Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 864/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 864/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 10502/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 864
Ședința publică de la 02 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. F.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public –P. de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul P. O. C., împotriva sentinței penale nr. 3024 din data de 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ *, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 20.08.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 22.08.2014 respectiv 02.09.2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3024/22.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ *, Judecătoria C. a respins contestația la executare formulată de condamnatul P. O. C. și a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 NCP.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp, a obligat condamnatul la 70 lei cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 12.02.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr. de dosar_ cererea formulata de petentul condamnat P. O. C., prin care a solicitat modificarea pedepsei ce i-a fost aplicata prin s.p. nr. 1541/14.06.2011 a Judecătoriei C., pronunțata in dosarul nr._/215/2010, având în vedere faptul ca a intervenit o lege noua, mai favorabila, care prevede o pedeapsa mai ușoara decât cea pe care o executa.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 6 NCP si art. 595 NCPP.
Prin s.p. nr. 1259/28.02.2014 a Judecătoriei C., în temeiul art. 16 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, art. 23 din Legea 255/2013 și art 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de petentul P. O. C.. În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul P. O. C. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C., inculpatului P. O. C. i-a fost aplicată o pedeapsă 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei.
Prin sentința penală nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C. inculpatului P. O. C., i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 321 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.p., art. 75 lit. a C.p. și în baza art. 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Potrivit art. 6 alin 1 C.pen. „ când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim „ .
Instanța a reținut că inculpatul P. O. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 321 alin. 1,2 C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.p.,art. 75 lit. a C.p. și în baza art. 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani, iar dispozițiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, prevăd că măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza Codului Penal din 1969 se menține și după . Codului Penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Având în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, instanța a respins contestația la executare formulată de petentul P. O. C..
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. a fost obligat petentul P. O. C. la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație petentul P. O. C..
Prin decizia penala nr. 191/25.04.2014 a Tribunalului D. s-a admis contestația formulată de condamnatul P. O. C., împotriva s.p. 1259/2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ .
S-a desființat sentința penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei C..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul D. a reținut că prin s.p. nr. 1541/2010 a Judecătoriei C. definitiva prin d.p. nr. 882/26 mai 2011 a Curții de apel C., contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 al. 1, 2 Cp cu aplic art. 74 lit. a, 75 lit. a Cp, iar in baza art. 86/2 cp s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Contestatorul a solicitat reducerea acestei pedepse întrucât a intervenit o lege noua mai favorabila care prevede o pedeapsa mai ușoara decât pedeapsa ce i-a fost aplicata.
Instanța de fond nu a analizat motivul contestației formulate de contestator, nu a arătat daca se impune sau nu reducerea pedepsei in raport de limitele de pedeapsa prevăzute de Noul Cod Penal pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat, limitându-se la a invoca dispozițiile art. 16 din legea nr. 187/2012 .
Motivarea hotărârii este o condiție esențiala care justifica echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justițiabilului de a fi convins ca justiția a fost înfăptuita, iar pe de alta parte, prin dreptul acestuia de a cunoaște oportunitatea pronunțării caii de atac ,dar si de a permite instanței de control judiciar sa analizeze, in speța, situația juridica a condamnatului.
Pentru aceste considerente, tribunalul in baza art. 8 Cpp si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor a admis contestația formulată de condamnatul P. O. C. împotriva s.p. 1259/2014 a Judecătoriei C. pronunțată în dosarul nr._ .
A desființat sentința penală atacată a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoriei C..
În rejudecare, cauza a fost înregistrata la data de 13.05.2014, sub nr. de dosar_ *.
Urmare a admiterii declarației de abținere a președintelui completului de judecata PM2, cauza a fost repartizata la completul PM1, la data de 19.05.2014.
În vederea soluționării cauzei, s-a dispus emiterea unei adrese către petent, conform art. 23 alin. 8 din legea 255/2013 cu privire la termenul acordat si la posibilitatea de a formula concluzii scrise.
Analizând cererea formulata de petentul condamnat, instanța constata ca aceasta este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C., inculpatul P. O. C. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1, 2 Cp, cu aplic. art. 74 lit .a Cp, art. 75 lit. a Cp, art. 80 alin. 2 Cp.
În temeiul art. 86/1 Cp s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani si 6 luni închisoare aplicata inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
Instanța de fond a constatat ca infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul are corespondent în NCP, iar pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare ce i-a fost aplicata petentului condamnat prin sentința penala sus amintita nu depășește maximul prevăzut de noul cod penal pentru infracțiunea săvârșita de petent, prevăzuta de art. 371 NCp cu aplic. art. 77 lit. a NCp, respectiv maximul la care se poate ajunge prin aplicarea acestei circumstanțe agravante conform art. 78 NCp, respectiv aplicarea pedepsei pana la maximul special (de 2 ani prev. de art. 371 NCP), la care, daca este neîndestulător, se poate adăuga un spor de pana la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim.
Astfel, la maximul de 2 ani se poate adăuga un spor de 8 luni (o treime din 2 ani). In consecința, pedeapsa la care se poate ajunge conform NCP pentru infracțiunea săvârșita de petentul condamnat este de 2 ani si 8 luni, aceasta pedeapsa fiind mai mica decât pedeapsa pe care o executa petentul, respectiv de 2 ani si 6 luni.
In ceea ce privește reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.a cp din 1969, instanța a constatat ca aceasta circumstanța nu are corespondent in noul Cod penal.
Totodată, instanța de fond a mai constatat ca, in ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 16 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza Codului Penal din 1969 se menține și după . Codului Penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cp: când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Iar potrivitart. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi,
F. de toate aceste aspecte, prima instanță a respins contestația la executare formulată de condamnatul P. O. C. și a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 NCP.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cpp, a obligat condamnatul la 70 lei cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a formulat contestație, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că se impune reducerea pedepsei pe care o execută în prezent.
Analizând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, dar și în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin decizia penală nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C. inculpatului P. O. C., i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare în baza art. 321 alin. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.p., art. 75 lit. a C.p. și în baza art. 86 ind. 1 C.p. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Potrivit art. 6 alin 1 C.pen. „ când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim „ .
Infracțiunea are corespondent în NCP dispoz. art. 371, potrivit cărora această faptă se sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar instanța de fond în mod greșit a considerat că la acest maxim trebuie adăugat și sporul de 8 luni, ca urmare a reținerii circumstanțelor agravante, deoarece, potrivit deciziei nr.8/26.05.2014 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr._ /HP/P s-a statuat că "la maximul special prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită, nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă".
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul constată că pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată inculpatului este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 2 ani, astfel că se impune reducerea pedepsei de la 2 ani și 6 luni la 2 ani închisoare și implicit reducerea termenului de încercare de la 5 ani la 4 ani și 6 luni.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoz. art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp, va admite contestația formulată de P. O. C., va desființa sentința penală nr. 3024/22.05.2014 a Judecătoriei C. și rejudecând:
În baza art. 6 alin. 1 NCP va reduce pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cp, cu aplic. art. 74 lit. a și art. 75 lit. a Cp la maximul de 2 ani închisoare prevăzut de art. 371 NCP, cu aplic. art. 77 lit. a NCp și termenul de încercare al suspendării sub supraveghere de la 5 ani la 4 ani și 6 luni.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de P. O. C., fiul lui J. M. și M., născut la data de 22.10.1986, în C., domiciliat în C. . A12, ., jud. D., CNP_.
Desființează sentința penală nr. 3024/22.05.2014 a Judecătoriei C. și rejudecând:
În baza art. 6 alin. 1 NCP
Reduce pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 321 alin. 1 și 2 Cp, cu aplic. art. 74 lit. a și art. 75 lit. a Cp la maximul de 2 ani închisoare prevăzut de art. 371 NCP, cu aplic. art. 77 lit. a NCp și termenul de încercare al suspendării sub supraveghere de la 5 ani la 4 ani și 6 luni.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1541/14.06.2010 a Judecătoriei C., definitivă prin d.p. nr. 882/26.05.2011 a Curții de Apel C.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.09.2014.
Președinte, Grefier,
E. F. M. B.
Red. Jud. E.F./tehnored. M.B.
09 Septembrie 2014/4 ex.
J.f. C. A.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 453/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 178/2014.... → |
|---|
