzia că decesul acesteia a fost rezultatul exclusiv al voinței acestuia, prin sinucidere, neexistând indicii obiective și temeinice cu privire la înlesnirea ori determinarea acestei voințe de către persoanele care s-au aflat împreună cu decedatul în locuința de la balconul căreia s-a produs precipitarea sus-numitului, ori cu privire la intenția acestor persoane de a-l ucide.
În afară de cele mai sus reținute, prin rezoluția prim procurorului s-a mai reținut că, sub aspect faptic, la 23 decembrie 2011, în jurul orei 21:30, lucrători de poliție din cadrul Poliției Mun. Cluj-N. au fost sesizați de către M. T. Ș. cu privire la faptul că numitul C. V. s-ar fi aruncat de la balconul apartamentului nr. 6 de pe . Cluj-N.. Din cercetări a rezultat faptul că la 23.12.2011, C. V. împreună cu M. T. Ș. s-au deplasat la locuința lui B. T. și împreună cu O. C., toți patru ar fi consumat băuturi alcoolice și au fumat o țigară spice adusă acolo de către C. V..
Fiind audiați, cei trei martori au declarat că după ce au consumat alcool și au fumat țigara respectivă, la un moment dat C. V. s-ar fi ridicat de pe pat, a deschis ușa balconului și s-a aruncat.
Conform raportului de constatare medico-legală moartea lui C. V. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale, cu . calotei și bazei craniului, iar leziunile s-au putut produce prin cădere de la înălțime.
Conform aceluiași raport alcoolemia victimei a fost zero, iar examenul toxicologic a fost negativ pentru droguri.
După restituirea dosarului s-au efectuat cercetările penale menționate în ordonanța de infirmare, în sensul că s-a stabilit că nu a fost identificat un dosar penal privind pe inculpatul C. V.. Totodată, în urma audierii doamnei Z. M., farmacistă la Laboratorul toxicologic la Institutul de Medicină Legală Cluj-N., aceasta a arătat că nu este posibilă detectarea cantității de THC în acest moment (f. 80), iar conform adresei Institutului de Medicină Legală Cluj-N. „M. Minovici” (f. 87) o eventuală exhumare și o eventuală efectuare a unei expertize medico-legale nu ar putea duce la identificarea unor elemente noi în cauză, ținându-se cont de faptul că după necropsie cadavrul a fost suspus unor tehnici de tanatopraxie (îmbălsămare).
Față de imposibilitatea administrării unor probe noi care să conducă la o modificare a stării de fapt reținute, s-a constatat că în cauză nu există indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei fapte penale.
Prin plângerea împotriva soluției petenții au solicitat exhumarea și examinarea în detaliu a traumatismului cranio-cerebral, bazându-se pe inadvertențele care ar exista între declarațiile martorilor și declarațiile lucrătorilor SMURD. S-a apreciat însă că plângerea este neîntemeiată și a fost respinsă.
Conform raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, moartea lui C. V. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo - cerebrale, cu . calotei și a bazei craniene, leziunile putându-se produce prin cădere de la înălțime, la examenul intern al capului constatându-se un focar de fractură multieschimos, cu înfundare de 2,5 cm, fronto-biparieto-occipital de formă eliptică, din care s-au desprins prin defractură îndreptate spre baza craniului.
Întrucât după restituirea dosarului s-a intenționat lămurirea motivului pentru care C. V. s-ar fi aruncat de la balcon și cum au existat suspiciuni cu privire la adevărul celor declarate de către martorii audiați, în cauză s-a dispus efectuarea unor rapoarte de constatare tehnico-științifică privind comportamentul simulat al martorilor audiați, B. T., Ostrodeanu C. și Medean T. Ș. (f. 53-68). Printre întrebările adresate martorilor au fost cele legate de modalitatea în care C. V. a sărit de pe balcon și dacă martorii spun adevărul ori mint atunci când spun că V. C. a sărit de pe balcon. Concluziile rapoartelor întocmite în cauză au reliefat faptul că răspunsurile niciunuia dintre martori nu a provocat modificări psihofiziologice specifice comportamentului simulat.
Astfel, se constată că nu există nici un indiciu din care să rezulte că declarațiile martorilor oculari nu ar fi conforme realității. Mai mult, declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv rezoluțiile rapoartelor de constatare tehnico-științifică și medico-legală.
Singurul aspect neelucidat în cauză îl constituie motivul pentru care V. C. s-a aruncat de la balcon, însă acest aspect nu poate fi lămurit prin exhumarea cadavrului.
În cauză s-au administrat toate probele posibile, cu mențiunea că în ceea ce privește exhumarea cadavrului, aceasta a fost apreciată pe bună dreptate drept inoportună. Aspectele semnalate de părțile vătămate privitoare la posibile neconcordanțe la declarațiile martorilor nu se confirmă.
Cu privire la plângerea împotriva rezoluției procurorului ierarhic superior, instanța apreciază că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă.
Astfel în raport de criticile aduse rezoluțiilor, instanța reține că nu prezintă relevanță, din perspectiva petenților, faptul că martorilor M. T. Ș., O. C. și B. T. nu li s-a adus la cunoștință niciodată că sunt cercetați ca făptuitori ai infracțiunilor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de ei, deoarece o asemenea încălcare a procedurii poate fi invocată numai de către cei vătămați, ori aceștia sunt martorii amintiți și nicidecum petenții.
Ceea ce trebuie lămurit în speța de față este elementul subiectiv, adică dacă voința persoanei decedate de a se precipita de la balconul în cauză a interferat cu voința vreunei alte persoane, în ce mod, și cine este acea persoană, sau dacă, dimpotrivă la baza precipitării numitului C. V. de la balcon a stat voința unei alte persoane, de ce anume și cine este persoana respectivă.
Ori inadvertențele sesizate de către cei doi petenți în cadrul materialului probator existent la dosarul cauzei nu ar putea conduce sub nici o formă la lămurirea acestor aspecte, întrucât practic din argumentarea logică a plângerii reiese dorința, de înțeles din punct de vedere uman, a părinților celui decedat de a înțelege ce l-a determinat pe fiul lor să recursă la acest gest. Ori cei doi petenți doresc să realizeze acest deziderat prin intermediul organelor judiciare, ceea ce nu este posibil, întrucât organele judiciare pot interveni numai în măsura în care la dosar ar exista date că persoana decedată nu a acționat liber în momentul în care s-a aruncat de la balcon, sau că o persoană, sau mai multe, l-a/l-au aruncat, ori asemenea date nu există.
În cele ce urmează vom răspunde pe rând acestor inadvertențe. Astfel, petenții au susținut că audiat în cauză, martorul ocular M. T. a declarat că, în ziua de 23.12.2011, pe la ora 13:00, s-a întâlnit cu C. V. în centru, la o cafenea pe . nu ar corespunde adevărului, întrucât petenții fiind acasă în ziua de 23.12.2011 și au auzit cum M. T. a sunat insistent la interfon, a vorbit prin interfon cu fiul lor, chemându-l să coboare, insistența lui iritându-l pe acesta. Așa cum înșiși petenții recunosc, acest aspect este irelevant în elucidarea circumstanțelor în care fiul lor a murit, însă ei consideră că ridică semne de întrebare privind sinceritatea cu care M. T. a relatat și alte aspecte în calitate de martor ocular.
Ținem să precizăm că sinceritatea martorului M. T. Ș. a afost verificată, prin intermediul unor mijloace tehnico-științifice, vorbind aici de raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, iar această probă a conchis că M. T. a fost sincer, cu privire la întrebările esențiale ale cauzei.
Pe de altă parte în legătură cu aspectul de mai sus, nu există alte indicii care să susțină versiunea celor doi petenți, prin urmare la dosar există depozițiile lor în contrapartidă cu cea a lui M. T., adică, în termeni nejuridici este vorba de cuvântul petenților împotriva cuvântului numitului M. T..
Se mai reține că martorul M. T. a declarat că toți cei patru tineri și-au petrecut după-amiaza și seara zilei de 23.12.2011 povestind și vizionând videoclipuri pe internet, subliniind faptul că nu au jucat jocul numit Catan, în timp ce martorii B. T. și O. Giprian au declarat că toată după-masa și seara au jucat Catan.
Și cu privire la aceste neconcordanțe subliniem că ele ar putea prezenta relevanță numai din perspectiva verificării sincerității martorilor, ori așa cum am arătat în cele ce preced, această sinceritate a fost verificată, și nu poate fi pusă la îndoială, din punct de vedere tehnico-științific.
Se mai subliniază că cei trei martori oculari care au stat în aceeași cameră împreună cu fiul petenților mai mult de 5 ore înainte de moartea sa, au variante diferite și în privința comportamentului persoanei decedate din seara respectivă.
Astfel, martorul O. C. a declarat că M. T. i-a spus că V. vrea să plece din locuință fără el și că V. și-ar fi manifestat această intenție de a pleca într-o discuție avută cu M. T. în bucătărie.
Atât martorul O. C., cât și B. T. susțin că, în jurul orei 20, V. a vrut să meargă, chiar s-a încălțat în hol pentru a pleca, dar O. C. l-a determinat să se descalțe și să mai stea pentru că era „într-o stare de derută, amețit, băut”.
Contrar celor susținute de martorii O. C. și B. T., M. T. a declarat că nu a avut nici o discuție cu V. în bucătărie, dar că, în jurul orei 20, el i-a spus lui V. să plece și că V. a vrut să mai rămână puțin, astfel încât au mai stat la insistențele lui V..
De-asemenea, contrar celorlalți doi martori oculari, M. T. a declarat că V. nu era amețit, nu se simțea rău, dimpotrivă, era bine dispus.
Astfel, O. C. și B. T. susțin că V. era amețit, băut și că a vrut să plece pe la ora 20, dar că ei nu l-au lăsat, pe de altă parte, M. T. susține că V. nu era amețit, era binedispus și că a insistat să mai rămână în locuința celorlalți doi, nedorind să plece.
Toate aceste contradicții nu scot în evidență vreo intenție a unuia dintre martori de a ascunde ceva, și ce anume, ori vreo înțelegere a martorilor de a influența în vreun fel sau altul ancheta. De altfel petenții nu dau vreo interpretare acestor contradicții, mulțumindu-se să le redea. Instanța apreciază că aceste contradicții pot fi puse pe seama șocului pe care toți martorii oculari l-au suferit, gestul lui C. V. fiind neașteptat și neexplicabil și pentru cei trei martori, așa cum este și pentru părinții acestuia.
Toate celelalte contradicții existente între declarațiile celor trei martori, evidențiate de către petenți nu sunt de substanță, sub aspectul existenței posibilității influențării voinței celui decedat, și pot fi explicate în felul arătat mai sus.
De altfel declarațiile martorilor evidențiază faptul că între cele patru persoane nu exista o comunicare profundă, genul de relație dezvoltată între aceștia este atât de specifică generației din care fac parte, bazată pe unele interese ori afinități comune, însă cu un interes minim față de cealaltă sau celelalte persoane, și centrată spre propriul eu și propriile preocupări și trăiri.
Declarațiile acestor martori ca și ale celorlalte persoane audiate în cauză evidențiază faptul că persoana decedară trăia o perioadă de confuzie, marcată de propria nereușită în Germania, de faptul că avea prea mari așteptări de la sora sa, că părinții aveau de la el așteptări ce devansau posibilitățile și dorința lui de afirmare, de faptul că părinții erau în divorț, de relația relativ tensionată cu aceștia, care reiese din chiar declarațiile petentei C. M., de faptul că nu avea o prietenă, ceea ce constituia un motiv de persiflare din partea prietenilor, etc.
Așa cum am arătat la începutul acestor considerente eventuala reluare a anchetei ar fi utilă numai în situația în care ar putea aduce lămuriri cu privire la existența vreunui mobil în determinarea sau înlesnirea sinuciderii lui C. V., de către vreo persoană, sau, eventual, în omorârea lui, neprezentând relevanță motivul ce a stat la baza sinuciderii acestuia. Ori poziția în care a căzut fiul petenților de la balcon, nu poate aduce vreo lămurire cu privire la aspectele ce ar avea importanță și care au fost semnalate mai sus, care, subiective fiind, ar putea fi puse în evidență prin fapte obiective însă nu de natura celui reliefat de către petenți, și anume poziția corpului celui decedat imediat după căderea de la balcon.
Din perspectiva subliniată mai sus, nu are relevanță nici starea în care era C. V., anterior precipitării de la balcon, în percepția, oricum subiectivă, a celor trei martori, în condițiile în care, așa cum am evidențiat mai sus, probele de la dosar au relevat faptul că persoana decedată se afla într-o perioadă de frământări lăuntrice, mai mult sau mai puțin obiectivizate, însă care au fost totuși sesizate de persoanele care au fost audiate în cauză.
În privința rezultatului alcoolemiei și a lipsei drogurilor din sânge, instanța apreciază pe deplin lămuritoare datele de la dosar, fiind foarte posibil ca acest rezultat să fie zero, dat fiind consumul a maxim 400 ml de vin, cu aport alimentar, dată fiind înălțimea persoanei decedate de 1,85 m la o greutate probabilă de minim 70 de kg.
Cu privire la lipsa din sângele celui decedat a unor substanțe psihotrope, este de menționat că probabil unica țigară fumată avea o concentrație de tetrahidrocanabinol redusă, iar din aceasta au consumat patru persoane, fiecare trăgând aproximativ trei fumuri, așa cum reiese din declarația numitei B. T., de asemenea și consumul acestei țigări fiind suprapus cu aport alimentar.
Mai este necesar să subliniem că dezhumarea persoanei decedate C. V., pentru cercetarea traumatismului cranio-cerebral suferit, nu ar fi în măsură să aducă lămuriri cu privire la aspectele care ar putea interesa în speță, și care au fost subliniate de către instanță, și anume eventuala interferență în voința celui decedat de a se sinucide, a voinței altei persoane.
De asemenea nici efectuarea experimentului judiciar nu ar avea relevanță din perspectiva ce ar putea interesa ancheta, în condițiile în care, în ciuda a ceea ce se susține de către petenți, o persoană își poate lua elan chiar și de pe loc, cu atât mai mult când locul respectiv este balustrada unui balcon, în această situație, avântul luat fiind amplificat și de forța gravitațională.
Așa cum am mai arătat, este foarte greu de acceptat pentru părinți gestul extrem al copilului lor, iar din punct de vedere uman este de înțeles că aceștia încearcă să își explice mecanismele care l-au condus pe fiul lor la o asemenea decizie, însă, cu riscul de a ne repeta, la dosar nu există nici cele mai vagi suspiciuni că vreo persoană (sau mai multe) ar fi încercat să-l determine pe C. V. să se sinucidă, sau să înlesnească un astfel de demers, cu atât mai puțin există date că cineva l-ar fi omorât pe acesta.
Față de toate considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 2781 al. 8 lit.a Cod Procedură Penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenții C. M. D. și C. M. și va menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 23.05.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 1356/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj precum și rezoluția procurorului ierarhic superior nr. 575/II/2/2013 emisă la data de 23.07.2013.
În temeiul art.192 al. 2 Cod Procedură Penală va obliga petenții să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 50 lei fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 2781 al. 8 lit.a Cod Procedură Penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de către petenții C. M. D. și C. M., cu domiciliul în Cluj-N., ., ., și menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 23.05.2013 în dosarul de urmărire penală nr. 1356/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj precum și rezoluția procurorului ierarhic superior nr. 575/II/2/2013 emisă la data de 23.07.2013.
În temeiul art.192 al. 2 Cod Procedură Penală obligă petenții să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 50 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2014, în lipsa petenților și a intimaților.
PREȘEDINTE GREFIER
L.-ANIȘOARA C. A. B.
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 214/2014.... → |
|---|
