Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 1319/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1319/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-12-2014 în dosarul nr. 42032/215/2014/a3
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1319
Ședința publică din data de 22.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte - C. G. C.
Grefier - M. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D.
a fost reprezentat de procuror D. B.
Pe rol, judecarea contestației formulate P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de Cameră Preliminară din data de 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, privind pe inculpatul Ț. G. M., având ca obiect verificare măsuri preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul Ț. G. M. asistat de apărători aleși, av. T. N. și E. D., care depun împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea contestației, desființarea încheierii instanței de fond și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul Ț. G. M., considerând că este neoportună în acest moment procesual înlocuirea acestei măsuri preventive cu măsura controlului judiciar, raportat la activitatea infracțională desfășurată de acesta, calitatea subiectului pasiv, urmărire produse, dar și pericolul pe care îl reprezintă inculpatul pentru ordinea publică. De asemenea, motivele invocate de apărătorii inculpatului în susținerea cererii formulate, au fost analizate în momentul soluționării contestației formulate împotriva încheierii prin care inculpatul a fost arestat preventiv.
Apărătorul ales al inculpatului Ț. G. M., av. Tănăescu N., solicită respingerea contestației parchetului și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, considerând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu și față de vârsta inculpatului de 19 ani, atitudinea procesuală a acestuia, faptul că nu are antecedente penale, este integrat în familie și societate, astfel cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, a avut un loc de muncă, a conștientizat gravitatea faptei comise și a consecințelor produse, dar și obligațiile ce i s-ar impune în situația în care s-ar dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv și a consecințelor încălcării acestora cu rea credință.
În plus, precizează că inculpatul nu a cunoscut calitatea de polițist a părții vătămate, întrucât acesta nu purta ținuta vestimentară specifică și nici nu s-a legitimat.
Apărătorul ales al inculpatului Ț. G. M., av. E. D., solicită respingerea contestației formulate, pentru motivele invocate de av. T. N., precizând în plus că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la dispunerea arestării preventive a inculpatului și nici nu există temeiuri noi pentru menținerea acestei măsuri, considerând că timpul petrecut în arest a fost suficient pentru inculpat pentru a conștientiza gravitatea faptei sale. Acesta cunoaște obligațiile prevăzute de lege, le va respecta întocmai, se va prezenta ori de câte ori va fi chemat și nici nu va mai săvârși noi infracțiuni. Se mai arată, de asemenea, că inculpatul avea un loc de muncă la data arestării sale, este tânăr și se află în continuarea studiilor.
În plus, av. T. N., apărătorul inculpatului Ț. G. M., învederează instanței că în ipoteza în care se va admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, solicită ca aceasta să se dispună pentru adresa din . Văii, ., județul D. și nu pentru adresa unde a dispus prima instanță, aceasta fiind adresa unde locuiește efectiv.
Inculpatul Ț. G. M., având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu pentru motivele arătate de apărătorii săi aleși, precizând, în plus, că nu va influența desfășurarea procesului penal, va respecta obligațiile ce i se vor impune și consideră că fiind arestat preventiv nu poate să-și dovedească nevinovăția și adevărata stare de fapt.
Dezbaterile fiind închise;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de Cameră Preliminară din data de 18.12.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C., în baza art. 208 alin.1,2 C.p.p. rap, la art. 242 alin. 2 C.p.p. a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul Ț. G. M., prin încheierea din camera de consiliu nr. 123 din 28.10.2014 a Judecătoriei C., cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru o durată de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a impus inculpatului Ț. G. M. obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește în ., .,jud.D., fără încuviințarea instanței – Judecătoria C..
În baza art. 221 alin.2C.p.p., a stabilit că pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să nu comunice cu partea vătămată C. M. NICUȘOR și martorii Rotocol M. M., F. D. F. și G. C..
Supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu și a obligațiilor impuse inculpatului, se va face de către Postul de Poliție Podari, județul D., care va urmări respectarea măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului.
A pus în vedere inculpatului disp. art. 221 alin. 5 și alin. 7 Cod procedură penală, privind cazurile și condițiile în care acesta poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu.
În baza art. 221 alin. 4 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Conform art. 221 alin. 8 Cod procedură penală, prezenta încheiere se comunică inculpatului, organelor de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului Ț. G. M. de sub puterea MAP nr. 116/ 28.10.2014 emis de Judecătoria C. dacă nu este arestat sau deținut în altă cauză, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.
S-a fixat termen la data de 16.01.2015, pentru când se citează partea vătămată cu mențiunea de a preciza dacă se constituie parte civilă în cauză și se emite adresă către IPJ D. pentru a înainta fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. nr._/P/2014 a fost trimis în judecată inculpatul Ț. G. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev de art.257 alin.1 și 4 C.p. rap la art. 193 alin.1 și 2 C.p.
În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul Ț. G.-M. în data de 27.10.2014, în jurul orei 18:00, în timp ce se afla în municipiul C., în zona . apropierea T.C.I.F., a exercitat acte de violență fizică asupra lui C. M.-Nicușor, în timp ce acesta se afla în zona în cauză în exercitarea atribuțiilor de polițist în cadrul I.P.J. D. - Secția nr. 3 Poliție Rurală Bucovăț – Postul de Poliție Ț., acte care i-au produs acestui funcționar public care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 8-9 de zile.
Față de dispozitiile art. 208 alin.1 și 2 Cpp, s-a fixat termen pentru a proceda în ședință publică, la verificarea legalității si temeiniciei stării de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul, prin apărători aleși a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 208 alin.1 Cpp, judecătorul de cameră preliminară înaintează dosarul instanței de judecată cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive.
Potrivit art. 208 alin.2 Cpp, instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
Potrivit art. 362 alin.2 Cpp, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice,, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208.
Potrivit art. 242 C.proc.pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
Art. 202 C.proc.pen. prevede că măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni. Nicio măsură preventivă nu poate fi dispusă, confirmată, prelungită sau menținută dacă există o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale. Orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Instanța de fond a constatat că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul Ț. G. M. a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Instanța a reținut că la acest moment procesual, măsura preventivă a arestului la domiciliu este suficientă pentru a asigura scopul prevăzut de art. 202 C.proc.pen, de a asigura buna desfășurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Potrivit art. 221 C.proc.pen., măsura arestului la domiciliu reprezintă tot o măsură preventivă privativă de libertate, care constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Instanța a reținut că prin luarea măsura arestului la domiciliu, inculpatul Ț. G. M. nu mai prezintă în concret, vreun pericol pentru ordinea publică, acesta având obligația ca pe o perioadă determinată, să nu părăsească imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.
Dacă inițial gravitatea faptei de ultraj a putut justifica într-adevăr arestarea preventivă, după aproximativ 2 luni de la luarea măsurii, menținerea inculpatului în stare de detenție nu se mai poate întemeia exclusiv pe simplul motiv al gravității faptelor de care este acuzat .
Potrivit art.5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, orice persoana arestata in conditiile prev.la alineatul 1 din aceeasi conventie, are dreptul de a fi judecată . sau eliberata in cursul procedurii. Incidenta art.5 din CEDO garanteaza ca o persoana nu va fi arestata preventiv pe o perioada de timp nedeterminata si ca totodata acesteia îi va fi respectata prezumtia de nevinovatie si dreptul la libertate si chiar daca exista suspiciuni ca aceasta a comis o infractiune grava care poate justifica privarea de libertate, nu trebuie sa se faca abstractie de celelalte principii si drepturi fundamentale ce guverneaza derularea procesului penal.
Detentia preventiva trebuie sa aiba un caracter exceptional, starea de libertate fiind starea normala si ea nu trebuie sa se prelungeasca dincolo de limite rezonabile, independent de faptul ca ea se va deduce sau nu din pedeapsa (CEDO - Wemhoff c/a Germaniei), iar pe de alta parte insa, chiar daca durata instructiei penale nu depaseste limite considerate rezonabile, cea a detentiei o poate face (CEDO - Stogmuller c/a Austriei) si nici continuarea detentiei nu poate sa serveasca pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate (CEDO - Letellier c/a Frantei) si in toate situatiile trebuie sa se intinda pe un termen rezonabil.
S-a apreciat că prin luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat și impunerea unor obligații în sarcina acestuia, este asigurată buna desfășurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
În cazul în care inculpatul ar încălca cu rea-credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care îi revin ori ar există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, instanța de judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului Ț. G. M., instanța a avut în vedre două aspecte, faptul că acesta nu are antecedente penale și faptul că inculpatul este o persoană integrată social, având studii medii și un loc de muncă stabil, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a apreciat că măsura arestului la domiciliu este suficientă pentru a asigura scopul prevăzut de art. 202 C.proc.pen., fiind proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului Ț. G. M. și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o pentru netemeinicie în sensul că, în esență, instanța de fond nu a realizat o evaluare justă a împrejurărilor concrete ale cauzei în momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive în camera preliminară, nu a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului prezintă un pericol social ridicat, fiind creat un climat de nesiguranță publică.
De asemenea, s-a mai arătat că luarea unei măsuri preventive mai ușoare respectiv măsura arestului la domiciliu nu ar fi proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite, întrucât nu există garanții că aceasta ar asigura pe deplin buna desfășurare a procesului penal, iar motivele invocate de către inculpat sunt cele de contestare a soluției date în dosarul în care s–a propus arestarea sa preventivă, motive ce au fost analizate deja de instanța de control judiciar când a apreciat asupra măsurii luate.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi examinate din oficiu conform art. 206 C.p.p., tribunalul constată că este întemeiată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. pentru următoarele considerente:
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.pen., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).
De asemenea, potrivit art. 202 C.pr.pen., măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Așadar, se constată că textele de lege menționate mai sus, instituie în favoarea inculpaților care au săvârșit infracțiuni, o vocație cu privire la măsura preventivă a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, instanța de judecată având posibilitatea de a aprecia, în funcție de datele concrete ale cauzei, respectiv gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpatului, dacă cercetarea acestuia în stare de libertate sau având obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește, cu respectarea unor anumite condiții și obligații, este de natură a asigura scopul procesului penal dar și scopul măsurilor preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 202 C.p.p.
Potrivit art. 208 alin. 2 C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Din analiza materialului probator administrat până la acest moment procesual, rezultă suspiciunea rezonabilă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de ultraj prev de art.257 alin.1 și 4 C.p. combinat cu art. 193 alin.1 și 2 C.p, pentru care a fost trimis în judecată, constând în aceea că în data de 27.10.2014, în jurul orei 18:00, în timp ce se afla în municipiul C., în zona . apropierea T.C.I.F., a exercitat acte de violență fizică asupra lui C. M.-Nicușor, în timp ce acesta se afla în zona în cauză în exercitarea atribuțiilor de polițist în cadrul I.P.J. D. - Secția nr. 3 Poliție Rurală Bucovăț – Postul de Poliție Ț., acte care i-au produs acestui funcționar public care îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității de stat leziuni traumatice a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 zile (respectiv 8-9 zile).
Astfel, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora (respectiv în loc public; calitatea persoanei vătămate; relațiile sociale încălcate; prin acte de violență, urmările produse fiind de o reală gravitate, leziunile fiind cuantificate în zile de îngrijiri medicale), se constată că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, condiții și cazuri expres și limitativ arătate în art. 223 C. proc. pen..
De asemenea, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal și în bune condiții a activității de administrare a probelor, neintervenind astfel schimbări în ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă a arestării este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației raportat la infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, fapte care se caracterizează în concret printr-o rezonanță socială semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. proc. pen.
În plus, durata arestării preventive nu a depășit un termen nerezonabil, inculpatul fiind arestat la data de 28.10.2014.
În plus, instanța constată că motivele invocate de către inculpat sunt aceleași cu cele de contestare a soluției date în dosarul în care s–a dispus arestarea sa preventivă, motive ce au fost analizate deja de instanța de control judiciar când a apreciat asupra măsurii luate.
Se constată astfel ca fiind îndeplinit atât caracterul necesar al măsurii privative de libertate, cât și caracterul insuficient al altor măsuri preventive mai puțin coercitive decât arestarea preventivă, având în vedere și faptul că cercetarea judecătorească este la debutul său, inculpatul nefiind audiat de către instanță.
Față de considerentele expuse, apreciind că măsura preventivă a arestării dispusă față de inculpatul Ț. G. M. este legală si temeinică, precum și verificând subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestei măsuri, caracterul necesar și proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, nefiind identificate din oficiu motive de nelegalitate ori netemeinicie, în temeiul art. 206 NCpp tribunalul va admite contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C., va desființa încheierea din data de 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. și rejudecând, în baza art. 362 alin. 2 din NCPP rap. la art. 208 alin. 2 din NCPP va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar în baza art. 208 alin. 3 NCPP rap. la art. 207 alin. 4 din NCPP va menține arestarea preventivă a inculpatului Ț. G. M. și va respinge cererea de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a acestuia cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpat.
În baza art. 275 alin 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 206 NCPP admite contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C., desființează încheierea din data de 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. și rejudecând:
În baza art. 362 alin. 2 din NCPP rap. la art. 208 alin. 2 din NCPP
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În baza art. 208 alin. 3 NCPP rap. la art. 207 alin. 4 din NCPP
Menține arestarea preventivă a inculpatului Ț. G. M., fiul lui I. și G., ns. 03.09.1995 în C., domiciliat în Podari, sat Livezi, ., jud. D., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C..
Respinge cererea de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a acestuia cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpat.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.12.2014, ora 11:15.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. C. M. D.
ROMÂNIA TRIBUNALUL D. SECȚIA PENALĂ | Dosar nr. _ Emisă la data de 22.12.2014 |
Operator de date cu caracter personal 4690 |
Către,
PENITENCIARUL C.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 307 din data de 22.12.2014 pronunțata în dosarul nr._, Tribunalul D. a admis contestația declarată de P. de pe lângă Judecătoria C., a desființat încheierea din data de 18.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. și rejudecând:
În baza art. 362 alin. 2 din NCPP rap. la art. 208 alin. 2 din NCPP a constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În baza art. 208 alin. 3 NCPP rap. la art. 207 alin. 4 din NCPP a menținut arestarea preventivă a inculpatului Ț. G. M. și a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv și de înlocuire a acestuia cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpat.
Definitivă.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. C. M. D.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 178/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 763/2014.... → |
|---|
