Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 139/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 139/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 2409/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.139
Ședința publică de la 18 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. T. O.
Grefier I. M. L.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul D. a fost reprezentat prin procuror D. B.
Pe rol judecarea contestației formulate de către condamnatul B. S., deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.827 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestația la executare (art.598 NCPP) art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat B. S., personal și asistat de avocat C. A. D., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-condamnat, avocat S. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, contestatorul condamnat arată că înțelege să își retragă contestația, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat C. A. D., în substituire apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, avocat S. M., solicită să se ia act de retragerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită să se ia act de manifestarea de voință a condamnatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul condamnat B. S., având ultimul cuvânt, arată că își retrage contestația formulată.
Dezbaterile fiind încheiate;
TRIBUNALUL
Asupra cauzei penale de față ;
Prin sentința penală nr.827 din data de 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 și art. 595 C.p.p. s-a respins contestația la executare formulată de Comisia de Evaluare din cadrul Penitenciarului C. privind pe condamnatul B. S..
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin sesizarea înregistrată pe rolul Judccătoriei C. sub nr._ , comisia de aplicare a legii penale mai favorabile constituită în Penitenciarul C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.273/14.10.2011 definitivă prin decizia penală nr.1548/02.07.2012 a Curții de Apel C., privind pe condamnatul B. S..
S-a arătat, în acest sens, că prin sentința penală nr. 273/14.10.2011 definitivă prin decizia penală nr.1548/02.07.2012 a Curții de Apel C., B. S. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat.
Pe lângă pedeapsa principală a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 246/03.07.2012, de către Judecătoria Caracal, executarea pedepsei începând la data de 10.11.2010.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt calificat s-au redus: pedeapsa prevăzută de art. 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit.b,d NCPC este închisoarea de la 1 an la 5 ani, față de închisoarea de la 10 ani la 20 ani prev. de art.208-209 alin. 1 lit.a ,g și i alin.4 C.p. din CP din 1969.
Prin urmare, s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 6 CP cu privire la condamnarea dispusă condamnatului B. S..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013.
La dosarul cauzei s-au depus copii ale sentinței penale nr.273/14.10.2011 definitivă prin decizia penală nr.1548/02.07.2012 a Curții de Apel C., MEPI nr. 246/03.07.2012, precum și fișa de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile întocmită de Comisia constituită în cadrul Penitenciarului C. potrivit H.G. nr. 836/2013.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. nr.273/14.10.2011 definitivă prin decizia penală nr.1548/02.07.2012 a Curții de Apel C. a fost condamnat B. S. la următoarele pedepse:
-pedeapsa de 10 ani, în baza art. 208-209 alin. 1 lit.a ,g și i alin.4 C.p. cu aplic. art.37 alin.1 lit.a C.p.
- pedeapsa de 3 ani, în baza art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.g și i C.p. . cu aplic. art.320 ind.1 alin.7 C.p.p.
În baza art.33 lit.a C.p. rap. la art.34 alin.1 lit.b C.p. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art. 83 C.p. revocă suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin s.p. nr.150/27.03.2007 a Judecătoriei Caracal care s-a cumulate cu pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cumulată de 12 ani închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 246/03.07.2012, de către Judecătoria Caracal, executarea pedepsei începând la data de 10.11.2010.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”
Însă, conform art. 4 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Pentru a analiza incidența dispozițiilor art. 4 sau art. 6 CP, instanța descontopit pedeapsa rezultantă în cele două pedepse ce o alcătuiesc, urmând a observa aplicabilitatea art. 4 / art. 6 CP pentru fiecare dintre acestea.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 79 alin.2 C.p., care prevăd-dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziții care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabilește prin aplicarea succesivă a dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante, infracțiune continuată, concurs sau recidivă.
Potrivit dispozițiilor art. 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit.b,d Cp cu aplic. art. 43 alin.1 C.p., art.36 alin.1 C.p., art.77 lit.a C.p., furtul calificat se pedepsește cu închisoarea de la 1-5 ani, maximul special de 5 ani majorându-se după cum urmează: având în vedere incidența dispozițiilor art.77 lit. a C.p., la maximul special de 5 ani se poate adăuga un spor până la 2 ani, care nu poate depăși o treime din acest maxim, rezultând o pedeapsă de 7 ani închisoare; având în vedere incidența dispozițiilor art.36 alin.1 C.p., pedeapsa de 7 ani închisoare se poate majora cu cel mult trei ani, rezultând o pedeapsă de 10 ani; având în vedere incidența dispozițiilor art.43 alin.1 C.p., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta, astfel încât la pedeapsa de 10 ani se va adauga pedeapsa de 2 ani închisoare dispusă prin s.p. nr.150/27.03.2007 a Judecătoriei Caracal, rezultând o pedeapsă de 12 ani închisoare.
Pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de furt calificat, prev. la pct.1 din MEPI nr. 246/03.07.2012 este de 10 ani, astfel că pentru această infracțiune nu se impune reducerea pedepsei aplicate, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
De asemenea, nici pentru infracțiunea de furt calificat, prev. la pct.2 din MEPI nr. 246/03.07.2012, nu se impune reducerea pedepsei aplicate de 3 ani închisoare, față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012, această pedeapsă neintrând sub incidența instituției legii penale mai favorabile.
Conform art. 39, alin. 1, lit. b NCP „În caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b)când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite”.
Contopind cele două pedepse ce alcătuiesc pluralitatea de infracțiuni (concursul) prin prisma dispozițiilor art. 39 alin. 1 lit. b NCp, pedeapsa de 12 ani închisoare pentru 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit.b,d Cp cu aplic. art. 43 alin.1 C.p., art.36 alin.1 C.p., art.77 lit.a C.p., cu pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit.b,d Cp cu aplic. art. 43 alin.1 C.p., art.77 lit.a C.p., acesta ar primi pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care s-ar adăuga o treime din pedeapsa de 3 ani și ar rezulta o pedeapsă de 14 ani închisoare.
Prin urmare, comparând cele două pedepse rezultante - calculate atât potrivit vechilor reglementări penale (12 ani), cât și prin trimitere la noul Codul penal (14 ani ) - instanța a constatat că legea penală mai favorabilă condamnatului o reprezintă Codul penal din 1969 prin aplicarea căruia instanța a stabilit pedeapsa rezultantă de 12 ani, iar nu Codul penal din 2009 prin aplicarea căruia s-ar stabili pedeapsa închisorii de 14 ani.
În consecință, în baza art. 595 C. proc. pen. rap. la art. 23 din L. nr. 255/2013, contestația la executare a fost respinsă, iar în temeiul art.275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație condamnatul B. S., fără a o motiva în scris, în ședința publică din data de 18.04.2014 învederând instanței faptul că înțelege să-și retragă calea e atac exercitată împotriva sentinței penale nr.827 din data de 14.02.2014 a Judecătoriei C..
Examinând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor legale incidente și în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 4251 alin. 3 C.p.p. contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.
Astfel, potrivit art. 415 alin. 1 C.p.p. " până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută fie personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată întru-un proces verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel."
Având în vedere dispozițiile legale menționate și ținând seama de faptul că termenul de judecată din data de 18 aprilie 2014, contestatorul condamnat B. S. a arătat că înțelege să își retragă calea de atac formulată împotriva sentinței penale nr. 827/14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, instanța de control judiciar urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia, în sensul că își retrage contestația declarată.
Având în vedere acest aspect, în baza art.599 alin.3 C.p.p. se va lua act de retragerea contestației formulată de condamnatul B. S. împotriva sentinței penale nr.827 din data de 14.02.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p., va fi obligat contestatorul la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestației formulate de către contestatorul B. S., fiul lui A. și L., născut la data de 27.11.1985, în Caracal, jud.O., cu domiciliul în Caracal, ..12, jud.O., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul C., împotriva sentinței penale nr.827 din 14.04.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen.
Obligă contestatorul la plata sumei de 170 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.04.2014
Președinte,
C. T. O.
Grefier,
I. M. L.
Red.jud.CTO/ Tehnoed. IML
5 ex./24 Aprilie 2014
Red jud fond SCM
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
